Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Hai să vorbim puțin despre partenerul nelipsit al vieții noastre, minciuna.
Ce este minciuna? Dar ce este adevărul? Ce anume face ca un lucru, o situație sau o afirmație să fie adevăr sau minciună?
Se spune că minciuna are picioare scurte. Și totuși, aduce mai multe beneficii decât lungile picioare ale sincerității și originalității.
Dar, care sunt efectele minciunii, falsității și mascaradei asupra corpului uman, asupra psihicului?
Cum influențează ele sănătatea fizică, mentală și spirituală?
Ce boli dau minciuna, falsitatea și purtarea de măști, și care sunt consecințele lor pe termen lung?
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre ceva ce a devenit normalitate în viața de zi cu zi într-atât încât nici nu mai observăm cat de înstrăinați și de îndepărtați devenim față de adevăr: MINCIUNA.
Te invit să citești, dar să și urmărești ediția de vineri, 12 mai 2017, a emisiunii „ESENȚA VIEȚII” de la Radio ZESTREA, în care am vorbit cu Beatrice Moțiu despre MINCIUNĂ, FALSITATE ȘI MĂȘTI ALE SOCIETĂȚII.
MINCIUNA, indiferent de formă, este adevărul altcuiva preluat de om în lipsa adevărului propriu.
ADEVĂRUL, indiferent de manifestare, este tot ceea ce creează și aduce în viața noastră starea de calm, bunăstare, împlinire, pace interioară, bucurie și liniște în toate celulele noastre.
Cam ca și cu hainele. Mai demult existau croitorii unde mergeai și îți făceai la comandă ceea ce doreai, potrivit pe măsura ta. Acum, totul se ia de gata, și se ajustează pe ici pe acolo.
Cam ca adevărul altuia preluat, adaptat și ajustat la viața proprie. Adică adevărul altuia ce ajunge minciuna noastră.
De ce este preferată minciuna în locul adevărului?
Pentru că e mai ușor de atins, e mai facilă. E mai ușor să iei de-a gata teorii, idei, păreri gata fabricate de alții și ridicate la rang de reguli, legi, cutume, datini, obiceiuri, etc, decât să muncești din greu pentru a afla ce te face pe tine fericit(ă) și împăcat(ă).
Pentru că e mai ușor să te ascunzi după ”eu nu vreau să supăr pe nimeni” sau „nu vreau să păcătuiesc” decât să trăiești după regulile care nu te supără pe tine, cea mai apropiată persoană a ta, singura care contează cu adevărat.
Pentru că e mai ușor să fii leneș(ă) decât să muncești din greu, e mai ușor să „furi” decât să creezi, e mai simplu să te lamentezi altora decât să taci cu tine.
Minciuna a ajuns să fie atât de prezentă în viața noastră încât nici măcar nu o mai observăm; s-a încadrat deja la capitolul „normalitate”
Cea mai mare și mai des vehiculată minciună este: „Eu nu mint niciodată!”
Da, da, știu!... Tu nu minți niciodată, nu ai făcut-o și nu o vei face în veci pururi, juri pe roșu! Tu nu, niciodată!... Ptiu pe tine, să nu te deochi cumva, perfecțiune întruchipată ce ești! Alții da!... Oricine, toată lumea minte, dar tu nu! De aia ești atât de fericit(ă), de plin(ă) de sănătate, de energie și de zen în viață.
Chiar așa?
Minciuna poate fi directă, prin a spune lucruri ce sunt departe de adevăr, sau indirectă, prin a nu spune adevărul, a-l ascunde.
Se poate minți pentru a obține beneficii, sau pentru a-i proteja pe cei dragi.
Se pot spune minciuni pentru a face rău cuiva, sau pentru a-i ridica moralul omului atunci, în acel moment.
De câte ori nu se rostesc cuvinte și fraze goale de sens și de prezența umanului din ele, doar pentru că „așa trebuie... așa e politicos... așa e frumos... asta înseamnă educație...”?
