LUMEA DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA TA

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 LUMEA DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA TA

- URANUS în GEMENI (2026-2033)

Oamenii nu pot fi așa cum vrei tu. Încetează să te mai superi, să fii revoltat și să încerci să corectezi tot și pe toți doar pentru că tu crezi că știi cum e cel mai bine pentru toți. 

Uită-te puțin la viața ta. Tu faci ce le ceri, ce le impui și îi condiționezi pe ceilalți să facă? Dai sfaturi pentru că ai aplicat totul în viața ta și ai văzut că funcționează? Am o întrebare: cum reacționezi când vine cineva la tine, îți spune ce și cum să faci, îți contestă orice decizie, îți dă sfaturi și îndrumări necerute? Să nu-mi spui că îți place și ești plin de zen, că nu te cred. Și atunci tu de ce nu poți vedea că fiecare om are aceleași reacții ca și tine? 

Probabil că în copilărie părinții ți-au spus ce să faci, ce să nu faci, cum să te comporți și cât de dezamăgiți vor fi dacă faci ceva după capul tău și îi faci de râs. Și ca să nu fii respins, să nu-i superi pe mami și pe tati, ai făcut tot posibilul să nu ieși din pătrățelul pe care ți l-au creat pentru a te putea „educa” cât mai bine. Ai încercat să fii cuminte, altfel ai tăi te ignorau. Și ce crede un copil atunci când părinții nu îi vorbesc? Că nu merită să fie iubit și că nu este bun de nimic. 

Deci care a fost barometrul iubirii în copilărie? Aprobarea și aprecierea părinților de câte ori ai făcut așa cum ți-au spus. Cu alte cuvinte, te-ai format după chipul și asemănarea părinților. Problema era atunci când părerea mamei și a tatălui difereau mult. Pe cine să asculți atunci? Pe cine să mulțumești? Cum să-i împaci? Și asta a fost atmosfera în care te-ai format, în care ai crescut. Nici măcar nu ți-ai dat seama că tu nu faci ceea ce ai vrea și ce simți, ci faci ce ți se spune. Îți trăiești copilăria și adolescența blocându-ți visurile, suprimându-ți frustrările și furiile, și spunând nu ce vrei, ci ce crezi că ar fi aprobat de părinți. 

Desigur, poți să te revolți, poți fi rebel, dar tot ce vezi este dezamăgirea în ochii părinților și le auzi tonul rece, menit să te pedepsească pentru că ai îndrăznit să ieși din pătrățel. Poți să spui că faci ce vrei tu; în realitate tot ce faci nu este creația ta, este doar împotriva a ce îți spun ai tăi. 

Când ieși din adolescență și începi să fii pe picioarele tale, cum crezi că vei face cu cei din jur? Le vei da posibilitatea să se exprime liber, să spună ce vor și le vei respecta părerea chiar dacă diferă total de a ta? Doar dacă așa au făcut părinții tăi cu tine și așa ai fost educat. Dar dacă ai crescut supus și ascultător, nu ai cum să fii deschis și să accepți altceva decât știi. Lumea ta a fost creată după chipul și asemănarea părinților, iar acum, când ești adult, crezi că poți face ce vrei tu. Nu, nu faci altceva decât să aplici aceleași reguli din copilărie, doar că acum sunt alegerea ta, iar asta îți dă iluzia că faci ce vrei tu. 

Să zicem că părinții ți-au dat 30 de reguli și îndrumări pe care a trebuit să le urmezi strict: să înveți, să iei note mari, să fii cuminte, să nu-i faci de râs, să îi asculți, etc. Până la vârsta adultă le-ai urmat, le-ai respectat, dar după aceea ai zis că gata. Doar că, ce să vezi, „independența” ta a însemnat să aplici cu ceilalți tot cele 30 de reguli, doar că de data asta tu ai decis care și în ce ordine. Tot ce au făcut părinții cu tine faci tu acum cu ceilalți. Și numești asta maturitate. Adică le ceri celorlalți să fie și să facă așa cum faci tu. Lumea ta este croită după chipul și asemănarea ta. Și te miri că oamenii nu sunt cum vrei tu, ba ești chiar furios, frustrat, dezamăgit că oamenii sunt „răi” (în condițiile în care „buni” înseamnă să fie cum vrei tu).

Problema nu este că altcineva face altfel, ci că dacă nu e cum vrei tu, crezi că tu nu faci ceva bine. Iar tu ai nevoie să știi că tot ce faci e bun. Și care e dovada? Toți să facă și să fie ca tine, să îți trăiască viața în lumea după chipul și asemănarea ta.

Pentru mai multe despre acest subiect te aștept vineri, 24.04.2026 de la ora 20.30 la o emisiune în direct transmisă pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/PqypbWLZmw8) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/1214023857298445). Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la minte!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 24.04.2026

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2026/04/lumea-dupa-chipul-si-asemanarea-ta.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

FIECARE OM VEDE ALTCEVA CÂND SE UITĂ LA TINE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Imaginează-ți o scenă de teatru unde actorii interpretează un rol într-o piesă. Sala este plină, iar oamenii privesc spre scenă, spre actori, spre spectacol. Te-ai gândit vreodată ce este în mintea fiecărui spectator? Unii se foiesc într-una, alții sunt plictisiți pentru că nu rezonează cu teatrul sau cu interpretarea, dar au venit pentru că cineva a insistat; mai sunt cei care au citit cartea, piesa, și au venit să vadă ceea ce au înțeles ei din text. Unii sunt total absorbiți de interpretarea actorilor, în timp ce alții sunt fascinați de costume, de lumini sau de decor. Iar exemplele pot continua. 

Dacă la sfârșit ai pune toți spectatorii să spună ce au înțeles din acel spectacol, ce i-a impresionat cel mai mult, ce a rămas viu în memoria lor, iar ei ar fi 100% sinceri, ai vedea că răspunsurile ar fi total diferite. Fiecare a văzut altceva, a reținut anumite aspecte și a rămas cu impresii diferite. Și e normal să fie așa. Fiecare om percepe realitatea prin filtrul educației și al credințelor proprii. Un om care nu are preocupări legate de spectacole are un anumit filtru prin care vede lucrurile și le judecă; altul care a citit mult are alt filtru prin care înțelege, etc. Pentru cei care nu sunt deloc interesați de teatru, orice spectacol este pierdere de timp pentru că ei au alte preocupări. Cei care sunt pasionați de teatru abia așteaptă orice prilej să vadă spectacole și să se bucure de ceea ce văd și simt. 

Indiferent ce părere ar avea spectatorii care au fost în sală, cu toții au dreptate, doar că fiecare a văzut altceva. Câți spectatori atâtea opinii. 

Și acum să întoarcem lumina reflectoarelor spre tine. Tu ești scena pe care se desfășoară spectacolul vieții tale. Fiecare om pe care îl întâlnești este un spectator al tău. Unii se vor grăbi să plece după primul act, alții rămân până la sfârșit, dar adorm; alții vor critica într-una ceea ce aud și văd la tine și vor veni cu propuneri cum ar trebui să faci și să fii pentru ca ei să te placă. Apoi sunt cei care te urmăresc și te admiră fără să simtă nevoia să se manifeste zgomotos. Și mai sunt cei cărora le place atât de mult de ei în prezența ta încât vor vrea să revină la „spectacolul” numit TU; pentru ei ești o inspirație. 

Indiferent ce părere au ceilalți despre tine, nu uita că ei te pot percepe doar la nivelul de profunzime la care se văd pe ei. Un om superficial, obișnuit să critice și să comenteze fără să știe adevărul despre ce vorbește, te va vedea la fel, superficial, și te va condamna pentru asta. Un om a cărui educație s-a bazat pe sublinierea defectelor, va căuta la tine doar defecte, incapabil fiind să vadă partea frumoasă, calitățile. Un om care a lucrat cu el și a reușit în viață, îți va vedea potențialul. Cineva care nu a făcut nimic pentru el ci a așteptat ca altcineva să-i spună cine e și ce să facă va aștepta și de la tine îndrumări, iar dacă nu i le dai te va învinui pentru nefericirea lui. Cineva obsedat de imagine și de părerea celorlalți despre el te va judeca doar la nivel de imagine, nu îl va interesa miezul, esența ta. 

