Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Noi vrem să primim răspunsuri la întrebările puse Universului, dar le vrem acum și într-un anumit „ambalaj”, altfel suntem nemulțumiți.
Formulăm rugăciuni și rugăminți sperând și așteptând în secret ca totul să se concretizeze aici, acum și așa cum vrem noi.
Dar, oare din ce realitate a noastră am formulat cererea?
Din cea de om umil, care consideră că nu merită nimic și se adresează cerului cerându-și, parcă, scuze pentru că există și deranjează?
Din aceea a orgoliului și vanității care ne face să credem că ni se cuvine totul?
Din realitatea fricilor de care ne lăsăm înconjurați și controlați?
Din poziția de necunoscător al valorii adevărate ca entitate, suflet, spirit și esență divină? Sau...?
REALITATEA.
Se presupune că e una singură.
Dar fiecare situație ne creează o altă realitate.
Într-un fel suntem ca părinți, altfel ca prieteni sau parteneri; într-un fel ne manifestăm când conducem mașina, altfel când suntem pietoni, etc.
Indiferent de realitate, noi ar trebui să fim consecvenți în valoarea și manifestarea pe care o avem.
Dar, dacă habar nu avem cine suntem, ce putem cu adevărat și ce căutăm în viața noastră, fiecare realitate va crea un alt „eu”, impregnat cu energia străină din jur.
Și atunci, nu înțelegem de ce rugile noastre nu sunt auzite și rezolvate.
Pentru că răspunsurile la rugăciuni se adresează adevăratei noastre esențe, singura pe care o poate percepe Universul.
Și nu ego-ului confecționat și întreținut de noi.
Răspunsurile la întrebări vin întotdeauna, dar suntem noi, cei adevărați, tot timpul? Uneori? Vreodată? Niciodată?...
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 08 noiembrie 2015
