DE LA IAD LA RAI - despre KARMĂ și MÂNTUIRE

The Shawshank Redemption (sursa - internet)

Am fost întrebată de ce trebuie să venim de atâtea ori, în atâtea vieți, pentru a plăti „datoriile” pe care le-am acumulat de-a lungul existențelor.

Am răspuns că oamenii nu trebuie să sufere; e o înțelegere greșită a noțiunii de soartă, de KARMĂ. Suferința este o alegere personală; este opțională. De ce? Pentru că omul refuză să-și învețe lecția.

Venim aici, în această existență, pentru a crește, a ne dezvolta personal, a evolua; nu pentru a stagna sau a adăuga alte poveri pe lângă cele existente.

Și totuși, dacă aruncăm o privire la situația actuală, vom vedea multă suferință, îndârjire, încrâncenare, frică, dezamăgire, capitulare, tânguire, pesimism, depresie, boli și moarte.

Oare pentru asta ne naștem?

Când ne vom opri din a ne victimiza ca și cum viața noastră e dictată de altcineva, de parcă noi n-am avea liber-arbitru?

Când ne vom sătura să dăm vina pe altcineva - vecini, familie, șefi, guvernanți, Dumnezeu - și vom accepta că nimeni nu ne poate lua cel mai de preț dar pe care l-am primit, SUFLETUL?

SUFLETUL, știi tu, acea parte din Dumnezeu, acel Duh sfânt pe care l-am primit în dar pentru a ști că nu suntem mai prejos decât El. 

SUFLETUL, acea matrice divină pe care se construiește corpul fizic și energetic al omului, acea „amprentă” divină care însemnează omul cu dumnezeire.

SUFLETUL. Îți amintești?

Și totuși, deși ești impregnat cu energie dumnezeiască, uiți repede de ea. De ce? Pentru că Dumnezeu nu este vizibil cu ochiul liber, dar fascinația și strălucirea materială, da.

În căutarea dumnezeirii din el, a scânteii divine, omul a găsit înlocuitori falși, și s-a mulțumit cu zorzoanele găsite. S-a mulțumit cu mult și ieftin pentru că iluzia de a-și crea el strălucirea, de a-și modela lumea, dă omului senzația că e la fel ca Dumnezeu. Mă rog, unul mai mic. Da, iluzie!

Pentru că Dumnezeu e unic, e nemărginit și e originea la tot și la toți. Restul sunt cópii, imitații, calpuri.
Iar în căutarea esenței sale, a dumnezeirii din el, a divinității ce-l animă, omul găsește cópii ieftine, departe de adevăr, lipsite de valoare, dar cărora le va înmâna puterea absolută.

Și astfel, omul devine sclavul cópiilor ieftine, al imitațiilor, al iluziilor. Iar așa, încet-încet renunță la esență, la lumină, la Dumnezeu, pentru a se umple de întuneric, de fals, de iluzie.

Și cine poate crea atât de bine copia lui Dumnezeu?

MINTEA, care creează scenarii și o lume în care omul devine sclavul său pentru a-și putea întreține iluzia de măreție.

Și cum mai poate fi numită lumea falsă pe care omul o întreține pentru a nu dispărea?
IAD, de exemplu.
Și atunci cum mai poate fi numită mintea, creatoarea de iluzii, de iad? Satan, Antichristul, sau cum vrei tu să-i spui.

Oricât de frică ți-ar fi de iadul promis de biserică dacă nu ești cuminte, infernul e în tine, și nu este un loc anume situat sub pământ, pe care să-l vizitezi drept pedeapsă..

Dragă om-purtător-de-iad-la-posesor, nu ai vrea să renunți puțin la iluzie și să vezi unde te situezi?

Pentru că, așa cum am spus la început, tu ai venit aici pentru a învăța lecții și a închide capitole din existențele trecute, nu pentru a adăuga alte bagaje karmei tale.

Atât timp cât nu te trezești din minciuna, din iluzia pe care tu o întreții, te îndepărtezi de lumină, de esența care îți dă viață, de Dumnezeu. Și, în loc să oprești karma, tu o îmbogățești.

Cum poți ieși din acest carusel?

Simplu. Acceptându-l din tot sufletul pe Dumnezeu în tine, în viața ta. Iubindu-ți defectele, „impuritățile”, acceptând cine și ce ești, și renunțând la toate atașamentele de valorile materiale cu care te-ai împăunat. Iar asta se mai numește POCĂINȚĂ și duce la eliberarea de lanțurile karmice, adică la MÂNTUIRE.

Din păcate, pocăința și mântuirea au devenit cuvinte greșit înțelese, demonetizate, folosite cu fală de către falșii mântuitori pe care tot oamenii i-a înscăunat din lipsa de percepție a adevăratului MÂNTUITOR.

Nu trebuie să fii religios, nici bisericos; nu e nevoie să fii sclavul vreunui cult pentru a vorbi despre karmă, pocăință și mântuire. Ba chiar ar fi mai bine să nu fii habotnic în nimic, deoarece abia atunci poți înțelege cu adevărat cuvintele de mai sus.

Iar când renunți la fanatism, la idei preconcepute, la clișee servite de străinii vieții tale, vei înțelege că DUMNEZEU care ți s-a dăruit este singurul ADEVĂR, ce te poate duce pe CALEA VIEȚII tale.

„Eu sunt CALEA, ADEVĂRUL, VIAȚA!”

