marți, 31 decembrie 2019

CUM TE VEZI ÎN 2020?





„Cum îți așterni, așa dormi”, spune o veche zicală populară, izvorâtă din experiența și înțelepciunea cuiva.

2019 este deja istorie. Ca tot ce a făcut parte din viața noastră de până acum.

2020 este viitorul, e fila albă ce așteptă, tăcută și răbdătoare, să-i fie scrise rândurile pentru istorie. Cea viitoare.
Iar istoria e scrisă de noi, individual.

Binețe, dragă OM, la cumpăna dintre ani!

Nu uita nici acum să pornești muzica.


Fiecare ne scriem rândurile vieții proprii prin faptele, vorbele și gândurile noastre. A ceea ce putem, vrem și trecem în filele pe care le semnăm zilnic la capitolul „Existență”.

Istoria reține doar adevărul. Nu ceea ce vrem noi să pară adevăr.
De aceea, nu putem minți.
Nu putem avea pretenția ca lumea să-și amintească de noi prin ceva ce am fi vrut să facem, dar neputința, comoditatea și reala limitare ne-a oprit.

Dacă am făcut ceva rău, istoria va consemna ca atare.
Dacă nu am făcut nimic, ci doar am povestit cât de multe am fi putut face, istoria va reda întocmai. Fără înflorituri, fără revizuiri și adăugiri. Forma brută. Asta e istoria.

Iar dacă am acționat, dacă am făcut tot posibilul să trecem de la stadiul de gând la cel de vorbă și am reușit să finalizăm cu o faptă, suntem marii câștigători!

Pentru simplul motiv că am reușit extraordinara performanță de a transpune teoria în practică. Lucru demn de Sisif, cel condamnat la eterna corvoadă a muncii fără finalitate.

Pentru că acțiunea, schimbarea, transformarea și evoluția ne definește, ca umanitate, și lasă o semnătură clară în registrul istoriei.



Cât de mult îți place, Omule, ce ai făcut, ține de forma coloanei vertebrale a vieții proprii.

Cât de mult îți asumi din ceea ce ai făcut sau nu ai reușit să faci, ține de rezistența coloanei clădite după chipul și asemănarea principiilor tale. Dacă ele există. Dacă nu, despre ce discutăm?!!...

Nu poți fi ceea ce nu ești.
Nu poți fi ceea ce doar gândești.
Nu poți fi ceea ce doar vorbești.
Nu poți fi ceea ce nu vrei să faci.
Dar categoric poți fi ceea ce transpui în acțiune!

Poți fi nemernic, mișel, laș, trădător...
Poți fi cârcotaș, comentator, bârfitor...
Poți fi cel care lansează zvonuri, sau cel ce crede în ele...
Poți să povestești tuturor ce ai fi putut fi... dar nu ai apucat să fii vreodată din cauza fricii de eșec și de ce vor zice ceilalți...
Poți să povestești cât de măreț te visezi, dar să recunoști că ceea ce vrei e imposibil. Acum. Dar poate mai târziu, când mai înveți......

Și poți să povestești tuturor despre aripile care ți-au crescut pentru că ți-ai făcut toate lecțiile, ai urmat toți pașii în ordinea firească, ai avut răbdare....

Povestește-le, nu pentru a te lăuda, ci pentru că îți recunoști marea realizare de a trece de la vorbă la faptă, de la neputință la putință, de la incapacitate la acțiune, de la teorie la practică.


Povestește-le, pentru că așa știi să îți recunoști propriile tale merite, fără a aștepta note date din exterior de la cei cărora tu însuți  le-ai acordat competența de a te aprecia.
Asta nu este o laudă. Este o recunoaștere, o înțelegere și o asumare a propriilor talente pe care abilitățile le-au transpus din vorbe în fapte.
Este recunoașterea ta!

Oricum, cei care încă se târăsc în noroiul pe care și l-au creat nu te vor crede, și vor încerca să te tragă în jos, pentru că doar așa își vor putea justifica impotența zborului...

Alții vor încerca să îți explice, pe larg și pe scurt, cum ar fi făcut ei și ce ar schimba (invariabil) în ceea ce ai făcut tu, în niciun caz ei, pentru a obține perfecțiunea... Nu contează că ei/ele au o viață ternă, fadă, liniară, justificată de frici: „dacă nu reușesc...”, „dacă nu va fi bine...”, „dacă ceilalți nu vor fi de acord...”, etc.

Dar despre aceștia  istoria nu va vorbi. Noi știm. O știu și ei, de aici disperarea cu care își aruncă propriile mizerii și neputințe în cârca oricui este dispus să nu supere pe cineva și să nu reacționeze din prea multă bună-creștere.


2019 a fost un an bun sau rău, în funcție de implicarea fiecăruia în propria viață, în scrierea propriei istorii.

2020 va fi un an bun sau rău, după rodul propriilor dorințe, în funcție de înțelegerea, acceptarea și  însușirea lecțiilor de viață. 

Vrei să îți fie bine, îți va fi bine. 
Nu dai doi bani pe tine și te lași la mâna Universului, acesta îți va da ceea ce meriți. Nici mai mult, nici mai puțin. După chipul și asemănarea ta. A gândurilor, și abilităților tale. A capacității tale de a-ți țese viitorul. A feței tale adevărate, și nu a celei care vrei tu să fie văzută. 

Responsabilitatea creației viitorului îți aparține în totalitate.

2020 va fi numai al tău, cu bune, cu rele. 

Dacă pentru reușite totul ți se cuvine, la fel este și pentru cele mai puțin plăcute orgoliului, vanității și ego-ului din tine. 

Dacă pentru cele bune ești propriul creator, ar fi incorect ca pentru rateuri să fie de vină șeful, soțul sau soția, soacra, copilul sau... Dumnezeu!

2019 e deja istorie.
2020 e fila albă, încă nescrisă în registrul istoriei. 

2020 New Year GIF - 2020 NewYear HappyNewYear GIFs
Îți doresc să ai un 2020 exact așa cum ți l-ai proiectat, cum l-ai programat, cum ți-ai imaginat că trebuie să fie! 

Îți doresc să ai curajul să faci ceea ce sufletul tău știe că are de făcut, dar mintea îl oprește din prea multă rațiune, bun simț, și frica de a nu-i deranja pe cei importanți ție.

Și toate astea pentru a fi persoana pe care Universul o merită, după ce a investit atâta încredere, și ți-a scos în cale atâtea oportunități, situații și persoane pentru a deveni... altfel... mai bun, mai conștient, mai conștiincios.

Să ai parte de multă înțelepciune și mult discernământ pentru a putea alege realul de imaginar, adevărul de ispită, acel adevăr croit după meritele tale.
Încearcă să găsești fericirea și încântarea fiecărui moment, chiar dacă acestea nu se supun unui standard poetic, sau al tău personal. 

În fond, ce ai „emanat” până acum este ceea ce ai. 
Eşti efectul istoriei de până acum. Eşti propria ta creaţie!
Ești mulțumit? Mergi mai departe. Nu ești mulțumit? E momentul să faci și altceva decât să te plângi...

Îți doresc ca fiecare zi să fie bogată în lumină, iubire și sănătate.

Un 2020 așa cum ți-l dorești și cum ți-l croiești!

Happy New Year 2020 GIF with fireworks

LA MULȚI ANI, 2020!!!

Mulțumesc că ai călcat pragul blogului meu.
Te aștept cu mult drag și la anul.

