LUNA PLINĂ în SCORPION; Eclipsă de Lună

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

LUNA PLINĂ în SCORPION

Eclipsă de Lună

Vineri, 05.05.2023, la ora 20.36 (ora României), avem parte de o Lună plină în zodia transformării, a morții și renașterii - Scorpion.

De câte ori ceva se întâmplă în Scorpion, putem fi siguri că va fi cu zguduială, că vom fi scoși din zona de confort, că vom fi treziți din somnul dulce a lui "las' că merge și așa".

Scorpionul este guvernat de Pluto, planeta dezintegrării, a subconștientului, a distrugerii vechiului pentru ca ceva nou să apară în loc.

Pluto este numele dat de romani lui Hades, zeul morții, cel care locuia sub pământ și primea sufletele celor morți în Infern.

Grecii au numit acest zeu Plouton, iar Socrate scria că numele semnifică "cunoașterea conceptelor elevate" (conform Wikipedia). Romanii au latinizat numele în Pluton.

La descoperirea, în 1930, a acestui corp ceresc, autoritățile din astronomie l-au numit și înregistrat ca Pluto, fără n în coadă.

Această explicație este pentru cei care confundă numele zeului cu cel al corpului ceresc.

Deci, Pluto este guvernatorul zodiei Scorpion, locul unde se va produce Luna plină și eclipsa.

Pluto se află, în acest moment, în Vărsător,  tocmai a intrat în mișcare (aparent) retrogradă, și face aspect tensionat, cuadratură, adică 90 grade, cu Nodul Nord în Taur și Nodul Sud din Scorpion.

Toate acestea predispun la schimbări dramatice, bruște, de tipul cutremurelor în viață. Indiferent despre ce sector al vieții vorbim - personal, profesional sau spiritual - tot ceea ce a fost amânat și lăsat nerezolvat "ca să nu-i supărăm pe alții" se va rezolva de la sine, dar nu mai avem posibilitatea să alegem cum să se rezolve pentru că am tot amânat să facem ceva.

Nodul Nord în Taur ne vorbește despre atașamentele de materie, de lucrurile materiale, de felul în care arătăm la nivel fizic; despre faptul că există tendința de a vedea frumosul doar prin criterii palpabile: „sunt fericit dacă...”, „dacă vrei să te iubesc fă asta...”, „nu pot avea o viață împlinită pentru că îmi lipsește...”. 

Lecția Nodului Nord în Taur este să ne învețe să conștientizăm atașamentul de materie și să vedem că acesta este o piedică în calea dezvoltării noastre, altfel nu vom putea vedea și simți frumosul în alte părți, iar asta înseamnă sărăcie sufletească. 

Venus, guvernatorul zodiei Taur, vorbește despre frumusețe și bunăstare, iar noi va trebui să vedem frumosul dincolo de materie, de ceea ce este palpabil, și să înțelegem că asta este cea mai mare bogăție, nu banii și agoniseala. Doar după ce înțelegem această lecție, bunăstarea va veni. Aceasta este ordinea. 

Nodul Sud în Scorpion, în vecinătatea căruia are loc Luna plină și eclipsa, ne vorbește despre trecut, despre programele preluate din familie și moștenite prin codul genetic. 

Scorpionul este zodia morții și a renașterii, și ne vorbește despre subconștient, despre partea nevăzută din noi. 

De la intrarea axei destinului în Taur-Scorpion (18.01.2022) am avut parte cu toții de scoaterea la suprafață a unor lucruri, credințe și situații preluate din familie, prin educație, și am fost puși în situații în care am văzut câ ceea ce am fost învățați nu numai că nu ne ajută, ci chiar adâncește răul.

Eclipsa de Lună în Scorpion vorbește despre un final de ciclu, sfârșitul unei perioade în care ne-am complăcut în teorii demult depășite („așa trebuie”, „să nu ne faci de râs”), și ne forțează să mergem - sub o formă sau alta - în direcția noului. „Întâmplător” din iulie axa destinului se va muta pe Berbec (noi începuturi)- Balanță (relații de toate tipurile, cu oricine, chiar și cu noi). 

Luna plină în Scorpion ne va pune (pentru următoarele 6 luni) să fim martori ai dezintegrării minciunilor în care am ales să trăim, să asistăm la căderea măștilor pe care fiecare dintre noi ni le-am pus, să vedem cum viața pe care ne-am creat-o pentru a-i impresiona pe alții se va prăbuși ca un castel făcut din cărți de joc. 

Ar fi bine să profităm de energiile perioadei pentru a închide relații care nu mai duc nicăieri, obiceiuri împrumutate doar pentru că așa face și altcineva. 

Dragă om, nu este nevoie să faci ceva. Și a nu face nimic și a continua cu gândirea de până acum este tot o alegere. 

Așa cum am scris mai sus, energiile perioadei ne forțează să mergem - sub o formă sau alta - în direcția noului. Adică să trăim sau nu, să ne vindecăm sau nu. 

E momentul schimbării, iar cheia este la fiecare. Ea se numește IERTARE. 

Iartă tu ce nu vor alții. 

Iartă-te că nu ai știut în trecut ce știi acum. 

Iartă pentru ca să faci pace cu tine. Abia atunci vei putea vedea ceea ce există deja dar nu ai văzut pentru că erai prea preocupat să fii și să faci cum ți-au spus ceilalți. 

E o perioadă extraordinară pentru cei care fac CU ADEVĂRAT schimbarea.

E o perioadă grea pentru cei care doar spun asta și nu fac nimic. 

Dă drumul la trecut și întoarce-te spre nou.

Fii înțelept. Ce ai de pierdut? Frici? Dar ai atât de multe de câștigat.

Binețe, Om înțelept! 

P.S. Te aștept în această seară de vineri, 05.05.2023, de la ora 20.30 pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/894957984934276) sau pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/-bhzRDLuJ0Y) să vorbim mai multe despre mesajele perioadei.

