Dacă vrei să afli care este adevărul ce ți se ascunde (indiferent de către cine și în ce context), fii atent la tot ceea ce este negat cu vehemență, respins și considerat non-sens, prostie, aberație.
Gândește-te și amintește-ți cum te-ai comportat sau te comporți atunci când încerci să minți, să ascunzi ceva. Ai avut un comportament ciudat, nenatural care, în loc să îți asigure ascunderea secretului, parcă atrăgea și mai tare atenția celor din jur, și făcându-i să intre la bănuieli și să-și pună întrebări legate de tine.
Adică, de ce ai nega vehement ceva și ai și insista mai mult decât trebuie că totul e o minciună, dacă nu e adevărat?
De ce te-ai strădui să aduci argumente necerute și să ataci oamenii care (ți se pare că) sunt suspicioși, dacă nu ar fi adevărat ceea ce încerci să acoperi?
De ce te-ai strădui să denigrezi pe cineva care susții că minte dacă nu ai ști în sinea ta că, de fapt, are dreptate, dar că acel adevăr ar avea efecte neplăcute asupra ta?
Imaginează-ți că flirtezi cu altcineva decât cu partenerul oficial. Începi să te simți vinovat(ă) în sinea ta, de parcă toți cei din jur ar ști secretul tău; iar asta generează comportamentul tău ciudat care, într-un final, va duce exact la secretul pe care l-ai ascuns și la demascarea lui, cu consecințele de rigoare.
Dacă vrei să afli un adevăr, orice ADEVĂR, caută acolo unde este cel mai contestat, și unde apare forța și amenințările subtile sau pe față.
Dacă vrei să afli adevărul, caută oamenii cei mai contestați pentru că ei emit cele mai neplăcute ADEVĂRURI.
Dacă vrei să afli versiunea reală a oricărui lucru, urmărește teoriile cele mai contestate.
În fond, dacă ar fi minciuni sfruntate iar oamenii care le emit ar fi așa mari impostori, la ce atâta efort și energie să-i contești, să-i pui la zid? De ce să desființezi oameni și teorii, dacă ele nu sunt adevărate? Le lași în plata Domnului, că nu au nicio valoare.
Dar când depui prea mult efort să negi ceva, să denigrezi persoane și să desființezi teorii, să creezi situații care să distragă atenția generală, să o abată spre altceva, e clar că ceva nu este în regulă.
Problema nu este că minți, ci că vor exista consecințe.
Problema nu este că te lași mințit, ci de ce ai tu nevoie de această experiență, ce ai de învățat din ea și de ce ți se întâmplă tocmai ție.
Nu are importanță dacă și altora li se întâmplă și că mai sunt mulți ca tine; asta e irelevant.
CU CE TE SCHIMBĂ PE TINE ACEASTĂ EXPERIENȚĂ?
De ce alegi să faci tot ce fac ceilalți și să nu faci ca tine?
Adică dacă și alții au fost mințiți și înșelați (indiferent de context), alegi să intri în clubul victimelor care-și plâng de milă, în loc să te concentrezi pe tine?
Ce din tine te împiedică să fii persoană independentă în gândire, și are nevoie ca alții să-ți spună ce să faci și cum să gândești?
Ce din tine te împiedică să cauți adevărul și să-l vezi acolo unde este cel mai contestat?
Ce din tine, omul neinformat, te face să dai crezare unor oameni și nu altora?
Ce din tine refuză să gândească?
Ce din tine are nevoie să fie mințit frumos? De ce?
Gândește. E dreptul tău.
Te rog să mă ierți!
Mulțumesc!
Te iubesc!
Îmi pare rău!
Binețe, iubitorule de adevăr!
Edith Kadar
Arad, 24 aprilie 2020
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
