marți, 17 iulie 2018

DESPRE STILURI DE VIAȚĂ, FĂRĂ PATIMI


Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *




Să presupunem că vrei să faci o schimbare în viața ta. Vrei să-ți îmbunătățești sănătatea fizică, psihică, mentală și energetică. Dar nu știi ce să faci și de unde să începi. Ce faci atunci?

Trăiască internetul cu al său Google, ziarele, revistele și televiziunea care te vor bombarda cu informații. 
Cum știi care sunt bune și care nu, că doar nu poți încerca tot ce-ți pică la mână? 
Sau poți, dar vei sfârși mai extenuat, mai nervos și mai... bolnav decât înainte.

Ca medic, m-am gândit să-ți dau câteva sfaturi care să te ghideze în alegerea a ceea ce e optim pentru tine.

Dar înainte de asta, pornește, rogu-te, muzica pentru a te însoți printre rândurile pe care le parcurgi.

Binețe, cititorule!




Internetul abundă în pagini, bloguri, articole ce conțin sfaturi, păreri, dispute pro și contra unor stiluri de viață considerate de către semnatari și proclamate drept cele mai bune, mai corecte, mai sănătoase și salvatoare de vieți de pe fața Pământului.
O persoană care vrea să pășească pentru prima dată pe tărâmul schimbării, organizării și îmbunătățirii vieții din dotarea proprie, va avea mai degrabă dureri de cap decât liniștea obținută din găsirea răspunsului la întrebarea „Cu ce să încep?” sau ”Ce e corect?”

Fiecare material pe care îl accesezi conține fraze cheie și (multe) auto-aprecieri care fac ca doar acela să fie cel mai... adevărat, complex, singurul purtător de lumină a cunoașterii și iluminării interioare, aducător al sănătății în celulele umane, și care îți implantează zen-ul în viață.

Aș vrea să-ți împărtășesc acum cel mai mare secret al umanității, un secret bine păzit, care nu trebuie aflat de semeni, altfel s-ar putea, Doamne ferește, deștepta.

Ești gata?
Bine. Iată:


NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!!!

Nu există o matrice a perfecțiunii care să poată fi aplicată fiecărei persoane de pe mapamond, și care să permită eliminarea părților în plus sau adăugarea tușelor ce lipsesc din „pictura” pe care doar ți-o imaginezi, dar habar n-ai cum arată.

Ești nemulțumit(ă) de tine pentru că ți se spune zilnic cum ar trebui să fii, cât să trăiești, cât să cântărești, când ai data de expirare. 
Iar tu asculți!!! 
Asculți și dai importanță informațiilor pentru că îi crezi pe alții mai experți în propriul tău trai.

Iar aceasta e prima ta mare greșeală, cea prin care te trădezi pe tine însuți și intuiția care îți spune că nu e nimic în neregulă cu tine. Și această trădare creează breșa prin care se vor strecura în viața ta îndoielile și marii vânzători de iluzii, cei pe care nu îi interesează binele tău ci doar binele buzunarelor lor. În marea lor majoritate.

Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! 
Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.

Gândirea mea diferă de a ta. Necesitățile tale, ale corpului tău fizic, sunt altele decât ale celorlalți.
Tu vrei, poate, să te lași de fumat; altul să slăbească, iar celălalt să-și găsească o dietă sau un regim care să se asezoneze cu tubul digestiv aflat la purtător.

Dar la același lucru, reacțiile corpului sunt diferite. Nu poți lua o teorie și să o aplici la toată lumea proclamându-te salvatorul Universului și rezolvatorul-șef al tuturor problemelor umanității.
Ce ție ți s-a potrivit pentru a te însănătoși s-ar putea dovedi chiar dăunător pentru altcineva.

Teoriile sunt teorii, iar tu ești unic, cu reacții chimice unice, gândire și rațiune numai a ta, viteză de vindecare și de detoxifiere ce nu e valabilă altuia.

Tocmai de aceea, voi încerca să creionez câteva reguli și principii general valabile pentru alegerea unui nou stil de viață pe care ești hotărât(ă) să îl adopți.


1.- Apucă-te de schimbare doar dacă acest lucru este o hotărâre proprie.

Nu schimba ceva pentru că așa zic teoriile, textele, articolele sau specialiștii auto-proclamați în viața ta ideală. 
O persoană care schimbă ceva fără să vrea, doar la presiunea celor din jur, va recidiva în obiceiul dăunător.
Nu încerca să te lași de fumat doar pentru că toată lumea îți spune că te vei îmbolnăvi de la țigări. Fumezi dintr-un anumit motiv, cunoaște-l, iar dacă nu-ți place poți hotărî să renunți la acest obicei. Dar nu o fă pentru că cei apropiați își condiționează afecțiunea cu schimbarea ta. 
Nu slăbi pentru că ești anunțat(ă) sistematic că ești gras(ă) de către persoane anorexice. Fă-o pentru că tu ai luat hotărârea. Doar așa vei vedea rezultate și te vei bucura de ele. Altfel va fi o luptă continuă între tine, care vrea ceva, și...tine, căruia i se spune ce e bine.

Și, nu în ultimul rând, nu te schimba doar pentru că așa îți spun cei ce „te iubesc”. Dacă cineva își condiționează dragostea prin schimbarea ta (slăbire, renunțare la fumat, etc.), aceea nu e dragoste. Iubirea și respectul nu sunt condiționate. Ele sunt sau nu. Dar tu deja știi acest lucru, dar nu vrei să accepți. Poate că schimbarea pe care trebuie să o faci e de altă natură. Trezește-te!

2.- Ești unic din toate punctele de vedere, de ce ți s-ar potrivi un regim declarat universal valabil? 

Doar pentru că vecina de la parter a slăbit miraculos de la o pastilă fermecată, nu înseamnă că magia e valabilă și în cazul tău.
Caută să-ți înțelegi particularitatea, cunoaște-te mai întâi, vezi ce îți place, ce nu și de ce. Află de ce ai acel viciu sau eroare în programul tău de trai bun, și doar atunci îți poți găsi schimbarea care să te mulțumească.



Dacă ți-e foame și ai mânca tot timpul, subconștientul tău încearcă să-ți transmită faptul că ai o altă „foame”, dar pe care ești prea ocupat(ă) să o recunoști. Ți-e „foame” de liniște, iubire, armonie, înțelegere, tandrețe, mângâieri,etc. Singurul lucru pe care l-a „înțeles” mentalul a fost „foame”, și pentru a te ajuta, te trimite la frigider sau la colecția secretă de dulciuri.