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 05.05.2023

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

  

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

S-ar putea să îmi spui că ești deja o persoană matură, doar ai împlinit 18 ani. Da, e posibil să fii la vârsta adultă, dar te-ai maturizat?

Faptul că ai depășit 18 sau 21 de ani nu înseamnă că ai atins maturitatea emoțională. O cifră nu arată decât vârsta biologică, nu pe cea emoțională. Poți avea 60 de ani și să te comporți tot ca un copil sau ca un adolescent. 

Cum îți dai seama dacă te-ai maturizat sau nu? Ai mai jos câteva întrebări la care te rog să îți răspunzi cu sinceritate. Nu este un concurs cine răspunde mai repede și mai bine. Acesta e un gest copilăresc. Și nu, nu căuta să răspunzi pentru alții din viața ta; este vorba despre tine.

- Ți-ai asumat responsabilitatea pentru toate actele tale? Ai învățat să spui: "da, eu sunt responsabil pentru ce s-a intamplat; eu am decis să fac asta, deci rezultatul obținut este responsabilitatea mea, nimeni nu m-a obligat sa fac asta"? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să mai dai vina pe oricine și orice din exteriorul tău pentru ce nu merge în viața ta? Te-ai oprit să arăți cu degetul către alții? Ai înțeles că nimeni nu îți poate face nimic fără permisiunea ta? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să cauți țapi ispășitori pentru deciziile pe care le-ai luat și care s-au dovedit a fi un eșec? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ți-ai învățat lecțiile din experiențele trecute, sau ai tendința să repeți aceleași obiceiuri care în trecut ți-au adus doar neplăceri? Dacă faci aceleași lucruri, nu te-ai maturizat. 

- Te superi repede atunci când cineva nu este de acord cu tine, te contrazice sau nu îți permite să controlezi și să manipulezi cum vrei tu? Dacă da, nu te-ai maturizat. 

- Ai început să vezi și părțile frumoase ale vieții tale sau alegi să te concentrezi doar pe urât, pe negativ? Dacă nu vrei sa vezi frumosul și cauți doar motive de supărare, ești imatur emoțional. 

- În viață folosești gândirea ta sau împrumuți idei, comportamente și credințe ale altora, fie că le-ai auzit sau le-ai citit? Dacă gândirea ta este cea care îți creează viața, te-ai maturizat. 

- Ai tendința să faci ceva original, ceva creat de tine, sau preferi să urmezi drumuri deja bătătorite de alții? Alegi să creezi tu ceva nou, sau să faci ce îți spun alții? Originalitatea și creația sunt semne de maturitate. 

- Faci lucrurile pentru că așa (ți se spune că) se face sau pentru că așa simți că ar fi bine? Dacă urmezi doar ce ți se spune, nu ești deloc matur. 

- Îți pasă de ce spun alții, sau îți trăiești viața așa cum vrei și simți? Dacă îți pasă, ești ca un copil care vrea aprobarea lui mami. 

- Îți trăiești viața pentru alții sau pentru tine? Dacă ești adeptul lui "fă-i fericiți pe alții", ești departe de tine, iar asta este imaturitate.

Exemplele pot continua, dar cred că întelegi ce vreau să spun. Când îți trăiești viața încercând să îi pui pe alții pe primul loc, asta nu este dovadă de maturitate, deși acest comportament este sugerat și ești edicat așa din fragedă pruncie.

Nu ți-ai pus întrebarea cum de îți trăiești viața adultă urmând principii și sfaturi din copilărie? Cum se face că la vârsta adultă încă încerci să te conformezi ca un elev cuminte și că nu ți-ai revizuit și adaptat credințele și principiile la prezent, la vărsta pe care o ai? Cum vrei sa fii luat în serios dacă și acum vrei să îi mulțumești pe toți, așa cum ai văzut sau ți-au cerut părinții?

Cine ești tu atunci când îți dai voie să renunți la ce nu te ajută, la ce este vechi și depășit în ideile și educația primită? 

Cine ești tu atunci când faci lucrurile așa cum simți și știi ca e bine pentru tine? 

Cine ești tu atunci când ești creatorul vieții tale, singurul răspunzător pentru ceea ce ai în prezent?

Te invit să fii alături de mine, într-o emisiune în direct, pentru a povesti despre aceste subiecte, vineri, 05.05.2023, de la ora 20.30 pe  pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/894957984934276) sau pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/-bhzRDLuJ0Y).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 05.05.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/05/cine-esti-tu-cand-iti-dai-voie-sa-te.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

HRISTOS ESTE VIU!

SCHIMBĂ-TE PE TINE ȘI VEI SCHIMBA LUMEA

 *     *     *     *     *     *     * 

PAȘTELE, după om citire 

Hristos nu a înviat azi. 

El este viu dintotdeauna și se află în fiecare ființă, în fiecare piatră, în fiecare respirație a Universului.

El nu moare și reînvie în fiecare an doar pentru ca noi, oamenii, să avem motive să sărbătorim prin mâncare multă, băutură multă, și să preamărim iepurașul.

A ne imagina că Hristos învie în fiecare an pentru ca oamenii să-și aducă aminte de el nu poate arăta decât setea de „pâine și circ” rămasă nestinsă de-a lungul timpului.

A ne aminti de Lumina christică doar în anumite ocazii dictate de calendar nu poate arăta decât că noi, oamenii, alegem să rămânem în ignoranță, folosind scuza „păi, așa sunt obiceiurile...”.

A uita că Fiul OMULUI a înviat o dată, că este și a fost viu dintotdeauna în inima și sufletele noastre, și a preamări răstignirea lui, ne condamnă pe noi, oamenii, la rămânerea în întunericul ego-ului, iar de acolo să emanăm și să emitem judecăți de valoare față de tot și toți care îndrăznesc să fie altfel.

