joi, 31 decembrie 2020

SCRISOARE CĂTRE TINE, OMULE





Binețe, dragă om drag!

Să știi că ești în gândurile mele aproape tot timpul. Îți mulțumesc că m-ai ajutat și mă ajuți să văd, să observ, să trag concluzii, să înțeleg, să aplic și să dau mai departe învățămintele acumulate.
Dacă nu ai fi fost tu, cu povestea ta de viață, cu trăirile și experiențele rezultate, aș fi fost cu mult mai săracă, și m-aș fi plimbat încă braț la braț cu ignoranța prin ceața necunoașterii.

Și pentru că ai fost atât de darnic cu mine, dă-mi voie să-ți împărtășesc câteva din tainele pe care mi le-ai încredințat, sub forma unor întrebări.
Mi-ai dezvăluit o lume prea frumoasă pentru a nu-ți răspunde singur la aceste întrebări.

Cum să te fac să înțelegi...

...că tot ceea ce ți se întâmplă este consecința tuturor hotărârilor pe care le-ai luat de-a lungul vieții?

Faptul că ai lăsat pe alții să-ți hotărască soarta e tot o decizie de-a ta. 
Nimeni nu îți poate creiona viața fără acceptul tău.  
Încearcă să înțelegi, și nu mai da vina pe altcineva sau altceva. Nu-ți pierde vreme și energie pentru a găsi vinovați; aici nu este vorba despre vină, ci despre a îndrepta situații.

Oare cum să-ți mai spun...

... că niciodată nu este prea târziu să te regăsești, să-ți regăsești sufletul, spiritul, esența?

Cine hotărăște limita lui „devreme”, „târziu” sau „prea târziu”? Și care sunt criteriile?
Vârsta? E doar o cifră!
Dacă nu s-ar fi împământenit obiceiul aniversărilor și al socotelii atente a anilor din viața ta, ai fi știut că „trebuie” să îmbătrânești?
Și dacă ești bătrân(ă), după părerea societății, te face asta automat incapabil(ă) de trăire, de iubire, de transformare, de (re)devenire?
Cine hotărăște asta, societatea sau tu?
Dacă societatea, ceilalți, au atâta putere asupra ta, tu când mai ai timp să fii, să exiști, să te manifești ca un original și nu ca o copie palidă a voinței vulgului?



Poți să înțelegi că...

... nu există tristețe; există doar incapacitatea de a te bucura în acel moment?

Nu îți construi viitorul pe baza unei simțiri trecătoare. Nici ploaia nu este permanentă, chiar dacă atunci așa ți se pare. 
Ai răbdare, totul va trece!

... nu există furie, ci doar frica de a nu fi iubit, de a fi respins, de a nu fi înțeles, de a nu fi acceptat(ă)?

Nu trage concluzii când ești stăpânit(ă) de furii sau frici. Regretele macină mai mult decât o emoție pasageră. 
Ai răbdare, doar e vorba despre tine!

... nu există ură, ci doar frica de a recunoaște iubirea, incapacitatea (temporară) de a o manifesta, teama de a nu fi respins din această cauză?

Nu respinge oameni și nu rupe legături vechi doar pentru că o trăire pe care nu o mai poți stăpâni a pus stăpânire pe tine.
Amintește-ți că acea persoană a însemnat, la un moment dat, totul pentru tine.
Doar n-o să-ți negi alegerile mai vechi; nu de alta, dar va trebui să te renegi și pe tine, cel/cea de atunci.

Oare pricepi că...

... nu îți poți distruge viitorul doar pentru că în trecut ai luat decizii pe care le regreți în prezent?

Orice hotărâre iei, este cea mai bună pentru acea situație și în acel moment, nu uita asta!
Deciziile deschid o cale care te va duce spre o lecție.
Învaț-o și nu-ți mai pierde vremea cu regrete care te macină după ce a trecut totul. Regretele au efect devastator asupra sufletului, distrugând experiențe și lecții importante ale vieții.
Chiar crezi că merită?



Poți realiza că...

...nu există „nu pot”, ci doar „nu am chef”, „nu am încercat destul”, „nu vreau”, „nu-mi (mai) pasă”?

Imaginează-ți că te afli în larg, pe un vapor, și că la un moment dat cazi în apa adâncă. Ce faci? Te consolezi cu ideea că „nu pot”? Sau realizezi că ai o singură șansă de supraviețuire, aceea de a înota pentru a te salva?
Dacă alegi viața, corpul îți va pune la dispoziție toate resursele pentru a te ajuta, pentru a te salva. 
La fel se întâmplă și în viață.
Dacă la fiecare piedică vei spune „nu pot!”, viața îți va scoate în cale încercări din ce în ce mai mari pentru ca tu să poți spune la un moment dat: „gata, am hotărât să lupt pentru mine, să mă salvez!”
Dacă te-ai decis că nu poți, că viața e nedreaptă cu tine, și că alții trebuie să vină să te salveze, biată victimă, te vei îneca încet în valurile vieții, încercând să-i tragi după tine și pe cei care se străduiesc cu disperare să te salveze de tine însuți/însăți.