Iar când înțelegi acest lucru, karma ta se disipează, cade ca un zid dărâmat și ieși din cercul plăților, al sorții repetitive; ieși din iadul minții, și ajungi în locul plin de liniște, de pace, de armonie, de iubire, de Dumnezeu.

Unii îl numesc RAI, și se află nicăieri altundeva decât în tine. Adică acolo unde locuiește Dumnezeu.

Știi asta, nu, OMULE?

Namaste!

dr. Edith Kadar 

Arad, 16 octombrie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/10/de-la-iad-la-rai-despre-karma-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

POŢI FI TOTUL, DE CE ALEGI SĂ FII NIMIC?

Nimic nu este întâmplător în viață, și orice experiență are rolul de a lărgi câte puțin lumea în care trăieşti. 

Acceptă, nu comenta și nu condiționa, pentru că o faci prin prisma a cât știi acum, în acest moment. Nu vrei mai mult? Te mulțumești cu atât? 

Informarea și experimentarea în permanență duce la extinderea orizontului vieții, lărgirea viziunii, expansiunea conștienței de sine, și ascensiunea în conștiință. 

Dacă refuzi și condiționezi, este ca şi cum închizi o ușă spre nou, spre mai mult decât ai acum, și te izolezi în cămăruța mică a lui "mă mulțumesc cu cât știu, mie-mi ajunge". 

Comentând și judecând refuzi oportunitățile care îți sunt aduse în cale, și te proclami atotcunoscător.

Universul vrea să te ajute să creşti, să devii cât el. Tu ești cel care te opui condiţionându-l în permanență. 

Judecarea, cârcotirea, neacceptarea, respingerea, condiționarea și refuzul de a te adapta la nou sunt alegeri proprii, și denotă o frică mare de schimbare, de nou, de necunoscutul incontrolabil. Vorba aceea: "mai bine răul pe care îl cunosc decât un bine pe care nu-l ştiu!"

Imaginează-ţi că eşti ca un copac: ai rădăcini, tulpină şi ramuri pe care cresc şi se formează frunze, flori, şi apoi fructe.

Fructele sunt roadele cunoaşterii tale aplicată în practică. 

Florile sunt ideile, oportunităţile vieţii pe care noi le acceptăm, pe care nu le respingem. 

Ramurile sunt cu atât mai multe şi mai puternice cu cât acceptăm "seva" cunoaşterii. La fel şi trunchiul.

Dar ce întreţine toate astea? Rădăcina, bineînţeles. 

Rădăcina omului este sufletul, spiritul omului, dumnezeirea lui. Dacă rădăcină nu este, nu mai putem vorbi despre restul copacului. 

Degeaba s-ar lăuda copacul cu frumuseţea şi forţa lui, dacă ignoră intenţionat ceea ce nu se vede: rădăcina, adică esenţa lui.

La fel este şi omul: degeaba se laudă cât de frumos este şi cât de deştept, dacă ignoră cu bună ştiinţă rădăcinile lui, esenţa, divinul din el. 

Divinul este necondiţionat, şi se dăruieşte fiecăruia în egală măsură. Toţi oamenii au la fel de multă dumnezeire în ei, indiferent că neagă, o resping sau o vorbesc cu voce mică pentru ca alţii să nu-i râdă. 

Şansele la rădăcini puternice, şi promisiunea de a deveni plini de măreţie le au toţi copacii. Depinde doar de solul în care sunt plantaţi şi de cantitatea de apă care îi hrăneşte.

Aşa şi tu, omule: eşti destinat să fii măreţ, puternic şi plin de frumuseţe; şi totuşi, de prea multe ori alegi "solul" infertil al necunoaşterii şi al limitării prin comentarii şi cârcoteli, şi sistezi hrana esenţei tale, sufletul, respingând orice oportunitate ţi-e scoasă în cale de către Univers. 

Refuzi esenţa, negi fondul, şi dai forţă formei efemere, care nu te ajută pe tine ci doar te ajută să îţi hrăneşti ego-ul.

Omule, fiecare moment al vieţii este perfect pentru evoluţia şi devenirea ta. Fiecare clipă este creată şi desenată pentru ca tu să ieşi din ceea ce ştii, şi să mergi mai departe pe drumul cunoaşterii şi (re)devenirii tale în fiinţă divină care şi-a luat un corp fizic pentru a experimenta şi a se experimenta.

Nu refuza ceva doar pentru că nu cunoşti. Nu vrei să ştii mai mult?

Poţi fi orice! De ce respingi noul, mulţumindu-te cu iluzia că ştii totul?

Acceptă provocările; ele sunt menite să îţi arate că eşti fără limite şi ai resurse nelimitate.

Omule, tu poţi fi totul, de ce te mulţumeşti cu puţin, să fii limitat în puţin pentru a simţi... NIMIC?

Într-o lume în care poţi fi totul, de ce alegi să nu fii ce ţi-e menit?

Tu eşti fiinţă divină, poţi orice. Te mulţumeşti cu nimic?

E alegerea ta!

Alege să fii altceva decât nemulţumiri, cârcoteli, încrâncenări, judecări. De ce? Pentru că poţi!

Nimic nu este întâmplător în viață, și orice experiență are rolul de a lărgi câte puțin lumea în care trăieşti. Să nu uiţi asta.