Binețe, dragă OM înțelept!

dr. Edith Kadar 
Arad, 31 decembrie 2019

 *     *     *    *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 25 decembrie 2019

OMULE, FII FERICIT TOT TIMPUL, NU DOAR DE SĂRBĂTORI!



Bine te-am găsit dragă Om, binețe îți dau!

Suntem într-o perioadă a anului în care ne odihnim, ne bucurăm, sărbătorim, dar, mai ales, facem bilanțuri: cum a fost anul, cum și cât m-a ajutat, sau dacă m-am schimbat față de anul trecut sau nu.
Este o perioadă în care ne urăm unul altuia sărbători fericite, și uităm să ne urăm să fim fericiți noi, indiferent de sărbătoare.
Degeaba sunt sărbătorile fericite și pline de lumină și iubire dacă noi, în interiorul nostru, suntem neliniștiți, plini de frici, de ranchiună și de intoleranță. 
Degeaba ne luăm o pauză de 2 zile de la lupta cu viața, dacă după aceea revenim la stilul de viață care ne consumă și ne îmbolnăvește.

Sărbătorile sunt în noi, în interiorul nostru; iar dacă acolo e haos, e agitație și neliniște, nicio sărbătoare exterioară nu ne va face mai buni, mai toleranți și mai iubitori cu ceilalți, dar mai ales cu noi înșine. 

Dragă Om, aș vrea să îți spun că nicio sărbătoare - nici Crăciunul, nici Paștele, nici Anul Nou - nu ne va schimba și nu ne va transforma în variante pline de liniște, pace și armonie. Asta este munca noastră de fiecare zi, din fiecare moment. Iar atunci când lucrăm cu noi înșine, când suntem atenți la noi și nu la alții, când înțelegem că tot ceea ce nu ne place la alții este nerezolvat în noi, când ne vom opri să îi condiționăm pe ceilalți și ne apucăm să corectăm în noi ceea ce vedem în afară, abia atunci vom înțelege că viața este o sărbătoare continuă și nu doar în câteva zile anunțate și celebrate. 
De ce te mulțumești cu puțin când poți avea totul, în permanență?

Dragă Om, îți mulțumesc că m-ai ajutat să devin o variantă mai bună a mea prin oglinzile pe care mi le-ai ținut. Tot ceea ce nu mi-a plăcut la tine am căutat în mine, și am lucrat la acel lucru.  Dacă ți-am răspuns, iar mesajul meu nu ți-a fost pe plac, mă bucur. Sper că ai căutat în tine ce ți-am oglindit, și că ai corectat. 

Îți mulțumesc pentru aprecieri, și îți mulțumesc pentru critici, chiar dacă le-ai făcut pe la spate, le-ai spus altora și nu mie direct. Fii înțelept și corectează la tine ce nu-ți place la mine. Sau... rămâi acolo unde ești, nu fă nicio schimbare, umple internetul de mesaje goale de trăire, lipsite de originalitate, postează-ți bradul și mâncarea, iar după sărbători revino la stilul tău consacrat de viață.

Îți doresc să ai curajul de a te descoperi așa cum ești, de a te accepta ca ființă unică, și nu ca unul dintre cei mulți.
Îți doresc să te sărbătorești pe tine în fiecare zi, și nu doar cu ocazii speciale. 
Crăciunul este momentul de reamintire al Christului interior, acea energie pe care o primim de la Esență, de la Creator, de la Dumnezeu. 

Îți doresc să vezi dincolo de corpul tău fizic și de mintea care te minte și care te menține în iluzie. 
Îți doresc să vezi Lumina din tine care te menține în miracolul numit Viață.
Îți doresc să ai curajul de a face tot ceea ce te împlinește și îți aduce Pacea în suflet.

Dragă Om, dacă tu nu ești ceea ce urezi se sărbători, înseamnă că doar spui vorbe în care nu crezi; pentru că, de fapt, nu crezi în tine. 

Onorează în fiecare moment divinul din tine, pentru că aceea este esența ta, care nu pleacă nicăieri, și care te umple indiferent dacă e sărbătoare anunțată sau nu.
Dumnezeu nu poate pleca din tine, decât dacă îl scoți tu afară prin ură, ranchiună, încrâncenare, intoleranță, bârfă și comentarii nesfârșite la adresa celorlalți. Chiar nu realizezi că atât timp cât te ocupi doar de cei din afara ta, te neglijezi total pe tine? Unde ți-e iubirea de sine?
„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă tu nu te iubești, cum îi poți iubi pe ceilalți?

Dragă Om, fii ceea ce e menit pentru tine să fii, asumă-te și fii atent doar la tine; corectează în tine ce nu-ți place la alții, iar astfel vei deveni o variantă mai bună a ta zi de zi. Iar acesta e un motiv de sărbătoare continuă.

Dragă Om, îți urez să fii Lumina care te însuflețește în fiecare moment, iar asta înseamnă o Sărbătoare continuă.
Doar FII!

P.S. Ai aici și varianta video a scrisorii mele către tine. 



Edith Kadar 
Arad, 25 decembrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

sâmbătă, 21 decembrie 2019

SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, MOMENTUL RENAȘTERII DIN PROPRIA CENUȘĂ



Cu toții știm cât de importante sunt sărbătorile de iarnă pentru noi, pentru sufletul nostru. 

Dar, înainte de a intra în febra Crăciunului, există un moment special din an despre care se vorbește prea puțin și căruia i s-a uitat importanța acum, în epoca modernă, super-comercializată. 

Binețe, dragă cititor!

Te invit să povestim despre o sărbătoare uitată și ignorată, dar care a fost foarte importantă de-a lungul timpului, considerată unul din cele mai de seamă repere ale anului calendaristic: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ.

Te invit să îți iei o cană de ceai cald, și să vii să povestim puțin spre reamintire. 
Pornește și muzica pentru a-ți fi alături.



În această perioadă din an când toată lumea așteaptă cu înfrigurare (la propriu sau la figurat) sărbătorile de iarnă, un moment important trece tăcut prin viața noastră, „sufocat” de gălăgia și frenezia cumpărăturilor.

Începând cu data de 22 decembrie (21 decembrie în alți ani), intrăm în sezonul iernii.

Chiar dacă oficial iarna începe la 1 decembrie, în mod tradițional sezonul rece debutează odată cu Solstițiul de iarnă, un fenomen astrologic ce marchează cea mai scurtă zi-lumină și cea mai lungă noapte din an. 

Iar asta înseamnă că, după câteva zile de stagnare în aceleași coordonate, zilele vor începe să crească încetul cu încetul, iar nopțile să scadă până la Echinocțiul de primăvară (20 martie), când ziua și noaptea vor fi egale, și culminând cu Solstițiul de vară din 21 iunie, când avem cea mai scurtă noapte și cea mai lungă zi.

În emisfera sudică lucrurile se petrec invers, ceea ce înseamnă că acolo 21 sau 22 decembrie marchează Solstițiul de vară.

Solstițiul de iarnă a avut și are un rol important în diferitele culturi ale lumii, și se crede că a fost celebrat încă din perioada neolitică, monumentul de la Stonehenge stând încă mărturie felului în care evenimentele astrologice erau folosite în diferitele domenii ale vieții.

Momentul Solstițiului coincide cu mari sărbători ale diferitelor popoare de-a lungul timpului.
Nașterea copilului salvator, de origini divine, în preajma Solstițiului de iarnă este una dintre credințele spirituale cel mai des întâlnită de-a lungul istoriei.