De ce e nevoie să ni se reamintească anual că a murit și a reînviat? Nu știm asta altfel? Deci, dacă nu am fi anunțați în fiecare an că de Crăciun s-a născut, iar de Paște a înviat, noi, oamenii, am trăi în bezna necunoașterii și a nerecunoștinței?  

                                                                                                          

Dacă nu ar exista biserica, cum ne-am aminti că a existat odată cineva care a crezut atât de mult în oameni încât s-a jertfit pentru ei doar pentru a le arăta că fiecare poate fi ca el, fiu de Dumnezeu?

Și dacă a înviat, oare asta nu înseamnă că a înviat în conștiința umană, rămânând viu?

Dragă OM, fă ca fiecare zi să fie pentru tine și pentru sufletul tău Paște, Crăciun, Florii sau orice altceva, și nu (te) sărbători doar în zile marcate cu roșu în calendar.

Poți fi în fiecare zi conștient de Lumina christică din tine, de ce te mulțumești să o faci doar o dată pe an?                                                                                                                                            
Poți fi Lumină divină în fiecare moment al existenței tale, de ce te mulțumești cu o singură secundă?   

Soarele există și în zilele noroase, și atunci când este noapte. Doar nu poate fi perceput de simțuri. Cunoașterea te face să știi că există, ignoranța te face să îl observi doar când e lumină și căldură.                                                                                                                                                  
La fel și Lumina divină din fiecare. Ea există, indiferent de credințe, religie, și părerile oamenilor.

Hristos nu a înviat azi, pentru că el este viu dintotdeauna și va rămâne așa, fie că vrei să vezi, fie nu. 

Poți doar alege să îl vezi zilnic, păstrând vie bucuria și iubirea divină, sau să îl vezi ocazional, numind asta „sărbători”; iar în rest să trăiești în frici, furii, ură, deznădejde, așteptând data următoare când îl „răstignești” pentru a-l reînvia, și a-ți hrăni, astfel, ego-ul.

Se numește LIBER ARBITRU.

Hristos este viu în fiecare moment, iar eu cred asta cu tărie!

Așa încât eu nu pot să îți spun „Hristos a înviat”, ci doar HRISTOS ESTE VIU! 

Binețe, Om în Lumină!

Edith Kadar 

Arad, 16 aprilie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/04/hristos-este-viu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

OMUL - FIUL/FIICA LUI DUMNEZEU

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 * * * * * * *

 

DISCLAIMER: Un om cu adevărat înțelept știe și acceptă că fiecare om are dreptul la gândirea și la părerea proprie. Doar oamenii care nu știu să gândească singuri, care așteaptă ca o autoritate umană să le spună ce să facă și cum să fie, se pot simți ofensați de orice altceva este ieșit din pătratul gândirii impuse. 

Prin acest material mă adresez doar celor care gândesc singuri, gândesc liber, care nu așteaptă să vină cineva să le spună dacă  ceea ce este în afara dogmei e permis sau nu. Acest material se adresează doar celor care au o legătură personală cu divinul din ei. 

*    *    *    *    *    *    *

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre fiul lui Dumnezeu, și vorbim, de fapt, despre fiecare dintre noi. Pentru că fiecare suntem, ca esență, copil de Dumnezeu.

Când vorbim despre patimile lui Iisus, vorbim, de fapt, despre patimile transformării noastre din om stăpânit de dorințe și de frici, în OM care îl manifestă pe Tatăl-creator, pe Dumnezeu.

Așa cum fiecare om își manifestă programele moștenite de la părinți, așa Omul, după ce s-a lepădat de toate programele care îl țineau în ignoranță, poate începe să îl manifeste pe Părintele-Creator, pe Dumnezeu.

„Ceea ce este sus este și ceea ce este jos; Ceea ce este jos este și ceea ce este sus”, spune a doua lege universală a hermetismului, Legea corespondenței. Cu alte cuvinte, dacă am fi atenți la noi, la trăirile noastre și la semnele primite, ne-am da seama dacă trăim în lumină, ca fiu/fiică de Dumnezeu, sau în iad, în întunericul dat de frici, vinovăție, ură, ranchiună, rușine, furie, neiertare.

Când suntem stăpâniți de trăiri și emoții negative, avem tendința de a da vina pe Dumnezeu și de a spune că ne-a bătut, ne-a pedepsit sau că a uitat de noi. Dar asta este departe de adevăr. Dacă ar fi așa, ar însemna că Dumnezeu, care este Iubire, ne bagă cu forța în iad, și ne împiedică accesul la lumină, la iubire. Iar asta este 100% fals. Alegerea luminii sau a întunericului ne aparține, noi o facem. Noi suntem cei care alegem nefericirea pentru ca, apoi, să dăm vina pe Dumnezeu sau pe dracul.

Liberul arbitru se referă la alegerile pe care doar noi le putem face, doar este viața noastră. 

Nimeni nu ne poate forța să rămânem într-un loc sau într-o relație care ne secătuiește de viață. Alegerea ne aparține, și o facem pentru a-i mulțumi pe alții, nu pe noi. Deci dacă am fost lăsați pe dinafară tot de noi („să nu-i supăr pe alții”, „ce-o să zică lumea”), de ce ne supărăm pe ceilalți, dar mai ales pe Părintele-creator, pe Dumnezeu? 

De ce, atunci când ne-a trimis mesaje prin alții (Dumnezeu lucrează prin oameni, n-ai uitat, nu?!) și am ales să le ignorăm, nu ne-am asumat responsabilitatea pentru consecințe? 

De ce, dacă nu ascultăm mesajele, noi nu suntem niciodată de vină, doar Dumnezeu sau dracul, după preferințe?

Fiul Omului, Iisus, a fost un om care și-a observat trăirile și emoțiile întunecate care îl țineau în iad (coborârea în iad), și a lucrat cu ele, știind că este sămânță de Dumnezeu, și că Tatăl există și se manifestă în el și în noi, oamenii. Asta a și venit să ne transmită. 