Bineţe, OM!

dr. Edith Kadar 

Arad, 07 octombrie 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/10/poti-fi-totul-de-ce-alegi-sa-fii-nimic_7.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TOTUL SE ÎNTÂMPLĂ LA TIMPUL SĂU

Sunt momente în care ai senzația că totul stagnează, că nu înveți nimic, că alții pot dar tu nu, că viața nu te mai poate duce nicăieri din acest punct.

Apoi sunt momente în care crezi că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior și că, după o conștientizare, te-ai trezit direct în rai, convins fiind că totul s-a rezolvat și că viața ta va fi lină și descâlcită din acel moment.

Ai momente în care te bucuri pentru prietenii care îți sunt aduși în cale, pentru oamenii pe care îi întâlnești, pentru că ei sunt ca un răspuns la rugile pe care le-ai repetat de atâtea ori la Dumnezeu.

Și apoi sunt momente când e nevoie să eliberezi oameni din viața ta, să le dai drumul și să îți vezi de drumul tău în viață.

Vine momentul în care ești singur, iar asta nu e rău, ci înseamnă doar că te poți descurca singur, că nu mai ai nevoie de încurajări și de susțineri; nu pentru că nu meriți, ci pentru că poți.

Vine un moment pentru a îți pune întrebări în viață:

- Cine ești tu fără prietenii tăi, fără îndrumătorii tăi, fără maeștrii tăi?

- Cine ești tu fără gândirea care te-a adus acum, aici?

- Cine ești tu dacă nu te-ai compara în permanență cu alții?

- Cine ești tu dacă nu ai aștepta ca ceilalți să îți spună ce să faci?

- Cine ai fi tu dacă ai fi responsabil 100% pentru viața ta, și nu ai mai da vina pe alții?

- Cum ar fi viața ta dacă ai ști că nu ceea ce se întâmplă îți creează probleme, ci ceea ce crezi și gândești despre ce se întâmplă îți afectează viața?

Și mai vine un moment al răspunsurilor la toate aceste întrebări, un moment al înțelegerii, al acceptării și al asumării de sine. 

Dar totul se întâmplă la timpul său, cu viteza sa, și nimic nu poate grăbi, șterge sau rescrie ordinea învățării în viață. 

Poți să înțelegi repede în teorie, dar dacă nu aplici în practică e degeaba. Apoi, nu e suficient să faci practic de câteva ori, ci e nevoie să devină un stil de viață.

Nu poți merge mai departe, nu te poți schimba, dacă nu renunți la vechi, la trecut.

Nu poți deveni cineva dacă nu renunți la cine ai fost.

Nu poți avea pretenția ca doar ceilalți să se schimbe iar tu să nu faci nimic. 

Când toate acestea au fost înțelese, acceptate, aplicate cu perseverență, abia atunci vine schimbarea de sine. Când va fi asta? Atunci când ești pregătit să muncești cu tine. 

Totul se întâmplă doar când vine momentul, timpul său. Nu mai repede!

Binețe, Om fain!

 Edith Kadar 

Arad, 25 septembrie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/09/totul-se-intampla-la-timpul-sau.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI - semnificații și simbolism

Schimbă-te pe tine și vei schimba lumea!

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Crucea este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale omenirii, și pe cât de simplă pare în aparență, pe atât este de încărcată de semnificații.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să povestim puțin despre simbolul crucii și semnificațiile unei zile în care ea este „personajul” principal.

Abordarea mea nu este religioasă, nici bisericească. Acelea le găsești scrise de oamenii acelor domenii.

Eu îți voi povesti din perspectiva omului curios să treacă dincolo de zidurile tabuurilor și să descuie porți ale cunoașterii.

Nu trebuie să fii de acord cu ce scriu, dar dacă tot insiști să citești, abține-te de la comentarii răutăcioase. Nu sunt deținătoarea de adevăr universal, dar nici tu nu ești. Și nici biserica sau religia. 

Noi povestim aici, alegând ca unic „accesoriu” deschiderea minții.

În fiecare an, la 14 septembrie, ortodocșii prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci.

Ea se vrea o reamintire a găsirii crucii pe care a fost răstignit Iisus, și arătarea ei oamenilor la data de 14 septembrie 335 de către episcopul Ierusalimului, Macarie.

Dar, oare, dincolo de explicația dată de religie și biserică, care o fi semnificația acestei sărbători?

Nu e nevoie să fii ortodox pentru a citi acest material. De ce? Deoarece sărbătorile, prin vibrațiile înalte pe care le aduc, se adresează întregii omeniri și nu doar celor dintr-o anumită religie sau confesiune.

Gândește-te că Soarele există pentru toți, chiar dacă este noapte. 

La fel și sărbătorile diferitelor religii; ele aduc energii înalte întregii planete, indiferent de orientarea ta religioasă. 

Credința care te animă și deschiderea sau închistarea minții tale nu pot opri valul de energii benefice. 

Faptul că tu nu crezi ceva, nu înseamnă că acel lucru nu e adevărat. 

Faptul că tu (re)negi o religie sau o confesiune nu o anulează, și nu înseamnă că cei care o practică sunt păcătoși, doar pentru că tu gândești altfel, dumnezeule care te-ai autointitulat!

Așa cum ți-am spus, Soarele există, indiferent dacă vrei să îl vezi sau dacă alegi să stai în casă cu storurile trase.

Înălțarea Sfintei Cruci aduce o energie extraordinară, de care poate beneficia oricine.

Dar, oare, care este semnificația crucii?