3.- Nu poți adopta un stil nou de viață păstrând obiceiurile care te-au îmbolnăvit!

Acesta este unul din aspectele cel mai des întâlnite ce poate sta în calea adevăratei schimbări.

Un stil de viață nou, care implică readucerea sănătății, vigorii și energiei în traiul tău de zi cu zi implică SCHIMBARE!

Da, știu că știi asta. Teoretic. Că practica te cam omoară...

Schimbarea presupune renunțarea la niște obiceiuri ce există de ceva timp, care s-au „cuibărit” deja în ADN-ul uman, și care ți-au devenit „aliați” ce te ajută să treci peste momentele grele și tensionate.


În primul rând, a spune că vrei să faci un lucru, a crede cu adevărat în schimbarea ce ți-o poate aduce și a pune în practică acel lucru, reprezintă trei aspecte total diferite, care trebuie atinse rând pe rând, și care nu se condiționează reciproc. 

Dacă spui că vrei ceva, nu înseamnă neapărat că și crezi ceea ce afirmi sau că vei și face ceva pentru a obține acel ceva.

De promisiuni e „plin podul”, cum se zice pe la noi. Dar, de la „zis” la „făcut” e un drum lung și de multe ori prea greu pentru unii.


4.- Oprește-te să te minți! Începe să fii cinstit cu tine însuți


Când doar vorbești și nu treci la fapte, iar asta se întâmplă deja de ani buni, e momentul să privești în față crudul adevăr : TE MINȚI SINGUR(Ă)!


Vezi dacă nu cumva arunci în dreapta și în stânga cu afirmații gen „voi face și voi drege” doar pentru a impresiona auditoriul și a obține un capital de simpatie din partea „susținătorilor”. 

Nu îi minți pe ei ci, mai ales, te minți pe tine!



Dacă vrei să slăbești, dar habar n-ai câte kilograme ai în prezent, la ce greutate vrei să ajungi, și câte kilograme reprezintă acest surplus, las-o baltă. E clar că doar te alinți că vrei să „slăbești” pentru a impresiona auditoriul.


„-Vreau să slăbesc!

-Câte kilograme ai în prezent?
-Nu știu! Dar aș vrea să am 50.
-Deci, câte kilograme vrei să slăbești?
-Nu știu, dar să ajung la 50”.

Las-o baltă!
La fel e și cu fumatul sau mișcarea.
Se vorbește despre intenție, dar trecerea la fapte să o facă alții, că tu suferi prea mult!

Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.

Nu poți slăbi luând pastile și continuând să mănânci ca un porc.
Nu mai da vina pe reclamele mincinoase. Acceptă, ești lipsit(ă) de voință. 
Asta nu e o slăbiciune, ci o constatare realistă. Primul adevăr pe care, dacă îl accepți, vei „înfrunta” mai ușor celelalte minciunele cu care ți-ai „blindat” viața.

Nu te vei lăsa de fumat dacă ai „hotărât” că toată lumea te enervează și că țigara te calmează. Asta e doar o iluzie, știi asta, dar îți dă o scuză pentru a-ți justifica viciul în ochii celorlalți, pe care și așa nu îi interesează cu adevărat ce faci.


Nu poți avea pretenția să slăbești neschimbând nimic în orarul vieții tale, neavând 3 mese regulate pe zi, cu 2 gustări între, fără să faci mișcare și să consumi apă.


Nu te mai minți că toți ceilalți sunt de vină, cu stresul lor cu tot, lua-i-ar gaia!

Nu te mai minți că pilulele minune sunt mincinoase când tu, de fapt, nu ai avut nici cea mai vagă intenție de a scădea numărul de țigări sau de calorii consumate pe zi.

Și dacă cineva apropiat îți aduce un leac ultimul răcnet, poți să spui că nu vrei încă să te schimbi. De ce să accepți, să nu iei tratamentul cum trebuie sau chiar să nu-l iei deloc, doar pentru a demonstra că la tine nu merge nimic, „v-am spus eu că la mine e fără speranță!”.


Asumă-ți responsabilitatea și curajul de a spune : „Mie îmi place așa cum sunt, iar când voi considera de cuviință, voi face schimbarea singur(ă), iar dacă voi avea nevoie de sprijin, vi-l voi cere. Până atunci, ăsta (asta) sunt!”


E greu să fii tu însuți, să nu-i minți pe ceilalți și, mai ales, să nu te minți pe tine însuți?


5.- Scump versus ieftin


Un tratament / metodă / dietă ce ți se potrivește nu trebuie judecată prin prisma prețului pe care ești dispus să-l plătești.

Ceva ieftin nu înseamnă rău, iar foarte scump nu are întotdeauna legătură cu utilitatea acelui lucru.

Vezi dacă nu cumva frustrările provocate de viciile tale te fac să crezi că banii mulți îți vor aduce „mântuirea” sufletului și răscumpărarea păcatelor.


Dacă prețul este singurul „argument” pentru achiziționarea unui ideal al tratamentului, oprește-te. Stai puțin, mai cântărește-ți opțiunile, revizuiește-ți argumentele și motivațiile, și revino asupra hotărârii când simți că totul e în concordanță cu ceea ce simți tu.




6.- Nu tot ce spune reclama e adevărat


Cel puțin pentru tine.


Publicitatea are rolul de a vinde un produs sau un serviciu, și furnizează doar informațiile atractive pentru tine, niciodată efectele secundare.

Reclamele se adresează persoanelor cu probleme, care au deja niște complexe și frustrări, și care creează impresia de „salvator” al sufletului și corpului tău aflat în derivă.
Cei care nu au probleme, nici nu-și pierd vremea pentru a urmări la nesfârșit clipurile ce promit sănătatea și tinerețea veșnică.

Cu cât o reclamă este mai pompoasă și folosește frecvent exact cuvintele pe care vrei tu să le auzi, cu atât mai sigur vei deveni o victimă a marketingului.


E treaba ta dacă ești dispus(ă) să crezi că o pastilă ce promite ușurarea greutății tale cu 30 de kilograme în 2 săptămâni, o și face, și încă fără efecte secundare. Credulitatea nu vine la pachet o dată cu produsul, ci se află deja în dotarea proprie.