Nașterea lui Horus la egipteni, a lui Mitras în Persia, lui Alban Arthan la druizi sau a lui Iisus la creștini sunt doar câteva exemple care arată că oamenii separați de spațiu și de timp au înțeles un principiu universal ce nu și-a pierdut importanța de-a lungul istoriei, și care a rămas adânc încastrat în memoria genetică a umanității.


Celebrările ce au loc în această perioadă au semnificația tainică a transformării - în spirit și suflet - la care poate avea acces oricine este hotărât să renunțe la vechi, la învechitul din el/ea, la demodat, la inutil, la lupta cu morile de vânt, pentru a putea, apoi, îmbrăca haina noului, a reînnoirii, a renașterii, a schimbării din temelii, a transformării totale.

Pentru a exista și a se manifesta, orice ființă, lucru sau stare trebuie, mai întâi, să fie creată, să se nască.

Solstițiul de iarnă este celebrarea renașterii spiritului fiecăruia dintre noi, a soarelui lăuntric, a Cristului, în conștiința fiecărei persoane în procesul de trezire spirituală.

Simbolul este copilul, Soarele iernii, aflat acum la intensitate minimă, ce crește și devine din ce în ce mai puternic, ajungând la forța sa maximă cu ocazia Solstițiului de vară din 21 sau 22 iunie.

Tot așa, la nivel spiritual, fiecare om are posibilitatea și capacitatea de a crește din întunericul și frigul iernii în lumina puternică, forța și căldura verii sufletului.

Soarele ce răsare în cea mai scurtă și întunecată zi a anului poate fi comparat cu nașterea luminii din întunericul și haosul creației, pentru a ne fi un exemplu permanent și o călăuză pe drumul căutării și regăsirii de noi înșine în complicatul labirint numit simplu VIAȚĂ.


Indiferent de interpretările date de popoarele lumii, Solstițiul de iarnă marchează sfârșitul perioadei de scădere, de descompunere, de moarte aparentă a naturii și începutul unui nou ciclu de viață marcat prin renaștere, regenerare, reînnoire.

SOLSTIȚIU, în latină, înseamnă oprirea Soarelui, ceea ce arată capătul de drum al înclinației axului Pământului: la Solstițiul de iarnă suntem departe de astrul zilei, iar la Solstițiul de vară suntem aproape, în emisfera nordică. 

Și pentru că suntem parte importantă a naturii, Solstițiul de iarnă are un impact deosebit și asupra sănătății noastre fizice, psihice, emoționale și spirituale.

Dacă până acum, în ultimele săptămâni, am funcționat pe rezervele-rezervelor energetice ale corpului, având o stare de moleșeală, deficit de vitalitate și lipsă de chef de viață, începând cu momentul Solstițiului și odată cu creșterea zilei vom începe să ne recăpătăm forța vitală și să ne clarificăm mintea încețoșată.

Ciclul anual afectează și corpul uman deoarece suntem compuși din aceleași elemente ca și restul naturii.

Descreșterea vitalității ne-a făcut mai lenți, dornici să dormim mai mult, să ne conservăm energia, ne-a îndemnat la introspecție și la căutarea liniștii.

Odată cu sfârșitul de an începem să ieșim din „bârlog”, din hibernare.

Starea de bine începe să se facă simțită cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a Crăciunului și revelionului, pe seama cărora punem veselia, uitând de punctul tacit marcat pe 22 decembrie.

De aceea putem afirma că Solstițiul de iarnă este momentul anual al renașterii noastre, ca a păsării Phoenix din propria cenușă.


Momentul Solstițiului de iarnă marchează și trecerea Soarelui din zodia Săgetătorului (guvernată de Jupiter, sau marele Zeus) în cea a Capricornului, guvernată de Saturn, sau Cronos, planeta care dă lecțiile de viață.

La ora actuală, Saturn se află chiar acasă, în Capricorn, alături de fiii lui, Jupiter sau Zeus și Pluto sau Hades.
Capricornul este, deci, despre reguli și regulamente, despre principii și respect; despre corectitudine și dreptate. De aceea, lecțiile lui Saturn sunt considerate dure de către cei obișnuiți să observe doar bârna din ochiul celuilalt, să arate cu degetul spre alții acuzându-i, în timp ce ei pozează în victime nevinovate, inocente, care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

Solstițiul de iarnă marchează un capăt de drum, și un nou început, pe alt drum, cu alte configurații și setări. Asta doar în cazul în care fiecare om lucrează la propria renaștere și transformare, și folosește această perioadă pentru a lucra cu sine.
Dacă aștepți ca alții să facă pentru tine ceva, alții să fie responsabili pentru fericirea și echilibrul tău, această perioadă din an este doar una normală, banală, fără semnificații.

În plus, nicio sărbătoare, niciun eveniment astrologic nu aduce schimbări. Acestea sunt doar niște uși ale providenței care se deschid în anumite momente; sunt ca niște șanse pe care le primim pentru a ne ajuta în creșterea personală și spirituală. Dar noi trebuie să trecem prin aceste portaluri.


Solstițiul de iarnă vine și subliniază importanța următoarei perioade în care Saturn va face dreptate acolo unde ea a fost ignorată: FĂ-ȚI ORDINE ÎN VIAȚĂ, NU MAI AȘTEPTA CA ALȚII SĂ ÎȚI REZOLVE PROBLEMELE. ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA ȘI ÎNȚELEGE CONSECINȚELE VIITOARE ALE FAPTELOR TALE!

Saturn răspunde de oasele corpului, de articulații, iar Capricornul guvernează genunchii.
Nu te lăsa îngenuncheat de oameni, de situații, de emoții; nu te lăsa copleșit de probleme, ci găsește soluții, cu curaj. Altfel, vei fi avertizat(ă) prin dureri mari articulare (în special la genunchi), osteoporoză, anemii, leucemii, mielom multiplu, hernie de disc, spondilită și spondiloză.

Folosește această perioadă pentru a trage linii și a face evaluări sincere ale vieții tale de până acum, și nu-ți irosi bruma de energie care ți-a mai rămas pentru lucruri de moment, inutile viitorului tău apropiat sau îndepărtat.

Bea multe lichide pentru a te hidrata și consumă multe fructe pentru a-ți lua vitaminele și mineralele foarte importante în această perioadă cu lumină solară puțină.

Dormi suficient pentru a permite corpului să se regenereze fără probleme.

Evită consumul de băuturi și de alimente grele; și organele tale sunt în renovare, deci nu le suprasolicita.

Dar, cel mai important, folosește această perioadă pentru a te reconecta la energiile universale și a te regăsi pe tine, copilul pierdut și regăsit printr-o nouă șansă a vieții.

Îți doresc un Solstițiu plin de înțelepciune!

Binețe, dragă Om înțelept!



Edith Kadar 
Arad, 21 decembrie 2019

 *     *     *     *     *     *    * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 16 decembrie 2019

CE ESTE SPIRITUL SĂRBĂTORILOR?



Se vorbește despre SPIRITUL SĂRBĂTORILOR. 
Este o stare care ne cuprinde în perioada de sărbători importante, în special Paștele și Crăciunul. 

Dar, te-ai întrebat vreodată de ce se numește așa, și ce rol are în trăirea noastră?

Desigur, îmi vei spune că are un rol important pentru viața și sufletele noastre, deci e normal să fim cuprinși de spiritul sărbătorilor. Da, așa este. Dar am o întrebare: de ce această stare ne cuprinde doar atunci când știm că urmează o zi foarte importantă? 
Da, se poate spune că fiecare zi e sărbătoare, deci fiecare zi ar trebui să fie plină de Spirit, nu-i așa?