Crucea e compusă din două linii perpendiculare, una orizontală, care semnifică elementul pământ, pragmatismul, materialul, și una verticală, simbolizând urcarea omului la Dumnezeu; divinul, sacrul, partea spirituală.

Linia orizontală mai reprezintă și femininul, Yin-ul, intuiția, iar linia verticală reprezintă masculinul, Yang-ul, acțiunea.

Poți intui spiritul, dar acțiunea de a-l descoperi face diferența dintre teorie și practică.

Cele două linii se întâlnesc într-un punct comun, care adună energiile, le concentrează, pentru a le putea dispersa, mai apoi. 

Pentru a da energie, informație, trebuie să primești, mai întâi, să o concentrezi, să o alchimizezi; abia apoi o poți da mai departe, în lume. 

Crucea are 4 puncte, care se întâlnesc în al cincilea, centrul, inima, FOCUL purificator.

Povestea spune că femeia, linia orizontală, trebuie să întâlnească masculinul, linia verticală, în punctul care îi centrează: inima, IUBIREA, Dumnezeu.
De aceea, crucea poartă întreaga poveste a genezei omului din Dumnezeu, prin iubirea pe care El a transferat-o, a dăruit-o oamenilor pentru a nu uita că ei sunt purtătorii divinității prin duhul sfânt primit la întrupare.

CRUCEA reamintește că ceea ce este sus este și jos (verticala), și ce este înăuntru este și în afară (orizontala).

Crucea este reprezentată de cifra 4 la europeni și de cifra 5 în extremul orient.

4 este compus din 3, trinitatea, și din 1, unicitatea, UNUL.
5 este cifra compusă din 3, treimea, Cerul, și din 2, omul în cele 2 reprezentări: femeia și bărbatul.

Indiferent cum am lua-o, crucea simbolizează uniunea sacră a omului cu Dumnezeu, manifestată prin iubirea dintre bărbat - verticală, yang - și femeie - orizontală, yin.

Într-o lume ideală, bărbatul întâlnește femeia lui pentru a-l manifesta pe Dumnezeu. CRUCEA.

Din păcate, acest gen de manifestare a devenit desuet, demodat, iar bărbatul și femeia nu se mai unesc întru dumnezeire, ci întru mândrie, ego, reguli sociale, cutume demult depășite, adică falsa dumnezeire creată de om după chipul și asemănarea sa.

Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoarea din 14 septembrie, are menirea de a ne reaminti cine suntem; că nu suntem doar niște corpuri de carne de care a uitat Dumnezeu, doar niște trupuri rugătoare la Dumnezeu ca el să le facă pe toate în locul nostru, ci suntem materia animată de duhul sfânt, de spirit, de divinitatea manifestată în forma umană, numită și suflet.

Dacă analizăm puțin data zilei despre care vorbim (14.09.2020), obținem cifrele 5 + 9 + 4 (se însumează).

Cifra 5 reprezintă, așa cum am amintit mai sus, întâlnirea dintre om și dumnezeire. Este cifra în care se regăsește masculinul, Yang-ul (3), cu femininul, Yin_ul (2).
Omul are 5 simțuri (auz, văz, miros, gust, pipăit), iar natura se manifestă prin cele 5 elemente: foc, apă, aer, lemn, pământ.

Cifra 9 reprezintă desăvârșirea, capătul drumului parcurs de om pentru a se împlini ca spirit. Pentru ca viața să apară, e nevoie de 9 luni de desăvârșire a creației izvorâte din bărbat și femeie.
Cerul are 9 niveluri, dar tot atâtea are și iadul.
Luna a noua din an, septembrie, semnifică debutul toamnei, când se adună roadele pe care le-am sădit și le-am cultivat. Am plantat frici, furii, încrâncenare, asta vom culege. Am sădit armonie, pace interioară și iubire, acestea vor fi roadele de cules.

În acest an, 2020, suma cifrelor este 4 (2+2), adică omul care a transcens și s-a unit cu divinitatea, omul trezit, omul spiritual, care merge alături de Dumnezeu, cel după chipul căruia a fost creat (2), și care ajunge să ajute și pe ceilalți să calce pe acest drum (2). Cum? Prin respectarea regulilor divine. Adică cifra 4.

Suma cifrelor datei de azi este 9 (1+4+9+2+0+2+0=18; 1+8=9), numărul desăvârșirii, al maturizării spirituale, pentru că le conține pe toate celelalte, al omului care a transcens, care și-a alchimizat umanitatea pentru a înțelege divinitatea. Este cifra iubirii necondiționate care transformă ego-ul în spirit. 

De aceea, data din acest an al Înălțării ne „vorbește” nu numai despre trezire și despre acceptarea esenței divine din fiecare om, ci și despre renunțarea la atașamentele materiale.

Indiferent că accepți sau nu acest lucru, Christul din fiecare se va trezi, nu are nevoie de aprobarea ta.

Iar aceasta poate duce la simptome extreme, boli ciudate, un număr mare de îmbolnăviri și de decese subite, comparativ cu alți ani. De ce? Pentru că omul nu poate accepta că e parte de dumnezeire, din moment ce a fost educat că e un păcătos și că Dumnezeu se supără și pedepsește dacă are chef. Și pentru că și-a făcut din atașamentele de lucruri un nou dumnezeu.