Când vorbim despre Iisus, vorbim, de fapt, despre oricare dintre noi, oamenii, copii ai lui Dumnezeu, care ne hotărâm să ne privim în față fricile, furiile, vinovățiile, să ni le acceptăm și să acționăm în lumină: „Facă-se voia Ta!”. Această expresie reprezintă renunțarea noastră de a ne crede dumnezei care știu mai bine decât Tatăl, și reconectarea noastră la Dumnezeu, la Lumină.

Iisus a venit să ne arate că fiecare om se poate lepăda de demonii lui - vinovăție, ranchiună, bârfă, învidie, neiertare - și că oricând poate alege Lumina, în orice moment, nu doar de sărbători. Asta și reprezintă gestul luării de lumină: „veniți de luați Lumină!”. Cu alte cuvinte „renunțați la iad și la demonii pe care vi-i hrăniți prin frică, și reînviați în Lumina din voi, în Tatăl care există în fiecare om!”.

Învierea reprezintă alegerea Luminii, a Iubirii din noi. Iisus a venit să ne arate asta. Nu a fost înțeles, și mulți nu înțeleg nici acum, în special cei care așteaptă ca alții să le spună cum și ce să gândească.

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre Omul în Lumină, vorbim despre oricare om care alege să iasă din dogma impusă de alți oameni și să trăiască în Lumina Tatălui creator. 

Suntem UNUL. 

Religiile ne divid, credințele ne învrăjbesc, dogmele ne îngrădesc.

Suntem UNUL!

Suntem cu toții copiii ai lui Dumnezeu, indiferent dacă ești de acord cu asta sau nu. Suntem Dumnezeu, iar Iisus asta a venit să ne arate.

Dumnezeu, care e Lumina și Iubirea, este în noi, și atunci când îl alegem înviem și noi. 

Dumnezeu este viu în noi! Omul învie după ce acceptă că este fiu/fiică de Dumnezeu. 

Hristos a înviat! Fiu/fiică a lui Dumnezeu, tu ai înviat?

Binețe, Om în Lumina lui Dumnezeu!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 15.04.2023

 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/04/omul-fiulfiica-lui-dumnezeu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CU SAU FĂRĂ TINE, LUMEA MERGE MAI DEPARTE (Luna Nouă în Pești - 20.02.2023)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Paradox: deși mulți oameni nu se cred în stare de ceva important sau măreț, totuși au senzația că fără ei lumea nu s-ar descurca.

Este suficient să ne uităm la frica de moarte a majorității; de fapt nu de moartea propriuzisă se tem oamenii, ci de ideea că viața va ajunge la sfârșit fără ca ei să reușească să facă ceva demn de lăsat în urmă pentru generațiile ce urmează. Faptul că zilele trec și nu văd o schimbare semnificativă în viața lor, o îmbunătățire de orice fel, face ca oamenii să se comporte nu tocmai inspirat, nu întotdeauna rațional. 

Ideea că ei nu contează pentru alții atât cât ar vrea, sau că nu își văd împlinite visurile din copilărie, îi face pe oameni să forțeze puțin rezultatul vieții. „Dacă voi nu mă vreți, eu va vreau!”, pare să devină motto-ul (inspirat din „Alexandru Lăpușneanu”) celor care, în sinea lor, nu se cred suficient de buni pentru ceilalți, pentru viață. Și atunci se apucă să facă multe lucruri pentru a atrage atenția asupra lor. 

Nu uita, vorbim despre cei care, din anumite motive, au uitat că pot face orice, că sunt creatori, și care s-au rătăcit pe drumul vieții ascultând sfaturi „binevoitoare” despre cum nu vor reuși niciodată. 

Când pentru om părerea altcuiva devine mai importantă decât a lui, decât credința că poate reuși orice își propune, el începe, încetul cu încetul, să se anuleze, să înlocuiască bucățile de „pot oricând” cu „nu voi putea niciodată”. Pierzându-se pe el, are senzația că ceilalți sunt mai buni, mai capabili, mai deștepți, mai norocoși. 

Desigur, omul s-ar putea redresa oricând; dar atunci când a pierdut o parte importantă din putere, din credința în el și din visuri, ajunge să piardă contactul cu realitatea, și va începe să-și creeze o realitate paralelă, iluzorie. 

Atunci începe să creadă că ceilalți nu au dreptate, doar el, și începe să îi combată pe cei care nu gândesc la fel. Orice idee care iese din pătratul gândirii lui (în care s-a închis singur) trebuie combătută, iar autorul trebuie aspru criticat. Dacă cineva reușește în viață, sigur a făcut-o pe nedrept, tinde să creadă acest om, și va irosi mult timp și energie pentru a încerca să demonstreze „frauda”, în loc să își folosească acest timp și energie pentru a lucra la el. Și, încetul cu încetul, acest om va ajunge să se dedice din ce în ce mai mult combaterii celorlalți și încercării de a-i opri din drum; cum să reușească alții dacă el nu a putut? Și de aici până la a se crede de neînlocuit nu mai este decât un pas. 

Cu toții am trecut și trecem prin astfel de trăiri. Unii se trezesc mai repede și spun „nu ai dreptate, știu că pot, știu că voi reuși!”, și își văd de drumul lor  neascultându-i pe cei care le vor „binele” și comentează de pe margini. Alții au momentele lor de curaj, dar nu au suficientă putere să creadă în ei tot timpul, și pot claca des atunci când „binevoitorii” le contestă rezultatele. Iar alții vor renunța din start la tot ce au visat, grăbindu-se să le arate celor care nu credeau în ei că au dreptate, nu merită încredere. 

Mă adresez direct ție, om drag: indiferent cum ești, ce crezi și ce faci, viața merge mai departe, iar lumea va continua să existe cu sau fără voia ta, cu sau fără opinia ta, cu sau fără tine! 

