IUBEȘTE-ȚI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI. TE IUBEȘTI?

"Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți", se zice. (Matei 22.39)

Cu alte cuvinte, spune-mi cât de mult te iubești, ca să-ți spun cât de mult îți iubești aproapele.

Oamenii își declară sus și tare iubirea pentru ceilalți, dar spun că nu se iubesc pe ei înșiși, găsindu-și tot felul de bube, defecte și alte motive să se ignore pe ei înșiși.

Cu cât un om nu se iubește, cu atât își urlă mai tare declarația că ii iubește pe ceilalți fără număr, fără număr.

Neiubirea de sine atrage cele mai grave boli in zona inimii, circulației, oaselor si respirației; iar de aici vin celelalte afecțiuni. 

Un om care se iubește pe sine, se îngrijește mai întâi pe el pentru a-i ajuta pe ceilalți prin exemplul propriu. Pentru că un om care se iubește și se respectă pe sine știe că nu poate și nu are voie să își ajute aproapele dacă acesta nu îi cere. Iar asta este prima dovada de iubire față de aproape: să nu faci presupuneri inutile și să nu consideri că cineva are nevoie de ajutor dacă nu ți-l cere. 

Sindromul salvatorului este frumos în aparență, dar ascunde un egoism feroce pentru că presupui ceva și impui propria ta rezolvare altcuiva. Iar asta nu e iubire, nici măcar de sine.

Omul încearcă să rezolve la alții propria sa problemă reflectată de oglinda aproapelui.

Un om care se iubește pe sine își acordă atenție pentru a rezolva, mai întâi, propriile probleme. 

Un om care se iubește pe sine știe că ceea ce nu ii place la alții este nerezolvat la el, și se apucă să găsească soluții. 

Un om care se iubește pe sine și își rezolvă problemele emoționale este un om vindecat, un om sănătos.

Iar un om sănătos nu poate fi decât un exemplu pentru ceilalți, o lumină care îi călăuzește pe drumul spre ei înșiși.

Și astfel, un om care se iubește pe sine îi învață pe ceilalți prin exemplul propriu să se iubească. 

Iubirea vindecă.

Iubirea de sine este condiția obligatorie pentru vindecarea la orice nivel. 

Nu rezolva problemele altora. Acesta nu e ajutor, și nici măcar iubire, ci este egoism pur. 

Rezolvă-ți-le pe ale tale; nu te împăuna cu asta, nu te lăuda și nu aștepta laude și aprecieri.

Acordă atenție nevoilor tale. 

Nu încerca să îi schimbi pe alții. 

Schimbă-te pe tine, iar cei din jur îți vor urma exemplul.  

Iubește-te pe tine pentru ca cei din jur să facă la fel. 

Iar când oamenii se iubesc pe ei, nu vor mai avea nevoie să comenteze, să îi judece pe alții și să facă presupuneri inutile. Și această stare se numește PACE. 

Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, și așa vei aduce pacea în tine și in jur. Oamenii îți vor urma exemplul, iar pacea se va extinde. Și așa devii tu însuți schimbarea lumii. 

Iubește-te pentru a putea iubi.

Iubește-te necondiționat pentru a putea iubi necondiționat.

Aceasta este adevărata viață. Trăiește-ți-o. 

Trăiește iubind. 

Iubește-te!

Binețe, dragă OM înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 12 mai 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/iubeste-ti-aproapele-ca-pe-tine-insuti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

NU TE VEI VINDECA DACĂ VEI CONTINUA SĂ AI GÂNDIREA CARE TE-A ÎMBOLNĂVIT

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale.

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Când vorbim despre vindecare, ne gândim, de cele mai multe ori, la corpul fizic.

Doar că bolile fizice apar la mult timp după ce în viața și gândirea noastră au apărut turbulențe și traume emoționale. Boala fizică este deja semnalul clar, de neevitat, că trebuie să schimbăm ceva la și în noi. 

Einstein a spus că definiția nebuniei este să faci la nesfârșit același lucru și să aștepți de fiecare dată alt rezultat. 

Cu alte cuvinte, noi să facem ce-am făcut și până acum și ce ne-a dus la boală, și să fim supărați că nu ne mai facem bine odată. 

Schimbările care duc la boala fizică sunt vechi, iar semne și semnale au existat de fiecare dată, dar alegem să le ignorăm și să spunem că nu-i nimic doar pentru că nu ne doare prea tare. 

Este, dacă vrei, ca o barcă ce s-a lovit de o stâncă ascuțită și care are o mică găurică în urma acestui impact. La început avem tendința să neglijăm acea gaură apărută, dar dacă vom continua să vâslim așa, apa va intra din ce în ce mai mult până când, la un moment dat, se va scufunda cu noi cu tot. Semne au fost, dar am ales să le neglijăm spunând că nu e așa de important. 

La fel se întâmplă și cu noi: la început avem o traumă emoțională, un conflict care ne lovește în viață și-n simțiri și care apare pe neașteptate. La început ne afectează, dar apoi suntem învățați să bravăm și să ascundem suferința emoțională și sufletească pentru a nu-i deranja pe ceilalți. Și noi credem că dacă nu rezolvăm acel conflict el va dispărea de la sine, evaporându-se în neant. 

Indiferent că vorbim despre moartea cuiva drag, despre o despărțire dureroasă și neașteptată, o trădare de la cine nu ne-am fi așteptat, o pierdere materială mare sau un abuz de orice fel, impactul loviturii zguduie din temelii viața noastră. Și cum nu prea suntem învățați să prelucrăm și să procesăm emoțiile apărute și care fac ravagii în corpul nostru la toate nivelurile, le ținem ascunse și nu povestim care este, de fapt, adevărata suferință, ci povestim la nesfârșit cum am înțeles noi că s-a întâmplat. 