Și totuși, fă un pas în spate de la ceea ce știi pentru că ți s-a spus și ți s-a inoculat. 
Urmărește detașat viața de zi cu zi și observă; în această perioadă lumea este cuprinsă de o efervescență clară, de o agitație dată de pregătiri pentru cele 2 mari sărbători ale iernii: Crăciunul și Revelionul. 

Oamenii se lasă cuprinși de spiritul sărbătorilor încă din octombrie-noiembrie. Își fac planuri, fac cumpărături, fac curat, împodobesc, și vorbesc cu atât mai mult despre sărbători cu cât ele se apropie. 

Ce face sărbătorile atât de speciale? Adică, gândește-te, dacă nu ai avea calendar și nu ai ști de la radio, televizor sau ceilalți oameni că urmează sărbătorile, ai ști doar că sunt niște zile obișnuite. 
De ce avem nevoie să ne pregătim de sărbători adoptând această stare de spirit?

Pentru că tot ceea ce facem, facem în afară, în exterior, declarativ, declamativ.
Pentru că, în loc să ne ocupăm de interior, împodobim exteriorul.
În loc să ne curățăm prin post, curățăm în casă, uitând că acasă e, de fapt, în suflet. 
Atârnăm globuri strălucitoare în pomul de iarnă, căruia i-au trebuit mulți ani să crească doar pentru a fi tăiați, decorați pentru câteva săptămâni, și apoi aruncați.

Ce este în afară este și înăuntrul nostru. 
Ne apucăm de câte un lucru, îl facem un timp, apoi renunțăm la el pentru că ne-am plictisit să așteptăm schimbarea pe care ne-o poate aduce. Și tăiem, astfel, orice trăire, speranță sau credință  care a răsărit și a crescut în noi, spunând că nu are niciun rost, după ce, la început, am fost entuziasmați; ca podoabele din pom. Și renunțăm, pe rând, la vise, așa cum renunțăm la brad.

Simbolic, bradul reprezintă sufletul nostru; sau Spiritul nostru. Știi tu, acea esență care ne însuflețește, care ne face să simțim magia vieții, bucuria, iubirea, încântarea, pacea, armonia. 
De câte ori când renunțăm la visele noastre, când ne punem piedici, când găsim scuze și nu soluții, renunțăm la o parte din noi, renunțăm încetul cu încetul la „globurile” ce reprezintă lumina și bucuria în viață. Și așa, dăm la o parte părți din suflet, iar golurile rămase le umplem cu lucruri exterioare.
În lipsa trăirii interioare, se creează trăiri în afară stimulate de chestii strălucitoare: beteală, luminițe, globuri (de Crăciun), sau ouă roșii de Paști. 

Cu cât renunțăm mai mult la noi, cu atât vom avea nevoie de mai multe lucruri exterioare.
Când renunțăm la liniștea cunoașterii de sine, vom primi gălăgia urărilor goale de trăire.
Cu cât ne vorbim nouă mai puțin, cu atât vom spune altora mai multe vorbe din care lipsim.
Când vedem viața ca pe o luptă, ca pe o provocare la supraviețuire, nu mai suntem în contact cu sufletul nostru, cu esența divină; cu Spiritul.

Iar când Spiritul omului a fost înlocuit cu iubirea de obiecte, se anulează trăirea în conștiență și în conștiință. 
Un om anesteziat are nevoie de resuscitare, de trezire; de o infuzie de trăire, o perfuzie de iubire și o transfuzie de viață. 

Iar în apropierea sărbătorilor anunțate, oamenii se adună - la propriu și la figurat - și se conectează unul la celălalt, dar și la energia dinaintea acelor zile. Iar așa, prin efervescența trăirii și a pregătirilor, se creează reconectarea la ei înșiși, la spiritul lor, prin SPIRITUL SĂRBĂTORILOR.

Este extraordinar că ne reconectăm la noi înșine cu ocazia sărbătorilor, dar este de neînțeles de ce o facem doar atunci, iar după aceea revenim la rutină, plictiseală; ne „dezbrăcăm” de iubire, renunțăm la bucurie, ne dezgolim de compasiune și înțelegere. Cam ca brazii de Crăciun. 

Dacă ne-am iubi pe noi înșine, am rămâne conectați într-una la sufletul nostru, la spirit. Iar atunci, fiecare zi ar fi o sărbătoare, iar noi am trăi, am respira, am vedea, am auzi și mirosi în permanență SPIRITUL SĂRBĂTORILOR. 

SĂRBĂTORI PLINE DE SPIRIT ÎN FIECARE ZI!

Binețe, dragă Om!


Edith Kadar
Arad, 16 decembrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 12 decembrie 2019

LUNA PLINĂ A ELIBERĂRII DIN MINCIUNĂ ȘI ILUZIE



Azi e o zi cu semnificații speciale, care aduce oportunități de schimbare în interiorul nostru.

Este 12.12. 2019.
2019 = 2+0+1+9=12.
Deci e 12.12.12

La ora 07.12 (din nou 12!), ora României, are loc fenomenul de Lună plină în Gemeni.

Luna plină înseamnă că cei doi aștrii: al zilei -Soarele- și al nopții -Luna, se află în opoziție, din punct de vedere astrologic. 

Astronomic, pe cer, atunci când e senin, se vede Luna plină, rotundă, pentru că Luna se află între Soare și Pământ, de aceea o vedem în totalitate. 
La Luna Nouă, peste 2 săptămâni, Regina nopții nu se vede deoarece Pământul se află între ea și Soare, și blochează lumina. 

Dacă la ora actuală Soarele se află în zodia SĂGETĂTORULUI, Luna este în zodia opusă, în GEMENI. 
De aceea, momentul de Lună plină este în GEMENI. 

Luna plină aduce oportunități de curățare a emoțiilor și trăirilor vechi, din trecut, pentru a face loc bucuriei și Iubirii în viața noastră, a fiecăruia. 
Pe Lună plină facem curățenie interioară, iar pe Luna nouă ne punem intenții și ne facem planuri. 

Luna Plină are loc, așa cum am spus, în GEMENI, o zodie guvernată de Mercur (sau Hermes, la greci), zeul comunicării și al comerțului, în timp ce Soarele se află în SĂGETĂTOR, zodia guvernată de Jupiter, marele Zeus, zeul înțelepciunii, al justiției divine și al spiritualității. 

Cu alte cuvinte, momentul de Lună Plină creează oportunitatea de a scoate la suprafață cuvinte vechi, nerostite, secrete pe care le-am ținut ascunse ani buni, și ne îndeamnă să nu ne mai mințim pe noi înșine.
Adică, să scoatem leopardul de după gard :D 

De prea puține ori spunem adevărul, de cele mai multe ori rostim vorbe corecte, ca să nu supărăm pe alții, chiar dacă asta ne va supăra pe noi. 
Educația ne-a învățat să nu recunoaștem că suntem nefericiți, că avem probleme mari, că relațiile - indiferent de natura lor - s-au terminat demult, dar nu ne despărțim pentru că nu e frumos și... „ce-o să zică lumea?!”