Așa cum un fluviu nu poate fi oprit de o piatră sau de mai multe, tot așa nici „fluviul” vieții nu poate fi oprit de opinia ta, de indignarea ta, de invidia ta sau de neaprobarea ta. Faptul că nu ești de acord cu ceva nu înseamnă că acel lucru nu există. 

Viața nu are nevoie de aprobarea ta pentru a curge normal pentru ceilalți. 

Lumea nu are nevoie ca tu să fii de acord cu ceva pentru ca ea să existe. 

Luni, 20.02, e momentul de Lună Nouă în Pești, ultima din ciclul zodiacal. În martie, odată cu Echinocțiul de primăvară (din 20.03), va reîncepe un nou ciclu al vieții odată cu intrarea Soarelui în Berbec. 

Că ești de acord cu cele spuse sau nu, noul ciclu de viață va începe. Cu sau fără tine. 

Natura se descurcă fără tine; tu fără ea, nu.

Lumea merge mai departe fără tine; tu fără ea, nu. 

Oamenii vor continua să existe mult după ce tu nu ești de acord cu gândirea sau comportamentul lor. Totul este o alegere.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă duminică, 19.02.2023, cu începere de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/55qpqqIixvw) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/1006238273679520/permalink/1006238297012851/). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 19.02.2023

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/02/cu-sau-fara-tine-lumea-merge-mai.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

FUGI, OMULE, FUGI DE TINE!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

FUGI, OMULE, FUGI DE TINE!

Fuga arată nevoia de a te îndepărta de un pericol sau de a câștiga un concurs, dacă ești atlet.

Iar dacă pericolul ești chiar tu, trăirile și problemele tale amânate și lăsate nerezolvate, vei fugi la nesfârșit fără ca măcar să îți dai seama că devii un "atlet" al vieții.

Aud des expresii în care "fuga" și "viața" coexistă în aceeași frază: "Doamne, cât am de alergat de ici-colo", "viața asta e o alergătură continuă", "n-am timp, tre' să fug, pa!", să nu mai vorbim de fuga de iubire, fuga de responsabilitate, fuga de maturizare... 

Dacă ai fi atent la tine, la programul tău zilnic, ai vedea că ești mai mereu pe fugă, cu senzația că nu îți ajunge timpul, că ai atât de multe de rezolvat și că ziua nu are suficient de multe ore. Perioada de activitate a crescut, pe când cea de odihnă a scăzut. Te plângi într-una de oboseală și că viața devine din ce în ce mai grea. 

Alergi, și alergi, și nu îți dai voie să te odihnești, să ai momente de respiro. Cu timpul s-ar putea să ajungi să te simți vinovat că stai puțin și îți tragi sufletul; sau să îți creezi o boală doar ca să poți dormi și tu un pic. 

Unde, Doamne, alergi? Și când te vei opri, totuși?

Ești într-o continuă fugă. În permanență trebuie să faci ceva, să fii ocupat cu ceva. OCUPAT. Deci nu liber! Ești ocupat cu alții, cu alte treburi, doar să nu rămâi singur cu tine.

Ești ocupat (așa, ca un teritoriu) de probleme reale sau ireale, create de mintea ta, doar să nu rămâi cu tine.

Fugi. Fugi de tine. E ca și cum nu mai vrei să te aștepți, ca și cum ți-o iei înainte, plictisit de viteza de melc a celui care ești cu adevărat.

Cred că de aia îmbătrânesc oamenii, că o parte din ființa lor se desprinde și aleargă de nebună fie să scape de vechi, de trecut, fie să prindă cât mai mult viitor, înfricoșată să se privească în față acum, în prezent.

Ai realizat că ai face orice doar să nu stai în liniște, tu cu tine? Și te mai miri că ai vecini gălăgioși care tropăie într-una? Păi așa îți tropăie ție mintea, doar să nu o prindă vreun moment de liniște.

De ce fugi de tine? Pentru că simți că se apropie liniștea, iubirea, că viața ta se va liniști, iar asta te panichează? Îți agită mintea maimuță care se teme că își pierde sensul, și care vrea să inventeze noi lucruri care să te mențină în viață.

Așa crede ea, draga de minte maimuță, că vei muri dacă viața ți se va liniști, dacă va dispărea dependența ta de durere și de agitație.

Ești într-o permanentă fugă. În interior, că afară poți compensa cu o comoditate crasă sau cu refuzul de a te stabiliza. De la atâta alergare din tine, fie alegi să ieși rar din casă odată ce ai intrat, fie îți creezi false probleme și pleci să salvezi pe cineva, doar să nu lași liniștea să te pătrundă. Și alergi în tine, și cauți probleme de rezolvat, fericit fiind atunci când cineva îți solicită ajutorul. Doar n-o să stai liniștit, Doamne ferește!

Și te mai miri că ești obosit tot timpul, și că nu ai chef de prea multe lucruri și de viață.

Și te mai miri că oamenii fug din viața ta. Păi normal că o fac, doar și tu fugi de tine, dăăă! 

Și te mai miri că nu poți încropi o relație stabilă? Cum să te ajungă cineva care te vrea în viața sa iar în tine să se facă liniște? Să fii tu fără probleme? Tulai!

Fugi de tine, de cine ești cu adevărat, și te scunzi în spatele măștilor și a rolurilor pe care le joci. Tu crezi că ești funcția ta, sau banii tăi, sau părinte, sau soț/soție, și te identifici atât de mult cu aceste roluri încât devii un alt aspect al tău, mult distorsionat. 

Despre rolurile care devin viața ta și despre acel aspect care nu ești tu, acel alt TU pe care l-ai creat doar ca să nu dai ochii cu tine, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.02.2023, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. 

Iar sâmbătă și duminică te aștept la un atelier online pe zoom pe tema „CINE EȘTI TU ÎN FIECARE SECUNDĂ A VIEȚII TALE?”. https://alexaevent.ro/evenimente/seminar-online-cu-dr-edith-kadar-cine-esti-tu-in-fiecare-secunda-a-vietii-tale/

Te aștept cu drag.