Un om cu multe traume nerezolvate din copilărie nu te poate vedea decât prin prisma acestor răni, și te va identifica cu unul dintre personajele care atunci au existat în viața lui: dacă vocea ta îi amintește de cea a agresorului, te va respinge din start indiferent cât de mult ai încerca să-i demonstrezi că nu ești ca acel om rău de care îi amintești; iar dacă felul tău de-a fi seamănă cu a cuiva care l-a alintat și iubit, va dezvolta un atașament puternic față de tine, deși nu te cunoaște prea bine. 

Cred că ai înțeles: fiecare om vede altceva când se uită la tine. Și nu, nu este deloc greșit dacă nu te vede cum te vezi tu sau așa cum ai vrea tu să fii văzut. Iar dacă vei înțelege acest lucru, vei înțelege adevărul: OMUL NU TE VEDE PE TINE CÂND TE PRIVEȘTE, CI VEDE UN ASPECT AL LUI, O IMAGINE PE CARE I-O OGLINDEȘTI.

Și reciproca este valabilă: NU POȚI VEDEA LA ALȚII DECÂT CEEA CE ÎȚI OGLINDESC EI.

Dacă vrei să afli mai multe despre oameni, fii atent ce îți vor spune despre tine; ei îți vorbesc, de fapt despre ei.

Dacă vrei să afli mai multe despre tine, fii atent ce spui despre oameni; tu vorbești, de fapt, despre tine. 

Mai multe despre ce putem afla despre noi, despre aspectele sau rolurile pe care le jucăm în viață și despre cum ne înțelegem menirea vieții voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 06.02.2026 de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/J9DPr3yhNO8) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/2113888982758246). Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

https://youtube.com/live/J9DPr3yhNO8 

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CÂND EȘTI PĂRINTE UIȚI SĂ MAI TRĂIEȘTI ȘI PENTRU TINE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 * * * * * * * 

Să fii părinte este o binecuvântare. Sau cel puțin așa se zice. Primești un cadou de la Unives - copilul - și înțelegi că viața ta de până atunci s-a schimbat, și că de acum încolo va trebui să îți împarți timpul, atenția și energia cu un nou omuleț. Pentru următorii 18 ani, cel puțin, nu te vei mai ocupa de tine în primul rând, ci de noul membru al familiei. Și e normal, doar nu se știe descurca singur, e neajutorat. 

De cele mai multe ori ceea ce familia și-a imaginat că va fi când mama era gravidă și ce urmează după naștere sunt două lucruri diferite, de parcă fiecare e din alt film. Copilul este așteptat cu nerăbdare pentru că el vine să umple un gol. Fiecare om știe că trebuie să se căsătorească și să facă copii; așa e moda. De aceea, când mama rămâne însărcinată, lumea se bucură; doar că bucuria are legătură mai mult cu îndeplinirea unei datorii, și nu e întotdeauna semn că părinții sunt pregătiți pentru ce urmează. Nu trebuie să fii de acord cu asta, tu spune ce vrei și ce e corect în fața celorlalți.

Când am rămas însărcinată cu fiul meu, am fost în culmea fericirii. Dar reacția mea era, în primul rând, una de ușurare: în sfârșit am făcut și eu ceva semnificativ în viață, că până atunci am cam fost o dezamăgire pentru familie, sau cel puțin asta am perceput eu din spusele lor. Perioada sarcinii a fost extraordinară, m-am simțit foarte bine, răsfățată, respectată. Nașterea a fost relativ ușoară. Problema a apărut după ce am ajuns acasă, când omulețul a rămas acolo și îmi solicita atenția 24 de ore din 24. Am început să mă simt copleșită, mai ales că puiuțul nu prea dormea. M-am simțit epuizată. Ideea este că eu și nevoile mele am trecut pe locul ț-șpe, și mi-am luat în serios rolul de mamă. Atât de în serios încât am început să fiu cloșcă cu toată lumea - familie, colegi, apoi pacienți. Am divorțat, iar atunci s-a activat și leoaica din mine: să nu îndrăznească vreun bărbat să ridice sprânceana la fiul meu, că jar mănâncă! Am uitat să mai trăiesc și pentru mine, deși puteam să jur că a trăi prin și pentru copil și alții era viața perfectă. Nu, nu a fost! În ultimii ani, fiul meu a povestit în ateliere și tabere ce mamă tristă a avut în copilărie, că nu m-a văzut niciodată zâmbind și că eram în permanență obosită și nervoasă când veneam acasă, de el, dragul de el, renunța la nevoia lui de a fi luat în brațe și se retrăgea din calea mea.

Desigur, unii dintre cei care citesc s-ar putea să se arate revoltați, dar îi invit să se uite în ograda lor, să arunce cu piatra cel care e fără prihană, iar cei care nu au copii să nu își închipuie că știu cum ar trebui să-și crească alții copiii, că nu știu. 

Ideea este că nimeni nu ne învață ce înseamnă să fii părinte, cum să ai grijă de copil fără să renunți la tine, cum să te comporți ca să nu fii sau să faci ca părinții tăi; nu există niciun manual cu instrucțiuni pentru a fi părinte ideal. Nu ne învață nimeni asta, ci aplicăm ceea ce am văzut în familie. Problema e că în materialul genetic primit de copil se află stocate toate informațiile și programele de la părinți, bunici, străbunici, etc. Nu numai că nu mai trăim pentru noi după ce devenim părinți, dar nu prea suntem noi înșine nici până atunci, ci suma tuturor programelor moștenite, cu bune sau cu rele, cu talente sau cu secrete. Tot ceea ce credem că noi facem, sunt, de fapt, programe primite. E greu de acceptat, mai ales că mintea, cea care creează viziunea asupra realității, ne minte că noi am pus coada la prună și gaura la macaroane. 

Despre condiționări, identitate de sine, programe moștenite, secrete nedecodificate și condiționări din familie voi vorbi în cadrul unei emisiuni transmisă în direct vineri, 20.09.2024 de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/Ibt21mEptEE) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/1187505919203774). Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la minte!

Edith Elisabeta Kadar 

Arad, 19.09.2024

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2024/09/cand-esti-parinte-uiti-sa-mai-traiesti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

PÂNĂ CE NU VORBEȘTI DESPRE PROBLEMELE TALE, ELE NU DISPAR

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 *    *    *    *    *    *    * 

Se prea poate să crezi că vorbești despre problemele tale, dar, în realitate, tu spui povestea a ceea ce vrei tu să se creadă legat de problemele tale. Una este ce s-a întâmplat cu adevărat și alta este ce ai înțeles tu din ce s-a întâmplat.

Să zicem că tocmai ai terminat o relație, indiferent de ce natură era ea: personală, profesională, familială. Nu ți-e totuna, și e normal, doar ai investit timp, energie, emoții, sentimente, speranțe, ai proiectat în mintea ta un final mai bun decât cel la care s-a ajuns. Ești furios, frustrat, nemulțumit, agitat, neliniștit, obosit. A apărut o problemă, iar tu nu știi cum să o rezolvi. Vrei ca lucrurile să revină la felul în care au fost înainte să apară ruptura. Corecție: vrei ca tu să revii la liniștea și bunăstarea pe care le-ai avut atunci când (credeai că) totul era în regulă.

Și te apuci să vorbești despre problema ta. Dar ce spui? Ce ai înțeles tu din ce s-a întâmplat. Dacă ai întreba și partea cealaltă, ai avea surpriza să auzi o cu totul altă variantă a poveștii. Vei povesti cât de mult efort și energie ai depus tu în acea relație și cât de nerecunoscător e celălalt, dar nu vrei să auzi că și celălalt a făcut același lucru. Altfel, dar a făcut.