Luna Plină din 12. 12, ora 07.12, este ultima din acest an, și încheie un ciclu de 12 luni, un an.
Este momentul să facem o evaluare a ceea ce a fost, să facem curățenie, pentru a face loc la ceea ce va urma. Nimeni nu va veni să facă curățenie în viața noastră, pentru că e treaba noastră. Și cum facem parte dintr-un Univers, dacă nu curățăm, va curăța el, Universul tot ceea ce e vechi, murdar și stagnant în viața noastră. 
Degeaba vom plânge după aceea, dacă noi am refuzat într-una oportunitățile oferite de Luna Plină. 

Acum este momentul de a spune cuvintele potrivite, acelea pe care le amânăm de mult timp. Dacă avem relații care ne fac să ne irosim, să le încheiem; dacă vrem să terminăm un capitol important din viață, acum e momentul.

Frica de a spune ce avem de spus poate aduce, în această perioadă, probleme respiratorii, începând de la sinusite, la bronșite, laringite, pneumonii, pleurezii, sau agravarea unor boli respiratorii vechi. 
De ce? Deoarece în spatele bolilor fizice stau emoții nerecunoscute, neprocesate, care stagnează la nivel de suflet.
Sufletul este reprezentat, simbolic, de aparatul respirator, și se află sub guvernarea lui Mercur, patronul Gemenilor, zodia în care se află, azi, Luna în plinătatea ei. 


Soarele în Săgetător semnifică Lumina în Spirit, în Conștiință - apropo de spiritul sărbătorilor de iarnă.
Eliberarea de minciună și de iluzie este una dintre conceptele cele mai „vânate”, dar mai greu de pus în practică. Ne place să spunem că iubim adevărul, dar asta nu înseamnă sinceritate. 
În această perioadă vor ieși la suprafață minciuni și trădări în relațiile de orice fel. Nu pentru că nu s-ar fi știut, tacit, despre ele, ci pentru că au fost trecute cu vederea, „înghițite” cu zâmbetul pe buze. 

Jupiter, guvernatorul Săgetătorului, răspunde de zona șoldurilor, dar și de ficat, „bucătăria” organismului.
Cu alte cuvinte, putem asista la crize de colecist (fiere), cauzate de furia că nu putem face, odată, curat în relațiile noastre, dar și la agravarea simptomelor articulației șoldurilor (coxartroză), și a coloanei lombare. 

Luna plină în Gemeni este despre comunicare sinceră, despre spovedanie, despre discuția directă cu divinitatea din noi.



Momentul de Lună plină în Gemeni are loc într-o zi specială numerologic: 12.12.2019; adică 12.12.12, ora 07.12.

Secvența 12 se repetă de 4 ori, și este, deci, foarte puternică. 

12 luni are anul, 12 apostoli a avut Iisus, 12 cavaleri ai mesei rotunde, 12 semne zodiacale (indiferent de zodiac).

12 este cifra comuniunii noastre cu Dumnezeu, cu divinul din noi, cu acea conștiință înaltă care se află în noi, dar de care ne simțim nedemni.

Astăzi este joi, adică ziua lui Jupiter (deloc întâmplător), adică a guvernatorului zodiei Săgetător, unde se află, acum, Soarele.
În unele părți ale planetei, în funcție de fusul orar, momentul de Lună plină a avut lor pe 11 decembrie, adică miercuri, ziua lui Mercur - guvernatorul Gemenilor, unde e acum Luna plină.

Ziua de 12.12.12 înseamnă și 3.3.3 (1+2).
3 este cifra trinității: minte-inimă-suflet, sau minte-creier-corp, sau Tată-Fiu-Duh Sfânt.
Iar 3+3+3=9, cifra ce încheie un ciclu de evoluție, cifra sacrificiului, a transformării, a renașterii din propria cenușă, ca pasărea Phoenix.

Ca o concluzie, Luna Plină în Gemeni, din 12. 12. 2019, ora 07.12 (ora României), aduce șansa ieșirii din minciună, a iertării de sine, a comunicării sincere, din inimă, a ceea ce simțim cu adevărat. Aduce oportunități de a face curat pentru a primi Lumina divină, Christosul care se naște de Crăciun.
Până ce nu ne eliberăm de balastul emoțional, nu vom putea aprecia bucuria, lumina și Iubirea.

Ultima Lună plină din an se mai numește și Luna Rece, nume dat de indienii americani, și precede un alt moment important: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, care va avea loc la 22 decembrie, si va fi ziua cea mai scurtă și noaptea cea mai lungă din an. Dar, despre asta la timpul potrivit.

Nu uita: oportunitățile bat la ușă, și nu-ți vor intra în viață dacă nu deschizi și nu faci loc.
Și nicio configurație astrală nu îți va rezolva viața; va fi doar un portal în care tu va trebui să pășești. Nimeni nu va putea face treaba în locul tău. Nici măcar Luna plină în Gemeni!

O zi și o perioadă plină de înțelepciune îți doresc, Om asumat!



Edith Kadar 
Arad, 12.12.2019 (adică 12.12.12)

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 5 decembrie 2019

Numele NICOLAE - semnificație și menire



Binețe, dragă Om!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre NICOLAE.

Indiferent dacă te numești Nicolae, Nicoleta, Nicu, sau derivate de-ale lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

Nu uita să pornești și muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea gândurilor și a rândurilor.



Numele NICOLAE derivă de la grecescul NIKOLAOS, și înseamnă „victoria omului”.

Persoana care primește acest nume, sau un derivat de-al lui, este menită să fie un exemplu de tenacitate, perseverență, hotărâre și dârzenie în fața încercărilor vieții. 

Dincolo de evidența semnificației, „victoria omului” nu se referă la câștigarea vreunei bătălii cu un alt semen. Aceasta ar fi semnificația numelui pentru aceia care sunt preocupați să demonstreze că sunt mai buni ca alții; ceea ce reprezintă o luptă a ego-ului, în care se războiesc orgoliul, mândria și vanitatea.

A obține victoria asupra altcuiva, a putea să te mândrești cu superioritatea ta aparentă, nu poate decât să hrănească nivelul inferior al conștiinței umane: fizicul și emoționalul.

Sfântul Nicolae a fost un om cu un caracter extraordinar, ce a apărat drepturile oamenilor, a ocrotit copiii și marinarii. A ajuns episcop ortodox, și a participat la renumitul Conciliu din Niceea, din anul 325, când s-au trasat clar liniile directoare ale religiei. 
Cu acea ocazie, Arie, un preot creștin din Alexandria, a susținut că Iisus a fost doar un om cu puteri supranaturale, nu fiu al lui Dumnezeu, cum a susținut Sf. Nicolae. Se spune că acesta din urmă a fost atât de hotărât în a apăra divinitatea lui Iisus, încât l-a pălmuit pe Arie în plin sinod. De aici se trage simbolistica nuielușei care se face cadou în ziua de 6 decembrie celor care au uitat de credință, de dumnezeire, și își arogă puteri ce nu au vreo legătură cu sursa divină.

Datorită faptelor sale, sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul celor slabi, al celor nedreptățiți, al copiilor.

Cei care primesc la naștere numele NICOLAE, sau vreun derivat, au menirea de a rămâne în lumina adevărului divin, și de a fi o voce ce se ridică împotriva nedreptății.

Desigur, prea puțini dintre cei ce își sărbătoresc onomastica în ziua de 6 decembrie țin cont de semnificația și de vibrația pe care o aduce acest nume în viața lor. Cu cât un Nicolae este mai departe de menirea lui, cu atât bolile sale sunt mai multe și mai grave, pentru a i se atrage atenția că se află departe de drumul său.