Binețe, OM autentic!

Edith Kadar

Arad, 10.02.2023

 *     *     *     *     *     *     *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 

Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/02/fugi-omule-fugi-de-tine.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ȘTIM CE AM VREA SĂ FIM, DAR OARE ȘTIM CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT? (Luna plină în Rac - 07.01.2023)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Cu toții ne-am dori să fim fericiți, să avem bani, să fim sănătoși, să nu mai suferim, să nu mai avem parte de greutăți, să fim iubiți, respectați și înțeleși. Și totuși, prea des se întâmplă să nu fie așa. Oare de ce nu putem avea parte de toate cele de mai sus? De ce este atât de greu să ajungem acolo? Și dacă e atât de greu, cum se face că noi în continuare dorim să ne fie bine, chiar dacă viața ne aduce altceva? Ce anume intervine între dorința noastră și punerea ei în aplicare? Ce intervine între intenție și realitatea imediată? De ce unii reușesc, iar alții nu? De ce este dificil să acumulăm lucruri pozitive, dar pare atât se ușor să atragem lipsuri, boli și nefericire?

În primul rând este vorba despre faptul că nu știm cine suntem cu adevărat. CU ADEVĂRAT, da? Nu cine credem că suntem, cine credem că ar trebui să fim, sau cine ne arătăm a fi pentru ceilalți. 

Dacă am sta să ne gândim cât la sută din ce arătăm în afară suntem cu adevărat noi, am fi surprinși de diferență. 

Am fost învățați că nu trebuie să supărăm pe nimeni, că trebuie să ne comportăm astfel încât cei din jur să nu aibă motive a se plânge de noi, doar nu îi facem de râs pe cei de acasă, nu? „Să nu mă faci de râs!”, a fost una dintre cererile/impunerile/condițiile pe care le-am auzit majoritatea dintre noi atunci când mergeam undeva sau făceam ceva pentru prima dată. Nu „să ai succes!”, sau „cred în tine, fii tu așa cum ești, oricum sunt mândru/mândră de tine!”. Nu. Era mai important să nu îi facem de râs; deci tot ei erau pe primul plan, și nu noi. Păi și de unde să învățăm noi să fim noi înșine? De unde să știm, măcar, ce înseamnă asta, atât timp cât trebuia să ne controlăm și să facem frumos. Adică să facem ceea ce noi am crezut că înseamnă „cuminte” și „să nu te fac de râs”. Cum să știm noi cine sau ce suntem cu adevărat dacă am fost învățați că părerea celorlalți este ceea ce ne guvernează viața și ne formatează ca ființe? Cum să știm că noi suntem pe primul plan, doar e viața noastră, și nu alții? Cine să ne învețe? Părinții, care au făcut la fel? Cadrele didactice din școală, care ne-au cerut să fim cei mai buni la materiile lor, și pe care nu i-a interesat dacă vom avea nevoie în viață de materia lor? Cine?

Tot ce am ajuns să știm este să facem frumos, să îi mulțumim pe alții, să ne punem pe noi pe ultimul loc de parcă nu am conta absolut deloc, și să îi punem pe ceilalți mai presus de orice, chiar și de Dumnezeu. Și atunci cum să știm cine suntem, dacă nici măcar nu ne-a trecut prin minte că și noi contăm, că și noi suntem importanți, că existăm și că ar trebui să fim atenți la noi, nu la nevoile altora?

Și dacă tot ne-am obișnuit să ne dedicăm viața altora, nu e normal să avem aceleași pretenții și așteptări ca ceilalți să ne pună pe noi pe prim plan? Și dacă nu se întâmplă așa, cum reacționăm? Ne simțim trădați, jigniți, ofensați, devalorizați, anulați. 

”Am făcut atâtea pentru omul ăla, și acum nu mă tratează cu respect...”, sau „nu m-am așteptat de la X să facă asta, nu așa se comportă normal un om!”.

Știm că vrem respect, dar oare ne respectăm pe noi înșine?

Știm că vrem ca alții să ne recunoască valoarea, dar oare noi ne-o (re)cunoaștem?

Știm că vrem ca alții să ne dea și să ne facă pentru că noi am dat și am făcut, dar facem noi asta cu noi înșine sau așteptăm doar ca ceilalți să binevoiască a ne umple golurile? 

Vrem ca ceilalți să ne facă fericiți, dar noi știm măcar ce este fericirea, sau avem nevoie de motiv să-i tocăm mărunt pe ceilalți pe motiv că asta ni s-a făcut și nouă?

Atât timp cât nu contăm pentru noi înseamnă că nu ne cunoaștem deloc și că le vom cere celorlalți ceea ce noi nu ne dăm. Cum putem fi ceva dacă nu ne cunoaștem CU ADEVĂRAT? 

Perioada următoare ne va obliga să ne căutăm, să ne găsim cine suntem cu adevărat, sau vom dispărea în mulțimea care ne devorează energia și pentru care - hai s-o zicem p-aia dreaptă - nu contăm.

Luna plină în Rac vine și ne avertizează că nu mai putem „locui” în viața noastră dacă nu aflăm ce și cine suntem cu adevărat. Mai multe despre acest subiect voi vorbi vineri, 06.01.2023, de la ora 20.30, într-o emisiune în direct transmisă pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/mffgr7AkdIk) și pe pagina mea Facebook. 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om atent la tine!

Edith Elisabeta Kadar 

Arad, 06.01.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/01/stim-ce-am-vrea-sa-fim-dar-oare-stim.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

BOBOTEAZA - SEMNIFICAȚIE ȘI SIMBOLURI

Nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *    * 

Acesta nu este și nu se vrea a fi un material religios. 

El poate fi citit de oricine, indiferent de religie, de convingeri, de crez, de credință.