Când spunem la nesfârșit o poveste cosmetizată a ceea ce s-a întâmplat sau, și mai rău, când considerăm că nu trebuie să vorbim despre asta, energia generată de emoțiile și trăirile refulate și închise în noi vor începe să facă ravagii în corpul nostru la toate nivelurile. 

Desigur, în primă fază nu avem niciun simptom fizic, doar sufletesc, iar asta devine cantitate de neglijat, doar nimeni nu ne-a învățat că asta ar fi o suferință reală. Vom avea tendința de a ne îmbărbăta singuri, de a repeta într-una că nu e nicio problemă, că nu mai suferim, uitând că atunci când repetăm ceva de multe ori adevărul este, de fapt, exact opusul. 

Dar cu timpul vor apărea semne în viața noastră, iar istoria va părea că se repetă ciclic. De ce? Pentru că Universul din care facem parte are nevoie de noi sănătoși, și ne reamintește că barca vieții noastre ia apă prea multă. 

Dacă alegem la nesfârșit să ignorăm semnele și semnalele primite, avertismentele vor fi din ce în ce mai puternice și ajung, în cele din urmă, să apară semne în corpul fizic. Dar, așa cum am spus, trauma este deja veche dacă a apărut boala. 

Tocmai de aceea un tratament optim și eficient nu este exclusiv doar pentru corpul fizic, ci și pentru psihic și emoțional. Medicamentele își pot face efectul în primă fază, dar cum cauza a rămas nerezolvată, ea „pușcă” în altă parte, în alt organ, până ce va ajunge să cuprindă tot corpul. 

Un tratament optim trebuie să includă - pe lângă medicația care se adresează corpului fizic - și alte tipuri de terapii pentru psihic, emoțional, energetic. 

Vindecarea implică schimbarea 100% a gândirii. Nu ne putem vindeca dacă păstrăm gândirea pesimistă care ne-a dus la boală. 

Și ce moment poate fi mai bun pentru a începe schimbarea în gândire și concepții decât momentul de Lună Nouă, care deschide „ușa” spre noi șanse și oportunități. 

În această lună, Luna nouă va avea loc în Taur la data de 11 mai 2021, ora 22, ora României. 

Mai multe despre acest subiect te invit să afli urmărind transmisia live de luni, 10 mai, ora 19.45, pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/hFRNZR-uZZM) și pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10220958659301839). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 10 mai 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/nu-te-vei-vindeca-daca-vei-continua-sa.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CÂND ÎNCETEZI SĂ TE IUBEȘTI, TOATE RELAȚIILE TALE DEVIN TOXICE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Despre iubirea de sine s-a scris și s-a vorbit mult; și totuși, se știe prea puțin. 

Unii cred că nu e bine să te iubești că e semn de infatuare, fală și orgoliu. 

Nu, cum să te iubești, ai înnebunit? Cum să te apreciezi, să te respecți și să stabilești granițe sănătoase, ej nebun??? Mai bine lasă-te călcat în picioare de alții că, na, dacă nu te iubești măcar să cerșești toată viața iubirea și validarea celorlalți. Mai bine urăște-te pe tine (că, deh, nu e frumos să te iubești, că așa zic ăialalți), pune-te pe planul 853, repetă-ți în gând că tu nu meriți nimic decât să fii un cerșetor care se mulțumește cu firimituri de la alții, condamnă-i cu toată puterea care ți-a mai rămas pe cei care îndrăznesc să arate iubire și respect de sine, și urlă în gura mare pe facebook, instagram, twitter, etc., cât de perfectă este viața ta; și asta în timp ce eviți să postezi poze cu tine, nu cumva cineva să-ți miroase minciuna. 

Despre iubirea de sine nu ne învață nimeni. De ce? Pentru că nici părinții noștri (majoritatea lor) nu au fost învățați, nici părinții lor, etc. 

Cum poate un părinte să își învețe copiii ceva ce ei nu cunosc? 

Dacă părinții se urăsc pe ei înșiși, se neglijează și se sacrifică pentru alții, cum poate copilul să înțeleagă ce înseamnă iubirea, respectul de sine, pacea interioară și liniștea sufletească? 

Se spune că un copil abuzat în familie nu va înceta să își iubească părinții, ci va înceta să se iubească pe sine. De ce? Pentru că pentru copil etalonul sunt părinții: dacă ei își arată iubirea, copilul înflorește pentru că știe că mami și tati îl acceptă; dar dacă părinții nu își arată iubirea, copilul se va considera rău, obraznic (sau alte adjective spuse „cu iubire” de părinte) și că nu va merita nimic de la ei și de la viață. 

Un copil căruia i se spune în mod repetat că iubirea de sine este un păcat, că trebuie să îi iubească pe toți ceilalți și să se pună pe ultimul loc pentru că așa e viața, fie se va închide în el și se va feri de iubire, fie se va arunca în brațele primilor veniți pentru a primi aprobarea și validarea pe care el nu știe să și-o dea.

Un copil căruia nu i se spune despre iubirea de sine va deveni un adolescent și apoi un adult ce va încerca să acopere golurile din interior cu alcool, tutun, droguri, mâncare, sex, relații ocazionale, agresivitate verbală și fizică. Adică va deveni ca cei care l-a privat de iubire.

Un om care încetează să se iubească nu poate avea relații echilibrate, armonioase. De ce? Pentru că cei pe care îi întâlnesc sunt aleși în funcție de ce lipsuri are acel om: i-a lipsit intimitatea, va avea multiple relații, i-a lipsit afecțiunea, va avea multe dependențe, i-a lipsit valoarea în proprii ochi, va căuta să facă bani cu orice preț.