În mod simbolic, NICOLAE semnifică lupta omului cu el însuși, cu slăbiciunile, mândria și orgoliul, pentru a ajunge să le conștientizeze, să le corecteze (nuiaua simbolică), pentru a curăți tot ce poate împiedica manifestarea luminii divine pe care fiecare le poate manifesta în pașii prin viață (darurile puse în cizmulițe).

Dragă NICOLAE, NICOLETA, NICU, NICO, NICULINA, MIKLOS, MIKI, NICOLA, COLIN, etc., îți urez să ai înțelepciunea de a discerne dreptatea de nedreptate, forța de a alege adevărul, și grația de a manifesta lumina lui Dumnezeu în fiecare moment al vieții, pentru a-i călăuzi pe cei nedreptățiți. 

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ, dragă NICOLAE!



dr. Edith Kadar 
Arad, 06 decembrie, 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

marți, 12 noiembrie 2019

ILUZIA PORTALURILOR SALVATOARE





Dragilor, m-ați înnebunit cu postări despre portalul 11:11, despre schimbările și transformările pe care le aduce.

O fi portal, dar tu cum îl recunoști?
Ce ai de făcut pentru a beneficia de ceea ce aduce? 
Ce faci tu, practic, pentru a te alinia la energia unui portal?

Tu crezi că vine portalu' și te ia pe sus, ducându-te în locuri nemaivăzute, pregătite special pentru tine, nu?

Imaginează-ți că oamenii se plimbă pe stradă, iar la un moment dat se deschide o ușă. Mulți nici nu o observă. Alții sesizează ceva, dar trec mai departe neafectați. Câțiva se opresc se privesc, întrebându-se ce este dincolo, dar nu au curajul să treacă. Doar foarte puțini vor trece de ușa deschisă, stiind deja ce găsesc acolo.

La fel e si cu portalul de azi, care agită orgoliile și ego-ul.
La ora actuală oamenii, în special românii, sunt plini de furie, vinovăție și intoleranță, emoții negative activate de alegerile de duminică. 
Aceste emoții negative sunt ca o ceață care acoperă ochii foarte multora. Și, în plus, toată această negativitate se constituie într-un egregor, devine o entitate care crește, alimentată fiind de agresivitate și negativitate. 

Pentru a accesa Portalul, e nevoie să îl vezi, mai întâi, iar pentru asta trebuie să ieși din această stare de negativitate.
Cum? Devenind conștient(ă) că acțiunile și gândurile tale creează. Ce? Întunericul sau Lumina. Totul este o alegere.

Și pentru că nu prea suntem conștienți de puterea noastră, nu știm ce să alegem. 
ALEGERI - cuvântul cheie care declanșează reacțiile din noi. Și cum creierul nu face diferența între real și imaginar, pentru el ceea ce a fost duminică a declanșat apocalipsa subconștientului.

11.11 este data în care numărul Christului apare de 2 ori: 11.

Portalul 11.11 este cel care poate activa Christul din fiecare; Lumina, Iubirea, Toleranța.

Dar dacă bagajul tău e prea plin de furie, frici și intoleranță, nu poți percepe oportunitatea, decât la nivel de ego, de orgoliu.

Urmărește puțin comentariile de pe facebook, în general, și la unele postări ale mele, și vei vedea câtă disponibilitate există pentru a se trece prin vreun portal. 

Portalurile sunt taine pe care fiecare trebuie să le deslușească atunci când este pregătit să renunțe la ce a fost pentru a deveni altceva.

11.11.2019 are cifra 7 (1+1+1+1+2+0+1+9=16; 1+6=7).
Iar 7 este cifra lui Dumnezeu. 

Da, o zi cu semnificații puternice, cu mari oportunități ce pot fi trecute cu vederea pentru că omul alege intoleranța.

Dragă Om, portalurile sunt uși deschise către Dumnezeu, către Lumina din tine, și nu sunt porți fizice prin care să treacă ego-ul și orgoliul urlător pe facebook.

Pentru a trece, e nevoie să te lași „devorat” de toate fricile, furiile și sentimentele de vinovăție pe care le ai. E ca și cum ai da drumul multor aspecte ale tale, care te împiedică să fii liniștit. 

Nu poți fi în lumină decât dacă, mai întâi, îți dai voie să fii în întuneric.
Nu poți fi în lumină dacă minți în permanență, și arăți cu degetul către cei care își asumă trăirile. 

Doar când îți dai voie să fii consumat de furie, de frici, și de celelalte părți întunecate, ele vor dispărea, și vei rămâne în liniște. Iar asta înseamnă că ai mai trecut o poartă, un portal.

Dar cât doar postezi teorii, iar viața ta practică rămâne în întuneric, se numește iluzie, minciună.

Dragă Om, cu ce te-a schimbat pe tine vreunul din portalurile din trecut? Cum te-ai pregătit pentru acest portal? La ce ești dispus să renunți pentru a-ți fi mai bine? Cum te vezi peste câteva luni gândindu-te „mulțumesc portalului 11.11!”?

Niciun portal nu te salvează și nici nu te schimbă!
Tu trebuie să faci aceste lucruri, iar asta înseamnă că ai reușit să pășești dincolo de încă o poartă. Ești mai bun, mai altfel.

Portalul îți aduce șansa. În rest, pune osul la treabă!

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar
Arad, 11.11.2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 1 noiembrie 2019

CAPCANA ORGOLIULUI DE A FI CINEVA




Una dintre capcanele dezvoltării personale este să uiți de unde ai plecat, și să judeci totul prin prisma noului pe care tocmai l-ai aflat.
De parcă n-ai mai fost niciodată în situația pe care acum o combați, o critici sau spre care arăți cu degetul. 

E ușor să râzi de cei care acum fac primii pași spre (a se descoperi pe) ei înșiși.

Dar această atitudine de „superioritate” nu arată vreo evoluție. Arată doar o ușurare că ai terminat ceva, nu și că ai început altceva, mai bun, mai performant.

Tu poți să termini clasa a opta; te bucuri, dar mai trebuie să vrei să mergi la liceu, să te pregătești, să te înscrii și să mergi la școală. Altfel, ai terminat gimnaziul. Așa, și? Ce faci mai departe? 

La fel se întâmplă și în creșterea și dezvoltarea personală și spirituală. 
Nu este suficient să ai revelații, să constați că te-ai schimbat, că nu mai ești la fel de închistat(ă) cum ai fost. 

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”, se spune. Și așa este, din moment ce te bucuri că ești o variantă mai bună decât cel/cea din trecut, dar, în loc să mergi mai departe, să-ți vezi de drum, te oprești și râzi de cei care încă nu au ajuns la „nivelul” tău. 

Creșterea și dezvoltarea, indiferent de domeniu, se referă la evoluție, la a merge mai departe, nu la stagnare și arătarea cu degetul. 

E ușor a spune celorlalți cum ar fi trebuit să facă sau cum ar trebui să trăiască. Asta denotă lipsa de empatie, de înțelegere, și arată un orgoliu ce nu are nicio legătură cu deschiderea pe care o aduce cunoașterea. E PSEUDOcunoaștere.

Când crești și evoluezi, integrezi în tine tot trecutul tău, îl înțelegi și faci pace cu el. Altfel, vei ajunge să râzi de cei care fac ceva ce tu nu (ți-)ai iertat încă. 

Iar asta denotă un orgoliu foarte mare care nu te va ajuta să mergi mai departe, ci îți va crea iluzia că ai ajuns deja foarte departe. Orgoliul că ești cineva!

Da, ești cineva acum, în acest moment, dar nu vrei să fii un alt-cineva în fiecare moment de acum încolo? 

