duminică, 24 februarie 2019

OAMENII CARE OTRĂVESC VIEȚI




Sunt oameni pozitivi, și sunt oameni negativi. 
Iar asta nu are nicio legătură cu comportamentul lor.

Nu toți cei care se poartă frumos cu tine sunt pozitivi, benefici pentru tine, pentru energia ta vitală, pentru viața ta.
Așa cum nu toți cei care se comportă altfel decât îți place ție (tu zici că se poartă urât) sunt negativi pentru tine; din contră. 


Dacă am avea înțelepciunea să nu mai judecăm, să nu mai condiționăm, să nu mai catalogăm și să nu ne mai credem buricul pământului având doar pretenții, am vedea că lucrurile pot fi și altfel decât vrem noi să vedem.

Judecăm oamenii după rănile interioare pe care le avem, pe care, în loc să le vindecăm, le acoperim cu programe numite generic EGO.

Dacă cineva ne-a rănit, tot ce ne aduce aminte de acea persoană vom proiecta pe cei pe care îi vom întâlni și care ne reamintesc de traumă. 
Dacă are vocea, sau aspectul fizic, sau gesturile agresorului din trecut, nu mai stăm să ne gândim că omul nu ne-a făcut nimic, și că el vine doar pentru a ne reaminti că am uitat să ne vindecăm; nu, ci ne luăm de acea persoană ca și cum ne-a făcut ceva rău, fără să ne gândim că, de cele mai multe ori, nici nu o cunoaștem. 
Atunci ne certăm, reproșăm și caracterizăm acel om nu așa cum este (că doar nu-l cunoaștem), ci așa cum este cel care ne-a rănit.

Dacă facem așa, noi suntem persoane negative, toxice pentru cei care habar nu au cu ce au greșit.

Că întâlnești uneori asemenea persoane, treacă-meargă.
Dar problema este atunci când ești nevoit să trăiești lângă o asemenea persoană, care spurcă și otrăvește totul în calea ei, considerând că suferința sa interioară o îndreptățește.

Un părinte agresat de celălalt, în loc să plece, rămâne să încaseze „otrava” (că doar ce-o să zică lumea dacă se desparte și, în plus, copilul trebuie să crească cu ambii părinți, indiferent că atmosfera din casă e toxică, contaminată cu negetivitate, nu-i așa?).



O persoană care a trăit în mediu intoxicat cu ură, intoleranță, suferință, doliu neîncheiat, își anulează, la rândul ei, bucuria din viață, încercând să se alinieze la negativitatea în care trăiește. 
În fond, ai două variante: să pleci unde vezi cu ochii, pentru a te salva, sau să rămâi acolo, găsindu-ți scuze și justificându-ți ție neputința prin: „și eu ce să fac?... asta mi-e soarta... asta mi-e crucea!... așa vrea Dumnezeu!...”

Un om pozitiv care conviețuiește sau se întâlnește cu unul negativ, se vede nevoit să plece, pentru a se feri de „furtuna” celuilalt.

Poți opri tu o furtună? Nu; o poți lăsa să se potolească, dar nu este treaba ta să o liniștești. Treaba ta este să îți menții pozitivitatea, lumina, bucuria vieții. E chiar o datorie față de tine.

Furtunile și energia negativă a celorlalți nu este problema ta. 

Un om care rămâne, se contaminează cu aerul toxic al urii adunată acolo. Și așa, încet-încet, preia programul de otrăvire a celorlalți: devine și el toxic pentru bucuria altora. Își va învăța și copilul să facă la fel. Și așa, cu fiecare nouă generație, ura, intoleranța, judecarea celorlalți, devin din ce în ce mai mari. Un om negativ sporește energia negativă colectivă.

Iar la un moment dat, cel de la care pornește totul ajunge să „stăpânească” această „otravă”, și îi va contamina pe toți cei cu care vorbește sau se întâlnește.

Efectele pot fi de la simple amețeli, la dureri de cap sau chiar crize mari de sănătate. Sunt simptome clare de intoxicație.

Dragă om care citești, s-ar putea să-mi spui că da, știi și tu mulți oameni negativi. Doar că, vezi tu, omul toxic nu știe că e toxic, ci se vede bun, cinstit, corect. Și nu se minte.

A te considera bun, nu te face bun. Așa cum, dacă te crezi rău, nu înseamnă că ești așa.


Cum îți dai seama că ești toxic? (nu, tu nu, altcineva)

- Îi vezi pe toți toxici, răi; doar tu ești singurul om așa cum ar trebui să fie toți. 
- Tu ești victima perfectă, și doar despre asta vorbești de câte ori ai ocazia. 
- Vorbești doar despre ceilalți, tu te vezi cel mai cinstit, corect, fără de prihană om de pe fața pământului.
- Peste tot vezi greșeli, și vânezi greșelile tuturor pentru a le arunca în fața „greșiților”.
- Judeci tot și îi judeci pe toți care nu sunt așa cum vrei sau așa cum ești tu, etalon autoproclamat.
- Încerci să pari altfel decât ești în realitate, și îți creezi multe identități; vrei să pari ceea ce nu ești în interior.
- Condiționezi în permanență: toți trebuie să facă și să se comporte cum vrei, când vrei și cât vrei, altfel te înfurii și faci crize; acele furtuni de care pomeneam.
- Emiți într-una judecăți de valoare, considerându-te etalonul („știu eu mai bine!”), iar în funcție de asta, ceilalți sunt „proști, tâmpiți, nimeni nu știe nimic”, etc.
- Emiți sentințe definitive: „cu tine nu se poate vorbi... te crezi deștept/deșteaptă... nu mai am ce discuta cu un om ca tine...”, etc.
- Te consideri deținător al adevărului universal, contrazicând orice și pe oricine, chiar dacă nu ai auzit sau citit decât o singură frază din ce ți se spune; nu ești de acord cu nimeni, și inițiezi discuții și comentarii doar pentru a demonstra că omul nu are dreptate, chiar dacă are. Tu nu știi care e adevărul, și nici nu are importanță pentru tine, din moment ce poți poza în deținătorul lui. 
- Ataci pe toți sau/și te consideri atacat(ă) de toți cei care îndrăznesc să-ți răspundă cu argumente bine fundamentate. Nu are importanță că vorbești chiar despre acea persoană și viața ei, tu știi mai bine cum e și ce gândește.
- Știi mai bine ca oricine ce ar fi bine pentru lumea asta, cum ar trebui să vorbească și să se comporte cu toții pentru a fi bine (a se citi „pentru a-ți face ție pe plac”)
- Schimbi în permanență cercurile de cunoștințe deoarece consideri că nu se ridică la nivelul tău. Adevărul este că cei cu care ai avut conflicte pleacă, să nu-ți mai respire aerul toxic, otrăvitor de suflete, și rămâi singur(ă). Dar tu nu ești de vină, zici tu, doar ceilalți sunt proști.
- Vrei să demonstrezi cu orice preț că ești special(ă), că nu poți fi ca ceilalți; bolile tale sunt altfel decât ale altora, tratamentele tale nu pot fi ca ale celorlalți; tu simți altfel totul și simți nevoia să subliniezi asta de fiecare dată, chiar dacă pe nimeni nu interesează.
- Dacă nu poți fi în centrul atenției în permanență, vei avea grijă să creezi ocazii să o faci prin ceartă, comentarii, divergențe, discuții în contradictoriu.
- Nu te interesează decât să ai dreptate și ca toți să graviteze în jurul tău.