Când un om încetează să se iubească, toate relațiile din toate domeniile devin toxice. 

Mai multe despre acest subiect voi povesti vineri, 07.05.2021, de la ora 20.30 (ora României), într-un live transmis pe pagina mea de facebook și pe canalul meu YouTube. 

Te aștept cu drag!

Binețe, Om fain!

Edith Kadar

Arad, 07.05.2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/cand-incetezi-sa-te-iubesti-toate.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

IPOCRIZIE, MON AMOUR!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 *     *     *     *     *     *     * 

Se pune mult accentul pe felul în care arătăm: ba suntem prea grași, ba prea slabi, ba prea ridați, bătrâni, trecuți și alte emanații ale unei minți pline de idei toxice. 

Și totuși uităm ceva: animalele noastre dragi ne iubesc exact așa cum suntem, lor nu le pasă dacă suntem întregi sau nu fizic și sufletește. Copiii noștri ne iubesc exact așa cum sunten noi, pentru ei suntem perfecți. Părinții noștri ne acceptă și ne iubesc așa cum sunt și așa cum suntem. Oamenii care ne sunt cu adevărat aproape ne acceptă și ne iubesc exact așa cum suntem.

Și atunci vin cu o întrebare: dacă toți cei care contează ne iubesc și ne acceptă, noi cui vrem să facem pe plac? Pe cine vrem noi să mulțumim? Pentru cine ne zbatem în neacceptare față de noi?

Dacă suntem sinceri cu noi ne dăm seama că părerea persoanelor apropiate nu contează pentru noi („doar sunt familie, trebuie să ne iubească”), și că ne biciuim pentru ca eventualele persoane pe care le întâlnim (deci pe care nu le cunoaștem) să fie impresionate de imaginea noastră impecabilă. 

Nu are importanță că cei care contează cu adevărat în viața noastră ne iubesc și ne acceptă așa cum suntem; contează ca niște iluștri necunoscuți, care nu vor face parte din viitorul nostru, să își facă o părere bună despre noi, să fie dați pe spate (cum se zice) de felul în care (ne) arătăm, să primim aprobarea și aprecierea lor de oameni trecători prin viața noastră. 

Și atunci dacă nu contează că cei apropiați nouă ne iubesc așa cum suntem ci vânăm părerea necunoscuților, ce spune asta despre noi? 

Că suntem ipocriți, că mințim și că ne mințim grupa mare! 

De ce nu contează părerea celor care (zicem că) sunt oamenii vieții noastre, ci contează părerea celor care nu contează pentru evoluția noastră reală? Pentru că părerea apropiaților o luăm ca pe ceva ce ni se cuvine, iar pe cea a străinilor o tratăm ca pe o mare onoare. 

Da, și acești oameni care ne contestă sunt importanți pentru devenirea noastră, dar nu în sensul de a ne transforma în permanență în ceva sau cineva pe placul lor. Vom întâlni asemenea persoane până ce vom învăța să ne acceptăm noi și până vom înțelege ce și cine e cu adevărat important pentru noi și viața noastră. 

Până atunci vom lupta cu morile de vânt, ne vom da de ceasul morții să dăm bine în fața străinilor, să cerșim aprecierea lor. Iar în tot acest timp vom respinge aprecierea oamenilor care fac și vor face parte din viața noastră; și vom numi asta „IUBIRE”!

IPOCRIZIA, partenera tăcută a vieții noastre.

Cât timp vânăm părerea bună a altora și ne dăm de ceasul morții să îi impresionăm pe cei care nu contează, nu putem spune că cei din familie contează cu adevărat. Ar fi o ipocrizie, nu?

Dacă asta am văzut în copilărie, vom prelua automat programul și ne vom comporta identic. Un părinte ce găzduiește cu atâta larghețe ipocrizia în el nu poate crea decât o copie a sa, copilul. Iar dacă noi suntem vânători de aprecieri străine, cum ar putea să devin copiii noștri? Cópii fidele ale părinților.

Cât timp nu este important că partenerul/partenera, familia, prietenii ne iubesc așa cum suntem ci ne biciuim în continuare văzându-ne urâți, grași, bătrâni, etc., înseamnă că nu este importantă nici iubirea lor; deci... nu-i iubim, că doar nu contează ce părere au, nu? Și totuși, ne batem cu pumnii-n piept în fața străinilor cât de mult ne iubim apropiații. Ipocrizie!

Cât timp nu contează părerea celor care ne iubesc cu adevărat ci contează opinia necunoscuților (vezi Facebook, Instagram, etc), nu iubim cu adevărat; nu NE iubim cu adevărat. Doar ne lăudăm și vrem să părem ce nu suntem. Ipocrizie!

Iar cât timp ipocrizia este atât de importantă în viața noastră, înseamnă că suntem într-o relație specială cu ea. 

IPOCRIZIE, MON AMOUR!

Și dacă suntem ipocriți într-un domeniu al vieții, de ce nu ne-am extinde obiectul și domeniul de activitate la tot ce ni se întâmplă. Și azi așa, mâine așa, ipocrizia devine program de viață.

Un om ipocrit cu încă unul, încă unul, și mai mulți, formează o societate ipocrită care va ajunge să trăiască doar pentru a-și apăra spoiala și minciuna, și care îi va taxa și elimina pe toți cei care îndrăznesc să rămână în adevăr, în iubire, și care „îndrăznesc” să le zgârie spoiala de minciună. 

Într-o lume în care domnește ipocrizia, a rămâne noi înșine nu mai este o normalitate, ci devine o calitate impresionantă.

Las și eu o întrebare aici, la sfârșit: cât timp părerea altora a devenit religia noastră, UNDE ESTE DUMNEZEU?