Dacă nu ai aflat încă, producătorii de „vise”, indiferent de domeniu, sunt preocupați doar de banii tăi, și nu de sănătatea ta. Te-a sunat cineva să te întrebe cum te simți după ce ai luat medicamentul sau dieta minune sau leacul multi-salvator X, pentru a te întreba dacă îți merge bine, dacă nu ai manifestat niscaiva efecte secundare și dacă suflețelul tău și-a găsit liniștea?

Cu cât disperarea ta e mai mare, cu atât ești mai dispus(ă) să crezi baliverne și povești cu cai verzi pe pereți.
Cu cât mustrările tale de conștiință sunt mai mari, cu atât produsele achiziționate vor fi mai scumpe, nu neapărat pentru a-ți face ție bine, cât pentru a-ți liniști conștiința.



7.-  NU ÎȚI FIXA ȚINTE IMPOSIBILE!

Am lăsat intenționat la sfârșit cel mai important sfat.

Fii realist(ă) în ceea ce îți propui și nu te mai minți în legătură cu ceea ce vrei și ceea ce poți.


Te rog să nu-mi spui că vrei să dai jos în 3 săptămâni cât ai pus în 1, 2, 5 sau 20 de ani de ne-simțire a ta față de tine. Nu pot crede că ești atât de mincinos cu tine însuți, și atât de credul încât să și crezi că se poate fără a-ți băga corpul în șoc, iremediabil de cele mai multe ori.


Nu promite pentru a impresiona. Singura persoană care merită atenția și sinceritatea ta ești tu însuți!


Și, ca o concluzie finală, amintește-ți:

-TU te evaluezi și te condamni singur(ă);
-Nimeni nu are drept de veto asupra vieții tale decât TU însuți;
-Naivitatea este a TA și nu ți-o „implantează” extratereștrii;
-Schimbarea e ceva ce trebuie să vină din TINE, că doar despre tine e vorba în propoziție.
-Fă ceea ce simți că vrei să faci, dar ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA, pentru numele lui Dumnezeu! 
-NU LĂSA PE ALTCINEVA SĂ-ȚI DEA DEFINIȚIA!

NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!


Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.


Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.

Schimbarea presupune munca cu tine însuți pentru a te cunoaște, a-ți ști plusurile și minusurile și a prelua hățurile vieții în propriile mâini.

Binețe, cititorule!



dr. Edith Kadar
Arad, 15 septembrie 2013


 *     *    *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2013/09/despre-stiluri-de-viata-fara-patimi.html)


 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 1 iulie 2018

SCHIMBAREA ÎN VIAŢĂ - POVARĂ SAU PROVOCARE?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *


Oamenii nu vor să se schimbe. Ei doar afirmă acest lucru pentru că, de multe ori, iluzia de a vrea ceva devine suficiență și justificare la ATÂT-ul din viața personală.

Binețe, cititorule!

Ai dureri de coloană vertebrală în zona lombară sau lombo-sacrată? Ai hernie de disc, discopatie sau orice alt diagnostic care denumește o afecțiune dureroasă a zonei șalelor?
Te invit să citești următoarele rânduri.

Pornește, rogu-te, muzica.


Schimbarea este unul dintre cele mai greu de făcut lucruri în viaţă. 

Aproape zilnic ne propunem să aducem ajustări, îmbunătățiri, schimbări în viața și traiul nostru. Nu există zi să nu ne promitem în barbă că „de mâine voi face altceva, altfel decât până acum”, dacă ceea ce am avut ne-a nemulțumit profund sau îi deranjează pe cei din jurul nostru.

Afirmăm sus și tare că vrem schimbare, hrănindu-ne cu privirile (interpretate de noi ca) admirative ale ascultătorilor, cu încurajările apropiaților, cu iluzia că putem și suntem în stare. ATÂT!

De cele mai multe ori, acestea sunt doar justificări ale incapacității noastre de a depăși o limită confortabilă și justificativă a vieții de până atunci.

Schimbarea e deranjantă. 
Ea dislocă mari cantităţi de noroi adunat cu multă grijă, zi de zi, în corpul, inima şi sufletul nostru.
Pentru că implică multă determinare şi credinţă atât în forţele proprii, cât şi într-un viitor cu nuanţă mult mai curată, caldă şi roz decât până atunci, dar necunoscut, incalculabil şi imposibil de controlat.

„De mâine mă las de fumat!.
„După revelion nu mai pun o picătură de alcool în gură”.
„Jur să nu te mai bat vreodată, măi nevastă (sau copil)”.
„După Paște (sau Crăciun), sau de săptămâna viitoare, mă apuc de cura de slăbire”....etc.


Sunt doar câteva exemple de afirmații și promisiuni făcute cu hotărâre, chiar cu anumită mândrie. Dar, de cele mai multe ori, acestea sunt doar...vorbe goale. Că doar nu ne doare gura să dăm din ea, nu-i așa? De cele mai multe ori este forma maximă de scuză la „Ăsta/asta sunt, și nu am chef să fac ceva pentru a mă schimba. Mie mi-e confortabil aici, dacă vrei schimbă-te tu. Ia de-aici câteva vorbe și mulțumește-te că fac și atât!”.

Amânarea schimbării și găsirea de scuze au devenit un „sport” practicat, din păcate, mai des decât cel al luării taurului de coarne, asumării de riscuri și a schimbării cu orice preț a ceea ce ne-a făcut rău. Este, de fapt, încercarea de auto-justificare a pragului pe care nu putem, nu vrem sau nu suntem în stare să-l depășim pentru a obține altceva de la viață decât ATÂT-ul de până atunci.
Este triumful teoriei asupra practicii, al comodității asupra necunoscutului, al răului știut asupra binelui posibil.
Este proclamarea consistenței noastre din acel moment. 
Este declarația noastră de existență din viața de până atunci.
Este ATÂT-ul real în comparație cu un potențial AȘ PUTEA...
Este minciuna care ne asigură supraviețuirea călduță de la o zi la alta, în locul unui „mâine” incalculabil și incontrolabil.
Este imobilitatea care omoară sufletul și dezintegrează spiritul.
E oglinda noastră din acel moment.


De ce mâine, de ce nu schimbi ceva de azi?
Pune-ţi întrebările: "ce am de pierdut dacă...?" şi "ce am de câştigat dacă...?", şi fii cinstit(ă) şi corect(ă) în răspunsuri.
De ce amâni?