Cum îți dai seama că ești netoxic, benefic? 
- Nu te interesează nimic din cele de mai sus, îți vezi de sufletul tău și de viața ta. Pe bune, nu doar afirmând asta.
- Oamenii sunt atrași de tine, de lumina ta. Doar că cei mai atrași sunt toxicii, care vin să-ți fure bucuria, să-ți șteargă de pe buzele-ți obraznice fericirea, pacea, armonia reflectate în zâmbet.



Cu toții ne dorim să fim pozitivi, benefici. Cu toții afirmăm că suntem. 

Doar că, vezi tu, nu putem fi doar într-un singur fel, ci vom fi și toxici și benefici cu noi și cu ceilalți, în funcție de oglinzile pe care ni le țin oamenii întâlniți.

Se spune că omul pozitiv găsește soluție la fiecare problemă, pe când cel negativ va găsi câte o problemă la fiecare soluție.

Eu sunt toxică pentru unii, dar sunt benefică pentru alții. La fel și tu, cititorule.
Și Iisus a fost și este contestat de unii, ba chiar și Dumnezeu; și atunci cum am fi noi altfel?!

Observă-te, observă-ți reacțiile.
Nu te judeca, nu te blama, acceptă că poți fi otrăvitor pentru unii.
Observă toxicitatea celorlalți, și detașează-te de ea. 
Nu încerca să schimbi pe cineva, nu e treaba ta.
Atragi ceea ce ești, că îți place asta sau nu.

Schimbă-te pe tine, și vei atrage oameni cu aceeași vibrație.

Schimbă-te pe tine pentru a schimba lumea.

Binețe, dragă OM!



dr. Edith Kadar 
Arad, 24 februarie 2019

 *     *     *    *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 20 februarie 2019

(RE)DEVENIREA (fragment)

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Cu toții știm, conștient sa nu, că nu suntem doar un corp fizic umblător, ci că mai există ceva ce ne animă, ce ne aduce trăirea și bucuria în suflet. Aceea este esența divină ce coboară pentru a împrumuta vremelnic un corp fizic, și a se manifesta de la acest nivel.

Binețe, dragă cititor!

Despre esența divină și manifestarea ei, despre liber arbitru, despre relații, singurătate, solitudine, iluzii și certitudini, te invit să citești acum.

Este un material care a „curs” prin mine, ce conține informații extraordinare pe care le dau mai departe ție, celui ce ai nevoie. Informația nu va putea fi percepută la reala valoare decât de către cei aflați pe calea (re)devenirii de ei înșiși. Citește-l, recitește-l, ascultă muzica postată la sfârșit, și nu încerca să judeci cu mintea, ci fii atent(ă) la emoții, trăiri, manifestări fizice apărute în timp ce citești. 
Informația poartă o vibrație înaltă, și a fost trimisă cu drag mie și celor ce au nevoie de ea. Vei ști dacă e ce ai nevoie . 

*    *    *    *    *    *    *


- Auzi, Doamne, crezi că sunt ciudată că nu simt nevoia să fiu ca ceilalți?
- În ce sens, aud vocea deja binecunoscută
- Păi, acum mă gândesc la faptul că nu simt nevoia să am un partener de viață; că nu simt disperarea singurătății, așa cum aud tot timpul. E rău, e bine?
- Ce te frământă, de fapt?
- Cu toții se agită să își găsească partener sau parteneră de viață; peste tot scrie și se vorbește despre împlinirea personală prin relații, dar... eu nu simt nimic în acest sens. Mi-am sondat și analizat emoțiile și trăirile, și nu am găsit niciun refuz, nicio furie, negare, ranchiună sau altceva de acest gen. Când mă gândesc la mine singură, se instalează liniștea în sufletul meu, mă simt liberă, eliberată de lume, de teorii, de persoane. Mă simt completă, mă simt... rotundă!
- Și nu e bine?
- Ba da, e foarte bine!
- Și atunci care e problema, că nu înțeleg?
- Păi, faptul că majoritatea oamenilor își caută fericirea în relații, iar eu mi-o găsesc în solitudine! E chestia aia: eu versus majoritatea. Cine are dreptate, eu sau ceilalți; ajută-mă să înțeleg.
- Trebuie să aibă cineva dreptate? Așa vezi tu problema?
- Nu, nu am ales corect cuvântul. Care aste starea  pe care ar fi bine să o manifestăm pentru a fi în armonie cu noi, cu Universul, cu tine?
- Tu cine crezi și simți că are „dreptate”: tu sau majoritatea?
- Pentru mine, și ținând cont de trăiri, eu am dreptate. Mă rog, asta e corect. Pentru mine și viața mea aceasta este ceea e optim și mă face să fiu în armonie cu tot.
- Și atunci? Vrei să adere și majoritatea la gândirea ta, doar atunci ești fericită deplin?
- Nu, ți-am spus, sunt bine. Doar că... mă simt ciudat... mă simt o ciudată... Ca și cum m-aș împotrivi majorității... și nu știu dacă e bine, e corect față de Univers, față de tine...
- Deci, indiferent ce simți, ce îți face sufletul să fie liniștit și împlinit, nu contează dacă nu e validat de majoritate?
- Hm... se pare că da, asta este acum gândirea mea... Și cred că știu de ce!... Dacă tu ești peste tot și în fiecare om ca sămânță divină, am senzația că te trădez dacă mă opun majorității...
- Ha, ha!... M-ai făcut să râd! Eu sunt în fiecare din voi, dar nu reprezint majoritatea. 
Să-ți explic: eu nu sunt totalitatea oamenilor de pe planetă sau a entităților din Univers, iar dacă tu gândești sau simți altfel decât majoritatea mă vei schilodi sau mă vei lăsa incomplet. Așa ai simțit?
- Da, spun stingherită de imaturitatea gândirii mele.
- Draga mea, liniștește-te; știi că nu e așa, acolo, în adâncul tău. Și nu îți fă probleme, eu nu judec, deci nu te judeca nici tu. Este bine să aduci la suprafață trăirile și semnele tale de întrebare, indiferent cum ți se vor părea în acel moment. Te-ai liniștit?
- Da, spun eu, răsuflând ușurată, ca și când o povară mare mi-ar fi ieșit din piept.