Vei prezenta povestea astfel încât tu să fii personajul pozitiv iar celălalt e lupul cel rău.

Și în loc să stai și să analizezi ce s-a întâmplat cu adevărat, de unde și când a apărut ruptura, îți irosești timp și energie să repeți oricui e dispus să te asculte cum tu ai fost bun, iubitor și dedicat 100% relației, iar celalalt a fost doar un nerecunoscător care a profitat de bunătatea ta.

Ți se pare cunoscut? La câte persoane le-ai spus aceeași poveste și ai așteptat reacțiile de susținere pentru tine și de dezaprobare pentru cel/cea care te-a făcut să suferi?

De câte ori nu ai spus ceva la genul „ehe, dacă aș avea cui să povestesc despre problema mea, aș povesti!“. Și cum îți dai seama că persoana este potrivită să te asculte? După ce criterii apreciezi asta? După forma nasului sau după ce? Nu, când spui sau gândești așa, aștepți să vină cineva să te întrebe „vai, dar ce ți s-a întâmplat, cu ce te-au supărat oamenii răi, OM bun și minunat?“.

Sau poți spune „uneori doare atât de tare încât nu poți spune nimic!“. Mda, deci preferi să ții în tine durerea, dar ai grijă să spui celorlalți de durerea de nepovestit. Păi ce mai povestești tu dacă îți rezolvi problema? Cum mai atragi atenția asupra ta?

Adevărata poveste implică și ce ai făcut tu, sau ce nu ai făcut. Nimeni nu te părăsește dacă ai fi atât de perfect pe cât vrei să pari. Și tu ai partea ta de vină în tot, și aia te bântuie, aia te neliniștește chiar dacă nu îți dai seama.

Atragem în viață oameni oglinzi, indiferent că îți convine asta sau nu, că accepți sau nu. Omul acela are menirea de a-ți arăta unde ai de lucru cu tine. Cât timp refuzi să te uiți și în ograda ta și arăți doar spre ceilalți, vei întâlni aceeași tipologie de oameni și vei trăi aceleași întâmplări până ce te hotărăști să fii sincer și să spui și partea ta de poveste. Știi cum e vorba aceea: dacă lași capra să spună povestea, lupul va fi întotdeauna personajul negativ.

Povestea adevărată și întreagă este de ce ai atras în viața ta asemenea oameni, aceste situații, și ce ai de învățat din ce ți se întâmplă.

Cât timp nu vrei să vorbești despre tine ca oglindă a celuilalt, vei trăi în minciună. Problemele nu dispar, ci se amplifică. Și ai două optiuni: o dai înainte cu victimizarea și te vei îmbolnăvi, sau îți asumi responsabilitatea, te eliberezi și te vindeci.

Cam asta este tema Lunii noi în Capricorn, moment ce se va produce joi, 11.01.2024, și a cărui efect de curățare va ține minim 6 luni.

Mai multe despre acest subiect incomod pentru cei cu mentalitatea de victimă voi vorbi în cadrul unei emisiuni ce se va transite live marți, 09.01.2024 de la ora 20.30 pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/701209968745089) și pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/5TSSkpK_w4o). Te aștept cu drag.

Binețe, Om curajos, care vrei să ieși din minciună!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 09.01.2024

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2024/01/pana-ce-nu-vorbesti-despre-problemele.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

  

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

S-ar putea să îmi spui că ești deja o persoană matură, doar ai împlinit 18 ani. Da, e posibil să fii la vârsta adultă, dar te-ai maturizat?

Faptul că ai depășit 18 sau 21 de ani nu înseamnă că ai atins maturitatea emoțională. O cifră nu arată decât vârsta biologică, nu pe cea emoțională. Poți avea 60 de ani și să te comporți tot ca un copil sau ca un adolescent. 

Cum îți dai seama dacă te-ai maturizat sau nu? Ai mai jos câteva întrebări la care te rog să îți răspunzi cu sinceritate. Nu este un concurs cine răspunde mai repede și mai bine. Acesta e un gest copilăresc. Și nu, nu căuta să răspunzi pentru alții din viața ta; este vorba despre tine.

- Ți-ai asumat responsabilitatea pentru toate actele tale? Ai învățat să spui: "da, eu sunt responsabil pentru ce s-a intamplat; eu am decis să fac asta, deci rezultatul obținut este responsabilitatea mea, nimeni nu m-a obligat sa fac asta"? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să mai dai vina pe oricine și orice din exteriorul tău pentru ce nu merge în viața ta? Te-ai oprit să arăți cu degetul către alții? Ai înțeles că nimeni nu îți poate face nimic fără permisiunea ta? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să cauți țapi ispășitori pentru deciziile pe care le-ai luat și care s-au dovedit a fi un eșec? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ți-ai învățat lecțiile din experiențele trecute, sau ai tendința să repeți aceleași obiceiuri care în trecut ți-au adus doar neplăceri? Dacă faci aceleași lucruri, nu te-ai maturizat. 

- Te superi repede atunci când cineva nu este de acord cu tine, te contrazice sau nu îți permite să controlezi și să manipulezi cum vrei tu? Dacă da, nu te-ai maturizat. 

- Ai început să vezi și părțile frumoase ale vieții tale sau alegi să te concentrezi doar pe urât, pe negativ? Dacă nu vrei sa vezi frumosul și cauți doar motive de supărare, ești imatur emoțional. 

- În viață folosești gândirea ta sau împrumuți idei, comportamente și credințe ale altora, fie că le-ai auzit sau le-ai citit? Dacă gândirea ta este cea care îți creează viața, te-ai maturizat. 

- Ai tendința să faci ceva original, ceva creat de tine, sau preferi să urmezi drumuri deja bătătorite de alții? Alegi să creezi tu ceva nou, sau să faci ce îți spun alții? Originalitatea și creația sunt semne de maturitate. 

- Faci lucrurile pentru că așa (ți se spune că) se face sau pentru că așa simți că ar fi bine? Dacă urmezi doar ce ți se spune, nu ești deloc matur. 

- Îți pasă de ce spun alții, sau îți trăiești viața așa cum vrei și simți? Dacă îți pasă, ești ca un copil care vrea aprobarea lui mami. 

- Îți trăiești viața pentru alții sau pentru tine? Dacă ești adeptul lui "fă-i fericiți pe alții", ești departe de tine, iar asta este imaturitate.

Exemplele pot continua, dar cred că întelegi ce vreau să spun. Când îți trăiești viața încercând să îi pui pe alții pe primul loc, asta nu este dovadă de maturitate, deși acest comportament este sugerat și ești edicat așa din fragedă pruncie.

Nu ți-ai pus întrebarea cum de îți trăiești viața adultă urmând principii și sfaturi din copilărie? Cum se face că la vârsta adultă încă încerci să te conformezi ca un elev cuminte și că nu ți-ai revizuit și adaptat credințele și principiile la prezent, la vărsta pe care o ai? Cum vrei sa fii luat în serios dacă și acum vrei să îi mulțumești pe toți, așa cum ai văzut sau ți-au cerut părinții?

Cine ești tu atunci când îți dai voie să renunți la ce nu te ajută, la ce este vechi și depășit în ideile și educația primită? 

Cine ești tu atunci când faci lucrurile așa cum simți și știi ca e bine pentru tine? 

Cine ești tu atunci când ești creatorul vieții tale, singurul răspunzător pentru ceea ce ai în prezent?

Te invit să fii alături de mine, într-o emisiune în direct, pentru a povesti despre aceste subiecte, vineri, 05.05.2023, de la ora 20.30 pe  pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/894957984934276) sau pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/-bhzRDLuJ0Y).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 05.05.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/05/cine-esti-tu-cand-iti-dai-voie-sa-te.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CU SAU FĂRĂ TINE, LUMEA MERGE MAI DEPARTE (Luna Nouă în Pești - 20.02.2023)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Paradox: deși mulți oameni nu se cred în stare de ceva important sau măreț, totuși au senzația că fără ei lumea nu s-ar descurca.

