SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
A reacționa e simplu. A citi cu atenție și a înțelege cere muncă cu tine și mult timp.
*. *. *. *. *
Și suferința este tot un orgoliu. De ce? Pentru că ne creează iluzia că ceea ce vrem și credem este mai important decât ceea ce (credem că) merităm.
Suferința este normală; ea apare atunci când lucrurile nu merg așa cum vrem sau cum credem că ar trebui să fie. Dacă nu am suferi, cum ne-am mai da seama că suntem orgolioși, că lucrurile și lumea nu sunt așa cum credem că ar trebui să fie?
Suferim nu pentru că cineva apropiat suferă, ci pentru că suferă mai mult ca noi și ne-a luat locul pe piedestalul suferinței.
Suferim nu pentru că ne-a părăsit cineva, ci pentru că se poate descurca fără noi, pentru că acel cineva își poate trăi viața fără ca noi să fim în centrul atenției și a lumii sale.
Suferim nu pentru că am auzit ceva neplăcut, ci pentru că nu am auzit ceea ce ne-ar fi plăcut să ni se spună, ceea ce am crezut că ni se cuvine să ni se spună.
Suferim nu pentru că nu am primit ceva, ci pentru că ceea ce am primit nu este ceea ce ne-am dorit, ce am așteptat, ce am considerat că ni se cuvine de acolo, de pe piedestalul pe care singuri ne-am postat.
Nu suferim că ne doare ceva, ci pentru că ne doare când ne-am făcut planuri să facem altceva, când boala nu era în gândurile noastre.
Nu suferim că moare cineva apropiat, ci pentru că nu vom mai beneficia de prezența sa, de ceea ce ne făcea să simțim, să fim.
Vrem ca cineva să se vindece, să trăiască, să se schimbe pentru ca nouă să ne fie la fel de bine ca până acum, să facem mai puțin pentru ca ei să facă mai mult iar nouă să ne fie bine.
Suferința este a minții, a ego-ului, atunci când refuzăm schimbarea sub orice formă.
Singura suferință a sufletului este că nu este ascultat, nu este lăsat să ne ghideze.
Singura suferință a sufletului este că a fost înlocuit cu oameni, lucruri și aroganță. Aroganța suferinței. De aceea suferința este un orgoliu.
Sunt suferința și orgoliul obligatorii? Da, altfel cum am înțelege liniștea, integritatea, onestitatea, sinceritatea față de noi și smerenia?
Suferința, un orgoliu? Da, obligatoriu pentru evoluție!
Binețe, Om!
Edith Elisabeta Kadar
Arad, 29.07.2023
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
