 |
| Foto: Dan Nicoară http://www.dannicoara.ro |
Orice întrebare ai avea, răspunsul este în tine.
Dar ca să îl găsești, e nevoie să faci liniște și pace cu tine. Dacă nu, vei avea senzația că alții trebuie să îți răspundă la întrebările tale. Iar răspunsurile oricum nu le auzi, din cauza gălăgiei.
Zilnic primesc multe mesaje în particular, ce conțin multe întrebări.
Dar ca să îl găsești, e nevoie să faci liniște și pace cu tine. Dacă nu, vei avea senzația că alții trebuie să îți răspundă la întrebările tale. Iar răspunsurile oricum nu le auzi, din cauza gălăgiei.
Zilnic primesc multe mesaje în particular, ce conțin multe întrebări.
La cele mai multe nu răspund. De ce? Nu pentru că sunt rea, nesimțitoare, m-am ajuns sau nu mai vorbesc cu muritorii de rând, cum mi se spune.
Acestea sunt doar păreri izvorâte din gândirea proprie, și oglindește foarte clar vorbitorul. În fond, părerea ta reflectă atât cât știi și cunoști în acel moment.
Nu răspund pentru că nu am ce să răspund la întrebări fără sens.
- Nu pot ști la ce nivel de conștiință ești. Ăsta e ego curat.
- Nu te pot salva din relații cu persoane toxice. Asta e treaba ta. Vezi că și tu ești toxic(ă) pentru alții.
- Nu te pot salva, așa cum îmi ceri. Nimeni nu te poate salva de tine și de gândirea ta.
- Nu pot fi ultima șansă a ta, și „doar” eu să fiu mesia salvator. Ultima șansă este întoarcerea la Dumnezeu.
- Nimeni nu te poate ajuta să te regăsești atât timp cât tu nu știi cine ești și ce să găsești. Eu nu îți voi da definiția ta.
- Nu am ce să răspund „pe scurt, în două cuvinte” la întrebări ce ar necesita răspunsuri complexe, gen: „ce ar trebui să fac să mă schimb, să evoluez și să mă trezesc?”. Nu știu, tu ce ai face?
- Nu am ce să răspund la întrebări fără sens, gen: „ce am de făcut pentru a ajunge așa, ca dumneavoastră?”. Dar cum sunt eu, mânca-ț-aș?!
- Nu îți pot schimba soțul, soția, copilul, părinții, socrul sau colegii. De unde ai înțeles că aș face asta? Unde scrie?
- NU VINDEC! Tu te vindeci, eu te ajut să te tratezi.
- Nu am ce să îți răspund dacă mă jignești că nu ți-am răspuns după 5 minute de la primirea mesajului.
- Ce să îți răspund dacă nu formulezi nicio întrebare, ci faci doar afirmații?
- Nu răspund la mesajele în care tu ești victima perfectă, și în care îmi descrii cu lux de amănunte cât de rea este lumea și cât de mult te face să suferi. Nimeni ne te poate face să suferi, în afară de tine.
- Dacă începi prin a-i denigra pe toți cei din familie și cei din jur, nu am nevoie de negativitatea ta, deci nu îți răspund.
- Nu îți răspund la întrebări la care s-a mai răspuns de nenumărate ori, dar îmi scrii că „știu că ați mai spus, dar vă rog să repetați pentru mine”. Nici gând, „specialule” care ești!
Orgoliul și vanitatea sunt apanajul victimelor.
„Nimeni nu suferă ca mine; nimeni nu are problemele mele, de aceea eu sunt o prioritate. De mine trebuie să se ocupe toți, indiferent că e noapte. Eu, eu, eu, da?!!!”.
NU!
Ca să te vindeci, e nevoie ca, mai întâi, să ieși din stadiul de victimă. Iar pentru asta trebuie ca orgoliul și mândria să îți permită să vezi că ești o victimă, să accepți că ești o victimă, și să faci mișto de tine. Abia atunci vei putea merge mai departe.
Abia după ce realizezi câtă dramă faci și ai făcut în și din viața ta, și când înțelegi că nu ești cu nimic special față de altii, nici măcar în boala ta, abia atunci faci priză cu realitatea. Care realitate? A vindecării; că până atunci ai fost în realitatea bolii.
În lumea bolii nu are loc lumea vindecării. Sunt două lumi total diferite.
Când ești preocupat de boală, de suferința „ta” (cum le alinți cu drag), nu te gândești la vindecare. Ești preocupat(ă) să arăți de ce la tine nu merge cu vindecarea.
Dragă Om, dacă tot ce ai citit până acum ți se pare dur, insensibil și lipsit de respect, așa e: ți se pare!
Tu vorbești, de fapt, despre tine: tu ești dur(ă) cu tine, că nu îți dai voie să fii sănătos. De ce? Pentru că beneficiile victimizării sunt clare: toți trebuie să te salveze. Toți, în afară de tine. Iar asta arată insensibilitate la ceilalți și lipsă de respect, adică exact ceea ce proiectezi pe mine.
Și știi de unde știu toate astea? Pentru că am fost exact așa, ca tine, o victimă care avea doar drepturi, dar zero îndatoriri, care se supăra pe toți care nu își lăsau viața și programul să vină să stea sluj la dispoziția mea; și eu m-am crezut specială în suferința mea, și să vezi ce răspunsuri acide le dădeam celor care nu îmi acordau atenția când și cum am vrut.
Omule, tot ce îți scriu este din practică, nu din teorie. Din practica mea ca om, ca femeie, ca medic-terapeut.
Eu sunt ceea ce sunt.
Nu știu cum sunt, dar lucrez cu mine în permanență. Iar ceea ce învăț, îți dau mai departe.
Tu ești ceea ce ești pentru că acesta e rezultatul deciziilor tale de până acum. Vrei altceva, schimbă perspectiva, și nu mai spune: „ce știi tu, că n-ai trecut prin ceea ce trec eu!”. Serios? De unde știi tu, chiparosule-vanitosule?
Dragă Om, dacă nu îți place cine ești și ce viață ai, schimbă-te. Cum? Renunță la orgoliul suferinței.
Dă-ți voie să fii jos de tot. Știi de ce? Pentru că unicul drum care mai rămâne este în sus, la lumină.
Orice întrebare ai avea, orice răspuns ai căuta, caută totul în tine. Acolo e adevărul tău.
Iar dacă eu am putut, cine ești tu să nu poți?
Binețe, Om realist!
dr. Edith Kadar
Arad, 05 mai 2019
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