Este suficient să ne uităm la frica de moarte a majorității; de fapt nu de moartea propriuzisă se tem oamenii, ci de ideea că viața va ajunge la sfârșit fără ca ei să reușească să facă ceva demn de lăsat în urmă pentru generațiile ce urmează. Faptul că zilele trec și nu văd o schimbare semnificativă în viața lor, o îmbunătățire de orice fel, face ca oamenii să se comporte nu tocmai inspirat, nu întotdeauna rațional. 

Ideea că ei nu contează pentru alții atât cât ar vrea, sau că nu își văd împlinite visurile din copilărie, îi face pe oameni să forțeze puțin rezultatul vieții. „Dacă voi nu mă vreți, eu va vreau!”, pare să devină motto-ul (inspirat din „Alexandru Lăpușneanu”) celor care, în sinea lor, nu se cred suficient de buni pentru ceilalți, pentru viață. Și atunci se apucă să facă multe lucruri pentru a atrage atenția asupra lor. 

Nu uita, vorbim despre cei care, din anumite motive, au uitat că pot face orice, că sunt creatori, și care s-au rătăcit pe drumul vieții ascultând sfaturi „binevoitoare” despre cum nu vor reuși niciodată. 

Când pentru om părerea altcuiva devine mai importantă decât a lui, decât credința că poate reuși orice își propune, el începe, încetul cu încetul, să se anuleze, să înlocuiască bucățile de „pot oricând” cu „nu voi putea niciodată”. Pierzându-se pe el, are senzația că ceilalți sunt mai buni, mai capabili, mai deștepți, mai norocoși. 

Desigur, omul s-ar putea redresa oricând; dar atunci când a pierdut o parte importantă din putere, din credința în el și din visuri, ajunge să piardă contactul cu realitatea, și va începe să-și creeze o realitate paralelă, iluzorie. 

Atunci începe să creadă că ceilalți nu au dreptate, doar el, și începe să îi combată pe cei care nu gândesc la fel. Orice idee care iese din pătratul gândirii lui (în care s-a închis singur) trebuie combătută, iar autorul trebuie aspru criticat. Dacă cineva reușește în viață, sigur a făcut-o pe nedrept, tinde să creadă acest om, și va irosi mult timp și energie pentru a încerca să demonstreze „frauda”, în loc să își folosească acest timp și energie pentru a lucra la el. Și, încetul cu încetul, acest om va ajunge să se dedice din ce în ce mai mult combaterii celorlalți și încercării de a-i opri din drum; cum să reușească alții dacă el nu a putut? Și de aici până la a se crede de neînlocuit nu mai este decât un pas. 

Cu toții am trecut și trecem prin astfel de trăiri. Unii se trezesc mai repede și spun „nu ai dreptate, știu că pot, știu că voi reuși!”, și își văd de drumul lor  neascultându-i pe cei care le vor „binele” și comentează de pe margini. Alții au momentele lor de curaj, dar nu au suficientă putere să creadă în ei tot timpul, și pot claca des atunci când „binevoitorii” le contestă rezultatele. Iar alții vor renunța din start la tot ce au visat, grăbindu-se să le arate celor care nu credeau în ei că au dreptate, nu merită încredere. 

Mă adresez direct ție, om drag: indiferent cum ești, ce crezi și ce faci, viața merge mai departe, iar lumea va continua să existe cu sau fără voia ta, cu sau fără opinia ta, cu sau fără tine! 

Așa cum un fluviu nu poate fi oprit de o piatră sau de mai multe, tot așa nici „fluviul” vieții nu poate fi oprit de opinia ta, de indignarea ta, de invidia ta sau de neaprobarea ta. Faptul că nu ești de acord cu ceva nu înseamnă că acel lucru nu există. 

Viața nu are nevoie de aprobarea ta pentru a curge normal pentru ceilalți. 

Lumea nu are nevoie ca tu să fii de acord cu ceva pentru ca ea să existe. 

Luni, 20.02, e momentul de Lună Nouă în Pești, ultima din ciclul zodiacal. În martie, odată cu Echinocțiul de primăvară (din 20.03), va reîncepe un nou ciclu al vieții odată cu intrarea Soarelui în Berbec. 

Că ești de acord cu cele spuse sau nu, noul ciclu de viață va începe. Cu sau fără tine. 

Natura se descurcă fără tine; tu fără ea, nu.

Lumea merge mai departe fără tine; tu fără ea, nu. 

Oamenii vor continua să existe mult după ce tu nu ești de acord cu gândirea sau comportamentul lor. Totul este o alegere.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă duminică, 19.02.2023, cu începere de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/55qpqqIixvw) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/1006238273679520/permalink/1006238297012851/). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 19.02.2023

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/02/cu-sau-fara-tine-lumea-merge-mai.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

FUGI, OMULE, FUGI DE TINE!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

FUGI, OMULE, FUGI DE TINE!

Fuga arată nevoia de a te îndepărta de un pericol sau de a câștiga un concurs, dacă ești atlet.

Iar dacă pericolul ești chiar tu, trăirile și problemele tale amânate și lăsate nerezolvate, vei fugi la nesfârșit fără ca măcar să îți dai seama că devii un "atlet" al vieții.

Aud des expresii în care "fuga" și "viața" coexistă în aceeași frază: "Doamne, cât am de alergat de ici-colo", "viața asta e o alergătură continuă", "n-am timp, tre' să fug, pa!", să nu mai vorbim de fuga de iubire, fuga de responsabilitate, fuga de maturizare... 

Dacă ai fi atent la tine, la programul tău zilnic, ai vedea că ești mai mereu pe fugă, cu senzația că nu îți ajunge timpul, că ai atât de multe de rezolvat și că ziua nu are suficient de multe ore. Perioada de activitate a crescut, pe când cea de odihnă a scăzut. Te plângi într-una de oboseală și că viața devine din ce în ce mai grea. 

Alergi, și alergi, și nu îți dai voie să te odihnești, să ai momente de respiro. Cu timpul s-ar putea să ajungi să te simți vinovat că stai puțin și îți tragi sufletul; sau să îți creezi o boală doar ca să poți dormi și tu un pic. 

Unde, Doamne, alergi? Și când te vei opri, totuși?

Ești într-o continuă fugă. În permanență trebuie să faci ceva, să fii ocupat cu ceva. OCUPAT. Deci nu liber! Ești ocupat cu alții, cu alte treburi, doar să nu rămâi singur cu tine.

Ești ocupat (așa, ca un teritoriu) de probleme reale sau ireale, create de mintea ta, doar să nu rămâi cu tine.

Fugi. Fugi de tine. E ca și cum nu mai vrei să te aștepți, ca și cum ți-o iei înainte, plictisit de viteza de melc a celui care ești cu adevărat.

Cred că de aia îmbătrânesc oamenii, că o parte din ființa lor se desprinde și aleargă de nebună fie să scape de vechi, de trecut, fie să prindă cât mai mult viitor, înfricoșată să se privească în față acum, în prezent.

Ai realizat că ai face orice doar să nu stai în liniște, tu cu tine? Și te mai miri că ai vecini gălăgioși care tropăie într-una? Păi așa îți tropăie ție mintea, doar să nu o prindă vreun moment de liniște.

De ce fugi de tine? Pentru că simți că se apropie liniștea, iubirea, că viața ta se va liniști, iar asta te panichează? Îți agită mintea maimuță care se teme că își pierde sensul, și care vrea să inventeze noi lucruri care să te mențină în viață.

Așa crede ea, draga de minte maimuță, că vei muri dacă viața ți se va liniști, dacă va dispărea dependența ta de durere și de agitație.