Binețe, Om în Dumnezeu!

Edith Kadar

Arad, 04 mai 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/ipocrizie-mon-amour.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

VINEREA MARE sau POSTUL LA URĂ ȘI INTOLERANȚĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Nu sunt un om religios. Știu că religia, biserica, preoții, credința și Dumnezeu sunt concepte total diferite. Un om credincios nu trebuie să fie obligatoriu religios.

Eu cred în Dumnezeu, cred în Lumină, cred în Iubire. De aceea m-am decis să scriu ceea ce simt. Dacă ești înregimentat și ești credincios ritualurilor de urmat, s-ar putea să nu-ți placă. Îți amintesc că nu trebuie să citești și nu e nevoie să crezi în ceea ce spun. 

Nu sunt deținătoarea adevărului universal, dar nici tu. Avem dreptul la opinii. Aceasta e opinia mea. 

*    *    *    *    *

Suntem în Săptămâna Mare, iar azi e vinerea mare. Mulți oameni sunt preocupați să respecte și să onoreze ritualurile religioase. 

Săptămâna Mare începe cu sâmbăta lui Lazăr, ziua dinaintea Floriilor. Atunci Iisus a făcut dovada credinței și cunoașterii lui reînviindu-și prietenul mort de 4 zile. 

Duminica Floriilor este ziua în care Iisus a intrat în Ierusalim. Cum erau vremurile de atunci? Instabile. Ca acum. Conducătorii iudeilor cochetau cu romanii pentru a obține beneficii de toate felurile. Corupția era în floare, și fiecare se descurca după modelul „mie să-mi fie bine”. Oamenii de rând, erau sufocați de taxe și de deciziile luate împotriva bunăstării lor. Recunoști ceva din zilele actuale?

În acest climat instabil oamenii au avut nevoie de cineva care să vină să îi salveze: personajul mesianic care rezolvă totul fără ca ei să miște un deget pentru ca lor să le fie bine. Ți se pare cunoscută situația?

Mesia, adică trimisul lui Dumnezeu, a apărut având menirea de a mântui. Numele lui este Iisus Hristos. El era un învățat, un om care era preocupat să înțeleagă lumea și rolul lui în lume. Era un înțelept, iar lumina lui interioară a atras din ce în ce mai mulți oameni. Învățăturile lui au adus ceva nou față de regulile rigide și de haosul existent. Oamenii au început să îl urmeze și să își însușească învățăturile lui. Vibrația lui era foarte înaltă pentru că el ȘTIA că e fiu de Dumnezeu. Le vorbea oamenilor despre faptul că și ei sunt copii ai lui Dumnezeu, dar acest lucru s-a estompat în timp, oamenilor spunândi-li-se că doar Iisus este singurul fiu al lui Dumnezeu, iar astfel li s-a tăiat orice avânt de a-și aminti că fiecare primește duhul sfânt în el, altfel nu ar trăi. Este viața, e Dumnezeu care se manifestă în fiecare dintre noi. 

Iisus le spunea oamenilor că divinul este în ei și că trupul este biserica lui Dumnezeu. 

A ajuns să fie din ce în ce mai cunoscut, iar învățăturile lui au ajuns la urechile conducătorilor vremii, deranjați de faptul că oamenii se orientau spre o nouă autoritate, alta decât ei.

Și în acea vreme erau două „tabere”: cei care îl contestau vehement pe Iisus și cei care rezonau cu învățăturile lui (hm, unde am mai auzit asta?).

Învățăturile lui erau inedite, erau despre stabilirea legăturii personale cu Dumnezeu; dar acest lucru nu putea să placă conducătorilor pentru că pierdeau controlul. Așa încât subtil, ca orice politică, au inoculat oamenilor ideea că Iisus vrea să preia conducerea lor și că asta le va crea probleme. Nu a trebuit decât să le strecoare oamenilor informații false despre  cât de dăunător va fi Iisus și oamenii care îl urmează, iar mulțimea a început să ia atitudine, uitând că toți sunt copii ai aceluiași Dumnezeu. Ți se pare cunoscută situația?

În Duminica Floriilor Iisus și mulțimea care îl urma au intrat în Ierusalim, și au fost primiți de mulți cu ostilitate. De ce? Pentru că erau altfel decât ei, făceau altceva, deci trebuiau contestați. 

Din cauza atmosferei ostile până și apropiații lui au început să se teamă. Joi a fost ziua în care Iisus a luat pentru ultima dată masa cu ucenicii lui: cina cea de taină. 

Vineri este ziua în care Hristos a îndurat toate patimile, a fost crucificat și a fost înmormântat. 

Sâmbătă Mântuitorul a coborât în iad pentru a-i elibera pe cei care erau înlănțuiți acolo de răul și întunericul pe care nu au știut a le alunga prin credința în Lumină. 

Iar duminică, a treia zi de la moartea fizică, Iisus învie arătându-le oamenilor că toți cei care cred cu adevărat în Dumnezeu pot reîncepe o nouă viață.

Se spune și se știe că Iisus s-a sacrificat pentru oameni, pentru a le răscumpăra greșelile. Acum vin eu și întreb: cum onorăm noi, oamenii, sacrificiul lui Iisus? Ne-am învățat lecția? Sau așteptăm din nou să vină cineva să ne salveze, noi să nu mișcăm un deget, și să ne continuăm nestingheriți viața care ne-a adus în situația de acum?

Îi plângem moartea în fiecare an pentru ca după aceea să putem mânca și bea pe săturate? Asta e lecția pe care am învățat-o din jertfa lui?