- Eu sunt în fiecare dintre voi, dar fiecare „bucată” - cum îi spuneți voi - din mine este de sine stătătoare. În fiecare om sunt eu în integralitatea mea, și nu doar o frântură din mine. Și cea mai mică bucată din mine sunt eu în întregime, și nu doar o parte.
Cum să îți explic pentru ca să înțelegi? Voi face o paralelă cu corpul vostru. Gândește-te la celulele corpului uman, da?
- Da.
- Fiecare celulă are câte un rol foarte clar în funcție de localizare, natură și specializarea sa. Dar ele, celulele, nu pot supraviețui în afara corpului. Ele compun corpul fizic, și au în ele matricea întregului pentru a ști pentru ce lucrează și din ce „lume” face parte. Cam cum e la voi cu internetul sau cu televiziunea și restul mijloacelor de informare, ce vă țin la curent cu ce se întâmplă în restul lumii.
Revenind, celulele sunt interconectate între ele formând organele, apoi sistemele, pentru ca  în final să rezulte corpul, ca întreg. Ai înțeles până aici?
- Da, spun.
- Bun. Deci celulele funcționează independent, dar „lucrează” pentru corp. Ele își primesc hrana din nutrienții rezultați din mâncarea pe care o consumați. Dar există o matrice energetică unică pentru corp, iar aceea este ceea ce voi numiți energia divină, esența dumnezeiască, duhul sfânt; sunt EU.
La această matrice sunt conectate celulele, și la energia ei se adaptează în permanență. 

Celulele nu pot interveni în structura matricei, nu o pot modifica. Doar invers este posibil: matricea energetică influențează structura, calitatea și vitalitatea celulelor. 
Cu cât celulele sunt mai racordate la vibrația matricei, cu atât sunt mai sănătoase, mai vioaie, mai încărcate energetic, mai vii.  
Cu cât opun rezistență energiei matricei, încercând să devină de sine stătătoare și să își creeze propria matrice, cu atât celulele sunt mai afectate, până la distrugere; mai precis, se autodistrug. De ce? Pentru că ele nu pot exista în afara corpului fizic și energetic. Celulele au fost create ca o necesitate de energia matricei, și nu invers; nu matricea divină a fost creată de celule. Ai înțeles până aici?
- Da.
- Acum înlocuiește, în această poveste, celulele cu oamenii.

La început a fost MATRICEA, Dumnezeu, Cuvântul, Esența. 
Apoi, Matricea a hotărât să se manifeste într-o multitudine de feluri și forme; și a creat toate ființele Universului, inclusiv omul.
Diferența dintre celulele corpului și OM este că v-am înzestrat cu EU pe fiecare dintre voi. EU înseamnă esența mea, esența divină, acel sine divin de care vorbiți voi.
Dacă celulele corpului sunt conectate la o matrice energetică unică a corpului, fiecare om m-a primit pe mine în integralitatea mea. Fiecare „bucată” din mine care vă animă este de sine stătătoare. 

Sunt EU-l pe care vi l-am insuflat, vi l-am dăruit pentru a vă manifesta ca OM.

Omul devine OM atunci când mă acceptă, mă primește și mă manifestă.


Indiferent de trăirile voastre, de calitatea emoțiilor și a gândurilor care vă compun viața, esența divină (sau EU-l) nu poate fi afectată, influențată sau schimbată.
Poți alege să manifești acel EU, acel OM, pe mine, sau să opui rezistență; EU nu voi fi afectat. În schimb, tu da, vei fi.

Gândește-te, Soarele există nestingherit de condițiile atmosferice. Chiar dacă e furtună, sunt nori, e noapte, e iarnă, Soarele există ca astru, ca entitate. Faptul că nu îl percepeți în permanență ține de ceea ce vreți voi să vedeți, să auziți, să înțelegeți. Puteți fi furioși, puteți înjura, vă puteți indispune și strica cheful cât vreți pe motiv că nu e soare, asta nu-i schimbă lui calitatea și manifestarea. El există, indiferent de norii temporari ai cerului, sau de frustrarea voastră; care e tot temporară, îți reamintesc.

La fel și EU: exist și mă manifest, indiferent de credința sau de necredința voastră, indiferent că mă înjurați sau că mă învinuiți de tot ce se întâmplă în viața voastră. EU exist nestingherit, nepătat, și mă manifest la aceeași intensitate în fiecare ființă, inclusiv în tine, OM.

Alegerea a ceea ce vrei să simți, să trăiești, să experimentezi, îți aparține.
Acesta este acel LIBER-ARBITRU despre care se vorbește atât de mult, dar care nu prea este înțeles la adevărata lui semnificație.

Vezi tu, liberul-arbitru se referă strict la a permite sau nu divinității din tine să se manifeste. Despre asta e vorba, și nu despre a face ce vrei, când vrei și cum vrei, ca un copil țâfnos și răsfățat care crede că i se cuvine totul.
Liberul arbitru îți dă posibilitatea să devii din om un OM care recunoaște matricea, nu i se opune și o manifestă; adică mă manifestă pe mine.

Pomul vieții

Când ați coborât în materie, în ceea ce voi numiți 3D, voi ați hotărât să veniți, să îmbrăcați corpul teluric pentru a vă manifesta ca OM de la acest nivel. Și tot voi ați ales în ce formă să vă manifestați în viața respectivă pentru a vă însuși lecțiile pe care tot voi vi le-ați ales. Totul pentru a manifesta în acele forme matricea divină din care faceți parte. 
Poate vrei să fii bogătaș, sau sărac, înțelept sau încuiat la creier, poate ai vrut să manifești o anumită polaritate, un anumit sex când ai venit, poate ai vrut să ai și studii multe, sau poate nu. Toate acestea pentru a manifesta divinitatea în toate aceste forme. Pentru a te transforma din om în OM. Pentru a redeveni divinitate conștientă de umanitatea sa și om conștient de divinitatea sa, adică OM.

Nimeni nu v-a forțat să faceți ceva, voi ați ales; însă mediul familial, arborele genealogic, vă poate îndepărta de calea propusă. 
Esența divină din fiecare trage semnale de alarmă pentru a putea reveni pe cale, însă mintea, acea energie proprie a omului, îl minte și nu îl lasă să vadă adevărul, ci să îl îmbrățișeze pe al ei. Mintea a luat locul lui Dumnezeu, s-a înscăunat, iar omul nu mai observă falsul, luând de bune „șoaptele” minții mincinoase.

Sufletul, acea parte ce face legătura între om și OM, caută cu disperare divinitatea, pe Dumnezeul din care s-a desprins, dar mintea îi aduce în cale înlocuitori, clone, menite să aducă liniștea pe moment: oameni, situații, stări, obiecte, bunuri materiale confundate cu daruri divine. Dar este doar un surogat ieftin. 
Cu cât se zbate mai mult să dezvăluie falsul, cu atât sufletul este mai chinuit de către mintea căreia i s-a transferat puterea de decizie a OM-ului care ar fi trebuit să fie.
Desigur, EU exist în voi, dar nu mă mai auziți. Iar pentru a vă ajuta, vă aduc în față persoane, locuri sau situații menite să vă transmită starea de pace și liniște pentru a vă reaminti cine sunteți. 
De prea multe ori continuați să ascultați mintea-dumnezeu pe care ați creat-o, și să îi dați forță și putere. 
Ceea ce trăiți în interior este vizibil la exterior, la nivel de relații interumane și la nivel social: mintea vă face să observați și să rezonați cu persoane care nu vă vor, de cele mai multe ori, binele, care vă înșală, iar voi le înmânați valoarea voastră, adică banii, în mod simbolic. Dar nici asta nu mai observați, ci continuați cu minciuna, căutând și găsind țapi ispășitori, adică pe mine, de cele mai multe ori.
„Dumnezeu m-a bătut... Dumnezeu a făcut asta și aia... Dumnezeu a uitat de mine...” Asta spune mintea să repetați, nu-i așa?