Ești într-o permanentă fugă. În interior, că afară poți compensa cu o comoditate crasă sau cu refuzul de a te stabiliza. De la atâta alergare din tine, fie alegi să ieși rar din casă odată ce ai intrat, fie îți creezi false probleme și pleci să salvezi pe cineva, doar să nu lași liniștea să te pătrundă. Și alergi în tine, și cauți probleme de rezolvat, fericit fiind atunci când cineva îți solicită ajutorul. Doar n-o să stai liniștit, Doamne ferește!

Și te mai miri că ești obosit tot timpul, și că nu ai chef de prea multe lucruri și de viață.

Și te mai miri că oamenii fug din viața ta. Păi normal că o fac, doar și tu fugi de tine, dăăă! 

Și te mai miri că nu poți încropi o relație stabilă? Cum să te ajungă cineva care te vrea în viața sa iar în tine să se facă liniște? Să fii tu fără probleme? Tulai!

Fugi de tine, de cine ești cu adevărat, și te scunzi în spatele măștilor și a rolurilor pe care le joci. Tu crezi că ești funcția ta, sau banii tăi, sau părinte, sau soț/soție, și te identifici atât de mult cu aceste roluri încât devii un alt aspect al tău, mult distorsionat. 

Despre rolurile care devin viața ta și despre acel aspect care nu ești tu, acel alt TU pe care l-ai creat doar ca să nu dai ochii cu tine, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.02.2023, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. 

Iar sâmbătă și duminică te aștept la un atelier online pe zoom pe tema „CINE EȘTI TU ÎN FIECARE SECUNDĂ A VIEȚII TALE?”. https://alexaevent.ro/evenimente/seminar-online-cu-dr-edith-kadar-cine-esti-tu-in-fiecare-secunda-a-vietii-tale/

Te aștept cu drag.

Binețe, OM autentic!

Edith Kadar

Arad, 10.02.2023

 *     *     *     *     *     *     *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 

Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/02/fugi-omule-fugi-de-tine.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ȘTIM CE AM VREA SĂ FIM, DAR OARE ȘTIM CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT? (Luna plină în Rac - 07.01.2023)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Cu toții ne-am dori să fim fericiți, să avem bani, să fim sănătoși, să nu mai suferim, să nu mai avem parte de greutăți, să fim iubiți, respectați și înțeleși. Și totuși, prea des se întâmplă să nu fie așa. Oare de ce nu putem avea parte de toate cele de mai sus? De ce este atât de greu să ajungem acolo? Și dacă e atât de greu, cum se face că noi în continuare dorim să ne fie bine, chiar dacă viața ne aduce altceva? Ce anume intervine între dorința noastră și punerea ei în aplicare? Ce intervine între intenție și realitatea imediată? De ce unii reușesc, iar alții nu? De ce este dificil să acumulăm lucruri pozitive, dar pare atât se ușor să atragem lipsuri, boli și nefericire?

În primul rând este vorba despre faptul că nu știm cine suntem cu adevărat. CU ADEVĂRAT, da? Nu cine credem că suntem, cine credem că ar trebui să fim, sau cine ne arătăm a fi pentru ceilalți. 

Dacă am sta să ne gândim cât la sută din ce arătăm în afară suntem cu adevărat noi, am fi surprinși de diferență. 

Am fost învățați că nu trebuie să supărăm pe nimeni, că trebuie să ne comportăm astfel încât cei din jur să nu aibă motive a se plânge de noi, doar nu îi facem de râs pe cei de acasă, nu? „Să nu mă faci de râs!”, a fost una dintre cererile/impunerile/condițiile pe care le-am auzit majoritatea dintre noi atunci când mergeam undeva sau făceam ceva pentru prima dată. Nu „să ai succes!”, sau „cred în tine, fii tu așa cum ești, oricum sunt mândru/mândră de tine!”. Nu. Era mai important să nu îi facem de râs; deci tot ei erau pe primul plan, și nu noi. Păi și de unde să învățăm noi să fim noi înșine? De unde să știm, măcar, ce înseamnă asta, atât timp cât trebuia să ne controlăm și să facem frumos. Adică să facem ceea ce noi am crezut că înseamnă „cuminte” și „să nu te fac de râs”. Cum să știm noi cine sau ce suntem cu adevărat dacă am fost învățați că părerea celorlalți este ceea ce ne guvernează viața și ne formatează ca ființe? Cum să știm că noi suntem pe primul plan, doar e viața noastră, și nu alții? Cine să ne învețe? Părinții, care au făcut la fel? Cadrele didactice din școală, care ne-au cerut să fim cei mai buni la materiile lor, și pe care nu i-a interesat dacă vom avea nevoie în viață de materia lor? Cine?

Tot ce am ajuns să știm este să facem frumos, să îi mulțumim pe alții, să ne punem pe noi pe ultimul loc de parcă nu am conta absolut deloc, și să îi punem pe ceilalți mai presus de orice, chiar și de Dumnezeu. Și atunci cum să știm cine suntem, dacă nici măcar nu ne-a trecut prin minte că și noi contăm, că și noi suntem importanți, că existăm și că ar trebui să fim atenți la noi, nu la nevoile altora?

Și dacă tot ne-am obișnuit să ne dedicăm viața altora, nu e normal să avem aceleași pretenții și așteptări ca ceilalți să ne pună pe noi pe prim plan? Și dacă nu se întâmplă așa, cum reacționăm? Ne simțim trădați, jigniți, ofensați, devalorizați, anulați. 

”Am făcut atâtea pentru omul ăla, și acum nu mă tratează cu respect...”, sau „nu m-am așteptat de la X să facă asta, nu așa se comportă normal un om!”.

Știm că vrem respect, dar oare ne respectăm pe noi înșine?

Știm că vrem ca alții să ne recunoască valoarea, dar oare noi ne-o (re)cunoaștem?

Știm că vrem ca alții să ne dea și să ne facă pentru că noi am dat și am făcut, dar facem noi asta cu noi înșine sau așteptăm doar ca ceilalți să binevoiască a ne umple golurile? 

Vrem ca ceilalți să ne facă fericiți, dar noi știm măcar ce este fericirea, sau avem nevoie de motiv să-i tocăm mărunt pe ceilalți pe motiv că asta ni s-a făcut și nouă?

Atât timp cât nu contăm pentru noi înseamnă că nu ne cunoaștem deloc și că le vom cere celorlalți ceea ce noi nu ne dăm. Cum putem fi ceva dacă nu ne cunoaștem CU ADEVĂRAT? 

Perioada următoare ne va obliga să ne căutăm, să ne găsim cine suntem cu adevărat, sau vom dispărea în mulțimea care ne devorează energia și pentru care - hai s-o zicem p-aia dreaptă - nu contăm.

Luna plină în Rac vine și ne avertizează că nu mai putem „locui” în viața noastră dacă nu aflăm ce și cine suntem cu adevărat. Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 06.01.2023, de la ora 20.30, într-o emisiune în direct transmisă pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/mffgr7AkdIk) și pe pagina mea Facebook. 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om atent la tine!

Edith Elisabeta Kadar 

Arad, 06.01.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/01/stim-ce-am-vrea-sa-fim-dar-oare-stim.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CUM SCRII, AȘA EȘTI CU ADEVĂRAT

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

În ultima perioadă oamenii nu mai acordă atenție scrisului. Și aici nu mă refer la scris ca proces, ci la calitatea celor scrise. 

Scrisul este una dintre modalitățile de comunicare, de scoatere la suprafață a ideilor, trăirilor, sentimentelor și emoțiilor. Nu vorbim sau scriem degeaba, ci vrem să transmitem ceva, să comunicăm.

Să ne imaginăm că vrem să comunicăm cu cineva care este departe, și că pentru asta trebuie să scriem un mesaj sau să vorbim la telefon. Același mesaj va fi transmis diferit în funcție de starea noastră din acel moment: într-un fel dacă suntem liniștiți, calmi, în pace, și cu totul altfel - incoerent, haotic - dacă suntem agitați, nervoși, etc. Dacă nu suntem coerenți, mesajul este distorsionat, este schimbat, iar ceea ce se înțelege va fi total diferit față de ceea ce s-a vrut a fi spus.

