Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Auzim frecvent expresia „FRICA DE DUMNEZEU” care a ajuns să fie un fel de etalon în a-i judeca pe alții. El ne îmbie ispititor să încadrăm oamenii, semenii noștri, în oameni „cu frica de Dumnezeu” - cei considerați puri, pioși, evlavioși, invidiați pentru moralitatea lor afișată (și nu întotdeauna reală), și oameni „fără frică de Dumnezeu”, adică cei ce aduc rușine, stânjeneală, jenă, stinghereală, cei ce trebuie evitați, ce ar trebui educați, renegați și purificați de flăcările iadului.
Dar, dincolo de expresia magică „FRICĂ DE DUMNEZEU”, ce înseamnă de fapt asta?
Atunci când Dumnezeu e lumină, iubire, pace, armonie, liniște în suflet, esență divină, în ce se transformă, de fapt, expresia?
Dacă ți-e frică de pace, de lumină, de iubire, ești virtuos, dar nefericit(ă)?
Cum poate să-ți fie frică de iubire și de liniștea în suflet și să susții, apoi, că ești plin(ă) de moralitate și de fericire?
Binețe, dragă OM!
Te invit să lași la o parte teoria limitativă, educația și ideile preconcepute, falsele pudori și credințele învechite, și hai să discutăm logic, laic, lucid.
Te invit să urmărești o postare a mea, dând clic pe adresa de mai jos!
Îți mulțumesc că îmi ești alături!
NAMASTE, OM deschis la minte!
dr. Edith Kadar
Arad, 07 martie 2017
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