Hai să luăm această perioadă. În postul mare am văzut atâta ură și intoleranță că am rămas uimită. Oamenii s-au lăsat împărțiți în două tabere: unii care au lăsat ca un va@@in să devină mântuitorul vieții lor și cei care știu că atât timp cât lumina christică e vie în ei, acela e cel mai bun antidot.

În perioada postului o parte din oameni au ales să calce în picioare sacrificiul lui Iisus, alegând ura, intoleranța, judecarea, agresivitatea și războiul psihologic față de cei care gândesc altfel decât ei. Au ales să-i crucifice pe cei care gândesc diferit.

În săptămâna patimilor unii oameni aleargă ca nebunii să se cumpere carne obținută prin sacrificarea mieilor, puiuții oilor.

În vinerea mare unii postesc la mâncare, și poate vor posti și la ură și intoleranță. 

Doar că în acest an oamenii au de trecut o probă puternică a credinței: în sâmbăta mare, ziua în care ar trebui să lucrăm cu întunericul din noi, va fi întâiul mai muncitoresc, ziua consacrată micilor și grătarului.

Dragă Om, e Vinerea mare, ziua în care Iisus a fos răstignit. Ce ai zice să facem o pauză de ură, de intoleranță, să nu mai lăsăm ca un va@@in să ne dezbine, ci să ne amintim de jertfa fiului lui Dumnezeu, să ne amintim de ceea ce ne unește și nu ceea ce ne deosebește.

Haide ca până marți (cel puțin) să stăm în gândul bun, în rugăciune, în curățare, să evităm orice provocare. 

Hai să fim altfel acum. Îi suntem datori lui Iisus. În fond el s-a sacrificat pentru ca noi să vedem lumina din noi și nu întunericul și dezbinarea arătate de alții. 

Hai să-i mulțumim păstrând aprinsă flacăra Iubirii în noi.

Hai să stabilim precedente. Vii în liniștea și lumina tăcerii? Hai!

Mulțumesc, Iisuse!

Mulțumesc, Om!

Mulțumesc, Dumnezeule pentru tot!

Edith Kadar

Arad, 30.04.2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/04/vinerea-mare-sau-postul-la-ura-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ADEVĂRUL DIN MINCIUNĂ

Dacă vrei să afli care este adevărul ce ți se ascunde (indiferent de către cine și în ce context), fii atent la tot ceea ce este negat cu vehemență, respins și considerat non-sens, prostie, aberație.

Gândește-te și amintește-ți cum te-ai comportat sau te comporți atunci când încerci să minți, să ascunzi ceva. Ai avut un comportament ciudat, nenatural care, în loc să îți asigure ascunderea secretului, parcă atrăgea și mai tare atenția celor din jur, și făcându-i să intre la bănuieli și să-și pună întrebări legate de tine.

Adică, de ce ai nega vehement ceva și ai și insista mai mult decât trebuie că totul e o minciună, dacă nu e adevărat?

De ce te-ai strădui să aduci argumente necerute și să ataci oamenii care (ți se pare că) sunt suspicioși, dacă nu ar fi adevărat ceea ce încerci să acoperi?

De ce te-ai strădui să denigrezi pe cineva care susții că minte dacă nu ai ști în sinea ta că, de fapt, are dreptate, dar că acel adevăr ar avea efecte neplăcute asupra ta?

Imaginează-ți că flirtezi cu altcineva decât cu partenerul oficial. Începi să te simți vinovat(ă) în sinea ta, de parcă toți cei din jur ar ști secretul tău; iar asta generează comportamentul tău ciudat care, într-un final, va duce exact la secretul pe care l-ai ascuns și la demascarea lui, cu consecințele de rigoare.

Dacă vrei să afli un adevăr, orice ADEVĂR, caută acolo unde este cel mai contestat, și unde apare forța și amenințările subtile sau pe față.

Dacă vrei să afli adevărul, caută oamenii cei mai contestați pentru că ei emit cele mai neplăcute ADEVĂRURI.

Dacă vrei să afli versiunea reală a oricărui lucru, urmărește teoriile cele mai contestate.

În fond, dacă ar fi minciuni sfruntate iar oamenii care le emit ar fi așa mari impostori, la ce atâta efort și energie să-i contești, să-i pui la zid? De ce să desființezi oameni și teorii, dacă ele nu sunt adevărate? Le lași în plata Domnului, că nu au nicio valoare.

Dar când depui prea mult efort să negi ceva, să denigrezi persoane și să desființezi teorii, să creezi situații care să distragă atenția generală, să o abată spre altceva, e clar că ceva nu este în regulă.

Problema nu este că minți, ci că vor exista consecințe.

Problema nu este că te lași mințit, ci de ce ai tu nevoie de această experiență, ce ai de învățat din ea și de ce ți se întâmplă tocmai ție.

Nu are importanță dacă și altora li se întâmplă și că mai sunt mulți ca tine; asta e irelevant.

CU CE TE SCHIMBĂ PE TINE ACEASTĂ EXPERIENȚĂ?

De ce alegi să faci tot ce fac ceilalți și să nu faci ca tine?

Adică dacă și alții au fost mințiți și înșelați (indiferent de context), alegi să intri în clubul victimelor care-și plâng de milă, în loc să te concentrezi pe tine?

Ce din tine te împiedică să fii persoană independentă în gândire, și are nevoie ca alții să-ți spună ce să faci și cum să gândești?

Ce din tine te împiedică să cauți adevărul și să-l vezi acolo unde este cel mai contestat?

Ce din tine, omul neinformat, te face să dai crezare unor oameni și nu altora?

Ce din tine refuză să gândească?

Ce din tine are nevoie să fie mințit frumos? De ce?

Gândește. E dreptul tău.

Te rog să mă ierți!

Mulțumesc!

Te iubesc!

Îmi pare rău!

