SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
* * * * * * *
Dovada clară te-ai schimbat și că nu mai ești același om ca înainte este reacția oamenilor la tine. Vei începe să fii bârfit, contestat; comentariile pe care le vei primi vor începe să fie răutăcioase și vei avea senzația că tot ce spui este înțeles greșit sau/și răstălmăcit. Îți vei pune întrebarea dacă mai vorbești corect limba și te minunezi cum unii te vor învinui de lucruri pe care nu le-ai făcut, nici măcar nu le-ai gândit; te gândești ce naiba s-a întâmplat că până nu demult nu au existat aceste scurtcircuite în comunicare. Începi să te justifici, să te aperi, dar vezi că la unii nu numai că nu țin aceste explicații, ci parcă sunt ca benzina pe foc, amplifică neînțelegerea.
Perioada de justificare și de scuze poate varia de la om la om: unii renunță după câteva încercări, alții vor deveni victime care se vor scuza de fiecare dată când fac sau spun ceva, rămânând așa până la sfârșitul vieții. Unii oameni cred că ei s-au defectat cumva de au ajuns să atragă atâtea critici și răutăți din partea semenilor. Alții se trezesc după un timp și își dau seama că acest tipar a apărut după ce au început să lucreze cu ei, să se uite la ei și la viața lor cu un ochi obiectiv, și că acel „te-ai schimbat, nu te mai recunosc!” nu este un reproș, ci un adevăr, o confirmare că nu mai sunt așa cum au fost, au devenit altcineva, așa cum este și normal.
Societatea spune că e nevoie să te schimbi, dar când o faci nu îți mai spune și care sunt efectele secundare.
Oamenii care se schimbă și care au trecut prin perioada de contestare, critică și chiar defăimare, te vor încuraja și îți vor spune să mergi mai departe. Cei care doar vorbesc despre schimbare dar nu fac nimic practic, vor fi deranjați că nu mai ești și nu mai faci ca până nu demult.
Dragă Om, nu vei fi niciodată certat și comentat de oamenii care se ocupă de ei, de dezvoltarea lor, ci doar de cei care nu vor să miște niciun deget pentru a se schimba și care așteaptă ca tu și ceilalți să nu-i scoateți din zona de confort, să nu le deranjați zenul și fengșuiul.
Imaginează-ți că începi un curs de pregătire/specializare indiferent în ce domeniu. Faci parte dintr-un grup/clasă și ai mai mulți colegi. La început sunteți cu toții la același nivel de cunoaștere. Se poate spune că porniți pe picior de egalitate. Începe pregătirea și aveți cu toții aceleași teme, aceleași provocări, aceleași șanse de a învăța. Doar că fiecare participant se comportă diferit în aceleași condiții. Unii sunt conștiincioși, învață, își fac conspecte, își duc la capăt proiectele și studiază chiar în plus, atrași de temă și de oportunități; ei știu și văd că, odată cu evoluția profesională, devin mai buni în plan personal. Alții vor face doar strictul necesar, nimic în plus, considerând că acel curs este doar pentru că li s-a cerut, fără să vadă în el șansa de a se dezvolta; pentru ei cursul este ceva temporar, ceva ce trebuie, și nu văd șansa de a se schimba ei în plan personal. Și apoi mai sunt cei care au venit la curs pentru că așa trebuie, așa li s-a cerut, s-au simțit condiționați; pentru ei fiecare zi, fiecare oră de curs este o corvoadă, un chin. Ei nu văd nicio șansă de schimbare, nicio oportunitate de a deveni ei mai buni, mai performanți. Și, astfel, își vor manifesta într-una nemulțumirea comentând, criticând tot și pe toți cei care îi scot din zona de confort. Pentru aceștia, toți cei care se schimbă și se comportă altfel decât ei devin inamici și, deci, vor intra și ei în „mitraliera” comentariilor răutăcioase.
Acum imaginează-ți că tu faci parte din prima categorie, cea a conștiincioșilor, a celor care își fac cu bucurie temele pentru că ai înțeles că tu, Omul, devii mai bun, nu doar profesional. Tu ești cel care câștigă experiență și devine o variantă mai bune; ești un câștigător.
Cei din a doua categorie te vor ignora; pentru ei temele și proiectele sunt strict în timpul orelor, nu mai mult. Ei rămân aceiași, personal. Ei sunt indiferenții.