De ce rămâi lângă partenerul(a) care te ignoră, te batjocoreşte şi îţi arată în fiecare secundă cât de neînsemnat(ă) eşti pentru viaţa sa? Pentru că are bani iar tu ai impresia că nu te-ai descurca fără sprânceana sa ridicată? Pentru că eşti deja îngrozit(ă) de mutrele vecinilor şi de veşnicul iad în care vei arde, în conformitate cu cei care propovăduiesc un Dumnezeu răzbunător şi uşor iritabil pe motiv de păcate, care (zic ei că) te vrea mic, umil, tăcut, cuminte, naiv şi credul?

De ce alegi să rămâi la un loc de muncă prost plătit, în care ești tratat ca un sclav pe plantație, în loc să îți creezi tu munca pe care ai face-o cu plăcere, fără stres, și ai încasa și bani?

De ce accepţi să înghiţi umilinţe şi nedreptăţi care te devalorizează şi te anulează ca om, ca suflet, ca spirit, ca entitate, ca esenţă divină?
Cu ce este mai bun cineva care calcă în picioare tot ce e pur, faţă de tine care ai pretenţia că îi respecţi pe alţii? 

Îţi spun eu: acela sau aceea are prea mult respect faţă de sine, pe când tu nu mai ai, ţi l-au anulat cei cărora le-ai înmânat "volanul" vieţii şi al destinului tău. 


Alegerea căii în viață care conduce la diminuarea sau dispariția respectului în ochii proprii duce la probleme de coloană vertebrală, în special în zona lombară sau lombo-sacrată, deoarece aceasta este zona care ne permite rotirea, răsucirea, aplecarea coloanei. Adică exact mișcările necesare pentru a ne orienta, la propriu sau la figurat, în viață.

Hernia de disc apare, în special, la persoanele care trăiesc în situații care le repugnă, dar nu pot, nu vor sau amână de o viață să se rupă de ceea ce le alungă viața din propria viață.

De obicei, în aceste situații este afectată și musculatura paravertebrală, adică cea situată de-o parte și alta a coloanei, cu rol de susținere. Se poate spune că persoana în cauză se simte nesprijinită, neajutată în fața greutăților.

Și dacă tot pomenim de singurătate, de senzația de „pește pe uscat”, corpul încearcă să ajute oprind eliminarea apei din corp, retenția ei, ceea ce duce la edeme, și la apariția aspectului pufos al persoanei. De fapt, majoritatea celor catalogați drept „grași” au o mare retenție de apă, sunt umflați.


Alterarea respectului în ochii proprii poate duce și la...probleme oculare, de vedere. „Nu văd nicio scăpare din această situație”. Iar subconștientul ia de bună această informație, și dă comanda corespunzătoare, pentru că el ascultă și nu contrazice pe nimeni.


Când te-ai întrebat ultima dată ce îți place ȚIE să faci pentru a fi liniștit(ă), împlinit(ă) și plin(ă) de energie?
Când vei înceta să te întrebi cum să faci pentru ca celorlalți să le fie bine, să fie mai fericiți, chiar cu prețul nefericirii și robotizării tale?

Dacă vei fi sincer(ă) cu tine, vei vedea că singurele lucruri pe care le vei pierde vor fi apăsarea sufletească şi tensiunea în care te-ai obişnuit să supravieţuieşti zi de zi, nesiguranţa şi neîncrederea în tine şi în zâmbetul curat, vei pierde oboseala de a-ţi trăi viaţa. 
În schimb îţi vei recâştiga încrederea în tine, în forţa ta creatoare, cea care "ţese" vitalitatea şi îţi consolidează credinţa în valoarea ta extraordinară; îţi vei readuce lângă tine zâmbetul pur, acela care vine din inimă şi vei începe să vezi lucrurile altfel, ca şi cum un văl ţi s-a luat de pe ochi. Vei găsi soluţii şi vei începe să trăieşti cu adevărat aşa cum vrei şi pentru că vrei TU, nu pentru că aşa ţi-au ordonat "stăpânii". 
Pentru că va dispărea frica, aliata şi însoţitoarea ta de până atunci.
Pentru că te vei regăsi.

Pentru că îţi vei rescrie singur(ă) definiţia TA!




Oamenii nu vor, de cele mai multe ori, să se schimbe. Pentru că în adâncul sufletului nu cred că pot, că ar fi în stare, că ar supraviețui.
Nu vor să-și pună întrebări incomode pentru a obține răspunsuri neplăcute.
De prea multe ori aleg să ignore imaginea distorsionată pe care o văd în oglindă şi care urlă neputincioasă, cerând să i se redea libertatea şi liniştea.
Ei preferă să folosească vorbe, ignorând să observe pe fața apropiaților și în ochii lor dezamăgirea de a  încălca propriile promisiuni, pe care nu le-a cerut nimeni.

Oamenii nu vor să se schimbe. Ei doar afirmă acest lucru pentru că, de multe ori, iluzia de a vrea ceva devine suficiență și justificare la ATÂT-ul din viața personală.

Fii tu altfel.

Fă schimbarea pe care o vrei şi nu mai amâna.
Vei pierde doar frici, dar te vei recâştiga pe tine. 
Iar eu cred cu tărie în acest premiu!


Binețe, cititorule!




dr. Edith Kadar
Arad, 14 iulie, 2013
revizuit şi adăugit la 22 noiembrie, 2013, cu ocazia multor schimbări făcute în viaţa mea.


*     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 


 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 28 iunie 2018

SCOPUL CARE SCUZĂ MIJLOACELE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALĂ

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 


Se spune că mijloacele folosite în viață pot fi iertate atât timp cât scopul este unul lăudabil, salvator, ajutător de semeni.

Așa este în teorie, dar practica ține de subiectivitatea interpretării fiecărui om. Pentru fiecare individ, „lăudabil, salvator, ajutător de semen” are o altă semnificație, o conotație diferită în funcție de caracterul din dotare.

Ceea ce pentru tine este un scop măreț, pentru mine poate fi foarte josnic, ilegal sau imoral. Sau invers.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să povestim despre un subiect pe care l-ai trăit și experimentat sigur de-a lungul vieții, indiferent de ce parte a baricadei erai.

Fă-te comod(ă), pornește muzica și hai să începem.


Cu toții am avut experiențe de viață în care a trebuit să facem un lucru nu tocmai corect din punct de vedere legal, dar obligatoriu pentru a salva o viață sau o situație.

Atunci când ai copii, te vezi nevoit(ă) deseori să folosești mijloace... originale în scopul de a liniști puiul de om.
Pompierii sunt obligați să distrugă case sau apartamente vecine pentru a stinge un foc sau a salva vieți.