Mai demult, în vremuri trecute, se punea mare accent pe scris, caligrafia fiind o materie foarte importantă în școli. Cei care nu scriau frumos și corect erau considerați leneși, inculți, săraci cu duhul. În vremurile actuale, când tehnologia se dezvoltă puternic, scrisul de mână a ajuns să fie considerat învechit, depășit, doar e mai ușor să apeși pe taste, nu? 

Și ce e rău în asta, poți întreba. Păi, atât timp cât scriem de mână, cele două emisfere ale creierului trebuie să fie conectate: ceea ce simți, vizualizezi (emisfera dreaptă) trebuie exprimat practic prin cuvinte vorbite sau scrise (emisfera stângă).

Când nu se mai folosește scrisul de mână, cel care face conexiunea între cele două emisfere, ci se folosește tastatura, dispare conexiunea cu partea artistică, cu partea care procesează, cu simțămintele, și rămâne doar rațiunea rece care ne transformă în roboței. Și cum începem să scriem? Neglijent, fără trăire, fără nicio regulă, fără să ne pese de ceva sau de cineva; se dezvoltă excesiv partea stângă a creierului. Asta înseamnă că doar o mică parte a creierului este folosită; deci în loc să creștem, să evoluăm, noi involuăm, renunțăm la anumite abilități. Este ca și cum am spune creierului că nu ne folosește, și că ne ajunge doar partea care ne robotizează. 

Și invers, cei care sunt excesiv în imaginație, cei visători, artiști, cei care pun accentul doar pe abilitățile artistice, își dezvoltă partea dreaptă a creierului și pierd, astfel, legătura cu pragmatismul, cu rațiunea. Aceștia sunt cei considerați cu capul în nori, și care nu se pot exprima coerent pentru că gândurile sunt prea multe și nu pot fi exprimate cu aceeași viteză. Cei din această categorie se pot exprima clar prin poezie, pictură, muzică, dar au o problemă atunci când trebuie să scrie folosind tastatura impersonală. Aceștia au tendința de a neglija calitatea scrisului pentru că nu își pot exprima sentimentele prin taste, doar prin ceva făcut cu corpul: scris, pictură, cântat la instrumente, dans, cântat cu vocea, etc. 

În ambele situații vorbim despre slăbirea sau diminuarea conexiunii dintre cele două emisfere ale creierului. Deci o conexiune slabă între cele două părți ale creierului afectează calitatea exprimării noastre ca un tot unitar. Așadar, dezinteresul pentru calitatea scrisului arată un dezechilibru major.

Desigur, avem liberul arbitru să susținem sus și tare că scrierea incoerentă, fără semne de punctuație, fără vreo regulă, este noua modă și că gramatica e o tâmpenie, sau să alegem să fim de modă veche și să respectăm regulile gramaticale, pentru că asta înseamnă că avem echilibru și conexiune între cele două părți ale creierului.

Dar deja știm că ce este în noi este reflectat în afară, și invers. Cele două emisfere reprezintă - simbolic, desigur - dualitatea lumii, una din legile universale, iar conexiunea dintre ele reprezintă conectarea noastră la întreg, la tot, la Unul, la Dumnezeu.

Această informație poate părea ridicolă și lipsită de sens celor care s-au deconectat de emoții, de sens, de suflet.

Deci comunicarea corectă gramatical aparține celor conectați la suflet. GRAMATICA ARE SUFLET!

Acesta este și titlul cărții pe care a scris-o Violeta Ieremie, Omul pe care îl am ca invitat în emisiunea în direct de marți, 27 septembrie, seara de la ora 20.30, și care va fi transmisă pe pagina mea Facebook și pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/MRvMJL0-_xw).

Vom vorbi despre ce spune scrisul despre noi și despre ceea ce suntem în acest moment, de ce folosim anumite semne de punctuație mai mult decât altele, ce putem înțelege despre noi atunci când scriem incorect și ce „spune” asta despre noi.

Emisiunea nu judecă, critică sau condamnă, ci se adresează celor care vor să se cunoască mai bine.  

Te așteptăm cu drag.

Binețe, Om însetat de cunoaștere!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 27.09.2022

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/09/cum-scrii-asa-esti-cu-adevarat.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Despre CONTRACTELE ÎNTRE SUFLETE (PRECUM ÎN CER, AȘA ȘI PE PĂMÂNT)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

AVERTISMENT
Acest material se adresează celor care cred în suflet, lucrează la creșterea lor în spirit, și care știu că dincolo de lumea vizibilă există o lume care se dezvăluie doar celor care știu că nu există doar materia palpabilă, ci și altceva, ceva mult mai profund.
Mă adresez celor care cred și știu că nu există doar o singură viață, că sufletul călătorește în timp întâlnind alte suflete sub diferite forme.
Nu trebuie să fii de acord cu mine, și te rog să fii înțelept, nu-ți pierde vremea să (mă) critici, află-ți adevărul cu care rezonezi.

* * * * * * *

Toți oamenii pe care îi întâlnim în această viață au un rol foarte clar, și nu apar întâmplător.
A crede că totul este o coincidență, că ceilalți sunt faini dacă ne fac pe plac, sau sunt proști, tâmpiți, idioți doar pentru că fac sau spun ceva ce nu ne place, arată că nu avem nicio educație sau antrenament să vedem dincolo de ceea ce vrem să vedem.

Nu ne-am născut întâmplător în familia pe care o avem, nu avem întâmplător frații pe care îi avem, nu avem colegii doar așa, la întâmplare, și nici partenerul de viață nu apare accidental. Cu toți aceștia avem semnate contracte la nivel de suflete.

Dar pentru a înțelege acest subiect, e nevoie să accepți că în afară de această existență mai sunt multe alte existențe pe unde a călătorit sufletul nostru. Dacă nu crezi și ești convins că asta e singura existență, nu-ți pierde vremea cu mine.

Înainte să venim aici, în această viață, sufletul știe clar ce lecții are de învățat. În primă fază, semnează contract cu Sursa, cu Creatorul. De ce? Pentru că fiecare suflet este, de fapt, parte divină care vine aici să experimenteze pentru a învăța lecțiile. De aceea sufletul nu vine doar o dată, ci de mai multe ori pentru că și lecțiile sunt multe și la multe niveluri.

Un suflet trebuie să învețe și lecția fricii, a terorii, a responsabilizării, a războiului, a păcii, a iubirii dar și a neiertării, are nevoie să fie trist dar și vesel, etc. Cum altfel ar învăța?

Sufletul încheie un contract cu Sursa să vină, să experimenteze, și să mărească, astfel, baza de date a Universului - Akasha.
Apoi își alege lecția sau lecțiile pe care le are de învățat, și cheamă sufletele-colege care, la rândul lor, au ceva de învățat.

Să spunem că altădată am experimentat căsătoria, iar acum sufletul vrea să încerce celibatul. Cheamă suflete cu care face înțelegere ca ele să vină și să îl abandoneze și să îl lase singur. Sau poate am experimentat cum e să avem copii, iar acum vrem să vedem cum este fără. Și vom întâlni suflete care ne vor ajuta jucând diferite roluri.

Este ca și cum batem palma cu sufletele care vin cu noi în diferite momente ale vieții. Încheiem contracte cu clauze foarte clare.
Cum ne dăm seama ce contracte am încheiat și cum ne poate ajuta un alt suflet să ne învățăm lecțiile? Fiind atenți la înțelegerile și contractele (promisiunile) pe care le facem aici, în real. Precum în cer, așa și pe pământ.
Se pot schimba contractele pe parcurs?
Ce se întâmplă dacă nu onorăm înțelegerile făcute?
Sunt contractele bilaterale?
Ce rol are liberul arbitru în derularea contractelor?
Pot exista și înțelegeri temporare?
Cum ne recunoaștem între noi și cum înțelegem lecțiile pe care le avem de învățat?
Poate avea un suflet mai multe contracte într-o viață?
Poate un suflet să schimbe clauzele sau/și să ia și alte lecții pe parcurs dacă vrea?
De ce nu acceptăm familia, partenerii și colegii, și ce înseamnă asta?
Care sunt semnele că am învățat o lecție și cum recunoaștem semnele că nu am învățat nimic sau nu ne-am făcut tema completă?

Despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă luni, 19.09.2022, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/ob5JPNzOFUM) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid02zY3Hbd6uk2M5QuuuRs5NadAsnSSFXtfzPKEyvgP7qyeXHdctG8jdyoZfn7QSQAUzl).
Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 19 septembrie 2022

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/09/despre-contractele-intre-suflete-precum.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DACĂ NU ACORZI ATENȚIE TRĂIRILOR TALE, VEI ACORDA ATENȚIE BOLILOR TALE (Nimic nu este ce pare a fi!)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

DACĂ NU ACORZI ATENȚIE TRĂIRILOR TALE, VEI ACORDA ATENȚIE BOLILOR TALE (Nimic nu este ce pare a fi!)

Luna Plină în Pești

Mercur retrograd în Balanță

Există, așa, o părere generală cum că viața normală ar trebui să fie plină doar de pozitiv, de lumină, de fluturași, zânuțe și unicorni. Majoritatea sunt învățați de mici să respingă tot ce nu iese din prima, tot ce creează nemulțumire și frustrare, iar criteriul după care se face aprecierea este comparația: „ăla a făcut mai bine, deci eu nu sunt bun”; „celălalt a luat o notă mai mare, deci eu sunt prost”; „cineva a obținut un post mai bun, deci eu nu sunt atât de valoros”; „sunt nefericit în relație pentru că mi s-a spus că nu merit mai mult, iar eu am crezut”, etc.

Pe când se ajunge la o vârstă adultă, mulți sunt deja convinși că iubirea, pacea, armonia, abundența și reușita în viață sunt doar cuvinte și expresii pompoase împrumutate din filme, mai ales dacă în familie s-a văzut altceva. 

Unii au ajuns să creadă că iubirea înseamnă să stai cu cineva, indiferent dacă scandalurile sunt la ordinea zilei: „păi sigur că îl/o iubesc, doar rămân în căsnicie, nu?!”. Nu! A rămâne undeva unde simți că mori încet, unde vezi cum îți dispare viața din tine, nu este normal; doar pentru că ai văzut asta acasă și pentru că așa ți s-a spus de către cei care îți vor binele (adică ți-l vor și, deci, ți-l iau) nu înseamnă ca și tu să faci același lucru. 

Măi, omule, dacă tu ai văzut acasă un stil de viață, de comportament, care a dus la nefericire și la boli, de ce insiști să faci același lucru? Crezi că vei obține rezultate diferite?

Dacă vezi că în viață ai parte de necazuri, insuccese, nereușite, lipsuri, de ce insiști să continui să faci aceleași lucruri? Ca să le faci pe plac celor care ți-au spus „filozofic” că așa e viața și că omul este sortit a-și duce crucea nefericirii? Asta e tot ce știi despre viață? Sigur? Păi și dacă doar atât știi, de ce nu vrei să afli mai mult? Nu te-ai cam limitat la partea negativă și neplăcută? Chiar nu vezi că ai ales suferința și lipsurile pentru că ai fost convins că tu nu meriți, nu ți se cuvine, și că această convingere e ca un lanț la care te întorci cuminte ori de câte ori ai șansa să vezi și o altă variantă, mai frumoasă, a vieții?

Convingerea că totul e efemer, că ce e frumos nu poate dura, că după bucurie e musai să vină necaz, e ca o perdea groasă în fața ochilor menită să te convingă că altă realitate nu există, că oricine vorbește despre partea cealaltă, luminoasă și optimistă, a vieții e doar un naiv, sau un spălat pe creier, sau din vreo sectă, și îți vinde minciuni.

E greu să ieși din întunericul ignoranței, nu-i așa? Este atât de comod și de călduț acolo, doar ai muncit mult să îți creezi confortul, nu? Cine ai fi tu dacă nu ai mai inventa scuze la comandă, ci ai avea curajul să faci ceva diferit decât până acum? 

Cine ai fi tu dacă nu ai mai repeta ca o moară stricată „ce știi tu?!”, „ție ți-e ușor să vorbești”, „la mine nu se poate”, „e prea greu”, „e prea târziu” sau consacratul „asta mi-e crucea!”, ci ai găsi soluții să faci ceva diferit, să găsești soluții să schimbi răul în bine? Crezi că nu se poate? De ce? Te-au convins cei care-ți vor binele? Măcar ai încercat? 

A spune că ceva nu se poate fără să încerci măcar arată lipsă de curaj și dorința ta de a rămâne acolo, unde nu ți-e bine, pentru a continua să te plângi și să fii victimă. Păi nu e mai bine așa? Te plângi tot timpul, îți găsești oameni care fac același lucru, iar dacă apare cineva care vrea să-ți arate o altă variantă, inventezi instant scuze și motive pentru care tu nu poți. 

Doar că toate aceste trăiri pesimiste își vor lăsa o amprentă adâncă în viața și sănătatea la toate nivelurile. 

A continua un stil de gândire care te face pesimist și degrabă comentator duce cu siguranță la boală, mai devreme sau mai târziu. La început sunt crize, apoi ele se permanentizează, iar tu vei fi convins că asta e calea, asta e viața. Da, a celor cu gândirea pesimistă. Vindecarea apare atunci când îți schimbi modul în care vezi și trăiești viața. 

Nimic nu este ce pare a fi! 

Întunericul nu este singura variantă, suferința nu este singura opțiune, nefericirea și lipsurile sunt alergeri proprii atunci când refuzi să cauți și alte variante. 

Perioada actuală va aduce curățări masive în toate planurile vieții: concepții, idei, credințe, și ne va obliga să dăm cu nasul și în alte variante. Acesta este mesajul Lunii Pline în Pești din 10.09. 

Să fim atenți la ce spunem, dar mai ales la ce ne spunem în gând, este avertismentul planetei comunicării, Mercur; care intră în mișcare retrogradă tot în 10.09.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct vineri, 09.09.2022, seara de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/P4rMvfhs_eA) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid0RFrciqW1FiQmpfMJ3D2hCBkGaJrRRnzjtrSFxGHSVMn1dRBKofvZyDJMTXLj76Fol).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 09.09.2022

 *     *    *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/09/daca-nu-acorzi-atentie-trairilor-tale.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ÎNCHIDE UȘILE TRECUTULUI. PE ACOLO SE SCURG ENERGIA ȘI VISELE TALE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Tot ce ești la ora actuală este rezultatul trecutului tău, al deciziilor care ți s-au sugerat/impus sau pe care le-ai acceptat/luat în trecut. 

Îți propun să faci o pauză de un minut, să închizi ochii și să îți faci o evaluare a ceea ce ești acum. Ești mulțumit de tine? Ești ferm în decizii? Aștepți ca alții să decidă pentru tine sau tu iei hotărârile, indiferent ce îți spun ceilalți? 

Ești o persoană preocupată să facă pe plac tuturor, sau te pui pe tine pe primul loc, știind că doar tu te poți ajuta cel mai bine? 

Îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce simți și faci, pentru viața ta, sau ești obișnuit să arăți cu degetul în exterior spre oricine îți intră în raza ta de acțiune?

Cum îți evaluezi relațiile personale și profesionale? Te rog să treci de răspunsul „bune” sau „e bine!”, care iese automat, fără gândire. 

Ești mulțumit de ceea ce vezi când te uiți în oglindă dimineața?

Cum te simți în prezența partenerului/partenerei? Relația te împlinește? Ai așteptări de la oameni? Vrei ca ei să facă ceva sau să se schimbe pentru a-ți fi mai bine?