Înălțarea Sfintei Cruci are menirea să ne reamintească despre esența noastră divină, despre care noi uităm prea des, despre alegeri inspirate, despre manifestarea liberului arbitru și despre dumnezeirea ce apare la întâlnirea principiului masculin, Yang, cu cel feminin, Yin.

Din punct de vedere astrologic, ne aflăm în zodia Fecioarei, guvernată de planeta Mercur, a comunicării. Fecioara coordonează digestia.

Cu alte cuvinte, în această perioadă fii atent(ă) la ce comunici cu ceilalți, dar mai ales cu tine, deoarece asta va stabili calitatea vieții pe care o „digeri”. 

Transmiți informații mincinoase, îți hrănești relațiile și viața cu cuvinte superficiale, de formă, fără conținut real, îți vei înfometa sufletul de dumnezeire, și vei avea, la propriu, probleme digestive: balonare (aer toxic), colite, boală Crohn (focul minciunilor face ravagii), constipație (lipsa elementului apă, de curățare), intoleranțe alimentare (pământul sterp, deoarece ai plantat minciuni).

Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătoarea care ne reamintește de dumnezeirea din noi, ne reamintește să o cultivăm, să o îngrijim, pentru ca „roadele” spiritului să ne încarce cu bucurie, pace în suflet, armonie și cu IUBIRE, adică Dumnezeu manifestat în noi. 

Nu da cu piciorul în oportunitățile de dezvoltare a ta, indiferent ce religie sau confesiune ești.

Fii atent(ă) la relațiile din viața ta, nu mai minți, dar, mai ales, nu te mai minți. Spune adevărul, oricât de greu ți-ar fi. Îți ești dator cu sinceritate, bucurie, adevăr și libertate.

Alege cu înțelepciune. 

Înalță-te, omule, de la nivelul tău, pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, simbolul uniunii fiind CRUCEA.

Înălțarea Crucii este ridicarea ta din stadiul de om simplu la cel de trăitor întru Dumnezeu. Adică transformarea din om în OM.

Ai liberul arbitru. Alege cu înțelepciune. Alege-te!

Binețe, dragă OM!

dr. Edith Kadar 

Arad, 14 septembrie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/09/inaltarea-sfintei-cruci-semnificatii-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TOTUL ÎN VIAȚĂ SE ÎNTÂMPLĂ CU UN SCOP

Schimbă-te pe tine și vei schimba lumea!

De (prea) multe ori avem senzația că doar nouă ni se întâmplă niște lucruri neplăcute, și că ceilalți sunt feriți de ele.
Dar uităm că nimic nu este la întâmplare în acest Univers, și că totul este justificat și se petrece dacă și când trebuie. Atât lucrurile plăcute, cât și cele puțin plăcute nouă.

Da, din furie putem întreba de ce avem - noi sau o persoană apropiată - o boală gravă, sau de ce a trebuit să moară cineva drag. Și uităm că toate se întâmplă cu un scop, acela ca sufletul persoanei implicate să învețe o lecție. Nu pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil.

Binețe, dragă Om!

Te invit să mi te alături, preț de câteva rânduri, la povestea de astăzi.
Nu uita să pornești muzica, și să-mi dai de veste dacă ți-a plăcut sau nu fie lăsându-mi comentarii, fie o apreciere la capătul rândurilor.

Viața ne învață lecții în fiecare secundă a ei. 

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență! 

Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. 

Este alegerea noastră cum și ce vrem să vedem, ce credem și cum vom proceda în viitor.

Putem alege să evităm sau să omitem să vedem și altceva decât că totul e o eroare a Universului. 

De obicei alegem varianta care ne place, ni se potrivește cu dispoziția din acel moment și cu gradul de prezență a noastră în propria existență.

Putem opta să vedem peste tot semne și semnale, chiar și pe cele care nu sunt ale noastre.

Putem înțelege mesajele, sau le putem interpreta astfel încât să se adapteze după ego-ul nostru.

Sau putem, pur și simplu, să tăcem și să privim cu ochi obiectiv ce ni se întâmplă.

Ca de obicei, totul este o alegere.

În loc să alegem să fim supărați pe viață, pe oameni, pe situații, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de câștigat dacă am sta puțin să vedem ce avem de învățat din cele ce ni se întâmplă?

Furia, supărarea, disperarea, dezamăgirea, frica, sunt consumatoare de energie și ocupă atât de mult loc în mintea umană încât blochează accesul la conștiință, la orice „voce” a rațiunii.

Hai să ne imaginăm că am luat o hotărâre neinspirată, iar consecințele ei au fost foarte neplăcute.

În loc să stăm, să vedem unde am greșit, de ce, când, și cum, pentru a nu se mai repeta situația, ne lăsăm invadați de furie, regrete, păreri de rău, mustrări de conștiință pe care nu numai că nu le oprim, dar începem să le hrănim, să le amplificăm, până ce devin atât de mari în ochii noștri încât ne blochează să mai vedem și altceva.

Ca și cum în fața ne-a apărut brusc un obstacol atât de mare încât ochii nu mai pot vedea dincolo de el. Și, în loc să-l ocolim, să-l evităm, să găsim o altă cale, ne oprim și ne plângem de nenorocirea ce s-a abătut peste noi transformându-ne viața în calvar.

Alegerea reacției și a comportamentului în fața acestor probleme apărute ne aparține.

Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța pentru a deveni mai buni, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem învăța pe alții, să-i îndrumăm atunci când vor ajunge în fața unor obstacole (aparent) de netrecut ale vieții.

