Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
* * * * * * *
Nu poți salva pe cineva de la autodistrugere dacă nu vrea să fie ajutat(ă) sau nu ți-o cere.
Fiecare om are lecția sa de învățat în această viață, iar dacă pentru a-și însuși învățămintele va trebui să ajungă în cel mai întunecat abis, așa trebuie să fie; pe acolo îi trece drumul regăsirii de sine.
Dacă te erijezi în „salvatorul neamului” fără să ți se ceară, intervii în procesul de învățare a lecțiilor vieții, de găsire a căii către el însuși.
Deși s-ar putea ca în momentul intervenției omul să-ți mulțumească, consecințele pe termen lung pot fi catastrofale. Știi de ce? Pentru că te-ai băgat neîntrebat în viața și soarta omului, imprimându-i lecția ta, și nu lăsându-l să și-o înțeleagă pe a lui.
Dacă de câte ori cade un copil tu alergi să-l ridici, el nu va mai învăța să se ridice singur și să meargă mai departe; va aștepta să o facă altcineva, de fiecare dată.
Ți se pare o cruzime să nu ajuți, să nu intervii? Și dacă ajuți acum, te mai interesează pe viitor de el/ea?
Vrei să ai conștiința împăcată? Acesta e ego-ul tău, felicitări!
Vei ajuta tot timpul pe toată lumea fără să ți se ceară? Bravo! Ia-ți o viață. A ta!
Nu o trăi pe a altora!
Tu pe când te vei salva pe tine de tine însuți?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 03 iulie 2015