Stai mult în trecut? Ai obiceiul să cauți oameni cu care să povestești mult despre perioade din trecut?

Ai tendința de a compara tot ce ți se întâmplă acum cu ceea ce a fost mai demult? Ai obiceiul de a te compara pe tine cu ceea ce ai fost în trecut? Trecutul este un etalon pentru tine?

Regreți trecerea timpului? Folosești des cuvinte sau fraze care fac trimitere la vremuri demult apuse?

Fii sincer(ă) cu tine. Răspunsurile sunt doar pentru tine, pentru a-ți face o idee despre cât de ancorat ești în prezent și câte uși din trecut au rămas deschise.

Orice situație sau relație din trecutul tău pe care nu le-ai încheiat oficial sunt ca niște porți rămase deschise larg, iar pe acolo se scurge toată energia și viața ta prezentă. De ce? Pentru că în loc să observi prezentul, să te vezi acum, s-ar putea să compari totul cu ceva de mai demult: ba că nu mai ești la fel de tânăr(ă) (n-ai cum, dăăăă!), ba că nu mai ești la fel de slab(ă), sau că partenerul/partenera nu mai e la fel ca la început; că vremurile sunt altele și ce bine era altădată, sau că oamenii nu mai sunt așa cum erau odinioară. 

Acestea sunt doar câteva exemple de gândire care iau energia din prezent și o redirecționează către subiectul discuției. 

Se spune că energia curge acolo unde este îndreptată atenția. Asta înseamnă că îți trimiți energia vieții acolo unde stai cel mai mult: în experiențele trecutului, în realitatea prezentului sau în planurile de viitor.

Dacă ai relații neîncheiate cu foști parteneri, să știi că încă faci schimb de energie cu ei. Nu este suficient să divorțezi în acte pentru a pune capăt legăturii energetice dintre voi; e nevoie să ierți. Cum îți dai seama că e gata? Atunci când te gândești sau vorbești despre el/ea, nu mai ai nicio reacție, nu-ți mai stârnește amintiri. 

Orice întâmplare din trecut pe care nu ai încheiat-o este devoratoare a energiei din prezent. Iar dacă ai mai multe situații rămase în coadă de pește, s-ar putea să înțelegi acum de ce te simți din ce în ce mai stors și mai obosit. 

Una dintre capcanele gândirii care împiedică omul să închidă ușile trecutului este credința că timpul le rezolvă pe toate. Greșit! Timpul așterne uitarea, dar nu rezolvă nimic. Și uite așa mai rămâne încă o ușă deschisă prin care se scurge energia vitală. 

Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 24.06.2022, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni în direct transmisă pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/NNOewbhQvWc) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid02dtcSvSQfBjg2JESKYprnarTMv1wG36stMZP2B3Y5TB2d7bX2VVG3PQRdVrAhWtgkl). 

Te aștept cu drag!

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 24.06.2022

 *      *     *     *     *     *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/06/inchide-usile-trecutului-pe-acolo-se.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ATRAGEM ÎN VIAȚĂ CEEA CE NE AJUTĂ SĂ NE ÎNVĂȚĂM LECȚIILE ȘI SĂ EVOLUĂM

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

În teorie sună bine, dar, așa cum le place multora să spună (pentru a se scuza că nici măcar nu încearcă), practica ne cam omoară. De ce? Pentru că este muuuult mai ușor să ne plângem, să găsim scuze, să inventăm câte o problemă la fiecare soluție oferită. Care soluție? Păi aia la care se servește textul cu „practica-i grea”. De câte ori găsim cuvinte cu care să ne justificăm în teorie, amânăm practica, singura care ne învață cu adevărat lecțiile vieții. 

Putem citi biblioteci întregi, putem participa la nenumărate ateliere și cursuri de dezvoltare personală și spirituală; dacă după aceea nu facem nimic din ce am învățat, se numește irosire de timp și energie. Ce rost are să mergem, să auzim despre ceea ce avem de făcut pentru a ne schimba, dacă după aceea viața noastră rămâne aceeași, cu aceleași probleme, cu aceeași gândire pesimistă, aceleași emoții neprocesate și aceeași încăpățânare de a ne schimba, așteptând, în schimb, ca toți ceilalți să ne facă un pustiu de bine și să se schimbe, că noi avem altele mai bune de făcut (cum ar fi să ne plângem într-una).

Cursurile, atelierele, cărțile citite, filmele urmărite, toate au rolul de a ne aduce în față informațiile de care avem nevoie pentru a mai face un pas pe drumul schimbării și a învățării lecțiilor. Doar nu crezi că ne-am născut doar pentru a merge la școală, a ne angaja, a ne întemeia o familie, a avea copii și nepoți, apoi a ne pensiona și a aștepta ca doamna cu coasa să vină să ne ducă dincolo. Dacă asta e baza gândirii tale, e o mare problemă. Și știi de ce? Pentru că acela este scheletul întregii vieți; e ca o fundație pe care se construiește structura casei, iar pentru a schimba perspectiva, a schimba gândirea, e nevoie să se lucreze la fundație, nu la altceva. 

Informațiile teoretice sunt cea mai ușoară cale de schimbare. Primim ceea ce avem nevoie și când avem nevoie, nici mai repede, nici mai târziu. Deci dacă auzim ceva, înseamnă că suntem pregătiți să auzim, degeaba spunem altceva. Dacă am ajuns la un curs sau la un atelier, ori vedem o emisiune și comentăm non-stop, înseamnă că sufletul a chemat acea experiență, dar mintea se împotrivește la nou. E nevoie de exercițiu, de perseverență, pentru a trece de barierele pe care mentalul le-a ridicat de-a lungul timpului. 

Este ca în cazul sportivilor de performanță: pentru a câștiga un concurs, au nevoie de sute, mii de ore de antrenament. 

La fel este și în cazul lucrului cu noi înșine după ce informația teoretică ne-a fost adusă pe diferite căi și prin diferite canale de comunicare. 

Dacă nu luăm în considerare informația teoretică și nu o aplicăm în practică, sufletul nostru - cel care are nevoie de experiențe practice - va atrage în viața noastră persoane și situații care să ne scoată din zona de confort, și să ne ia tot ce am pus pe locul întâi făcându-ne să uităm că mai trebuie să și evoluăm. 

Și uite așa atragem bolile în viața noastră, care au rolul de a ne opri din alergarea continuă după iluzii, himere și cai verzi pe pereți. Atragem partenerii care să ne destrame confortul și visele și care să ne aducă cu picioarele pe pământ. Putem pierde totul și putem pierde oameni dragi; și asta pentru că am considerat că este suficient cât avem în momentul acela. 

„Mie mi-e bine așa, sunt mulțumit cu ce am”, este afirmația care atrage cele mai dure lecții de viață. 

Cel mai greu de acceptat este că tot ceea ce ni se întâmplă e atras de noi, de sufletul nostru. Avem două posibilități: acceptăm și mergem mai departe, sau refuzăm și ne irosim energia vieții opunându-ne la tot și dând vina pe Dumnezeu, vinovatul de serviciu. 

Creșterea noastră necesită arderea completă a programelor vechi pentru a le aduce pe cele noi. Simbolic acest lucru este cel mai bine exemplificat de planeta noastră, Terra (simbolul omului), aflată cel mai aproape de Soare (focul purificator). Și când se întâmplă asta? Cu ocazia Solstițiului de vară, moment care are loc în acest an marți, 21 iunie, la ora 12.14 (ora României).

Mai multe voi vorbi luni, 20.06, de la ora 20.30, în cadrul unei emisiuni transmisă în direct pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/58v8JythxY4) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/pfbid0wgySsJcsJ3nNfznkXoN3tt7bUjMG6qPzdUEXhivngvYTUk6WjRARwKsLBArtDAeWl). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la nou!

Edith Kadar

Arad, 20.06.2022

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/06/atragem-in-viata-ceea-ce-ne-ajuta-sa-ne.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.