Nimic nu se întâmplă pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil, victime sau învinși ai sorții, vieții sau Universului.

Lucrurile nu se întâmplă cu dedicație specială numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine să încetăm să ne mai credem atât de speciali încât să ne imaginăm că totul ni se întâmplă numai nouă.

Nimic nu ni se întâmplă fără ca noi să fi generat acea situație prin hotărârile și deciziile luate de-a lungul anilor.
Dacă vom susține non-stop că noi nu avem nicio vină pentru ce ni s-a întâmplat, ne vom înconjura voit de obstacole ce ne vor împiedica să luăm hotărâri optime pentru devenirea noastră, ca oameni.
Iar dacă nu ne oprim să vedem unde și ce am greșit, vom atrage în viața noastră disperarea, ura și disprețul față de viață.

Și din această stare, cum vor arăta hotărârile pe care le luăm pentru viitor?

Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obține înțelepciune. 

Regretele nu generează stare de bine și de deschidere către viitor; mustrările de conștiință nu vor conduce către alegeri inspirate.

Din stările negative rezultă doar trăiri negative, iar hotărârile rezultate nu pot fi decât la fel.

Dar dacă ne-am folosi înțelepciunea, pe care (se presupune că) o avem, putem opri expansiunea furiilor și a regretelor stând și analizând situațiile și dizolvând, astfel, pesimismul. 

Acceptarea situațiilor trecute, a emoțiilor și gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trăiri, la rezolvarea și acceptarea situațiilor neplăcute, și la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clară a viitorului.

Doar așa se poate învăța ceva din experiențe, și nu acumulând disperare, nemulțumire, dispreț față de viață, de semeni și de noi înșine, sau învinuind în dreapta și în stânga pentru nenoroc.

Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța lecția acceptării și a pășirii mai departe, în ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le întâlnim  pe drumul vieții.

Putem alege între a ne irosi timpul și energia cu furii inutile, care nu rezolvă nimic, sau să vedem care este lecția de învățat și de ce tocmai acum ne-a fost scoasă în cale.

Orice ni se întâmplă are un scop bine definit. 

Nimic nu e întâmplător, accidental sau coincidență. E doar viața ce ne învață lecții în fiecare secundă a ei.

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar 

Arad, 31 ianuarie 2016

 *     *      *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
 (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/07/totul-in-viata-se-intampla-cu-un-scop.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare zi e alta, fiecare moment e diferit. 

Nimic nu va mai fi la fel ca ieri: nici întâmplările, nici viața, nici oamenii, nici ceea ce simți; nici măcar tu nu mai ești același.

Pentru că trezirea înseamnă să vezi același lucru altfel, din alt unghi, și să accepți că totul are și o altă perspectivă.

Rutina nu este adusă în viață pentru că omul face același lucru. Dacă stai să te gândești, celulele tale se reînnoiesc în fiecare secundă, deci nu mai ai aceeași compoziție, nu mai ești același, te schimbi în fiecare secundă și, deci, nu mai poți face același lucru. 

De aceea îți spun că rutina nu este dată de urmarea acelorlași pași. 

Rutina este dată de aceeași perspectivă, aceleași șabloane de gândire, aceleași concepții vechi, prăfuite de la care ai pretenția să îți aducă schimbarea, fericirea, pacea și pozitivul în viață. 

Nu ceea ce faci este o rutină, ci faptul că nu vrei să schimbi gândirea e rutina. Neschimbarea devine rutina.

Tu vrei ca aceleași idei, care te-au adus aici, în acest blocaj, să te salveze. 

Nu se poate! Este ca și când te arunci în apă și aștepți ca apa să te mențină la suprafață și să își adapteze valurile după tine, chiparosule!

Atât timp cât nu dai drumul la vechi, și ai pretenția ca alții să se schimbe și nu tu, vei rămâne înțepenit în suferință, încrâncenare, boală și negativitate.

Doar atunci când te saturi de rutina gândirii tale, de rugina ei, și nu te vei mai opune noului, se va schimba ceva la tine. 

Și știi cum îți dai seama? 

Pentru că vei vedea situații și oameni care altă dată ți-ar fi stârnit reacții puternice, dar care acum nu mai au efect asupra ta. 

Și îți vei da seama că, pe zi ce trece, nu mai lupți, ci lași să vină ceea ce e menit, nu te mai opui, cauți să înțelegi de ce ți s-a întâmplat un lucru și nu altul. 

Asta înseamnă că ți-ai dat voie să experimentezi aceleași lucruri din mai multe perspective, iar asta îți lărgește orizontul în permanență.

Îți mai dai seama că ai crescut și că te-ai schimbat atunci când observi că alții fac ceea ce ai făcut tu mai demult, dar nu mai vrei să-i corectezi, să-i îndrumi, ci zâmbești cu bucurie, în sinea ta, știind că și ei sunt pe drumul cel bun; doar că fiecare își are propriul ritm.

Știi că te-ai schimbat atunci când asculți și vezi totul ca observator și nu ca un judecător. 

Asculți ce îți spune lumea, și ȘTII că ți se vorbește de la nivelul la care e omul. 

Mai sus, mai jos, mult, puțin, nu are importanță, ți se vorbește de unde este el acum. 

Cât ai simțit nevoia să răspunzi, erai la același nivel. Când ești observator (pe bune, nu doar așa, din gură), știi că ai mai depășit un obstacol

Știi că te-ai schimbat atunci când nu te mai concentrezi pe problemă, ci găsești soluții, indiferent cât de greu ți-ar fi.