Este doar ceea ce am înțeles eu, om de rând, despre o sărbătoare ce are semnificații profunde, dincolo de ceea ce se vede.

Este despre simbolul unei zile în care întreaga planetă primește confirmarea, binecuvântarea, recunoașterea, botezul.

Binețe, dragă Om!

Nu sunt și nu voi fi expertă în dogmatica religioasă. 

Sunt doar un om care are curiozitatea de a trece dincolo de limite, îngrădiri, reguli făcute de alții pentru a fi acceptate fără a pune întrebări.

Sunt cel ce crede după ce cercetează și înțelege taina și simbolul fiecărui moment pe care Universul ni-l aduce în cale.

Sunt cel ce știe că totul are o semnificație, și că descoperirea acesteia duce la descoperirea fiecăruia ca individ, ca entitate de lumină, ca esență divină.

Dacă te plictisesc, sau dacă te deranjează ceea ce citești, îți mulțumesc de vizită, dar întoarce-te, rogu-te, la viața și crezurile pe care le cunoști și pe care ți le aperi cu îndârjire.

Materialul se adresează celor deschiși la minte și la suflet, celor ce vor să știe mai multe despre momentele care compun timpul ce definește ca trăire.

Te invit să povestim puțin despre o zi al cărei simbol este prea puțin înțeles, sau trecut cu vederea. 

Oprește-te puțin din ce faci, indiferent de religia ta, și ieși puțin din tiparele minții și a dogmelor.

Relaxează-te, și citește cu sufletul.

Cu toții am auzit despre Bobotează.

Dincolo de semnificația oferită de biserică, Boboteaza are un simbol ascuns, tainic, ce ne privește pe toți, indiferent de religia în care am primit confirmarea existenței prin botez, indiferent cum se numește acesta și care îi este ritualul.

Mai întâi, dă-mi voie să-ți reamintesc ce se spune despre acest moment din an.

Boboteaza este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor din lume, ca reamintire a momentului în care Iisus a primit confirmarea esenței lui divine prin botezul cu apa din râul Iordan.

Cel care a săvârșit actul a fost Ioan, numit Botezătorul deoarece îndemna oamenii la pocăință, adică la recunoașterea păcatelor prin spovedanie, prin renunțarea la lucrurile care îi țineau departe de divinitate, de lumina divină; iar apoi confirma această curățare prin simbolul spălării cu apă, numit generic BOTEZ. 

Ioan Botezătorul a fost considerat înaintemergătorul lui Iisus, povestind oamenilor despre fiul Domnului ce urmează să vină pentru a-i ajuta pe cei ce vor să primească ajutorul, ce vor să primească lumina divină prin renunțarea la „întunericul” ce îi ține departe de ea.

Atunci când Iisus l-a întâlnit pe Ioan pentru a primi confirmarea prin apă, Botezătorul a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii”. 

Aceasta a fost recunoașterea valorii și a luminii divine pe care o purta omul Iisus.

Cu prilejul botezului lui Iisus în râul Iordan, s-a arătat și a fost recunoscută de toți Sfânta Treime: Fiul Domnului, care primește recunoașterea prin glasul Tatălui ce s-a auzit atunci din cer spunând „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit!”, și confirmarea esenței divine prin coborârea luminii, a Duhului Sfânt sub forma unui porumbel care se așează pe umărul lui Iisus.

Această arătare poartă numele de Epifanie.

Dacă până atunci botezul făcut de Ioan avea semnificația unei curățări individuale cu apă, din momentul arătării Sfintei Treimi devine o taină deoarece aduce și focul divin ce are puterea de a purifica întregul neam al celui botezat.

Se spune că botezul este o taină nu pentru că ar fi un secret, ci pentru că simbolul său este dincolo de suprafața ritualurilor; acestea au fost create pentru a sublinia profunzimea și unicitatea confirmării și reconfirmării omului ca ființă divină.

Când omul se naște cei din jur îi recunosc existența, îi confirmă venirea și îi onorează esența divină prin botez. Alte religii folosesc alt nume pentru acest ritual. Important este că, din momentul botezului, omul este acceptat și integrat în comunitatea din care face parte.

Boboteaza este momentul din an în care ni se reamintește esența și faptul că oricând ne putem dezbrăca de superficialitate, de dogmatism, de rigiditatea teoriei impuse, de trăirea de suprafață, pentru a putea îmbrăca haina înțelepciunii câștigată prin căutarea de răspunsuri și găsirea de noi înșine.

Momentul de botez, de curățare, de purificare este necesar, se spune, deoarece odată cu căderea lui Adam, omenirea a fost atinsă de păcatele „lumești”, iar această perioadă a fost stopată odată cu Epifania sau botezul lui Iisus.

Indiferent de religia în care am primit botezul, Boboteaza are rolul să ne reamintească de faptul că am primit deja esența divină, Duhul Sfânt și confirmarea de copil al Luminii.

Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, deoarece prin pogorârea Duhului Sfânt nu doar apa Iordanului a fost purificată.

Ziua de 6 ianuarie este menită, astfel, să ne reamintească faptul că odată sfințite toate apele au rol purificator, cu condiția să dorim această curățire.

Îți reamintesc un lucru: planeta noastră este compusă, în proporție de aproximativ 75% din apă. La fel ca și corpul uman.

Și dacă Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, înseamnă că este și sărbătoarea curățării și purificării noastre, a fiecărui individ.

Doar că, așa cum știi, nu numai apa ci și focul divin e necesar pentru o curățire completă.

Ceea ce înseamnă că nu este suficient să bem sau să ne spălăm cu apă sfințită, dacă nu vrem să ne eliberăm de întunericul din noi, de emoții și trăiri ca ura, ranchiuna, frica, furia, gelozia, orgoliul, răutatea.

Apa din corpul uman este prelucrată și recirculată de rinichi, și eliminată prin vezica urinară. 

Rinichii sunt afectați de frici, temeri, panici. 