Și exemplele ar putea continua. 
Sunt convinsă că știi despre ce vorbesc.

Dar, există (prea) multe situații în care această zicală devine un slogan de viață pentru cei cu caracter sublim, dar care lipsește cu desăvârșire.
Mă refer la persoanele dispuse să facă orice, pardon, ORICE, pentru a-și împlini aspirațiile, chiar și să calce peste cadavre, să calce peste toți cei ce le stau în calea realizării viselor devenite obsesii. 
De multe ori, ei nu mai au mamă, nu mai au nici tată, nici prieteni, dacă aceștia nu sunt de acord cu planurile lor.

Ei ajung să mintă, să manipuleze, și ajung experți în a-i ataca pe cei ce le intersectează existența și a le răstălmăci vorbele, până ce ajung bietele victime să creadă că ele au luat-o razna, nu maeștrii în orice mijloace.

Eu îi numesc oameni cu caracter mic (să nu zic cu puța mică, nu-i frumos!), ce nu au curajul de a merge pe căi normale, ba chiar le consideră plictisitoare. 
Singura lor valoare și capacitate este de a ieși în evidență folosind ORICE mijloace, doar să-și atingă scopul, egal despre ce este vorba în propoziția existenței lor uniforme și fade.



Dar nu despre ei se vrea a fi acest material. 
Am făcut doar o introducere pentru a fi sigură că știi despre ce tipologie umană vorbesc. 
Nu merită să cheltuim energie și să o investim în neantul existenței lor.

Aș vrea, în schimb, să abordez un subiect foarte sensibil: despre cei ce fac aceste lucruri în domeniul evoluției și transformării personale.

Cum poți recunoaște o persoană care se folosește de dorința și disperarea omului aflat în căutarea definiției lui, a sa însăși, în scopul de a obține beneficii DOAR personale.
Scopul scuză mijloacele, îți amintești?
Și mai e una: drumul spre iad e pavat cu bune intenții.

Cum poți recunoaște o persoană care te poate ajuta cu adevărat, și cum o deosebești de un impostor?

Ai putea-o recunoaște dacă nu ar exista disperarea, „cârligul” care îi atrage ca un magnet pe cei ce mint și vând iluzii.

Cu cât ești mai disperat și mai nerăbdător, cu atât vei ignora semnalele corpului și ale sufletului care îți spun să șezi blând(ă), să te liniștești.

Se spune că atunci când discipolul e pregătit, apare și maestrul.
Dar atunci când ești disperat(ă), te pregătești pentru apariția șarlatanilor.

Să presupunem că vrei să te schimbi, să fii altceva decât până acum.
Dacă pornirea e a ta și vine ca urmare a introspecțiilor tale, vei găsi calea ce ți se potrivește fără frica de a-i supăra pe „binevoitorii” care îți spun că cea mai bună metodă e - indubitabil - a lor.
Atunci totul curge normal, schimbarea curge nestingherită, ca o apă de izvor.

Dar dacă pornirea schimbării vine din singurătate și plictiseală și e motivată de „hai să fac și eu ceva ce e la modă”, îți vei crea propria lume, populată cu iluzia evoluției. 
Atunci aderi la curente, mișcări, urmezi cursuri din care nu înțelegi nici jumătate, citești tot ce îți cade la mână, și nici măcar nu observi că te mulțumești cu o himeră, te minți că evoluezi, dar viața ta rămâne la fel de fadă, anostă și neinteresantă în afara acelor întâlniri cu oameni pe care îi crezi evoluați.



Te înșeli. 
Mulți dintre ei sunt la fel de debusolați ca și tine, la fel de avizi de informație, la fel de însetați de cunoaștere, la fel de înfometați de adevăr, la fel de dornici de a se regăsi pe ei înșiși.

Când căutarea are un scop precis și nu dăunează voit nimănui, la capătul drumului se află liniștea și împlinirea sufletească ce înzestrează cu mijloace utile pentru toată lumea.

Când căutarea nu are nici un scop precis ci doar acoperă timpii morți ai cotidianului tău, la capătul drumului se află disperarea ce supune mijloacele orgoliilor și vanității, ale tale sau ale altora.

Depinde ce alegi.
Nu pot să-ți spun ce și cum să faci. Calea, mijloacele și destinația ta sunt altele.

Pot, în schimb, să-ți povestesc puțin despre mine, despre câteva din încercările mele.
Odată, mai demult, pe la începuturile căutărilor mele, eram înscrisă pe mai multe grupuri de discuții pe teme de spiritualitate, astrologie, transformare personală. Credeam că totul e extraordinar, că oamenii sunt plini de cunoaștere, iar eu eram plină de regrete pentru timpul pe care l-am irosit până atunci.
Mi se părea că toți cei de acolo știu atât de multe, iar eu sunt atât de în afară încât aveam senzația că nu voi reuși să pricep ceva într-o viață. 

Apoi, m-am obișnuit cu „locatarii”; am văzut că erau destule persoane în fiecare grup care aveau ca ocupație distribuirea de materiale tematice fără număr. 
Era când o persoană distribuia zeci de titluri și materiale pe zi. 

Citeam tot ce îmi apărea la orizontul (considerat de mine) îngust al cunoașterii mele.
Unele materiale erau groaznice și ca stil și ca informație, dar mă convingeam că doar ego-ul meu este cel ce se opune. Apoi, în timp, am văzut că așa era, intuiția funcționa bine.
Exista și există multă maculatură spirituală ce nu numai că nu ajută, dar chiar poate distorsiona mult realitatea și îndepărta omul de la adevărata sa chemare.

Și așa am început să vizitez bloguri și site-uri, și să-mi fac o idee despre ce, cum și cât se publică. 
Așa am văzut că sunt multe bloguri sau site-uri care dau copy-paste, nepublicând nimic original. 


Dar am văzut și pagini care publicau materiale al căror stil nu era al posesorului blogului, ci era al unor personalități cunoscute: Aivanhov, Osho, Walsh, sau alții, iar sursa nu era trecută. 
Bineînțeles, cititorul neavizat era vrăjit de profunzimea gândirii lui X, posesor de blog, îl felicita, iar acesta mulțumea cu multă sfioșenie, „uitând” chiar și atunci să spună adevărul. 
Iar dacă te punea sfântul să atragi atenția unei astfel de persoane, se dezlănțuia iadul, și te ataca tot pe tine, reproșându-ți că împiedici răspândirea informației. 
Și știi ce făceau mulți cititori? Îi luau apărarea tot plagiatorului, făcându-te tot pe tine troacă de porci.  