Ce este sus este și jos; ce este afară există, în primul rând, înăuntru

Când omul refuză să devină OM deoarece vrea la Dumnezeu prin minciună, apar bolile fizice, dar mai ales alienarea mentală, iar deznodământul este previzibil, MOARTEA, pe care tot voi o cereți ca ultim gest de manifestare al liberului-arbitru: „dacă nu pot fi OM, adică manifestare divină în corp fizic, aleg să revin acasă (AKASHA), urmând să mai încerc altă dată.”

Tot ce vedeți în afară este reflexia a ceea ce e înăuntru, până la ultima imagine. 
Gândește-te, unii văd sărăcia, alții violența; unii văd doar negrul, ternul, mohorâtul din jur, alții nu văd decât frumosul, liniștea, pacea și armonia. Cei optimiști vor fi „atacați” constant de cei din întuneric, în încercarea de a-i trage în mlaștina lor, ca un fel de declarație: „dacă eu n-am putut, nu te las nici pe tine să fii OM”; iar denigrarea și atacurile permanente la persoană devin unica valoare a celor din întuneric, singurul lucru pe care îl pot manifesta. Sunt acei pesimiști, cârcotașii, care vor căuta să înăbușe orice tentativă de frumos a altora spunând sau făcând ceva jignitor. Dar asta e alegerea lor, „iadul” pe care și l-au creat.

Să știi că nimeni nu populează mai bine iadul decât mintea omului rătăcit de divinitatea din el!

Dar, mai sunt oameni care aud mesajele sufletului, și încep să caute. Vocea sufletului poate fi auzită doar în liniștea adusă de rugăciune, meditație sau altă formă de retragere înăuntru, departe de iluzia exterioară. Și, cu cât aud mai mult și mai bine din mesajele sufletului, cu cât descifrează mai bine și mai clar ceea ce i se întâmplă, cu atât se reconectează mai mult la elementul divinitate, la EU, devenind, pe zi ce trece, din ce în ce mai OM, și manifestând liberul arbitru. 
Pe măsură ce omul se reconectează la sursă, la esența divină, el se reface ca un puzzle, și dispare nevoia de a înlocui bucățile lipsă cu surogate: oameni, bani, operații estetice, bijuterii, bunuri materiale, etc.
Cu fiecare bucată de lumină divină manifestată ca urmare a dispariției iadului din viață, esența divină se poate manifesta din ce în ce mai puternic, până ce ocupă suficient „spațiu” pentru a anula întunericul fricilor de orice fel. 

Iar când omul (re)devine OM, ȘTIE că este divinitate, este Dumnezeu, și se simte complet; nu mai are nevoie de partener fizic sau de părerea celorlalți. Abia atunci manifestă Liberul-Arbitru cu care a venit înzestrat: acela de a fi divinitate aflată temporar într-un corp fizic. Abia atunci este, după cum am spus, complet, este... rotund!
Și abia după aceea, complet, își poate găsi partener la fel de complet ca și el.

Aceasta este starea ta de acum, și așa se explică trăirea ta vis-a-vis de tu versus majoritate.



*    *    *    

- Spune, aud. Ce vrea mintea? Ce nu îi place?
- Întotdeauna am avut o problemă atunci când este vorba despre divinitatea din mine. Este ca și cum ceva din mine respinge ideea că aș putea fi demnă de așa ceva, că aș merita. Știu, e o prostie, dar observ trăirea și o scot la suprafață. Spun oricui că este divinitate manifestată în corp fizic, cred asta, dar parcă eu nu merit. Interesant!
- Probabil de aceea amâni atât de mult să accepți în totalitate și să manifești acest lucru, și tergiversezi  să publici ceea ce îți transmit. Ți-e teamă de ce vor zice ceilalți despre tine, nu? 
- Da, există teama că nu mă vor crede, că vor murdări, că vor batjocori, iar pe mine mă doare când văd că ești „atacat” pe nedrept, doar din ignoranță.
- Dar pe mine nu mă afectează. Ți-am spus azi că EU exist indiferent de părerea oamenilor și de batjocura lor. Iar dacă EU exist în tine, deci tu ești cu mine, de ce ar avea vreo importanță părerea celor rătăciți, care nu știu unde să mă caute?
EU sunt cu tine și în tine, făcându-te OM! De ce te afectează omul?
- Da, chiar, ai dreptate! Îți mulțumesc! Ce să le mai transmit acum celor ce citesc?
- Să își deseneze și să își posteze în fața lor simbolul OM, deoarece le va ușura comunicarea cu mine, cu EU-l din ei, cu OM-ul ce vor (re)deveni.

Simbolul OM

Și mai spune-le să repete mantra: OM MANI PADME HUM care înseamnă „om devenit OM prin înflorirea florii de lotus ce conține giuvaerul esenței divine”.
- Mulțumesc! 

OM MANI PADME HUM! 

Namaste, OM!





dr. Edith Kadar 
Arad, 19 februarie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 8 februarie 2019

VIAȚA ÎN RELAȚIILE TOXICE

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



O relație este toxică atunci când te otrăvește, îți blochează trăirea de frumos, simțirea de iubire și existența în liniște.

O relație este toxică atunci când nimic nu merge bine, nimic nu curge nestingherit, totul e forțat, și e nevoie de nenumărate reconfigurări ale traseului vieții.

Atunci când consumi un aliment toxic, corpul face tot posibilul să îl elimine, și dă simptomele de toxiinfecție și/sau de otrăvire. Până la o anumită doză, organismul poate face față, dar la doze mari poate intra în colaps și să moară.

Când otrava e consumată în doze mici, dar timp îndelungat, corpul se obișnuiește cu răul, și nu-l mai observă; nu mai observă că ceva nu este în regulă deoarece s-a obișnuit cu starea.

La fel se întâmplă cu relațiile toxice.
Omul toxic este cel care te blochează, te împiedică să crești, să reușești, să te împlinești. Alături de un om toxic, totul este o luptă, în jur sunt doar piedici, nimic nu este lin, ușor sau natural.

Un om toxic nu te lasă să îți vezi calitățile, ci ți le va anula, sugerându-ți că nu poți, că nu știi, că nu ești în stare; indiferent cât de mult te străduiești, nu vei primi vreo încurajare sau vreun cuvânt pozitiv.

Indiferent că îi întâlnim în viața personală (familie, prieteni), sau în cea profesională (șefi, colegi), oamenii toxici au un rol foarte important în viața noastră: acela de a ne oglindi nesiguranțele, fricile, angoasele, temerile de orice fel.

Putem avea două tipuri de reacție când avem de-a face cu oamenii toxici: 
1.- să le dăm crezare că nu suntem buni de ceva, și să ne lăsăm călcați în picioare de ei. Asta ne va duce va boli grave și la moarte timpurie.
2.- să înțelegem că ei sunt doar oglinzile limitărilor noastre. Cu cât vom spune sau vom crede despre noi că nu putem, că nu suntem în stare, cu atât vom atrage oameni care să amplifice trăirile noastre negative.