De câte ori nu se simte nevoia de a spune ceva, indiferent ce, doar pentru a umple tăceri stânjenitoare și momente de absență din propria existență?
De câte ori nu se trezește omul vorbind doar pentru a nu tăcea sau/și pentru că tăcerea e considerată slăbiciune; dar a spune ceva, orice, indiferent ce, arată (pseudo)cunoaștere?
„Sunt urât(ă)... sunt gras(ă)... nu sunt în stare de nimic!... sunt ratat(ă)... sunt o dezamăgire pentru apropiați... alții sunt mai buni și merită mai mult, dar nu eu!”, etc.
Sau aceleași lucruri, dar spuse despre alții.
Recunoști șablonul?
De ce sunt toate astea minciuni? Pentru că asemenea afirmații reprezintă comparații cu un etalon imaginar, valabil doar pentru persoana care emite asemenea cuvinte. Ceilalți au alte standarde. Tot de basm, posibil.
Dar, te rog spune-mi, în comparație cu cine ești toate cele de mai sus? Dacă crezi asta despre tine, sigur ai în căpșorul acela al tău vreun standard, vreun etalon la care vrei musai să ajungi.
Cine ți-a spus că ești urât(ă), gras(ă), ratat(ă), că nu ești bun(ă) de nimic?
Când ți-a spus?
Verifică, te rog, ce anume crezi că e urât la tine. Chiar tot? Ce nu-ți place ȚIE, personal, nu altora? Ce condiții ar trebui să îndeplinești pentru a nu mai fi urât(ă)? Și cum îți dai seama când nu vei mai fi urât(ă)? Sau gras(ă)? Sau ratat(ă)? Sau ne-bun la nimic?
Răspunde-ți la asta, rogu-te. Îți ești dator/datoare cu sinceritatea. Oprește minciuna față de tine.
În actuala perioadă, minciuna a devenit ceva uzual, pe când sinceritatea a devenit ceva desuet, demodat.
Pentru a reuși în viață trebuie să dai din coate și să turui lucruri total diferite de crezurile personale. Adică să minți.
Nu poți spune omului adevărul pentru a nu-l supăra.
Nu te poți îmbrăca așa cum vrei și simți pentru a nu ofusca.
Nu poți fi tu, original(ă) pentru a nu vexa.
Nu poți trăi 100% așa cum vrei pentru a nu deranja standardele „cariate” ale minților alienate ale celor care taie și spânzură.
Pentru a reuși trebuie să fii fals(ă), adică să întreții o imagine generală, a majorității, altfel te trezești izolat(ă), marginalizat(ă) și însingurat(ă).
Iar dacă nu mă crezi, verifică, rogu-te, postările din rețelele de socializare - Facebook, Twitter, Google plus, Instagram, etc.
Uită-te la nume, uită-te la poze, uită-te la postări. Nu la toți, dar la marea majoritate.
Barometrul a ajuns să fie marea adunare mondială de like-uri.
De ce s-a demodat sinceritatea?
De când a cucerit minciuna teritoriu în viața noastră?
De ce falsitatea a ajuns să fie un „ingredient” obligatoriu al vieții și al urcării pe scara ierarhică a valorilor?
De ce trebuie să purtăm măști pentru a fi general acceptați, și de când schimbarea la față a adevărului în minciună a devenit ingredientul principal al vieții actuale?
De ce „eu nu fac asta niciodată, și nu mint niciodată!” este cea mai mare și mai des vehiculată minciună a vremurilor actuale?
De ce e nevoie de minciună, de falsitate și de măști pentru a reuși, în timp ce adevărul, onestitatea și curajul asumării sunt blamate, ridiculizate și banalizate?
Pentru că vrem să fim iubiți, apreciați, recunoscuți; vrem să reușim în viață, să avem bunăstare și abundență. Iar pentru asta am face ORICE, chiar și să ne condamnăm la traiul în minciună. Și, în loc să vedem ce înseamnă astea toate pentru noi, le „împrumutăm” sau le „furăm”, că-s de-a gata.