Binețe, iubitorule de adevăr!

Edith Kadar 

Arad, 24 aprilie 2020 

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/04/adevarul-din-minciuna.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

LA MULȚI ANI, GHEORGHE! - semnificația numelui și menire

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *    *     *     *     *

Binețe, dragă cititorule!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre GHEORGHE.

Indiferent dacă porți numele Gheorghe sau un nume derivat de-al lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

În fiecare an, la 23 aprilie, este sărbătorit sfântul Gheorghe, prilej pentru cei care poartă numele sau derivate de-ale numelui, să se bucure, să își sărbătorească onomastica.

Numele GHEORGHE derivă din grecescul GEORGOS, și înseamnă LUCRĂTOR CU PĂMÂNTUL.

Desigur, nu toți cei care au acest nume sunt fermieri, sau au munci în domeniul agricol.

Aici vorbim despre simboluri și semnificații tainice.

Pământul este unul dintre elementele naturii, alături de apă, aer și foc, și este materia primă pentru a făuri „cărămizile” vieții. 

Se spune că „din țărână suntem croiți, în țărână ne vom întoarce”.

Pământul, țărâna, reprezintă în mod simbolic energia telurică din care este compus corpul uman și tot ceea ce percep cele 5 simțuri ale omului: văz, auz, gust, miros, pipăit.

Pământul amestecat cu apă dă lutul creator de frumos sau de urât, în funcție de „autor”. 

Când este prea multă apă, apare noroiul, tina, nămolul, mlaștina. 

În plan fizic, asta înseamnă retenția de apă, hipertensiunea arterială, etc.

Lutul amestecat cu aer ajută la expansiunea materiei prime, pentru a asigura fondul creației.

Când e prea mult aer, lutul devine fragil, și se prăbușește sub propria greutate.

În plan fizic, apar balonările, emboliile, emfizem, pneumotorax.

Iar când totul este trecut prin foc, se poate obține purificarea sau, din contră, distrugerea lucrării, și transformarea sa în praf.

Focul purificator dă naștere sculpturilor monumentale, care rămân nemuritoare. Focul devastator distruge tot în calea sa, oprind viața.

În plan fizic vorbim despre inflamații de tot felul, acele „aprinderi” ale organelor, temperaturi mari, febră, bufeuri, etc.

Atunci când materia primă, țărâna sau pământul , se află în echilibru perfect cu apa, aerul și focul, apare armonia pe toate planurile, la toate nivelurile. 

Cumpătarea, echilibrul și armonia sunt elementele cheie ale unei vieți împlinite. 

Ziua de 23 aprilie este în zodia Taurului, zodie de pământ. Nimic nu e întâmplător.

Persoanele ce poartă numele GHEORGHE, sau un nume derivat din acesta, sunt menite să lucreze „lutul” creației, să învețe să aibă grijă de corpul propriu, „biserica” sufletului, și să îi învețe și pe alții să facă la fel.

Ele vin într-o familie unde excesele de orice fel au dus la distrugeri de relații, de sănătate, de vieți, pentru a-i învăța să fie cumpătați în tot.

Aceste persoane trebuie să învețe să își stăpânească propriile lor „pofte”, indiferent de domeniu, pentru a înțelege „mesajul” acestor pofte.

Taurul, ca zodie, guvernează zona gâtului, locul de unde izvorăște vorbirea, comunicarea dintre oameni.

Cei ce poartă acest nume sunt meniți să lupte cu „balaurul” poftelor și exceselor, dar și al teoriilor de viață incorect pricepute, pentru a înțelege și transmite mai departe practica eliberatoare.

Dragă GHEORGHE, GEORGETA, GETA, GEORGE, GHIȚĂ, GEORGIANA, GEORGINA, GINA, GEORG, GYURI, GYÖRGY, GORAN, JÜRGEN, YORGOS, YURI, îți urez să ai o viață plină de lumină, să reușești tot ceea ce ți-ai propus pentru a fi un exemplu pentru  toți cei apropiați ție. 

Să ai forța de a fi lumină călăuzitoare pentru alții, indiferent de piedicile pe care le întâlnești pe drumul vieții.

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ! 

dr. Edith Kadar 

Arad, 23 aprilie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/04/la-multi-ani-gheorghe-semnificatia.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

UNDE ESTE FRICĂ ȘI INTOLERANȚĂ, DUMNEZEU NU SE POATE MANIFESTA

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 

 

Suntem în postul Paștelui.

În ultimul timp s-au înmulțit atacurile la persoană. Că sunt postări sau sunt comentarii, zici că se bat turcii la gura unora; mă rog, la tastatura unora. Cum apare ceva ce nu convine, jap cu injurii, invective și comentarii acide peste ochii și ceafa celor care au îndrăznit să gândească altfel, să aibă alte concepții. 

Aici nu mă situez de vreo parte, doar observ.

Dacă cineva e anti-vaccin iar tu ești pro, zbang cu „tâmpiți”, „inconștienți”, „spălați pe creier”, „criminali” și altele de genul acesta și de-o parte și de alta. De parcă e un concurs care înjură și jignește mai tare.

Am observat că sunt persoane care încearcă să explice normal și logic poziția și credința lor; no, dar ce, pot? Nu, că sunt huiduiți. Repet, indiferent de ce parte se situează. 

Unii sunt pro ieșire în stradă, alții sunt anti. Și în loc să își vadă fiecare de viața și credința proprie, se pun pe împroșcat noroi pe ceilalți, de cealaltă parte. 

Cu toții au dreptate. Aici nu este despre cine e mai tare-n adevăr, deși asta se face. Aici ar fi bine ca toți să își activeze înțelepciunea, să facă un pas în spate și să privească obiectiv tot ce se întâmplă.