Noi îi numim oameni toxici. Dar ei vin și doar deschid robinetul otrăvii pe care o avem deja crezându-ne imperfecți.

Omule, poți alege să-ți plângi de milă și să devii o victimă a vieții care te trăiește (că tu nu o trăiești). Otrava este deja în tine, pentru că te crezi mai puțin decât ești. Oamenii pe care îi întâlnești îți apasă, doar, pe butoanele care îți eliberează toxinele din trăirea ta.

Adevărata otravă sunt emoțiile tale, nu oamenii; ei doar ți le eliberează.

Nimeni nu te poate răni și nu îți poate face ceva rău dacă tu nu îi permiți. 
Un om are efect asupra ta doar dacă tu ai așteptări de la el.

Cel mai simplu este să dai vina pe ceilalți, să arăți cu degetul spre oricine altcineva în afară de tine.

Cel mai greu este să te detoxifici: să vezi ce „buton” ți-a activat omul toxic, să accepți că ai acea problemă, și să o rezolvi. 
TU, nu altcineva!
În fond, de aceea te-ai intoxicat, că ai cedat frâiele vieții tale în mâinile celorlalți.

OMUL TOXIC OGLINDEȘTE RELAȚIA TOXICĂ PE CARE O AI TU CU TINE, CU CREDINȚELE TALE, CU ESENȚA TA DIVINĂ.

Relația toxică. Pentru atunci când ai uitat de tine, ai uitat că ești esență divină!

Binețe, OM asumat!



P.S. Da, am cunoscut oameni care mi-au eliberat toată otrava pe care tot eu am acumulat-o. Am dat vina pe ei. Dar acum le mulțumesc! :)



dr. Edith Kadar 
Arad, 08 februarie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 7 ianuarie 2019

La mulți ani, IOAN! - semnificația numelui și menire




Binețe, dragă cititorule!

A doua zi după Bobotează este o altă sărbătoare importantă: este cinstit Ioan Botezătorul.
Cu această ocazie, toți cei care poartă numele Ioan și derivatele lui își serbează onomastica.

Dar, te-ai gândit care este semnificația acestui nume?

IOAN derivă din YOCHANAN în ebraică, adaptat de greci în IOANNES (IOHANNES în latină), și înseamnă GRAȚIA, FAVOAREA LUI DUMNEZEU.

Persoana care primește acest nume (sau una din variante) la naștere este menită să aducă lumina, grația divină într-o familie în care aceasta a fost uitată, dată la o parte, sau privită ca neimportantă față de plăcerile lumești.

Copilul ce va purta acest nume vine ca un favor, ca o îndeplinire a unei dorințe adânci și vechi și este așteptat și dorit cu înfrigurare și speranță de cel puțin un membru al familiei, cel/cea care a sugerat numele. 


IOAN este un cadou pentru familie din partea divinității, un răspuns la rugăciunile cuiva a cărui/cărei părere a fost ignorată.

Venirea pe lume a unui copil ce poartă acest nume este confirmarea că rugile de curățire, purificare și binecuvântare pentru familie au fost auzite, iar lumina divină a fost trimisă ca o favoare sub forma pruncului așteptat, Ioan.

Persoanele ce poartă acest nume sunt menite să aibă un alt grad de înțelegere și relaționare cu Dumnezeu decât alți membri ai familiei, transmițând mai departe semnificațiile tainice și celor care au uitat de ele.

Aceasta este semnificația numelui, dar, bineînțeles, nu toți cei ce îl poartă sunt așa cum le-a fost menit.

Un IOAN care nu se ridică la nivelul vibrației numelui este o persoană care nu se iubește, nu știe cum să iubească și să comunice cu cei din jur pentru a nu se simți singur și izolat într-o mare de oameni. 
Purtătorii acestui nume sunt predispuși la probleme de tensiune arterială, de circulație, afecțiuni cardiace, retenție de apă, boli ale rinichilor și aparatului urinar, probleme digestive, dureri de oase, anemii sau depresii.
Și toate acestea pentru că, în loc să aducă lumina în familie, membrii acesteia au reușit să o neglijeze, ceea ce duce la blocaje profunde.

Ioan Botezătorul a fost cel care a anunțat oamenii că Dumnezeu își trimite grația, favoarea, binecuvântarea sub forma fiului său, Iisus (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/01/boboteaza-semnificatie-si-simboluri.html).


Dragă IOAN, IOANA, ION, IONEL, IONELA, OANA, ONUȚA, IONUȚ, NELU, NELA, GIANINA, GIOVANNI, IVAN, JANOS, JANIKA, JOHANN, JOHANNA, JANA, JANINA, JEAN, JEANA, JUAN, JOHN, IANIS, YANNIS, 
îți urez să ai o viață plină de lumină, să reușești tot ceea ce ți-ai propus pentru a fi un exemplu pentru  toți cei apropiați ție. 
Să ai forța de a fi lumină călăuzitoare pentru alții, indiferent de piedicile pe care le întâlnești pe drumul vieții.

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ! 


Binețe ție, dragă cititor!

 dr. Edith Kadar 
Arad, 07 ianuarie 2016


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 6 ianuarie 2019

BOBOTEAZA - SEMNIFICAȚIE ȘI SIMBOLURI

Nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *    * 


Acesta nu este și nu se vrea a fi un material religios. 
El poate fi citit de oricine, indiferent de religie, de convingeri, de crez, de credință.
Este doar ceea ce am înțeles eu, om de rând, despre o sărbătoare ce are semnificații profunde, dincolo de ceea ce se vede.

Este despre simbolul unei zile în care întreaga planetă primește confirmarea, binecuvântarea, recunoașterea, botezul.

Binețe, dragă cititorule!

Nu sunt și nu voi fi expertă în dogmatica religioasă. 
Sunt doar un om care are curiozitatea de a trece dincolo de limite, îngrădiri, reguli făcute de alții pentru a fi acceptate fără a pune întrebări.
Sunt cel ce crede după ce cercetează și înțelege taina și simbolul fiecărui moment pe care Universul ni-l aduce în cale.
Sunt cel ce știe că totul are o semnificație, și că descoperirea acesteia duce la descoperirea fiecăruia ca individ, ca entitate de lumină, ca esență divină.

Dacă te plictisesc, sau dacă te deranjează ceea ce citești, îți mulțumesc de vizită, dar întoarce-te, rogu-te, la viața și crezurile pe care le cunoști și pe care ți le aperi cu îndârjire.

Materialul se adresează celor deschiși la minte și la suflet, celor ce vor să știe mai multe despre momentele care compun timpul ce definește ca trăire.

Te invit să povestim puțin despre o zi al cărei simbol este prea puțin înțeles, sau trecut cu vederea. 
Oprește-te puțin din ce faci, indiferent de religia ta, și ieși puțin din tiparele minții și a dogmelor.
Relaxează-te, și ascultă cu sufletul.



Cu toții am auzit despre Bobotează.

Dincolo de semnificația oferită de biserică, Boboteaza are un simbol ascuns, tainic, ce ne privește pe toți, indiferent de religia în care am primit confirmarea existenței prin botez, indiferent cum se numește acesta și care îi este ritualul.

