Se vorbește despre SPIRITUL SĂRBĂTORILOR.
Este o stare care ne cuprinde în perioada de sărbători importante, în special Paștele și Crăciunul.
Dar, te-ai întrebat vreodată de ce se numește așa, și ce rol are în trăirea noastră?
Desigur, îmi vei spune că are un rol important pentru viața și sufletele noastre, deci e normal să fim cuprinși de spiritul sărbătorilor. Da, așa este. Dar am o întrebare: de ce această stare ne cuprinde doar atunci când știm că urmează o zi foarte importantă?
Da, se poate spune că fiecare zi e sărbătoare, deci fiecare zi ar trebui să fie plină de Spirit, nu-i așa?
Și totuși, fă un pas în spate de la ceea ce știi pentru că ți s-a spus și ți s-a inoculat.
Urmărește detașat viața de zi cu zi și observă; în această perioadă lumea este cuprinsă de o efervescență clară, de o agitație dată de pregătiri pentru cele 2 mari sărbători ale iernii: Crăciunul și Revelionul.
Oamenii se lasă cuprinși de spiritul sărbătorilor încă din octombrie-noiembrie. Își fac planuri, fac cumpărături, fac curat, împodobesc, și vorbesc cu atât mai mult despre sărbători cu cât ele se apropie.
Ce face sărbătorile atât de speciale? Adică, gândește-te, dacă nu ai avea calendar și nu ai ști de la radio, televizor sau ceilalți oameni că urmează sărbătorile, ai ști doar că sunt niște zile obișnuite.
De ce avem nevoie să ne pregătim de sărbători adoptând această stare de spirit?
Pentru că tot ceea ce facem, facem în afară, în exterior, declarativ, declamativ.
Pentru că, în loc să ne ocupăm de interior, împodobim exteriorul.
În loc să ne curățăm prin post, curățăm în casă, uitând că acasă e, de fapt, în suflet.
Atârnăm globuri strălucitoare în pomul de iarnă, căruia i-au trebuit mulți ani să crească doar pentru a fi tăiați, decorați pentru câteva săptămâni, și apoi aruncați.
Ce este în afară este și înăuntrul nostru.
Ne apucăm de câte un lucru, îl facem un timp, apoi renunțăm la el pentru că ne-am plictisit să așteptăm schimbarea pe care ne-o poate aduce. Și tăiem, astfel, orice trăire, speranță sau credință care a răsărit și a crescut în noi, spunând că nu are niciun rost, după ce, la început, am fost entuziasmați; ca podoabele din pom. Și renunțăm, pe rând, la visuri, așa cum renunțăm la brad.
Simbolic, bradul reprezintă sufletul nostru; sau Spiritul nostru. Știi tu, acea esență care ne însuflețește, care ne face să simțim magia vieții, bucuria, iubirea, încântarea, pacea, armonia.
De câte ori când renunțăm la visurile noastre, când ne punem piedici, când găsim scuze și nu soluții, renunțăm la o parte din noi, renunțăm încetul cu încetul la „globurile” ce reprezintă lumina și bucuria în viață. Și așa, dăm la o parte părți din suflet, iar golurile rămase le umplem cu lucruri exterioare.
În lipsa trăirii interioare, se creează trăiri în afară stimulate de chestii strălucitoare: beteală, luminițe, globuri (de Crăciun), sau ouă roșii de Paști.
Cu cât renunțăm mai mult la noi, cu atât vom avea nevoie de mai multe lucruri exterioare.
Când renunțăm la liniștea cunoașterii de sine, vom primi gălăgia urărilor goale de trăire.
Cu cât ne vorbim nouă mai puțin, cu atât vom spune altora mai multe vorbe din care lipsim.
Când vedem viața ca pe o luptă, ca pe o provocare la supraviețuire, nu mai suntem în contact cu sufletul nostru, cu esența divină; cu Spiritul.
Iar când Spiritul omului a fost înlocuit cu iubirea de obiecte, se anulează trăirea în conștiență și în conștiință.
Un om anesteziat are nevoie de resuscitare, de trezire; de o infuzie de trăire, o perfuzie de iubire și o transfuzie de viață.
Iar în apropierea sărbătorilor anunțate, oamenii se adună - la propriu și la figurat - și se conectează unul la celălalt, dar și la energia dinaintea acelor zile. Iar așa, prin efervescența trăirii și a pregătirilor, se creează reconectarea la ei înșiși, la spiritul lor, prin SPIRITUL SĂRBĂTORILOR.
Este extraordinar că ne reconectăm la noi înșine cu ocazia sărbătorilor, dar este de neînțeles de ce o facem doar atunci, iar după aceea revenim la rutină, plictiseală; ne „dezbrăcăm” de iubire, renunțăm la bucurie, ne dezgolim de compasiune și înțelegere. Cam ca brazii de Crăciun.
Dacă ne-am iubi pe noi înșine, am rămâne conectați într-una la sufletul nostru, la spirit. Iar atunci, fiecare zi ar fi o sărbătoare, iar noi am trăi, am respira, am vedea, am auzi și mirosi în permanență SPIRITUL SĂRBĂTORILOR.
SĂRBĂTORI PLINE DE SPIRIT ÎN FIECARE ZI!
Binețe, dragă Om!
Edith Kadar
Arad, 16 decembrie 2019
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