- Da, unii oameni s-au săturat să stea în casă și să vadă că după un an nu s-a schimbat nimic, ba chiar s-au înrăutățit lucrurile de când a început injectarea în masă. Nu trebuie să mă crezi, verifică.

- Da, alți oameni nu văd altceva decât virusul, viața lor gravitează în jurul acestui subiect, și nu mai există nimic altceva acolo, nici Dumnezeu, nici iubire, decât frică, furie, intoleranță.

- Da, ambele părți au dreptatea lor, și oamenii înțelepți ar trebui să respecte părerea celuilalt. 

- Nu, ura, intoleranța, violența și disperarea ta, indiferent de ce parte ești, nu se datorează perioadei actuale. AȘA AI FOST DINTOTDEAUNA, DAR AI ASCUNS ASTA CU GRIJĂ! Știi tu, gardul și leopardul. 

- Da, perioadele de criză scot la suprafață adevăratul caracter al omului, fie că este frumos, fie că e urât. 

- Nu, nu poți da vina pe criză, pandemie, oamenii care nu gândesc și fac ca tine. Ce ești tu, copil de grădiniță, să arăți cu degetul?

- Da, mă poți înjura cât vrei, dacă asta vrei; dar ești sigur că înjurându-mă sau înjurându-i pe alții tu vei fi brusc fericit, toate problemele se vor termina și viața ta revine la normal? 

- Ești sigur că eu sau altcineva suntem de vină pentru frica, nefericirea și intoleranța ta? Nu cumva viața ta era cu probleme, erai frustrat dinainte, dar nu ai avut curajul să spui celor care cu adevărat te-au supărat, iar acum ai găsit țapi ispășitori? Doar întreb.

- Înainte să insulți pe cineva pentru că spune sau postează ceva ce contravine cu ceea ce știi, te-ai asigurat că ȘTII TOT? Ești 100% sigur că ai citit și te-ai informat corect, din mai multe surse despre subiectul pe care te contrazici?

- Cât la sută din ce știi, cu ce combați și cu ce bați omul prin vorbe este informare proprie, cercetarea ta personală, și cât sunt informații preluate de la alții? Deh, e mai simplu să iei o părere gata formată decât să-ți formezi una. Deci tu te cerți cu cineva pentru că nu este de acord cu părerea pe care ai împrumutat-o de la alții? Maxim!

- De când să îți aperi părerile jignind a ajuns să fie mai important decât să respecți alegerile semenilor? Cu ce devine viața ta mai bună dacă ceilalți vor fi cu toții de acord cu tine? 

- Omul nu poate vedea în afară decât ce este în interiorul lui; dacă în el este război, îi va vedea pe toți dușmani.

- Ceea ce este în afară este manifestarea a ceea ce este înăuntrul oamenilor dintr-un grup, indiferent de ce parte se situează.

Ești intolerant pentru că alții au fost intoleranți cu tine. 

Nu iubești oamenii pentru că ți s-a întâmplat la un moment dat ceva care a anulat încrederea și iubirea în ei. Nu crezi că astea ar trebui rezolvate în tine, și nu să încerci să forțezi oamenii să gândească la fel ca tine? 

Dragă Om, dacă vrei să îți faci injecția, fă-o. Înseamnă că te imunizezi astfel, că ești apărat și că cei neînțepați nu te mai pot afecta. Logic, nu?

Dragă Om, dacă nu vrei să te injectezi, nu o fă; dar lasă-i pe cei care vor să o facă, respectă-le alegerea.

Doar observă cum se vrea să fim dezbinați, să luptăm între noi, să ne concentrăm pe bătălii inutile. Te-ai gândit ce se întîmplă în lume, în țară, dincolo de scena vizibilă? Se spune că de câte ori sunt scandaluri mari, caută ce ascund în spate. Portul Constanța a fost vândut, iar premierul a dat altor țări dreptul de a folosi resursele din Marea Neagră. Și altele. 

De ce să observi ce se întâmplă cu adevărat când te poți bucura pentru câteva minute că ai făcut pe cineva, care nu îți place cum gândește, muci. 

De ce să devii înțelept când poți rămâne exact acolo unde ai fost și acum câțiva ani, nu?

De ce să observi că viața și relațiile tale se dezintegrează, să rezolvi asta, când ai satisfacția de a te ascunde în spatele tastaturii și să-i spurci pe toți. Că tot e POSTUL PAȘTELUI, nu?

De ce să începi să observi singur din moment ce ți se servesc păreri gata fabricate pe care să ți le însușești?

De ce să recunoști că totul te-a pus și pe tine pe gânduri, când ai atât de mult de pierdut dacă nu vei mai fi pe placul altora și pierzi aprecierea lor?

De ce să observi că istoria se repetă? 

De ce să îți amintești de câte ori ai făcut gripă cu simptome grave care te-au scos din circuit o săptămână, cel puțin? 

Amnezia asta e utilă; poți folosi totul ca scuză să nu te schimbi.

Criza e utilă. Oamenii pot alege dacă vor să rămână unde au fost, caz în care știu deja rezultatul, sau să schimbe ceva, orice. 

Ceea ce se întîmplă la ora actuală este o luptă între vechi și nou, între conservatori și cei care aleg schimbarea. Istoria se repetă. Noul va învinge întotdeauna. Depinde doar dacă noul este impus de alții sau este creat de oameni.

Unde este Dumnezeu în intoleranța asta? 

Tu faci ce ai știut până acum, sau ai curaj creezi precedente? Ce precedente? Să iubești și să respecți în perioade de criză. Să alegi să fii tu altfel decât cei pe care îi spurci. Să alegi înțelepciunea în locul intoleranței. 

Cât alegi războiul vorbelor, te pierzi pe tine.