Mai întâi, dă-mi voie să-ți reamintesc ce se spune despre acest moment din an.

Boboteaza este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor din lume, ca reamintire a momentului în care Iisus a primit confirmarea esenței lui divine prin botezul cu apa din râul Iordan.
Cel care a săvârșit actul a fost Ioan, numit Botezătorul deoarece îndemna oamenii la pocăință, adică la recunoașterea păcatelor prin spovedanie, prin renunțarea la lucrurile care îi țineau departe de divinitate, de lumina divină; iar apoi confirma această curățire prin simbolul spălării cu apă, numit generic BOTEZ. 

Ioan Botezătorul a fost considerat înaintemergătorul lui Iisus, povestind oamenilor despre fiul Domnului, ce urmează să vină pentru a-i ajuta pe cei ce vor să primească ajutorul, ce vor să primească lumina divină prin renunțarea la „întunericul” ce îi ține departe de ea.

Atunci când Iisus l-a întâlnit pe Ioan pentru a primi confirmarea prin apă, Botezătorul a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. 
Aceasta a fost recunoașterea valorii și a luminii divine pe care o purta omul Iisus.

Cu prilejul botezului lui Iisus în râul Iordan, s-a arătat și a fost recunoscută de toți Sfânta Treime: Fiul Domnului, care primește recunoașterea prin glasul Tatălui, auzit atunci din cer spunând „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit!”, și confirmarea esenței divine prin coborârea luminii, a Duhului Sfânt sub forma unui porumbel care se așează pe umărul lui Iisus.


Această arătare poartă numele de Epifanie.

Dacă până atunci botezul făcut de Ioan avea semnificația unei curățiri individuale cu apă, din momentul arătării Sfintei Treimi devine o taină deoarece aduce și focul divin ce are puterea de a purifica întregul neam al celui botezat.

Se spune că botezul este o taină, nu pentru că ar fi un secret, ci pentru că simbolul său e dincolo de suprafața ritualurilor; acestea au fost create pentru a sublinia profunzimea și unicitatea confirmării și reconfirmării omului ca ființă divină.

Când omul se naște, cei din jur îi recunosc existența, îi confirmă venirea și îi onorează esența divină prin botez. Alte religii folosesc alt nume pentru acest ritual. Important este că, din momentul botezului, omul este acceptat și integrat în comunitatea din care face parte.

Boboteaza este momentul din an în care ni se reamintește esența și faptul că oricând ne putem dezbrăca de superficialitate, de dogmatism, de rigiditatea teoriei impuse, de trăirea de suprafață, pentru a putea îmbrăca haina înțelepciunii câștigată prin căutarea de răspunsuri și găsirea de noi înșine.

Momentul de botez, de curățare, de purificare este necesar, se spune, deoarece odată cu căderea lui Adam, omenirea a fost atinsă de păcatele „lumești”, iar această perioadă a fost stopată odată cu Epifania sau botezul lui Iisus.

Indiferent de religia în care am primit botezul, Boboteaza are rolul să ne reamintească de faptul că am primit deja esența divină, Duhul Sfânt și confirmarea de copil al Luminii.

Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, deoarece prin pogorârea Duhului Sfânt nu doar apa Iordanului a fost purificată.



Ziua de 6 ianuarie este menită, astfel, să ne reamintească faptul că, odată sfințite, toate apele au rol purificator, cu condiția să dorim această curățire.

Îți reamintesc un lucru: planeta noastră este compusă, în proporție de 70% din apă. La fel ca și corpul uman.

Și dacă Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, înseamnă că este și sărbătoarea curățirii și purificării noastre, a fiecărui individ.

Doar că, așa cum știi, nu numai apa, ci și focul divin e necesar pentru o curățire completă.
Ceea ce înseamnă că nu este suficient să bem sau să ne spălăm cu apă sfințită, dacă nu vrem să ne eliberăm de întunericul din noi, de emoții și trăiri ca ura, ranchiuna, frica, furia, gelozia, orgoliul, răutatea.

Apa din corpul uman este prelucrată și recirculată de rinichi, și eliminată prin vezica urinară. 
Rinichii sunt afectați de frici, temeri, panici. 
Ei răspund, energetic, de funcționarea normală a oaselor și măduvei osoase, precum și a organelor reproducătoare.

Focul, ca element, este reprezentat în corp de două organe: inima, pompa sângelui care asigură viața și de intestinul subțire, care prelucrează mâncarea cu care ne „hrănim” viața.
Atunci când aceste organe sunt afectate, ar fi bine să ne revizuim puțin criteriile după care ne trăim viața, și să facem o purificare, o curățire a emoțiilor distructive de esență divină din fiecare.

Nu este suficient să avem în casă Agheasma Mare, sau apa sfințită de Bobotează, pentru a fi automat puri. Mai e nevoie și de lucrul cu noi înșine. E nevoie să dăm afară frustrările și nemulțumirile, verbalizându-le. Aceasta este spovedania.

Boboteaza sau Epifania, la fel ca multe alte sărbători ale tuturor religiilor lumii, are rolul de a ne reaminti cine suntem cu adevărat, dincolo de corpul fizic. 

De noi depinde dacă vrem să trecem dincolo de limitele și limitările teoriilor, a dogmelor și vom înțelege mesajul fiecărei sărbători.

Folosește-te de energiile acestor zile pentru a face curățenie în sufletul și viața ta.
Reamintește-ți că fiecare zi poate fi pentru tine  un nou început.
Reamintește-ți de tine!

Îți mulțumesc de însoțire printre rânduri, și nu uita: nu răspund pentru ceea ce crezi tu că am vrut să spun sau pentru ce ai vrut tu să înțelegi.

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 06 ianuarie 2016



 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 31 decembrie 2018

CUM TE VEZI ÎN 2019?



„Cum îți așterni, așa dormi”, spune o veche zicală populară, izvorâtă din experiența și înțelepciunea cuiva.

2018 e deja istorie. Ca tot ce a făcut parte din viața noastră de până acum.

2019 este viitorul, e fila albă ce așteptă, tăcută și răbdătoare, să-i fie scrise rândurile pentru istorie. Cea viitoare.
Iar istoria e scrisă de noi, individual.

Binețe, cititorule, la cumpăna dintre ani!

Nu uita nici acum să pornești muzica.



Fiecare ne scriem rândurile vieții proprii prin faptele, vorbele și gândurile noastre. A ceea ce putem, vrem și trecem în filele pe care le semnăm zilnic la capitolul „Existență”.

Istoria reține doar adevărul. Nu ceea ce vrem noi să pară adevăr.
De aceea, nu putem minți.
Nu putem avea pretenția ca lumea să-și amintească de noi prin ceva ce am fi vrut să facem, dar neputința, comoditatea și reala limitare ne-a oprit.

Dacă am făcut ceva rău, istoria va consemna ca atare.
Dacă nu am făcut nimic, ci doar am povestit cât de multe am fi putut face, istoria va reda întocmai. Fără înflorituri, fără revizuiri și adăugiri. Forma brută. Asta e istoria.

Iar dacă am acționat, dacă am făcut tot posibilul să trecem de la stadiul de gând la cel de vorbă și am reușit să finalizăm cu o faptă, suntem marii câștigători!