Sigur, se spune că scopul scuză mijloacele, dar nu cred că furtul, plagiatul, sau cum s-o numi, este un mijloc optim pentru scopul de a-i ajuta pe cei aflați pe cărarea căutării de sine.

Ce nu trebuie să uităm este faptul că acești plagiatori-manipulatori-răspândaci sesizează setea omului de a se culturaliza oricum, cu orice preț. 
Iar acest „oricum, cu orice preț” creează persoanele cu moralitate îndoielnică, avide după atenție, dispuse să obțină acel preț.

Cum îi poți recunoaște și cum te poți feri?

Ți-am spus, nu mai fi disperat(ă), nu mai fi umil(ă).

Întâlnesc des mesaje gen: „vreau să evoluez spiritual; puteți să-mi sugerați site-uri unde să pot descărca gratis cât mai multe cărți?”
Fascinant! Îți începi călătoria printr-o minciună, printr-un furt, prin ceva ce blochează nu duce la evoluție?
Cum poți crede că te vei lumina la creierul capului dacă înșeli, furi, plagiezi? 
Cum crezi că poți elimina întunericul necunoașterii și ignoranța crasă înșelând, iluzionându-te pe tine, de fapt?

Una din capcanele ego-ului spiritual este să crezi că ți se cuvin toate, doar ești pe cale să devii F.Z.L. adică ființă zburătoare în/de lumină. 
Cum îți ridici un pic căpșorul ce începe să se trezească, cum ai pretenția ca totul să-ți vină gratis, că totul ți se cuvine, și că cei care cer ceva la schimb sunt scârbe și vor arde în focul iadului de nestins.

Serios? Dar du-te tu la serviciul tău și lucrează fără bani. Care este diferența?


Tot ce ți-am povestit am trăit și eu, am experimentat, am făcut cucuie de la atâta dat cu capul.
Și eu am vrut să evoluez spiritual călăuzită de ego și de orgoliul spiritual.

Am căzut, m-am ridicat, am încercat altfel; am mai căzut, m-am mai lovit, dar, la un moment dat, am văzut că nu mă mai doare nimic, nici măcar orgoliul sau vanitatea, și că singura care a avut de câștigat am fost tot eu. 

Nu știu să îți spun care este calea ta.
Dar știu să-ți spun cu siguranță un lucru: dacă ai răbdare cu tine, dacă nu vrei evoluție contra cronometru și dacă nu lași mintea să îți „croșeteze” o destinație cum zic alții, sigur te vei regăsi într-o zi.
Nu fi disperat(ă) și nu crede chiar tot ce ți se spune. 
Capacitatea de a cerne binele de rău și de a-ți asculta intuiția nu se demodează niciodată, și nu-ți poate fi luată.

Ai încredere că vei ajunge acolo unde ți se cuvine.
Când acesta este scopul, mijloacele apărute sunt optime pentru tine și pentru cei din jur.

Dacă vrei evoluție pe repede-înainte, vei aduna informație inutilă ție ce-ți va îngropa vigilența și îți va adormi simțurile. 
Atunci vor apare toți „binevoitorii” pentru care scopul scuză orice mijloace, iar „bunele” lor intenții vor pava calea spre propriul tău infern.

Ai încredere în tine, pentru că acolo se află întreaga ta cunoaștere.
Când crezi că te împotmolești, universul îți scoate în cale persoana care să te ajute temporar pentru a-ți regăsi calea spre tine.
Nu ai nevoie de cineva anume care să te dirijeze.

În tine și în jurul tău sunt toate mijloacele de care ai nevoie. Care este scopul tău?

Binețe, dragă cititorule!


 dr. Edith Kadar 
Arad, 23 decembrie 2015


 *     *     *     *     *     *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 24 iunie 2018

SÂNZIENELE și NAȘTEREA CUVÂNTULUI BOTEZĂTOR

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Binețe, dragă OM!

La ceas de sărbătoare m-am gândit să povestim puțin despre basme, despre mesajele din cuvinte, despre lumea pe care o zămislim prin și din cuvinte.
Ce legătură este între cele două momente sărbătorite azi? 

Nu uita să pornești muzica pentru a-ți fi alături pe cărarea gândurilor și a rândurilor citite.



Ne plac basmele și poveștile; ele ne-au încântat copilăria și ne-au hrănit imaginația, făcându-ne să accesăm, atunci, tărâmul și personajele fermecate despre care am auzit sau despre care am citit.

Am fost fascinați de Șeherezada și de poveștile ei spuse de-a lungul a 1001 de nopți. Alladin, Ali Baba, Zmeul, Făt Frumos, Muma Pădurii, Ileana Cosânzeana, sunt doar câteva dintre personajele care de-au delectat, incitat și relaxat.

Fiecare popor își are propriile basme și personaje. Dar, indiferent de zona de pe glob, atât poveștile, cât și eroii au câteva puncte comune. În fiecare basm se vorbește despre personaje pozitive și negative, care duc - sub o formă sau alta - lupte între ele. Și de fiecare dată binele învinge răul, îl anihilează, îl înăbușă.
De fiecare dată, personajele sunt puse să aleagă între bine și rău, între formă și fond, subliniind, astfel, caracterul eroului (vezi „Fata moșului și fata babei”, „Punguța cu doi bani”, „Ursul păcălit de vulpe”, etc.)

Fiecare basm și poveste au un tâlc pe care cititorul trebuie să-l deslușească și să-l înțeleagă; dacă vrea. 
Pentru unii, basmele sunt doar asta, basme, povești de adormit copiii, și care nu au nicio legătură cu realitatea. 
Dar sunt și oameni care au înțeles că nimic nu poate fi plăsmuit, inventat, nici măcar de cea mai bogată imaginație, fără a avea un sâmbure de adevăr.

Și dacă fiecare poveste, indiferent de țara sau poporul care o spune, are puncte comune, înseamnă că acel adevăr care a creat miile de basme a fost comun tuturor.

Dar, oare, ce au avut în comun toate popoarele de-a lungul timpului? Începuturile. GENEZA.