Știi că ești schimbat atunci când poți vedea frumosul din lume, nu doar urâtul.

Știi că te-ai schimbat atunci când începi să taci, să nu mai spui vorbe goale doar ca să umpli liniștea care te sperie.

Când cauți singurătatea și tăcerea pentru a te auzi pe tine, și nu pe alții, să știi că te-ai schimbat.

Când ai grijă de tine, în primul rând, și nu pui pe altcineva înaintea ta, să știi că te-ai schimbat.

Atunci când liniștea ta devine mai importantă și mai plăcută decât gălăgia exterioară, nu numai că te-ai schimbat, dar ai început să iubești: să TE iubești.

Iar când îți dai seama că te-ai schimbat, înțelegi că, de fapt, nu te mai opui energiei Universului, nu mai încerci să protestezi și să te împotrivești ca un fir de nisip în fața uraganului. Ci te-ai aliniat curgerii normale a vieții, ai reintrat în matca Sinelui tău divin. 

Iar aici nu mai e demult rutina cu rugina ei. 

E schimbare. 

E viață. 

E Iubire. 

E Dumnezeu!

Nu trebuie să mă crezi. Încearcă, ce ai de pierdut? 

Rutină sau schimbare de sine? 

Binețe, Om curajos!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să urmărești materialul în care lecturez eu articolul. Mulțumesc. 

Edith Kadar​
Arad, 20 august 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/08/rutina-si-schimbarea-de-sine.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Fii ZERO!

Cine ești tu?
Ești mândru de cine și ce ești? Ești dezamăgit de ceea ce ești?
Ești cineva? Ești un nimeni?

Binețe, dragă Om!

„Fii ZERO”, e mesajul pozei atașată materialului, văzută la prietena mea dragă, Ioana Hateganu​ (mulțumesc cu multă recunoștință pentru mesaj, draga mea!). 

E o imagine cu un impact puternic, deoarece zgândărește omul (ok, pe mine :D) la toate nivelurile lui. 

FIZICUL îmi zice: „Cum să fiu zero? Uite-aici cât am acumulat de-a lungul timpului?!”.

EGO îmi spune: „Zero ești tu cu mă-ta și cu tac-tu! Eu sunt cineva, ai auzit?! Bă, ai auzit? Sunt CINEVA!”.

MINTEA îmi spune: „Zero? Asta e ceva? E nimic? E bine sau rău? Ce este zero? O cifră, un concept? Este același lucru pentru toți?”.

PSIHICUL îmi spune: „Zero? Adică nu merit nimic? Nu mă iubește nimeni? Sunt singură și ignorată? Stai să pun de-o depresie sau atac de panică, doar-doar m-o auzi cineva și-mi ridic, așa, valoarea”.

SUFLETUL îmi spune: „În sfârșit, nu mai ești un cineva creat, ci ai ajuns la punctul în care ai anulat minciuna din viața ta!”.

SINELE DIVIN îmi spune: „Draga mea, pentru a ne întâlni, a mă conștientiza, a mă accepta și a mă integra, era nevoie să îți distrugi iluziile pe care ți-ai construit viața și atașamentele de orice natură, în orice domeniu al ființării tale. Conștiința nu are nicio legătură cu ceva palpabil.

Pentru a fi o CONȘTIINȚĂ e nevoie să dărâmi, mai întâi, tot ce este vechi. 

Ce ai avut până acum, te-a adus aici. Ți-e bine? Ești mulțumită? Ai liniște și pace în tine? Asta se simte, nu se spune. Dacă ți-e bine, nu mai ai nimic de făcut, pentru că totul vine spre tine, toate ușile ți se deschid în fața ta. Ești pe calea ta.

Dar dacă ai piedici de orice fel, în orice domeniu, ești pe calea iluziei și a atașamentelor.

Pentru a fi CONȘTIINȚĂ DIVINĂ e nevoie să anulezi tot ce ai făcut și te-a adus aici.

E nevoie să FII ZERO, mai întâi, pentru a putea fi un om trezit în conștiință.

Pentru a fi cineva, TREBUIE să fii, mai întâi de toate, un mare ZERO! Abia de acolo poți să te construiești.

Când ești ZERO, ești deja concretizată, exiști. Până atunci ai fost doar imagini, povești, minciuni, iluzii și atașamente.

Dă-ți voie să te anulezi, să fii ZERO, pentru că de acolo începe creșterea și dezvoltarea ta!”

Chiar, Omule, ce am de pierdut? Ce ai de pierdut? Totul, pentru a fi NIMIC și a deveni CINEVA.

FII ZERO!

Namaste, OM asumat!

Edith Kadar​

P.S. Te invit să revezi materialele mele pe tema „Niveluri de conștiință”. 

Mulțumesc!

https://www.youtube.com/playlist?list=PLaotY2f7iCJ-zv_GDHWBbj_s1CuVhXwYM

dr. Edith Kadar 

Arad, 21 august 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/08/fii-zero_21.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ZONA DE CONFORT

Oamenii nu te contestă pentru ceea ce spui sau faci, ci pentru că îi scoți din zona de confort a gândirii lor de până atunci, iar asta nu ți-o iartă.