Pentru simplul motiv că am reușit extraordinara performanță de a transpune teoria în practică. Lucru demn de Sisif, cel condamnat la eterna corvoadă a muncii fără finalitate.

Pentru că acțiunea, schimbarea, transformarea și evoluția ne definește, ca umanitate, și lasă o semnătură clară în registrul istoriei.


Cât de mult îți place, Omule, ce ai făcut, ține de forma coloanei vertebrale a vieții proprii.

Cât de mult îți asumi din ceea ce ai făcut sau nu ai reușit să faci, ține de rezistența coloanei clădite după chipul și asemănarea principiilor tale. Dacă ele există. Dacă nu, despre ce discutăm?!!...

Nu poți fi ceea ce nu ești.
Nu poți fi ceea ce doar gândești.
Nu poți fi ceea ce doar vorbești.
Nu poți fi ceea ce nu vrei să faci.
Dar categoric poți fi ceea ce transpui în acțiune!

Poți fi nemernic, mișel, laș, trădător...
Poți fi cel care lansează zvonuri, sau cel ce crede în ele...
Poți să povestești tuturor ce ai fi putut fi... dar nu ai apucat să fii vreodată...
Poți să povestești cât de măreț te visezi, dar să recunoști că ceea ce vrei e imposibil. Acum. Dar poate mai târziu, când mai înveți......

Și poți să povestești tuturor despre aripile care ți-au crescut pentru că ți-ai făcut toate lecțiile, ai urmat toți pașii în ordinea firească, ai avut răbdare....

Povestește-le, nu pentru a te lăuda, ci pentru că îți recunoști marea realizare de a trece de la vorbă la faptă, de la neputință la putință, de la incapacitate la acțiune, de la teorie la practică.


Povestește-le, pentru că așa știi să îți recunoști propriile tale merite, fără a aștepta note date din exterior de la cei cărora tu însuți  le-ai acordat competența de a te aprecia.
Asta nu este o laudă. Este o recunoaștere, o înțelegere și o asumare a propriilor talente pe care abilitățile le-au transpus din vorbe în fapte.
Este recunoașterea ta!

Oricum, cei care încă se târăsc în noroiul pe care și l-au creat nu te vor crede, și vor încerca să te tragă în jos, pentru că doar așa își vor putea justifica impotența zborului...

Alții vor încerca să îți explice, pe larg și pe scurt, cum ar fi făcut ei și ce ar schimba (invariabil) în ceea ce ai făcut tu, în niciun caz ei, pentru a obține perfecțiunea... Nu contează că ei/ele au o viață ternă, fadă, liniară, justificată de frici: „dacă nu reușesc...”, „dacă nu va fi bine...”, „dacă ceilalți nu vor fi de acord...”, etc.

Dar despre aceștia  istoria nu va vorbi. Noi știm. O știu și ei, de aici disperarea cu care își aruncă propriile mizerii și neputințe în cârca oricui este dispus să nu supere pe cineva și să nu reacționeze din prea multă bună-creștere.


2018 a fost un an bun sau rău, în funcție de implicarea fiecăruia în propria viață, în scrierea propriei istorii.

2019 va fi un an bun sau rău, după rodul propriilor dorințe, în funcție de însușirea lecțiilor de viață. 
Vrei să îți fie bine, îți va fi bine. 
Nu dai doi bani pe tine și te lași la mâna Universului, acesta îți va da ceea ce meriți. Nici mai mult, nici mai puțin. După chipul și asemănarea ta. A gândurilor, și abilităților tale. A capacității tale de a-ți țese viitorul. A feței tale adevărate, și nu a celei care vrei tu să fie văzută. 

Responsabilitatea creației viitorului îți aparține în totalitate.

2019 va fi numai al tău, cu bune, cu rele. 

Dacă pentru reușite totul ți se cuvine, la fel este și pentru cele mai puțin plăcute orgoliului, vanității și ego-ului din tine. 

Dacă pentru cele bune ești propriul creator, ar fi incorect ca pentru rateuri să fie de vină șeful, soțul sau soția, soacra, copilul sau... Dumnezeu!

2018 e deja istorie.
2019 e fila albă, încă nescrisă în registrul istoriei. 

Imagine similară

Îți doresc să ai un 2019 exact așa cum ți l-ai proiectat, cum l-ai programat, cum ți-ai imaginat că trebuie să fie! 

Îți doresc să ai curajul să faci ceea ce sufletul tău știe că are de făcut, dar mintea îl oprește din prea multă rațiune, bun simț, și frica de a nu-i deranja pe cei importanți ție.

Și toate astea pentru a fi persoana pe care Universul o merită, după ce a investit atâta încredere, și ți-a scos în cale atâtea oportunități, situații și persoane pentru a deveni... altfel... mai bun, mai conștient, mai conștiincios.

Să ai parte de multă înțelepciune și mult discernământ pentru a putea alege realul de imaginar, adevărul de ispită, acel adevăr croit după meritele tale.
Încearcă să găsești fericirea și încântarea fiecărui moment, chiar dacă acestea nu se supun unui standard poetic, sau al tău personal. 

În fond, ce ai „emanat” până acum este ceea ce ai. 
Eşti efectul istoriei de până acum. Eşti propria ta creaţie!
Ești mulțumit? Mergi mai departe. Nu ești mulțumit? E momentul să faci și altceva decât să te plângi...

Îți doresc ca fiecare zi să fie bogată în lumină, iubire și sănătate.

Un 2019 așa cum ți-l dorești și cum ți-l croiești!

Imagine similară

LA MULȚI ANI, 2019!!!

Mulțumesc că ai călcat pragul blogului meu.
Te aștept cu mult drag și la anul.

Binețe, dragă OM înțelept!

dr. Edith Kadar 
Arad, 31 decembrie, 2018

HAPPY NEW YEAR 2019 GIF DOWNLOAD FREE, HAPPY NEW YEAR 2019 animation


 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

duminică, 30 decembrie 2018

SCRISOARE CĂTRE TINE, OMULE





Binețe, dragă om drag!

Să știi că ești în gândurile mele aproape tot timpul. Îți mulțumesc că m-ai ajutat și mă ajuți să văd, să observ, să trag concluzii, să înțeleg, să aplic și să dau mai departe învățămintele acumulate.
Dacă nu ai fi fost tu, cu povestea ta de viață, cu trăirile și experiențele rezultate, aș fi fost cu mult mai săracă, și m-aș fi plimbat încă braț la braț cu ignoranța prin ceața necunoașterii.

Și pentru că ai fost atât de darnic cu mine, dă-mi voie să-ți împărtășesc câteva din tainele pe care mi le-ai încredințat, sub forma unor întrebări.
Mi-ai dezvăluit o lume prea frumoasă pentru a nu-ți răspunde singur la aceste întrebări.

Pot să încep? Stai comod(ă)? Dă drumul muzicii pentru a-ți fi alături și a te inspira pe calea rândurilor.


                                   

Cum să te fac să înțelegi...

...că tot ceea ce ți se întâmplă este consecința tuturor hotărârilor pe care le-ai luat de-a lungul vieții?