Știai că...

... dacă ai timp să-ți plângi de milă, să te victimizezi, să găsești scuze și vinovați, sigur ai timp să îți evaluezi viața, ce-ți place și ce nu, să o îmbunătățești unde trebuie, să schimbi, să reînnoiești și să găsești soluții?

Cu alte cuvinte, să nu te irosești și să muncești cu tine pentru a ajunge ce vrei, când vrei și unde simți că ți-ar fi locul.

Imaginează-ți că locuiești într-o casă veche, dărăpănată, plină de igrasie, cu canalizare înfundată, pereții crăpați și acoperișul cu țigle lipsă.
Ce faci? Te apuci și te lamentezi la toată lumea în ce condiții ești nevoit(ă) să locuiești, cât de nedreaptă este viața (numai) cu tine că te-a adus în situația asta?
Începi să găsești scuze de ce nu te apuci să repari totul, gen „nu am bani”, „nu am timp”, „cine să mă ajute?”, „nu găsești meseriași buni”, „nu eu am adus-o în starea asta, deci nu eu trebuie să o repar”, etc?
Sau realizezi că este casa ta și că, dacă nu o vei repara, se va dărâma, îngropându-te sub moloz.

La fel se întâmplă și în viață. 
Dacă pierzi timp și energie pentru a justifica „de ce nu...” în loc de a găsi soluții, viața se va șubrezi atât de mult încât se va dărâma peste tine, îngropându-te în molozul nesimțirii față de tine.

A te plânge e irosire, dar a te mobiliza e investiție, e acțiune. E salvarea ta!



Dragă om drag, cam asta m-ai ajutat să înțeleg și să aplic în propria mea viață. 

Și te anunț cu mare recunoștință că mi-e cu mult mai bine. 
M-ai ajutat să mă iubesc, să mă onorez, să folosesc lucrurile ce nu-mi plac pentru a le aduce în viața mea pe cele care îmi bucură ființa și sufletul. 
M-ai îndrumat să-mi găsesc liniștea interioară și să mă accept așa cum sunt.
M-ai învățat să nu mai încerc să mulțumesc pe toată lumea, iar cea mai importantă lecție este aceea că dacă eu mă schimb, mă regăsesc și sunt mulțumită de mine, celor apropiați le va merge bine, iar asta îi schimbă și pe ei.

Tu m-ai ajutat și mă ajuți să mă (re)descopăr, să-mi placă ceea ce sunt.
M-ai îndrumat să redevin eu însămi, în esența și ființarea mea.

Pentru toate acestea îți sunt recunoscătoare.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Dar, dacă eu le-am învățat de la tine, înseamnă că toate cele cuprinse în această scrisoare îți sunt cunoscute.
Nu? Ba da, altfel nu le-aș fi învățat. Iar dacă tu ești oglinda mea, și eu sunt a ta.

Ai încredere, toate informațiile sunt în tine. 
Ai încredere în forțele tale, curajul de a-ți înfrânge fricile și credința că ești perfect(ă) așa cum ești!

Dar, tu știi asta deja, nu-i așa?

Binețe, dragă Om drag!




 dr. Edith Kadar
Arad, 22 septembrie 2015


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/08/scrisoare-catre-tine-omule.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

25 de comentarii:

  1. Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!
    Acum am 50 de ani.Imi pare rau ca atunci cand eram mai tanara nu am avut în jurul meu oameni care gândesc şi împărtăşesc astfel de gânduri şi cuvinte.
    Edith si pentru ca eu cred ca am priceput ceva din textele tale, inlatur parerea mea de rau spunand ca EU nu am cautat astfel de oameni, nu i-am atras in viata mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamna Edith Kadar, profunde articolele dumneavoastra. Au insa un singur defect. Sunt imperative si, intr-un anume fel, manipulatoare. Formulari de genul "Dar, dacă eu le-am învățat de la tine, înseamnă că toate cele cuprinse în această scrisoare îți sunt cunoscute.
    Nu? Ba da, altfel nu le-aș fi învățat", sau, "Dar, tu știi asta deja, nu-i așa?", ii da cititorului, neplacutul sentiment ca, daca nu stia ceea ce ati afirmat in articol sau nu va da dreptate in totalitate inseamna ca este incult sau limitat mintal. Articolele dumneavoastra sunt, realmente, de apreciat dar genereaza sentimentul unei pastile bagate cu forta pe gatul cititorului. Il pune pe cititor intr-o postura neplacuta. Il santajaza emotional sa zica DA. Nu-i ofera cititorului placutul sentiment ca este apreciat de dumneavoastra in aceeasi masura in care el va apreciaza pe dumneavoastra. Asa cum zic americanii il patronati, il tratati de sus, dintr-o postura de superioritate. Neplacut sentiment si care ma face sa evit sa degust frumoasele si pline de intelepciune articole. Nu incerc sa spun ca eu sunt mai bun decat dumneavoastra sau altcineva. Toti suntem la fel. Ma regasesc foarte mult in ceea ce postati. Va rog, sincer, eliminati acele expresii care ma priveaza de liberul arbitru si care ma fac sa ma simt tratat cu superioritate. Altfel pare ca scrieti pentru a va dovedi superioritatea. Si, sincer, nimeni nu este superior.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm, interesantă părere din partea unui om care își consideră propria opinie general valabilă și reală pentru toți cititorii!
      Ce bine că, prin manifestarea dvs. autoasumată de purtător de cuvânt și apărător al drepturilor cititorilor materialelor mele nu „patronați” pe nimeni.
      Ce bine că rolul însușit de apărător instant nu vă dă niciun aer de superioritate!