Minciuna lasă urme adânci în sănătatea fiecăruia, și stă la baza tuturor bolilor existente, indiferent de ce natură ar fi ele.
De ce? Pentru că, vezi tu, sufletul, acea parte de dumnezeire pe care o avem în noi cu toții, acel duh sfânt, știe foarte bine care este adevărul croit pentru ca fiecare om să se dezvolte optim și să fie ceea ce este menit în această viață. Dar mintea, acea voce a emoțiilor neînțelese și neprelucrate de noi, acoperă cu gălăgia sa vocea calmă a sufletului.
Gălăgie versus liniște.
Minciună versus adevăr.
Mintea, cu ale ei emoții, influențează creierul, computerul entității OM. Nimic nu se întâmplă în corp fără ca creierul să dea comanda, să-și dea permisiunea.
Emoțiile pozitive aduc o stare pozitivă. Adu-ți aminte de tine când erai îndrăgostit(ă).
Emoțiile negative suprasolicită creierul, locul unde se află centrii ce răspund de fiecare organ.
Iar minciuna de orice fel determină emoții negative, indiferent dacă suntem conștienți de asta sau nu.
De aici și până la boli nu mai e decât un singur pas.
Minciunile ce nu pot fi înghițite duc la amigdalită sau faringită.
Cei care se satură să mai audă minciuni de la cei apropiați fac otite, iar într-un final se poate instala surditatea.
Dacă nu mai poți vedea minciuna care a devenit viața ta, vei purta ochelari. Dacă cauți adevărul dar nu-l mai vezi, dezvolți glaucom. Dacă pur și simplu nu mai vrei să vezi în ce te-a transformat minciuna, dezvolți cataractă.
Supărarea duce la afecțiuni ale inimii.
Furia pe sine aduce cu sine boli ale ficatului și colecistului (fiere).
Frica atinge rinichii și le afectează funcționalitatea.
Încrâncenarea și inflexibilitatea duc la boli de oase și la diabet.
Rătăcirea de sine începe cu depresie și poate continua cu probleme psihice, până la Alzheimer sau demență.
Nehotărârea poate duce la oboseala cronică, dar și la Parkinson.
Iar atunci când uităm de valorile noastre și ne devalorizăm că nu putem atinge standardele altcuiva, se poate ajunge la scleroza multiplă sau la scleroza laterală amiotrofică.
Pentru mai multe informații, te invit să urmărești emisiunea postată mai sus.
Ce este minciuna? Este adevărul altuia ridicat la rang de adevăr propriu.
Ce este adevărul? Este acea stare care te face să te simți bine cu tine însuți/însăți.
Care este cel mai mare adevăr? Acela că ești singura persoană apropiată ție.
Tot ceea ce te deranjează la alții te deranjează, de fapt, la tine. Tot ceea ce îți spun sau cer alții, se referă, de fapt, la ei.
Nu fi fals(ă) pentru că ești așa doar față de tine.
Nu-ți pune măști deoarece te ascunzi doar de tine.
Ai curajul să te asumi pe tine și să îți asumi cine ești, deoarece ești perfect(ă) așa cum ești. Iar acesta este adevărul.
Restul... sunt adevărurile altora, minciunile tale care îți otrăvesc viața, sufletul, esența.
Cum poți renunța la minciună? Prin credință adevărată (nu cea doar trâmbițată la colț de stradă) în tine, în visele tale și în etalonul tău.
Cum poți rămâne în adevăr? Nerenunțând la tine, indiferent de părerea celorlalți.
Când frica de părerea celorlalți e mai mare decât încrederea în tine, începe degradarea din toate punctele de vedere.
Ai de făcut o alegere grea. Alege. Alege-te!
Binețe, dragă OM!
Pink Floyd - Another Brick In The Wall
dr. Edith Kadar
Arad, 13 mai 2017
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
M-ar interesa părerea ta; fără jigniri sau comentarii injurioase, că suntem maturi. Mulțumesc.