Dragă Om, tu ești TOT ce ai fost până acum, cu bune, cu mai puțin bune și plăcute, altfel nu ai fi ajuns aici.
Adevărata creștere și dezvoltare este atunci când te accepți ca întreg, când nu negi părți din tine, când nu ți-e rușine de trecutul tău.
Altfel, e doar orgoliu.

„Rău” e doar atunci când nu ai prelucrat ce ți s-a întâmplat, ci ai ascuns din rușine.

Dacă nu ar fi răul, cum am putea înțelege binele?

Nu-ți fie rușine de cine ai fost și ce ți s-a întâmplat. Cum ai fi ajuns aici, altfel?

Renunță la orgoliul negării de tine, și înțelege că înțelepciunea acceptării lui TOT este o alegere.

Binețe, Om înțelept!



Edith Kadar
Arad, 01 noiembrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 4 octombrie 2019

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL, ÎNĂUNTRU-I LEOPARDUL




Nu-i cere omului mai mult decât știe, poate duce sau face. Sau poți să o faci, dar riști să te trezești într-o mocirlă care nu îți aparține, ci este a celui pe care l-ai creditat cu mai multă înțelepciune decât are.

Fiecare om dă ce are cu adevărat, nu ce spune că are. Știi tu, chestia cu gardul și cu leopardul.

Cei mai toxici oameni sunt cei deghizați în lupi moraliști, cei care îți flutură în față o pioșenie de te lasă mască, și te întrebi cum poate încăpea ceva atât de mare într-un singur om.

Cei care își strigă cucernicia, și îți strigă cuvinte de ocară pentru că tu nu ești ca ei, au o problemă destul de mare: nu sunt ceea ce vor să pară!

Atât timp cât te autoproclami etalon al unei societăți, și singura ta preocupare este de a căuta greșeli la oameni, ai sindromul „Dumnezeu”, adică te crezi mai bun decât divinitatea. 

Ce contează că Dumnezeu ne iubește necontiționat pe TOȚI, când tu poți veni și pui condiții, arăți cu degetul și distorsionezi tot ce ți se spune, doar pentru ca ceilalți să-ți vadă moralitatea. 
Știi tu, chestia cu „mi-au murit lăudătorii, și mă laud singur”.

Dragă om, Dumnezeu există în tot, în toate și în TOȚI oamenii, FĂRĂ EXCEPȚIE, indiferent ce spun religiile și oamenii moralizatori, pseudo-credincioși. El este OMNIPREZENT.

Dumnezeu este OMNIPOTENT, adică poate orice, inclusiv să iubească pe toată lumea, indiferent de lumina și întunericul din interior.

Dumnezeu este OMNISCIENT, adică știe tot ce se întâmplă, inclusiv ceea ce gândești și crezi tu că nu se va afla dacă nu spui. Vezi tu, atunci când ceea ce spui diferă mult de ceea ce gândești tu de fapt, apare o minciună care te rupe de esența ta divină. 

Cu cât minți mai mult încercând să înăbuși adevăratele gânduri, cu atât vei fi mai gălăgios în exterior. Doar trebuie să urli ca să acoperi glasul Adevărului.

Cu cât ai mai multe traume pe care refuzi să ți le rezolvi pentru că tu nu ești de vină, doar alții, cu atât vei arăta mai aprig cu degetul către ceilalți. Că doar nu te uiți în tine, că e câh!

Cu cei care au aceeași problemă ca tine, te comporți batjocoritor, zeflemitor, superior. Îi arăți cu degetul, și râzi de ei. De ce? Ca să nu apuce ei să vadă cât de gol ești pe dinăuntru. 

Cu cei care au avut problema dar și-au rezolvat-o... eh, aici e buba! Cum adică și-au rezolvat-o? Cum să și-o rezolve și tu nu?! Ce e cu nesimțirea asta?! Dacă tu nu poți sau/și nu vrei, cum îndrăznesc ceilalți să facă altceva?! Și încerci să îi readuci în mocirla ta atacându-i, distorsionând intenționat ceea ce au vrut să spună, și murdărind tot ce ți se pare pur, rezolvat în ei și nerezolvat în tine.

Aceștia sunt oamenii toxici, care și-au promis, în sinea lor, că nu te vor lăsa în pace până ce nu vor arăta întregii lumi că ești fals(ă). Adică ceea ce sunt ei. 
Oamenii toxici nu au (încă) forța și tăria de a-și asuma responsabilitatea pentru viața lor, pentru ceea ce sunt cu adevărat. Ei trăiesc în afara lor, pentru că le este frică să înfrunte „leopardul” din interior.

Cu toții am trecut prin aceste etape. Cu toții am început prin a trăi în exterior, prin a arăta cu degetul și a da vina pe alții. 

Diferența o face CURAJUL de te asuma, de a ieși de sub influența fricii, a furiei, vinei și încrâncenării, și RECUNOȘTINȚA pentru ceea ce ești în fiecare moment. 

Cu toții am arătat cu degetul, până ce, din CURAJUL RECUNOȘTINȚEI ne-am îndreptat arătătorul către noi, și am acceptat adevărul: cu toții suntem ființe divine, diferă doar grosimea stratului de credințe limitative care împiedică lumina divină din noi să se manifeste. Gardul.

Nu poți învăța cuvinte elevate până ce nu le știi și pe acelea de care ți-e frică și rușine. 
Nu poți avea detașarea acceptării până ce nu rupi lanțurile minciunilor care te-au încorsetat.

Nu Îl poți (re)cunoaște pe Dumnezeu până ce nu ai cunoscut iadul.

A trăi arătând cu degetul și a certa și dojeni pe cei din jur pentru „păcate” ce există doar la tine în cap, denotă o îndepărtare de divin, de esență. 


Și eu am fost așa. Am arătat cu degetul, acuzator, în dreapta și-n stânga, îi certam pe toți, de parcă eram deținătoarea adevărului universal, și știam lucrurile mai bine decât însuși Dumnezeu. Vânam greșeli doar pentru a mă simți superioară, a mă simți mai bine și a acoperi golul din mine. 

Și eu am încercat să îngroș gardul, să-l vopsesc cu multe culori, doar-doar oi ține leopardul închis definitiv. 

Doar că, vezi tu, ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Iar fiara a ieșit, atacând și sfâșiind cu ferocitate toate măștile pe care mi le-am creat. Am avut răni, am suferit, dar apoi totul s-a vindecat și am avut curajul de a nu-mi mai pune alte măști. Și m-am simțit mai ușoară, mai bine, mai încrezătoare, mai liberă. 

Desigur, mai am multe de tratat și de vindecat în mine. Uneori, mai iese câte un rest pe care îl recunosc prin oamenii care mă atacă. Și le mulțumesc din suflet, pentru că mă ajută să caut și să scot ce a mai rămas nerezolvat. 

Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut curajul de a mă privi în interior și de a începe curățenia. Mai am mult, dar sunt pe drumul cel bun. Și știu asta pentru că mă văd zilnic în cei din jurul meu. Oglinzile. 

Dragă om, cu toții suntem ființe divine într-un corp fizic temporar. Iar dacă divinitatea din tine este omniscientă, omnipotentă și omniprezentă, ce parte din tine crezi că va putea opri manifestarea Lui? Gardul tău? Hm.

Iubește-i pe cei care te atacă, pentru că ei te învață o lecție importantă. Dar ferește-te din calea lor dacă nu ești pregătit(ă) să să îți asumi curajul responsabilității și asumării de sine.