      Stimate domn, așa cum e scris la începutul fiecărui material, nu sunt răspunzătoare pentru ceea ce credeți dvs. că ați înțeles.

      Admirabila interpretare cu care ne-ați delectat este strict produsul abilității dvs. de a înțelege și prelucra ceea ce am scris.
      Vă mulțumesc pentru părere, dar nu, mulțumesc!
      Nu trebuie să mă citiți.
      Ceea ce interpretați ca aerul meu de superioritate s-ar putea să vină dintr-un complex de superioritate al dvs. reflectat de mine, oglinda dvs.

      Nu sunt răspunzătoare pentru cum vă simțiți citind materialele mele, dar a-mi cere să elimin expresii care pe dvs. vă deranjează, erijându-vă în reprezentantul tuturor, mi se pare...interesant!

      Mulțumesc că-mi sunteți oglindă, cu plăcere că v-am fost oglindă!

      O zi faină! :)

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne, chiar îmi sunteți oglindă! La fel am gândit și eu. Câtă bucurie mi-ați adus! Mulțumesc! :)

      Ștergere
  5. Am primit cu bucurie scrisoarea.Toate cele cuprinse în această scrisoare îmi sunt cunoscute.Dacă eu sunt oglinda ta, și tu ești oglinda mea. Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Recunostinta pt ca esti..Iti citesc articolele cu multa placere...Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc pentru articolele minunate,forme gind impregnate cu multa iubire,intelepciune!Oglinda sufletului meu!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Aur curat ! Eu asa am perceput vorbele acestei scrieri ! Multumesc Edith Kadar ! LA MULTI ANI !

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc Edith pentru tot ce faci pentru noi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Si eu va mulțumesc, stimata doamna! Datorita dumneavoastră vad viață altfel acum! Va mulțumesc si va iubesc!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc .La multi ani plini de bucurie !

    RăspundețiȘtergere
  12. Mulțumesc ptr toate articolele, imi sunt de folos, și daca uneori ma regaresesc in partea mai neplăcută. Mă inspiră si ma ajuta sa vad clar! Un an nou minunat cu multe realizări va doresc! Și multa inspirație sa pot sa invat cât mai mult de la dumneavoastră! 💗

    RăspundețiȘtergere
  13. Azi am mai scris o scrisoare in care multumesc Universului pentru calauzirea care mi-a acordat-o in acest an. Am constientizat ca tot ce s-a intamplat face parte din planul divin. Am descoperit ca sunt esenta divina, ca posedam in noi tot ce avem nevoie si mai ales ca trebuie sa muncesc cu mine zi de zi pentru a ma manifesta in acord cu fluxul vietii.
    Dupa tot ce s-a intamplat anul asta am concluzionat ca sunt nimic, nimeni dar pot lasa fraiele vietii mele in mainile Creatorului care cunoaste mai bine planul de la venirea mea pe aceasta lume. De la tine am aflat ca munca cu noi este importanta si ca oglindim ceea ce suntem in interior.
    Am multumit tuturor chiar si pentru lectiile dureroase care sigur au avut scopul lor.
    Acum iti multumesc tie pentru sprijin si inspiratie.
    Multumesc, Multumesc, Multumesc!
    Iti doresc un an in care sa creezi cat mai multa Pace, Iubire si bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga EDITH,ai venit in viata mea in acest an,si pentru asta iti multumesc
    Consider ca anul acesta a fost mai bun datorita tie!

    RăspundețiȘtergere
  15. Superbe rânduri!Ai dreptate, conțin tot în mine!❤M-ai ajutat enorm în acest an cu toate învățăturile date,în scris,video!Mulțumesc cu recunoștință,ești o minune!❤Te pup și te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mulțumesc și eu cu toată ființa ! 💕 Cuvintele sunt prea sărace, ca să mă pot exprima 😊

    RăspundețiȘtergere

Te invit să dai clic pe poză pentru a citi materialul. Mulțumesc.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare z...