Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
* * * * * * *
Ai observat că mulți din cei cu care vii în contact zilnic știu mai bine decât tine lucruri care te privesc personal și profesional?
De câte ori nu ai auzit „da de unde, nu-i adevărat... n-are cum... nu poate fi așa”, chiar dacă ceea ce ai spus face parte din domeniul în care ești specializat(ă)?
De câte ori ți s-a spus „ți se pare ție”, chiar dacă rezultatele erau clare, negru pe alb? De câte ori ai fost „liniștit(ă)” cu un „lasă că îți spun eu cum trebuie să faci” chiar în ce privește propria ta viață de familie?
Recunoști situațiile? Te-au enervat? Păcat! Pentru că omul îți povestește exact despre problemele din viața lui și cum ar trebui să și le rezolve dacă ar putea, dacă nu ar fi atâtea piedici, dacă nu ar exista neputințe.
Nu ai putea nega, respinge sau comenta o situație dacă nu ai cunoaște-o de undeva și nu ai avea termeni de comparație.
Oamenii neagă ce le-a fost lor negat, resping ce lor le-a fost respins, contestă ce lor le-a fost contestat.
Dar, de câte ori nu ai făcut chiar tu așa ceva, nemulțumit(ă) de incapacitatea interlocutorului de a vedea ce simplă e rezolvarea?
De câte ori ți s-a spus în copilărie și adolescență că nu ai dreptate, că ți se pare, că inventezi lucruri?
Și fără să îți dai seama, ai ajuns să faci exact ce ție nu ți-a plăcut.
Sindromul „expertului” arată doar că omul aplică un program care i-a fost și lui aplicat, ajungând să-l afecteze.
Data viitoare când ți se întâmplă așa ceva, detașează-te și vezi ce anume ai de învățat din experiență și care este povestea „expertului”. S-ar putea să înțelegi mult mai multe decât din a te enerva. Zic și eu.
Binețe, dragă cititorule!
Rămâi cu mine încă 5 minute pentru a asculta ceva ce bucură sufletul: Vangelis - Love Theme, din coloana sonoră a filmului „Blade Runner”.
Arad, 26 iulie 2015