Omule, ești ființă divină, iar gardul tău este neînsemnat în fața Luminii din tine. 

Fii ceea ce vrei, dar asumă-te. 
Fii plin de curaj și recunoștință. 
FII!

Binețe, OM! 

Dualitate, de Valentina Remenar

Edith Kadar 
București, 04 octombrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 29 august 2019

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL, O ZI PENTRU LINIȘTEA SUFLETULUI

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea!

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



În fiecare an, la 29 august, ortodocșii prăznuiesc TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL. Este ultima sărbătoare din anul bisericesc ortodox, acesta începând la 1 septembrie, în fiecare an.

Dar nu despre sărbătoarea din calendar vreau să vorbesc; asta o fac preoții și reprezentanții religiei. 

Aș vrea să povestim despre semnificațiile tainice ale acestei zile de sfârșit de Gustar, numele popular al lunii august. 
De aceea, materialul nu se adresează celor care nu acceptă altceva decât litera religiei și cuvântul clerului. 
Mă adresez celor care știu că nu au nevoie de intermediar pentru a avea o legătură cu Dumnezeu.

Binețe ție, dragă cititorule! 

Te invit să povestim puțin, lăsând la o parte limitările minții și închistările dogmelor, și deschizându-ne sufletul spre orice informație curge.



În luna august sunt prăznuite 3 mari sărbători: SCHIMBAREA LA FAȚĂ, din 6 august, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, din 15 august, și cea despre care vorbim în acest material.

SCHIMBAREA LA FAȚĂ semnifică arătarea divinității din noi, din fiecare, deoarece fiecare om are în el duhul sfânt. Corpul fizic este lutul, materia care durează „biserica” în care sălășluiește vremelnic sufletul, în timpul acestei vieți.
Sărbătoarea din 6 august semnifică necesitatea de a se renunța la măștile false care ne îndepărtează de adevărata noastră esență, divinitatea, și asumarea adevăratei noastre fețe - cea a adevărului, luminii și iubirii sincere și necondiționate. 

ADORMIREA MAICII DOMNULUI semnifică, așa cum am spus în materialul intitulat „DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html), moartea obiceiurilor distructive ale mamelor față de copiii lor: impunere, control, iubirea plină de condiții, pentru a șterge din codul lor genetic toate „programele” limitative identice primite, la rândul lor, pe linia familiei, cu scopul de a curăți corpul de balast și a lăsa divinitatea să se manifeste în urmași. Cum Maica Maria este prototipul FEMEII, ziua de 15 august este nu doar a celor care îi poartă numele, ci a tuturor femeilor care își adorm pornirile ce le îndepărtează de vocea lui Dumnezeu, divinitatea lăuntrică (sau ar trebui să o facă), pentru a renaște din cenușa propriilor emoții și comportamente negative distruse într-o nouă formă pură, în ziua de 8 septembrie, de Sfânta Maria mică.”

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL vine și completează șirul de zile în care se poate alege între adevăr și minciună, realitate sau iluzie, lumină sau întuneric, suflet sau mintea egotică.

Botezătorul, „cel ce botează”, este cel ce dă nume.
În sens pozitiv este „cel ce îți arată Lumina; cel ce te trezește la Lumină”.
În sens negativ: „cel ce contestă Lumina pentru a da nume întunericului”.
Ca semnificație, sărbătoarea de azi este înțeleasă de fiecare conform orientării spre suflet sau ego, spre întuneric sau lumină.

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL semnifică nevoia de a înceta să mai acordăm nume, să încadrăm și catalogăm totul, altfel ne pierdem de adevărul esenței noastre. Este nevoia de a ne opri să „botezăm” totul, să încadrăm lumea în anumite concepte și denumiri, să etichetăm, și necesitatea de a observa lumea, de a ne observa, în liniștea sufletului, nu în gălăgia minții.

Este un moment de trecere, de comutare, de la fală, emfază, la tăcerea ce nu are nevoie de definiții, declarări, declamări, scandări și parafări. Este, dacă vrei, ziua în care timpul pe care îl cunoști se oprește, pentru a putea face loc unui nou timp, unei noi ere, a liniștii și păcii cu care a venit sufletul fiecăruia în această viață.



Nu întâmplător, luna august „găzduiește” două zodii semnificative: Leul și Fecioara.

Leul, guvernat de astrul zilei, Soarele, semnifică inima omului, centrul, „miezul” lui, care, pentru a se menține curat, „arde” în foc emoțiile negative care îmbolnăvesc sufletul: supărarea, ura, ranchiuna, setea de răzbunare.

Mulți oameni s-au confruntat cu probleme cardiace, de retenție de apă, de tensiune arterială, de creștere a glicemiei, cu dureri de cap, senzația de foc interior, transpirații abundente și neplăcute; aparatura electronică a luat-o razna, putându-se bloca sau chiar defecta (eu mă confrunt des cu așa ceva în ultima perioadă).

Primele două sărbători ale acestei luni sunt în zodia Leului, iar asta înseamnă  că nevoia de a ne arăta adevărata față și de a adormi aspectele mai puțin divine ale noastre necesită o curățire temeinică prin ardere a emoțiilor negative, programe, idei preconcepute și credințe învechite. În fond, nu putem crește și evolua conducându-ne după aceleași reguli care ne-au făcut rău sau ne-au îmbolnăvit.

A treia sărbătoare a lunii, cea din 29 august, este deja în zodia Fecioarei, guvernată de planeta comunicării și a comerțului, Mercur. Pentru a putea renunța la a „boteza”, a cataloga, a încadra lucruri și oameni în anumite șabloane ale minții, e nevoie de o comunicare intensă dintre minte,inimă și suflet. Altfel, pot apare probleme la nivel digestiv: crize de ficat, pancreas, balonări, colite, activări de hemoragii digestive, probleme de scaun, probleme de floră intestinală.

În plus, ar trebui să ne dea de gândit focul care pârjolește o parte însemnată din planetă, semn că vechiul arde pentru a face loc noului, indiferent că omul vrea sau nu.

Desigur, nicio sărbătoare, niciun ritual, nu poate face ceva în locul nostru, al fiecăruia. Absolut nimic nu ne poate schimba, dacă noi am hotărât că regulile după care ne conducem viața sunt bune, sau că „merge și așa”, doar ca să nu supărăm oamenii.

E mai ușor să ținem cont de semenii noștri decât să acordăm atenție sufletului, acea parte divină din noi.

E mai ușor să mergem la biserică, să ne batem cu pumnii în piept cu câtă credință avem, să ne urlăm pioșenia și să îi scuipăm pe cei ce nu gândesc ca noi, decât să trăim în lumină și în divinitatea care ne animă.

E mai ușor să condamnăm și să ponegrim în numele religiei, decât să iubim în numele credinței.

Luna august aduce în fiecare an un „regal” de sărbători care ne ajută să creștem și să evoluăm spre mai bine, spre nou, spre Lumină.
Asta dacă tăiem capul vechilor obiceiuri care ne mențin în trecut, în răul cunoscut.
Ce ai de făcut? NIMIC! Tocmai ăsta e șpilul.

Nu fă nimic, doar FII! 
Cu adevărata ta față, cu adevărata ta energie creatoare și cu iubirea de a spune pe nume lucrurilor, fără a „boteza” nimic și pe nimeni.

Doar FII!

Binețe, OM înțelept!



Edith Kadar

Arad. 29 august, 2017


 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare z...