marți, 17 martie 2020

SUFLETUL și PANDEMIA DE MINCIUNĂ


Fragment din pictura „Crearea lui Adam” de Michelangelo Buonarroti, Capela Sixtină, Vatican


De la început îți spun că e un material mai lung; dar exact comportamentul tău te definește și îți definește lumea în care trăiești: REALITATE vs. ILUZIE.

*    *    *    *    *    *    *

Întrebare primită din partea multora: „există recuperare de părți de suflet sau este doar readucerea energiei rămase acolo unde am trăit o traumă pe care nu am vindecat-o?”

Răspunsul meu (care nu trebuie să fie și al tău):
Sufletul nu se pierde. Nu are cum. Este parte din Dumnezeu.

El este doar acoperit, rescris sau repictat cu un comportament străin lui, un comportament egotic, care neagă informația divină cu care venim, și recreează viața după chipul și asemănarea omului.

Sufletul, partea de Dumnezeu, e uitată, ignorată și negată.
Este ca o pictură originală peste care s-a pictat altceva, ceva de calitate net inferioară.
Însă, mai devreme sau mai târziu, originalul și informația pe care o are vor ieși la suprafață. Minciuna și falsul nu pot rezista, chiar cu prețul distrugerii întregii lucrări.

La fel se întâmplă și în cazul sufletului.
Noi venim cu informația divină despre cine suntem și unde va trebui să ajungem în existența actuală. Doar că educația restrictivă, bazată pe condiționări și limitări, este cea care rescrie informația de bază cu care am venit aici, pe Pământ.

Toate negările de trăire și de bucurie, toate credințele limitative, toate îngrădirile pe care ni le impunem sau ne sunt impuse, toate măștile pe care ni le punem pentru a primi iubire și apreciere, adică toate minciunile și iluziile, vor acoperi sufletul, originalul, dumnezeirea.
Și așa, o operă desăvârșită este repictată de mâini amatoare, iar rezultatul este un fals, un kitsch.

Ceea ce noi numim traumă sau suferință este doar crăparea stratului de deasupra, acela mincinos. E ca o rană care, în loc să fie tratată, este acoperită cu un plasture, să nu se vadă. La un moment dat, acea rană se infectează, iar puroiul, minciuna, dă să iasă la suprafață.
Acela e un moment pe care noi îl numim TRAUMĂ sau SUFERINȚĂ.
Ce sunt ele și când apar? Atunci când ceea ce ni se întâmplă este total diferit de ceea ce știm și ceea ce vrem.

De exemplu: pierderea unei persoane dragi (indiferent că e vorba despre moarte, abandon sau pur și simplu plecarea acelui om din viața noastră) este o traumă pentru că am dezvoltat atașamente prea mari, și pentru că nimeni nu ne-a învățat că nimic nu ni se cuvine, și că fiecare are o viață și decizii pe care noi va trebui să le respectăm.

Deci trauma și suferința apar atunci când pierderea noastră este mai importantă decât decizia lor; când ceea ce simțim noi este mai important decât liberul lor arbitru. Când ego-ul nostru este mai puternic și mai „vital” decât sufletul lor.

Sau, hai să luăm cele 5 răni considerate ale sufletului: respingere, abandon, trădare, umilire și nedreptate. Oare, sunt ele ale sufletului, sau sunt oglindirea programelor de viață ce ne-au fost instalate încă din viața intrauterină?

Sufletul este acea parte de Dumnezeu cu care venim înzestrați. Este acel Duh Sfânt (sau cum vrei tu să îi spui, indiferent de religia ta) care ne animă toată viața și care, atunci când pleacă, determină moartea corpului fizic.

Dacă Sufletul este partea divină din noi, înseamnă că avem în noi toată informația pe care o are Dumnezeu. Și totuși, pentru foarte mulți, această afirmație poate părea blasfemie sau lipsă de smerenie.

Indiferent de credințele care ne animă, un lucru este cert: Sufletul, parte de Dumnezeu, este baza, matricea originală, pe care se construiește „haina” lui în această lume, corpul fizic.
Cu cât informația divină, sufletul, este mai nealterată, cu atât trupul este mai sănătos și mai viguros.
Cu cât acoperim sufletul cu programe și atașamente egotice, cu atât corpul devine mai slăbit, mai bolnav.

Sufletul în manifestare pură înseamnă Iubire, bucurie, sănătate și tinerețe. Omul îmbătrânește nu din cauza vârstei, ci din cauza credințelor și a fricilor din ce în ce mai multe și mai gele care acoperă opera originală, Dumnezeu.

Din când în când, de-a lungul vieții, sufletul trimite mesaje și încearcă să se elibereze de închisoarea în care l-au pus ego și orgoliul. Atunci pierdem oameni sau lucruri materiale de care ne-am atașat atât de mult încât i-am transformat în dumnezei.
Și ce se întâmplă când ne „închinăm” la alt dumnezeu decât la Dumnezeu? Pierdem tot, pentru că nu mai suntem în realitatea divină, ci în matricea iluziei. Matrix.

În acea matrice, lumea e populată de oameni plini de frici, de ură, ranchiună, de indivizi care profită de pe urma lor dându-se salvatori. În acea matrice, oamenii își înmânează de bună voie puterea cu care s-au născut și ajung să ignore semnalele sufletului, ale divinului, acceptând ca viața să le fie rescrisă de oamenii-dumnezei falși în care cred mai mult.
Ce se întâmplă, deci? Informația originală, sufletul, este „virusată” de și cu programele oamenilor-substit al unui dumnezeu.

Dar Sufletul, informația primordială, divinitatea, nu pot fi virusate și nu pot fi rescrise de om.
Și atunci ce sau cine suferă și are traumă? Acea parte falsă creată de om: ego-ul în iluzie.

Sufletul nu suferă. E parte de Dumnezeu: El știe tot (este omniscient), poate tot (este omnipotent) și este peste tot, nu doar într-un singur loc (este omniprezent).
Oricât ar fi de acoperit de programe limitative, de fals și de iluzie, El tot iese la suprafață și scoate la iveală „virușii” de program care încearcă să nege divinitatea.

Adevărul, Dumnezeu, va ieși la suprafață crăpând straturile de fals; iar când asta se va întâmpla, este ca și cum toți cei care au crezut în altceva vor pierde plasturii minciunii, iar prin rănile supurânde ale ego-ului vor ieși la suprafață „virușii” de program care au încercat să acopere dumnezeirea.

Va fi ca și când lumina divină, originea noastră, Sufletul, Coroana, va scoate și va ține în mâini programele care ne-au virusat credința.


Iar asta, oamenii o vor numi pandemie cu coronavirus.

Dragă om, Sufletul nu suferă; este parte de Dumnezeu.
Suferința și trauma sunt ale ego-ului, ale imaginii false pe care ți-ai construit-o și care, acum, se dezintegrează.

Viitorul și sănătatea ta depind de Adevărul pe care le (re)aceepți în viața ta. Nu este suficient să spui că accepți.

Trăim vremuri în care minciuna, în orice formă, este dezintegrată. Dacă nu te schimbi și nu te adaptezi, vei muri apărându-ți iluzia, doar îți negi esența vieții: Dumnezeu.

Alege înțelept.
Alege-te!

Binețe, Om Înțelept și asumat!

Edith Kadar 
Arad, 17 martie 2020



 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare z...