Totul este creat de cineva, undeva, cândva. 
Pentru ca un copil să se nască, el trebuie să fie conceput și creat, mai întâi, în gândurile părinților. Pentru unii a fost bucurie, dar pentru alții o neplăcere, o corvoadă.
BINELE sau/și RĂUL. POLARITĂȚILE.

Dacă copilul a fost creat în bucurie, el va aduce cu sine lumină, bucurii și împlinire. 
Dacă a fost conceput împotriva voinței, din inconștiență și ignorare a consecințelor, adică a fost un accident, el va fi creat din materia acelui moment: frică, furie, frustrare, panică, minciună, etc. Acela va fi copilul zămislit din haos, din întuneric, personajul negativ - „balaurul” sau „zmeul”, care ar putea fi copilul bun dacă nu s-ar arunca asupra lui tot balastul neasumării consecințelor.

Indiferent ce creează, omul pune în creația sa energia din acel moment: iubire sau ură; bucurie sau nemulțumire; frumusețea simțirii sau urâțenia trezirii la realitate. Binele și răul. Lumina și întunericul. Pozitiv și negativ. Yin și Yang. Rai și Iad. Dumnezeu și Satan. POLARITĂȚILE.

Dar, oare, ce a fost la început?
„La început a fost cuvântul. Și cuvântul a fost la Dumnezeu. Și Dumnezeu era cuvântul.” Așa începe Evanghelia după Ioan. Și poate nu întâmplător acest mesaj ne-a fost transmis de cineva pe nume IOAN, care semnifică „grația, favoarea, milostenia lui Dumnezeu”.

Înainte de a crea Lumea, Dumnezeu a creat CUVÂNTUL, care poartă în el intenția, precum și toată energia și emoția momentului de geneză.
În fiecare dintre cele 6 zile, Dumnezeu-Creatorul a SPUS ceva, a formulat ceea ce a creat, abia după aceea cuvântul s-a transformat în faptă. Tot ce a creat Dumnezeu a creat în două polarități, cele 2 capete ale unui întreg: lumină și întuneric; cer-pământ; uscat și ape; femeie-bărbat.



Fiecare creație este după chipul și asemănarea creatorului. Și așa e normal; autorul pune în opera sa parte din el.

Dar dacă fiecare creație are 2 polarități, două capete (aparent) opuse, înseamnă că și Creatorul are tot două polarități!
Când vorbim despre Geneză, despre mitul lui Adam și a Evei, despre pomul cunoașterii binelui și răului și șarpe, vorbim, de fapt, despre cei 2 poli ai Creatorului.

Dumnezeu nu poate crea ceva separat de El, și nimic nu poate fi creat fără voia lui; nici măcar Iadul și Satan. Dumnezeu nu poate crea decât ceva DIN EL.
Binele și răul nu există; sunt doar 2 capete ale aceluiași lucru, și cărora le dăm noi denumirea așa după cum am fost învățați.

Nu am putea înțelege binele dacă nu ar fi răul; nu am putea aprecia lumina dacă nu am sta în întuneric. Nu putem mulțumi pentru iubire dacă nu am trăi în frică, o perioadă.

Cum am putea alege ceva dacă nu am cunoaște și opusul său?
Personaj pozitiv - personaj negativ.
Făt Frumos și Zmeul.
Ileana Cosânzeana și Muma Pădurii.
Sânzienele sau Ielele și Rusaliile.

Dumnezeu a fost Creatorul, iar tot ce a creat s-a putut re-crea, replica, având exemplul în „program”.
Părinții (creatori) dau mai departe copiilor (creații) toate calitățile, dar și defectele lor; toate problemele nerezolvate, dar și soluțiile lor; toată gama de emoții pozitive și negative, pentru ca replica, creația, copilul, să aleagă, să își manifeste liberul arbitru. Binele sau răul; iubirea sau frica; pacea sau războiul. Toate sunt alegeri proprii, iar aceste alegeri vor deveni energia creatoare, CUVÂNTUL CARE ZĂMISLEȘTE.

Tot ceea ce vezi a fost creat de cineva: părinți, bunici, străbunici, etc., și poartă amprenta ta, a cuvântului tău: înjuri, blestemi, ocărăști, judeci, batjocorești, cerți, asta este lumea pe care o creezi, în care locuiești, și în care toți sunt zmei, căpcăuni, vrăjitoare, gheonoaie, draci care îți populează Iadul.
Dar dacă tu știi că ești creator, vei alege să manifești lumina, pacea, înțelepciunea, frumusețea, iar lumea ta va fi plină de Ilene Cosânzene, Feți Frumoși, și de entități pline de lumină și iubire.

Totul este o alegere: când te superi, ai ales să faci așa hotărând că zen-ul și iubirea e pentru fraieri. La fel și când alegi să nu dai frâu liber furiei și agresivității, că tot nu-ți aduce ceva bun.

În fiecare moment suntem sprijiniți pentru a lua hotărâri corecte prin pildele pe care le citim, prin basme, povești, ce au în ele sămânța CREATORULUI: CUVÂNTUL, ADEVĂRUL, VIAȚA.


Azi e ziua de Sânziene, dar și nașterea sf. Ioan Botezătorul.

Sânzienele sau ielele sunt personaje pozitive prezente în folclorul nostru de peste 5000 de ani.
Ele sunt creații ale Soarelui, ale luminii pure. Ielele ajută, dar dacă nu le respecți îți pot face rău biciuindu-te dacă CUVÂNTUL cu care ai creat ziua este lipsit de respect.
Sânzienele sau ielele reprezintă, simbolic, CUVÂNTUL POZITIV care creează armonie și pace, pe care să-l respecți; altfel îl urâțești după chipul și asemănarea ta, transformându-l în „zmeu”.

Ioan Botezătorul a fost un personaj cheie în aducerea și propovăduirea cuvântului creator al CREATORULUI. El a binecuvântat totul permițând Luminii, Duhului Sfânt, să curețe, să împrospăteze și să regenereze totul. BOTEZUL PRIN CUVÂNT.
Desigur, se știe care a fost soarta lui, fiind decapitat de către cineva care a pus mai mult accent pe minciună, fals și lingușeală.
Simbolic, Ioan Botezătorul reprezintă CUVÂNTUL DIVIN călcat în picioare de către cei deranjați de lumină, pace, armonie și IUBIRE.

Ziua de 24 iunie are o semnificație vibrațională înaltă, subliniată și de recentul Solstițiu de vară, când a fost cea mai lungă zi lumină și cea mai scurtă noapte. Este o perioadă de conștientizări și de alegeri conștiente. 