Dar cei din a treia categorie vor încerca, mai întâi, să te atragă în cercul plângerii și nemulțumirii lor. Dar pentru că tu nu ești interesat să-i bârfești pe cei care nu sunt la fel, vei lua distanță. Și atunci va începe jihadul: vei fi și tu bârfit, ți se vor răstălmăci cuvintele, ți se vor distorsiona faptele, vei fi învinuit pe nedrept de lucruri pe care nu doar că nu le-ai făcut, ci nici măcar nu le-ai gândit. Ei vor încerca să te denigreze, să te picteze cu totul altfel decât ești. În primă fază s-ar putea să fii luat prin surprindere și să începi să te justifici crezând că acei oameni nu au înțeles corect. Dacă vei continua să faci asta mult timp, nu numai că îți pierzi concentrarea pe proiectele tale, dar îți vei irosi timpul și energia cu oameni care nu vor, de fapt, nimic schimbat în viața lor. Va trebui să ți se întâmple asta de câteva ori pentru a-ți da seama că acei oameni se simt, de fapt, incapabili să se ridice la înălțimea cursului, că sunt acolo pentru că alții i-au împins, alții le-au cerut să fie buni, dar ei nu se cred în stare de nimic. Și pentru că a recunoaște asta necesită maturitate emoțională, preferă să rămână copii îmbufnați care aruncă cu pietre în toți cei care nu vor să le facă pe plac. Ei sunt plângăcioșii.
Gândește-te așa: și tu ai fost așa la un moment dat, dar ai ales să fii altfel; te-ai ales pe tine. Treaba ta nu este să-i schimbi pe alții. Nici tu nu te-ai schimbat pentru că ți s-a zis că e spre binele tău; te-ai schimbat atunci când ai simțit că nu-ți mai place de tine și de viața ta așa.
Cei care aleg să rămână neschimbați vor încerca să-i facă pe alții să fie și să facă la fel, recurgând chiar la jigniri, amenințări și la a te învinui că ești așa cum sunt, de fapt, ei, dar nu vor recunoaște niciodată. Acesta este un comportament tip gaslight. Repet, cu toții trecem, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, prin acest stadiu. Doar că unii aleg să rămână așa o viață întreagă.
Și, deci, dacă tu nu mai ești așa, dacă ai ales să fii și să faci altfel, nu înseamnă asta că te-ai schimbat? Ba da! Păi și dacă te-ai schimbat, dacă crești și devii o variantă mai bună a ta, de ce simți nevoia să îi convingi pe cei care se simt bine în răhățelul lor cald că tu nu ești așa cum te văd ei de acolo? Știi cine încă încearcă să convingă și să se justifice? Cei care încă nu sunt ei convinși că s-au schimbat și că sunt altfel, mai buni decât au fost.
Dragă Om fain, criticile, atacurile, calomnia, bârfa altora nu arată că ei au dreptate. Ele sunt un test important pentru tine: vezi că te-ai schimbat sau nu? Dacă nu vezi încă, vei atrage comentaci și critici până când vei face un pas în spate și îți vei pune întrebarea importantă: „măi, dar de când părerea cuiva care nu mă cunoaște a devenit mai importantă decât părerea mea, singurul care mă cunosc cu adevărat?... sau poate că nu mă cunosc?...”
Până când vei vedea adevărul - că ce spun alții nu este despre tine, ci despre ei -, vei avea parte de asemenea situații. Până când vei înțelege că reacția oamenilor la tine este testul clar că nu mai ești același și că te-ai schimbat.
Și dacă te-ai schimbat, dacă tu vezi șansele și oportunitățile de schimbare și le folosești, ce importanță mai are părerea cuiva care vrea să te tragă înapoi, acolo de unde tu ai plecat? Și de ce ți-ai pierde timp și energie să convingi pe cineva că poate mai bine? La tine a ținut asta? Nu? Păi și de ce crezi că la alții ar fi altfel? Timpul și energia ta sunt pentru tine, nu pentru alții. Până vei învăța lecția asta vei atrage critici și injurii. Când vei înțelege că fiecare este răspunzător de propria-i schimbare, îți vei vedea de drumul tău și vei învăța să ignori tot ce nu îți folosește în creșterea personală.
E nevoie să ai mult curaj să vezi în ce categorie te încadrezi (plângăciosul, indiferentul sau câștigătorul), să accepți realitatea și să te pui pe treabă. Ce treabă? Să devii o variantă mai bună a ta.
Și programele de computer, și telefoanele își schimbă și îmbunătățesc într-una variantele, tu de ce nu ai face-o?
Binețe, Om curajos!
Edith Elisabeta Kadar
Arad, 15.07.2026
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
M-ar interesa părerea ta; fără jigniri sau comentarii injurioase, că suntem maturi. Mulțumesc.