Cât de des îi ajuți pe alții? Dar, de câte ori ți s-a și cerut acest lucru?
Ajuți pentru că ți s-a cerut sau pentru că tu presupui că omul ar fi neajutorat?
Și cât de tare te superi când vezi că celălalt nu a reacționat la acțiunea ta de salvator așa cum ți-ai imaginat că ai merita?
Binețe, dragă OM!
Te invit să povestim despre un subiect pe cât de sensibil pentru orgoliu și vanitate, pe atât de actual: sindromul salvatorului.
Dedic acest material tuturor celor ce își imaginează că lumea asta nu ar exista fără ei.
A ajuta este un act de bunătate, de respect, de empatie, de iubire. Dacă ți se cere ajutorul. Dacă nu... se numește interpretare a ego-ului, și apare riscul să ți-o iei de la soartă sau de la cel pe care l-ai catalogat drept neajutorat. Iar atunci tu te dai victimă, iar ajutatul este un agresiv nerecunoscător.
Ajutorul pe care îl dai altora spune multe despre tine.
Sunt două situații:
1.- când ți se cere ajutorul și
2.- când nu, doar presupui că omul e neajutorat.
1.- Dacă ți se cere ajutorul și nu ajuți, înseamnă că fie nu poți ajuta, fie nu știi cum, fie nu vrei să ajuți.
Dacă nu poți ajuta sau nu știi cum, ai grijă doar să comunici acest lucru; spune-l, altfel gestul tău va fi interpretat greșit.
Dacă nu vrei să ajuți, deși știi cum și poți, asta spune multe despre caracterul tău, și înseamnă fie că nu îți place acea persoană, fie că te hrănești cu nefericirea și disperarea altora. Înseamnă că ești atât de jos ca valoare în ochii tăi proprii, încât unica bucurie este să îi vezi și pe ceilalți la fel de mizerabil cum te vezi tu, sau cum te-au făcut alții să te simți.
Ajuți pentru că ți s-a cerut sau pentru că tu presupui că omul ar fi neajutorat?
Și cât de tare te superi când vezi că celălalt nu a reacționat la acțiunea ta de salvator așa cum ți-ai imaginat că ai merita?
Binețe, dragă OM!
Te invit să povestim despre un subiect pe cât de sensibil pentru orgoliu și vanitate, pe atât de actual: sindromul salvatorului.
Dedic acest material tuturor celor ce își imaginează că lumea asta nu ar exista fără ei.
A ajuta este un act de bunătate, de respect, de empatie, de iubire. Dacă ți se cere ajutorul. Dacă nu... se numește interpretare a ego-ului, și apare riscul să ți-o iei de la soartă sau de la cel pe care l-ai catalogat drept neajutorat. Iar atunci tu te dai victimă, iar ajutatul este un agresiv nerecunoscător.
Ajutorul pe care îl dai altora spune multe despre tine.
Sunt două situații:
1.- când ți se cere ajutorul și
2.- când nu, doar presupui că omul e neajutorat.
1.- Dacă ți se cere ajutorul și nu ajuți, înseamnă că fie nu poți ajuta, fie nu știi cum, fie nu vrei să ajuți.
Dacă nu poți ajuta sau nu știi cum, ai grijă doar să comunici acest lucru; spune-l, altfel gestul tău va fi interpretat greșit.
Dacă nu vrei să ajuți, deși știi cum și poți, asta spune multe despre caracterul tău, și înseamnă fie că nu îți place acea persoană, fie că te hrănești cu nefericirea și disperarea altora. Înseamnă că ești atât de jos ca valoare în ochii tăi proprii, încât unica bucurie este să îi vezi și pe ceilalți la fel de mizerabil cum te vezi tu, sau cum te-au făcut alții să te simți.
2.- Dacă sari în ajutor fără să ți se ceară, ai sindromul „salvatorului”. Îi ajuți pe toți, oricând, oriunde; dacă trebuie, dacă nu, tu te bagi în viața omului că doar „trebuie” să ajuți.
Faptul că nu ți s-a cerut ajutorul este, pentru tine, un amănunt nesemnificativ, și nici nu mai stai să realizezi acest lucru și că invadezi teritorii private, vieți, doar din dorința de bine dictată de ego-ul tău.
Imaginează-ți că stai, pur și simplu, pe marginea unui drum, și vine cineva care, fără a te întreba, presupune că vrei să treci strada. Și, bazându-se doar pe bănuiala lui, te ia pe sus și te duce pe partea cealaltă. Tu, nu numai că vei fi revoltat, dar îi vei și spune vreo două „binefăcătorului” care a vrut să te salveze.
Tu vei rămâne cu supărarea, iar el se va plânge tuturor că a făcut un mare bine, iar tu ești un nerecunoscător care nu i-ai spus nici măcar „mulțumesc”.
Ți se pare cunoscută situația? Ai fost în vreuna din ipostaze?
Dacă faci fapte de „bine” bazate pe presupunerile minții tale, se cheamă că ești egoist(ă) deoarece crezi că gândirea ta este atât de bună încât e valabilă pentru toți, și că ceilalți sunt incapabili să se ajute singuri doar pentru că nu o fac ca tine.
Oprește-te din a presupune ceva, a interpreta, a crede despre și a proiecta pe alții părerile tale. Oamenii vor reacționa neașteptat, iar tu te vei victimiza considerându-i pe ceilalți nu doar nerecunoscători, ci și agresivi. Și uite cum balanța s-a răsturnat: „binevoitorul” devine victimă, iar „ajutatul„ devine agresor.
Drumul spre propriul tău iad este pavat cu bune intenții... și presupuneri... și interpretări... și proiecții... și credințe false.
Fă cale întoarsă, spre tine, până nu e prea târziu!
Binețe, dragă cititorule!
Arad, 21 iulie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