Te vor contesta și dincolo de logica naturii și a gândirii, își vor pune toată energia lor la bătaie doar pentru a stârni mai multe persoane cu aceeași gândire, iar împreună să te aducă acolo unde consideră ei că meriți: în locul unde să recunoști că ei au dreptate și că tu ai greșit.

Dacă nu ai încredere în tine, în valoarea ta, viața îți va aduce asemenea oameni în cale pentru a te contesta deoarece, în sinea ta, și tu te contești puternic. Și vor continua să apară până ce ți-ai rezolvat neîncrederea în tine în toate domeniile.

Și tu ești oglinda lor, deci și ei ar trebui să se observe și să își observe vehemența cu care te contestă în loc să se întrebe de ce li s-a întâmplat asta, care este lecția și de ce au o asemenea reacție.

Dragă Om, totul ni se întâmplă pentru ca noi să învățăm, să creștem, să ne dezvoltăm. Dacă ne irosim energia și viața în a arăta cu degetul și a contesta (în loc să observăm lecția ce ne-a fost adusă) vom sfârși bolnavi și epuizați, și cu lecțiile neînvățate. 

Nu-i nimic! 

TOT CE REFUZĂM SĂ ÎNVĂȚĂM VA RĂMÂNE MOȘTENIRE COPIILOR ȘI URMAȘILOR NOȘTRI! 

Și, în loc ca ei să își trăiască viața proprie, vor fi nevoiți ca, mai întâi, să trăiască problemele pe care am refuzat să le rezolvăm fiind prea preocupați să dăm cu pietre în alții.

Oamenii nu te contestă pentru ceea ce spui sau faci, ci pentru că îi scoți din zona de confort a gândirii de până atunci. 

Fiecare își are propriul drum, propria lecție. 

Fă-ți lecțiile tale, nu te uita la ce fac alții.

Fii altfel decât ai fost ieri.

În fond, asta e înțelepciunea ieșirii din zona de confort.

Binețe, dragă Om!

Edith Kadar 

Arad, 15 august 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/08/zona-de-confort.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TU EȘTI RESPONSABIL PENTRU VIAȚA TA!

Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o. Iar emoția este acolo, îngropată adânc în tine, în zona din corp care suferă.

Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci. Fă altceva. Fii altceva în fiecare zi. 

Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele trupului.

Vindecarea îți aparține. Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul. Ei doar tratează.

Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă ai putut crea una sau mai multe boli, sigur poti crea și vindecarea, sănătatea.

E viața ta. Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu.

Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale.

E viața ta! Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?

Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta. Tu alegi să îi lași pe oameni să îți facă sau să îți spună lucruri care nu îți plac. Dacă știi că ceva sau cineva te supără, de ce accepți să rămâi în aceeași situație și nu pleci de acolo? TU alegi!

Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta.

Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi.

Nu-ți mai plânge de milă, ci folosește-ți energia să cureți și să reconstruiești.

Cum? Nu mai fă ce ai facut până acum. Fă invers.

Ce ai de pierdut? Boala? Super!

Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!

Alegerea îți aparține.

Alege-te.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar 

Arad, 10 iunie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

UNDE PLEACĂ COPILUL DIN NOI?

„Dragă om mare,

m-am gândit să povestim puțin pentru a-ți reaminti câte ceva ce, se pare, ai uitat.

Îți aduci aminte copilăria? 

Îți amintești cum nu aveai nicio grijă, ieșind afară la joacă în fiecare zi, indiferent de vremea de afară? Îți amintești că nu te interesa că plouă sau că ninge, nu conta dacă era caniculă sau ger, ci conta doar bucuria de a fi afară cu prietenii și colegii tăi, nu-i așa?

Îți amintești că totul era o noutate pentru tine, de la frunzele copacilor la trilul păsărelelor, de la forma norilor la ineditul fiecărei zile.

Mai ții minte bucuria pe care ți-o aduceau cele 5 simțuri: mirosul vacanțelor, culorile naturii, gustul mâncării de la bunici, auzul vocilor dragi și textura jucăriilor primite în dar?

Obișnuiai să te bucuri din orice, dar acum ai uitat de toate astea, se pare. Te-ai grăbit să crești pentru că așa ți s-a spus.

Dar cine ți-a cerut să mă lași de mână pe mine, copilul din tine? De ce m-ai abandonat rușinat, încercând să te adaptezi rapid la cerințele celor care și-au părăsit și ei copilul interior, și care s-au autointitulat „adulți”? De ce te jenezi să mai fii vesel, dezinhibat, liber și îndrăzneț?

De ce copilul are voie să facă și să fie orice, dar un adult este judecat și condamnat de către cei ce și-au repudiat copiii din ei, adică societatea?

De ce eviți copilul din tine, bucuria și naturalețea lui, pentru a deveni un adult plin de frici, furii, rigid, închistat și care a uitat cum să râdă?

Cu ce te ajută să fii adult dacă ești atât de nefericit?

Și de ce ți-e frică să mă regăsești pentru a-ți reaminti cine ești și ce poți cu adevărat.

Te pot învăța multe, și poți să redevii fericit.

Este atât de important să fii considerat „adult” încât repudiezi „copilul” din tine?

Te-am urmărit, dragă om mare, și am văzut că nu te descurci deloc fără mine. Aștept plin de răbdare să te trezești, să îți reamintești de mine și să mă chemi să fac parte, din nou, din viața ta.

Semnat: COPILUL DIN TINE”

dr. Edith Kadar 

Arad, 02 iunie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.