Faptul că ai lăsat pe alții să-ți hotărască soarta e tot o decizie de-a ta. 
Nimeni nu îți poate creiona viața fără acceptul tău.  
Încearcă să înțelegi, și nu mai da vina pe altcineva sau altceva. Nu-ți pierde vreme și energie pentru a găsi vinovați; aici nu este vorba despre vină, ci despre a îndrepta situații.

Oare cum să-ți mai spun...

... că niciodată nu este prea târziu să te regăsești, să-ți regăsești sufletul, spiritul, esența?

Cine hotărăște limita lui „devreme”, „târziu” sau „prea târziu”? Și care sunt criteriile?
Vârsta? E doar o cifră!
Dacă nu s-ar fi împământenit obiceiul aniversărilor și al socotelii atente a anilor din viața ta, ai fi știut că „trebuie” să îmbătrânești?
Și dacă ești bătrân(ă), după părerea societății, te face asta automat incapabil(ă) de trăire, de iubire, de transformare, de (re)devenire?
Cine hotărăște asta, societatea sau tu?
Dacă societatea, ceilalți, au atâta putere asupra ta, tu când mai ai timp să fii, să exiști, să te manifești ca un original și nu ca o copie palidă a voinței vulgului?



Poți să înțelegi că...

... nu există tristețe; există doar incapacitatea de a te bucura în acel moment?

Nu îți construi viitorul pe baza unei simțiri trecătoare. Nici ploaia nu este permanentă, chiar dacă atunci așa ți se pare. 
Ai răbdare, totul va trece!

... nu există furie, ci doar frica de a nu fi iubit, de a fi respins, de a nu fi înțeles, de a nu fi acceptat(ă)?

Nu trage concluzii când ești stăpânit(ă) de furii sau frici. Regretele macină mai mult decât o emoție pasageră. 
Ai răbdare, doar e vorba despre tine!

... nu există ură, ci doar frica de a recunoaște iubirea, incapacitatea (temporară) de a o manifesta, teama de a nu fi respins din această cauză?

Nu respinge oameni și nu rupe legături vechi doar pentru că o trăire pe care nu o mai poți stăpâni a pus stăpânire pe tine.
Amintește-ți că acea persoană a însemnat, la un moment dat, totul pentru tine.
Doar n-o să-ți negi alegerile mai vechi; nu de alta, dar va trebui să te renegi și pe tine, cel/cea de atunci.

Oare pricepi că...

... nu îți poți distruge viitorul doar pentru că în trecut ai luat decizii pe care le regreți în prezent?

Orice hotărâre iei, este cea mai bună pentru acea situație și în acel moment, nu uita asta!
Deciziile deschid o cale care te va duce spre o lecție.
Învaț-o și nu-ți mai pierde vremea cu regrete care te macină după ce a trecut totul. Regretele au efect devastator asupra sufletului, distrugând experiențe și lecții importante ale vieții.
Chiar crezi că merită?



Poți realiza că...

...nu există „nu pot”, ci doar „nu am chef”, „nu am încercat destul”, „nu vreau”, „nu-mi (mai) pasă”?

Imaginează-ți că te afli în larg, pe un vapor, și că la un moment dat cazi în apa adâncă. Ce faci? Te consolezi cu ideea că „nu pot”? Sau realizezi că ai o singură șansă de supraviețuire, aceea de a înota pentru a te salva?
Dacă alegi viața, corpul îți va pune la dispoziție toate resursele pentru a te ajuta, pentru a te salva. 
La fel se întâmplă și în viață.
Dacă la fiecare piedică vei spune „nu pot!”, viața îți va scoate în cale încercări din ce în ce mai mari pentru ca tu să poți spune la un moment dat: „gata, am hotărât să lupt pentru mine, să mă salvez!”
Dacă te-ai decis că nu poți, că viața e nedreaptă cu tine, și că alții trebuie să vină să te salveze, biată victimă, te vei îneca încet în valurile vieții, încercând să-i tragi după tine și pe cei care se străduiesc cu disperare să te salveze de tine însuți/însăți.

Știai că...

... dacă ai timp să-ți plângi de milă, să te victimizezi, să găsești scuze și vinovați, sigur ai timp să îți evaluezi viața, ce-ți place și ce nu, să o îmbunătățești unde trebuie, să schimbi, să reînnoiești și să găsești soluții?

Cu alte cuvinte, să nu te irosești și să muncești cu tine pentru a ajunge ce vrei, când vrei și unde simți că ți-ar fi locul.

Imaginează-ți că locuiești într-o casă veche, dărăpănată, plină de igrasie, cu canalizare înfundată, pereții crăpați și acoperișul cu țigle lipsă.
Ce faci? Te apuci și te lamentezi la toată lumea în ce condiții ești nevoit(ă) să locuiești, cât de nedreaptă este viața (numai) cu tine că te-a adus în situația asta?
Începi să găsești scuze de ce nu te apuci să repari totul, gen „nu am bani”, „nu am timp”, „cine să mă ajute?”, „nu găsești meseriași buni”, „nu eu am adus-o în starea asta, deci nu eu trebuie să o repar”, etc?
Sau realizezi că este casa ta și că, dacă nu o vei repara, se va dărâma, îngropându-te sub moloz.

La fel se întâmplă și în viață. 
Dacă pierzi timp și energie pentru a justifica „de ce nu...” în loc de a găsi soluții, viața se va șubrezi atât de mult încât se va dărâma peste tine, îngropându-te în molozul nesimțirii față de tine.

A te plânge e irosire, dar a te mobiliza e investiție, e acțiune. E salvarea ta!



Dragă om drag, cam asta m-ai ajutat să înțeleg și să aplic în propria mea viață. 

Și te anunț cu mare recunoștință că mi-e cu mult mai bine. 
M-ai ajutat să mă iubesc, să mă onorez, să folosesc lucrurile ce nu-mi plac pentru a le aduce în viața mea pe cele care îmi bucură ființa și sufletul. 
M-ai îndrumat să-mi găsesc liniștea interioară și să mă accept așa cum sunt.
M-ai învățat să nu mai încerc să mulțumesc pe toată lumea, iar cea mai importantă lecție este aceea că dacă eu mă schimb, mă regăsesc și sunt mulțumită de mine, celor apropiați le va merge bine, iar asta îi schimbă și pe ei.

Tu m-ai ajutat și mă ajuți să mă (re)descopăr, să-mi placă ceea ce sunt.
M-ai îndrumat să redevin eu însămi, în esența și ființarea mea.

Pentru toate acestea îți sunt recunoscătoare.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Dar, dacă eu le-am învățat de la tine, înseamnă că toate cele cuprinse în această scrisoare îți sunt cunoscute.
Nu? Ba da, altfel nu le-aș fi învățat. Iar dacă tu ești oglinda mea, și eu sunt a ta.

Ai încredere, toate informațiile sunt în tine. 
Ai încredere în forțele tale, curajul de a-ți înfrânge fricile și credința că ești perfect(ă) așa cum ești!

Dar, tu știi asta deja, nu-i așa?

Binețe, dragă om drag!




 dr. Edith Kadar
Arad, 22 septembrie 2015


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.