Alege-te și aprinde lumânări pentru Dumnezeu.

Nu renunța la tine pentru a câștiga o bătălie a orgoliilor. 

Alege-te.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 30 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/unde-este-frica-si-intoleranta-dumnezeu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

FĂRĂ ECHILIBRU NU EXISTĂ VIAȚĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Că în viață e nevoie de echilibru, se știe. În teorie, că dacă ne uităm la practica aplicată în viața multora dă cu virgulă.

Unii sunt prea furioși și nu mai lasă loc la contrast, la bucurie. 

Alții sunt mult preafericiți, dacă ar fi să ne luăm după postările lor frecvente în care își preamăresc lumina orbitoare a spiritului trezit; atât de (declarat) fericiți încât au uitat că întunericul din ei nu a plecat nicăieri si așteaptă răbdător să îi vină momentul și să erupă.

Echilibrul în viață nu înseamnă să te arăți fericit, să pozezi și să postezi echilibrul tău controlat până în cele mai mici amănunte. 

Echilibrul în viață nu are nimic a face cu ceea ce vrei să pari în ochii celorlalți, ci cu ceea ce există în mod real în viața și în sufletul tău.

Când vorbim despre  echilibru, vorbim despre două sau mai multe părți, aspecte care e nevoie să coexiste în cantități egale. Unde există întuneric va fi și lumină, chiar dacă nu se văd deodată cele două aspecte. Dacă nu ar exista întunericul, nu am observa lumina, am considera că e ceva normal; dacă nu ar exista frigul, nu am aprecia căldura; dacă nu ar exista suferința cum am putea să ne bucurăm de starea de bine?

Peste tot e nevoie de echilibru, indiferent că vorbim despre om, societate, planetă, Univers. Când acest echilibru dispare iar una dintre părți devine predominantă, încep să apară poblemele și tot ce se va întâmpla din acest moment va avea menirea să readucă cealalt   parte înapoi pentru a reface întregul.

Nu poți alege să trăiești doar în bine și să negi răul; sau poți, dar pregătește-te pentru consecințe. De ce? Pentru că ai ales să rupi întregul, echilibrul, pentru a face ce vrei tu; ca un mic dumnezeu. Și nu ai făcut-o pentru a experimenta și a cunoaste, ci pentru că ai ales doar ceea ce îți coafează ego-ul.

Când rupi echilibrul doar pentru a-ți fi ție bine, așteaptă-te la consecințe. Dacă vrei fericire cu orice preț, vei călca peste fericirea și echilibrul altora, iar karma is a big fuckin' bitch!

Când vrei doar bine și uiți că înainte de a îmbrățișa binele e nevoie să accepti întunericul și demonii, produci un dezechilibru puternic care îi va afecta pe toți din jurul tău, indiferent că ești conștient de asta sau nu.

Imaginează-ți că îți construiești sau renovezi o casă. Mai întâi trebuie să constați că e întuneric și frig, pentru ca apoi să stii ce ai de făcut pentru a aduce contrastul - lumina și căldura.

La fel este și cu viața: până ce nu vezi unde este întuneric în tine, ce îl provoacă, ce frici îl întrețin, nu vei putea aduce niciun gram de lumină, pace și armonie, în ciuda afirmațiilor pozitive pe care le repeți mental. Mintea creează realitatea din materialul clientului; dacă în tine e multă frică, disperare, intoleranță, ură, din ce vrei să îți creeze mintea paradisul mult visat?

Orice om aflat pe calea cunoașterii și a descoperirii de sine ar trebui să înțeleagă că lumina și binele vor veni abia după ce vede, acceptă si îmbrățișează răul și întunericul traumelor din trecut. Nu mai repede.

Mulți caută binele crezând că dacă își neagă demonii interiori vor reuși să fie șmecheri cu Universul. Iar la un moment dat vor apărea fisuri în zidul lumii create negând legile universale ale Creației; vor apărea accidente, pagube, boli grave, pierderi din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că echilibrul tinde să se refacă: unde este prea mult bine, trebuie să revină răul. 

"Și cum, nu voi avea parte de bine niciodata", s-ar putea să întrebi. Ba da, dar nu înainte de a te confrunta cu leopardul din spatele gardului pe care l-ai vopsit cu atâta sârg.

Și în natură totul este ciclic: totul moare pentru a putea renaște; anotimpurile se succed normal. Verii nu îi este ciudă pe toamnă si pe iarnă că îi iau locul; este mersul normal al lucrurilor. Natura știe că va renaște odată cu sfârșitul iernii, primavara. 

Totul sfârșește la un moment dat pentru a face loc noului. Se numește evoluție. 

În fiecare an omul are posibilitatea să retrăiască ciclurile naturii cu mintea și înțelepciunea acumulate în anul/ciclul care s-a încheiat; dacă s-a schimbat ceva la el, altfel va reface aceleași trăiri si experiențe până ce se va reconecta la natura ce merge mai departe cu sau fără om. 

Momentul de nou început este dat de startul primăverii, și se numește Echinocțiul de primăvară. In acest an el va avea loc sâmbătă, 20 martie 2021, la ora 11:37, ora României. Este un nou inceput, o nouă oportunitate de a face lucrurile altfel, de a prelucra și elibera întunericul și a readuce lumina, pacea, armonia în viață. Aceeasi gândire te va duce exact în același loc în care ai mai fost și până acum. 

Despre noi șanse, noi oportunități pentru a restabili echilibrul în viață voi vorbi vineri, 19 martie 2021, de la ora 19.45 într-un live transmis pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu de YouTube.

Te aștept cu drag!

Edith Kadar 

Arad, 19 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/fara-echilibru-nu-exista-viata.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.