Ești ceea ce alegi să creezi. La început este cuvântul care creează după chipul și asemănarea ta. 
Nu te lăsa atras(ă) în vârtejul vorbelor grele, întunecate, doar pentru a fi acceptat(ă) de ceilalți.

Cuvântul creează. Cuvântul TE creează. Iar rezultatul îți pecetluiește soarta. Te botează.

Sărbătoarea Sânzienelor îți reamintește asta. La fel ca toate basmele și poveștile citite. Toate sunt cuvinte menite să te ajute să-ți reamintești că tu ești cel care NAȘTE CUVÂNTUL CREATOR.

Fă-l frumos. Fii frumos. Fii.

Binețe, OM asumat și creator!



dr. Edith Kadar 
Arad, 24 iunie 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 15 iunie 2018

FORMA versus FOND

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Trăim vremuri în care se pune mare accent pe formă. 
Indiferent că vorbim despre corp, haine, mașini ultimul răcnet, case, bani fără număr, acestea devin importante, și se consideră că fără ele ești nimic. Sufletul devine ceva desuet, depășit, neimportant, iar cei care îl au ca prioritate sunt luați în derâdere, ridiculizați și marginalizați.

Strălucirea e la mare preț, iar esența e ignorată.
Într-o lume din ce în ce mai debusolată, mai nefericită, mai departe de esență, nu e greu să realizezi că superficialitatea formei câștigă în fața profunzimii miezului, fondul. 

Diferența o face alegerea personală.

Formă sau fond?
Superficial sau profund?
Minciună sau adevăr?

Binețe, dragă OM!

Te invit să povestim cu seriozitate despre neseriozitate, să analizăm adevărul minciunii, să abordăm superficialitatea cu profunzime, să discutăm despre forma fondului și despre fondul formei alese.

FORMĂ versus FOND.


Forma se modelează după fond, și nu invers.

Este logic, dacă (ai chef să) stai să te gândești: un balon ia forma a ceea ce îl umple; până atunci e o simplă gumă flască, inutilă. El poate fi rotund sau lunguieț, poți modela animale sau alte obiecte din el, dar nu poți face asta dacă în interiorul său nu există fondul - aerul.

Sau imaginează-ți un ciorap: pe picior ia forma lui. Dar dacă îl umpli cu făină sau cu orez, poți modela diferite figurine, spre deliciul copiilor.

Forma se adaptează după conținut, după fond, și niciodată invers deoarece este însăși definiția formei: se formează după ceva.

La fel se întâmplă și în cazul oamenilor: forma exterioară urmează cu conștiinciozitate fondul interior, pe care se mulează. Restul e minciună și iluzie!

Atunci când forma se deteriorează, se dezintegrează, se strică, nu ea trebuie reparată, ci ar trebui verificat fondul: poate e învechit, poate e plin de amărăciune, de ură, de ranchiună, de frici, de resemnare, de non-valoare, de tristețe și de nesiguranță.

Ce faci atunci? Umbli la formă? 
Îți faci injecții, tratamente interminabile ce costă direct proporțional cu disperarea pe care o simți? 
Ții diete drastice, te înfometezi, faci sport cu îndărătnicie pentru a-ți schimba rapid forma?

De ce? Pentru a te bucura de ceea ce vezi în exterior, cu ochii, și a putea ignora ce simți în interior?
Iar când ochii ți se vor obișnui și cu noua formă, ce vei face pentru a nu auzi murmurul sufletului, al fondului? Mai multe injecții, mai multe tratamente, mai drastice diete, antrenamente mai intense?
Până când? Cât vei amâna să observi că problema este fondul, și că forma este doar reflexia sa perfectă?

Poți încerca la nesfârșit să impresionezi prin exteriorul tău; vei fi admirat(ă) preț de câteva secunde sau minute de către cei ca tine, pentru care forma este importantă iar fondul e neglijabil.



Când discrepanța dintre formă și fond este mare, minciuna în care te scalzi „erupe”, dând acel aspect artificial.
Amintește-ți de ceea ce vezi și auzi zilnic în presă și pe paginile de socializare: artiști care încearcă să impresioneze prin formă, dar care ascund în interior drame majore, traume sufletești devastatoare, ce duc la dependențe grave, deviații ale stilului de viață, până la moarte. 
De ce? 
Deoarece lumea cere forma, considerând fondul ca fiind o pierdere de timp.
Și cine cere de la ceilalți forma? Cei al căror fond este în dezintegrare, dar refuză să audă strigătele interioare, alegând să îngroașe rândurile celor ce arată cu degetul spre alții pentru a nu se vedea pe ei.

Forma nu va putea modela niciodată fondul. Oricât de mult ar încerca cineva să o facă (a se citi „se încăpățânează”), nu va reuși.
Dar fondul va putea întotdeauna să dea strălucire formei.

Cu cât vei fi mai îndârjit(ă) să oprești timpul în loc schimbându-ți forma, cu atât fondul e mai afectat.
Atunci când sufletul e gol de trăire, sau ignorat, el este cel ce trebuie ajutat, remarcat, observat, îngrijit. Iar când se hrănește fondul (sufletul), exteriorul va lua forma lui: apare acea strălucire interioară, acea liniște și pace ce nu pot fi „zugrăvite” prin nicio operație estetică, dietă, tratament sau medicament.

Când fondul - esența, sufletul - este liniștit, această liniște se poate citi pe chipul omului, se poate vedea în formă, în corpul fizic.
Un fond îngrijit menține sufletul tânăr, aduce trăiri line, fără excese, ceea ce va „modela” totul într-o formă extraordinară, plină de armonie.

Amintește-ți oamenii frumoși pe care i-ai văzut, indiferent de riduri, greutate sau alte criterii formale.
Sau câți oameni ai văzut care, în ciuda aspectului impecabil afișat, ți s-au părut „ciobiți” sau chiar urâți.

Armonia dintre interior și exterior se poate vedea și simți ușor.
Dacă îți hrănești doar exteriorul, te minți doar pe tine, și o faci pentru a „cerși” aprecierile altora.
Dacă îți hrănești interiorul, sufletul, acesta înflorește și se va reflecta în fiecare celulă a corpului fizic.

Forma se modelează întotdeauna după fond, și nu invers.
Restul este o minciună și o iluzie. A ta.

Ce alegi?

Binețe, OM înțelept! 



dr. Edith Kadar 
Arad, 14 iunie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.