Ei răspund, energetic, de funcționarea normală a oaselor și măduvei osoase, precum și a organelor reproducătoare.

Focul, ca element, este reprezentat în corp de două organe: inima, pompa sângelui care asigură viața și de intestinul subțire, care prelucrează mâncarea cu care ne „hrănim” viața.

Atunci când aceste organe sunt afectate, ar fi bine să ne revizuim puțin criteriile după care ne trăim viața, și să facem o purificare, o curățare a emoțiilor distructive de esență divină din fiecare.

Nu este suficient să avem în casă Agheasma Mare (sau apa sfințită de Bobotează) pentru a fi automat puri. Mai e nevoie și de lucrul cu noi înșine. E nevoie să dăm afară frustrările și nemulțumirile, verbalizându-le. Aceasta este spovedania.

Boboteaza sau Epifania, la fel ca multe alte sărbători ale tuturor religiilor lumii, are rolul de a ne reaminti cine suntem cu adevărat, dincolo de corpul fizic. 

De noi depinde dacă vrem să trecem dincolo de limitele și limitările teoriilor, ale dogmelor și vom înțelege mesajul fiecărei sărbători.

Folosește-te de energiile acestor zile pentru a face curățenie în sufletul și viața ta.

Reamintește-ți că fiecare zi poate fi pentru tine  un nou început.

Reamintește-ți de tine!

Îți mulțumesc de însoțire printre rânduri, și nu uita: nu răspund pentru ceea ce crezi tu că am vrut să spun sau pentru ce ai vrut tu să înțelegi.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 06 ianuarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/01/boboteaza-semnificatie-si-simboluri.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

UN AN NOU NU ADUCE SCHIMBĂRI, ADUCE ȘANSE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Un an nou nu aduce cu el decât șanse și oportunități. Exact ca anii care au trecut și la începutul cărora (ne-)am făcut aceleași promisiuni de mai bine, de altceva.

Faptul că ieri a fost 2022 și ca azi e 2023 nu schimbă absolut nimic. Astăzi suntem exact ca ieri, cu aceleași bucurii sau frustrări, cu același optimism sau pesimism. Doar că euforia noului ne împiedică să vedem asta. 

O noapte de revelion nu schimbă nimic. Mai ales dacă am folosit-o să facem lucruri pe care le facem o dată pe an, adică să mâncăm, să ne bucurăm pentru că bubuie cerul de focuri de artificii, să bem, și să ne distrăm ca și cum atunci, în acea noapte, am primit dezlegare să facem ce nu facem de obicei.

Noaptea de revelion este doar un marcaj care face o trecere, ea nu aduce nimic. Este ca și cum trecem dintr-o țară în alta. Vama este acel marcaj care ne arată că trecem pe alt teritoriu. Dar viața și comportamentul nostru nu se schimbă doar pentru că am intrat pe alt tărâm. Vom fi și vom face aceleași lucruri de până acum.

Să ne imaginăm că viața noastră e alta doar pentru că e alt an, pentru că am băut șampanie, am mâncat și ne-am distrat, e un semn clar de imaturitate, un semn de desprindere de realitate și o sursă de frustrări pentru viitor.

Adică, hai să ne gândim la începutul anului trecut: ne-am bucurat că s-a terminat 2021, și am întrat în 2022, ca și cum acolo nu mai existau problemele pe care am refuzat să le vedem și să le rezolvăm.

Ce mișto că e un an nou, ducă-se pe pustii vechile probleme!

Iar după ce a trecut euforia sărbătorilor, ne-am trezit în aceleași situații vechi, cu aceleași obiceiuri vechi și aceleași comportamente care ne-au dus acolo de unde am sperat să scăpăm odată cu artificiile de la miezul nopții. Aceleași persoane care ne creează disconfort, același loc de muncă unde nu ne simțim valorizați, aceeași relație toxică ce ne consumă viața și energia, aceeași neîmplinire pe care o simțim, aceeași lipsă de sens și de împlinire cu care ne-am obișnuit și cu care am conviețuit și până atunci.

Aici avem 2 variante: să facem ceea ce am făcut până acum și să avem aceleași rezultate, sau să ne maturizăm odată și să gândim logic: "măi, am văzut ce am primit făcând ce am făcut, și nu-mi place, nu sunt fericit. Hai să încerc altceva pentru a primi ceva diferit până acum".

A sta și a înjura anul că el ne-a făcut nefericiți (și nu deciziile noastre), e un semn de imaturitate emoțională și un comportament de copil. Doar atunci când înțelegem că noi ne creăm viața, nou ne-o modelăm, se va schimba ceva, cu adevărat, la noi.

Nu altcineva este de vină pentru nefericirea noastră, noi am decis să rămânem acolo unde nu ne mai este bine și să inventăm scuze de genul "dar e foarte greu, ce știi tu!?... ție ți-e ușor sa vorbești... nimeni nu suferă ca mine!...".

Nu ne ține nimeni cu forța într-o situație.

Știi de ce suntem frustrați și furioși? Pentru ca, la un moment dat, ne dăm seama cât timp și câtă viață am irosit găsind scuze și nu rezolvări.

Doar atunci când ne săturăm de scuze, lamentări, frustrări, furii, boli și neîmpliniri, atunci când CU ADEVĂRAT ne-a ajuns suferința (și nu doar în cuvinte, ca să căutăm susținere emoțională), doar atunci vom fi dispuși să facem schimbarea, să tăiem în carne vie și să curățăm puroiul care am permis să se formeze în viața noastră.

Iar pentru asta nu avem nevoie de un moment sărbătorit pentru că așa se face. Avem nevoie să nu ne mai urâm, să nu mai simțim nevoia să ne pedepsim prin nefericire, să ne respectăm suficient de mult încât să ne alegem pe noi, fericirea și bunăstarea noastră. Și toate astea pot fi făcute în orice moment, în orice zi din an.

Adevăratul moment de sărbătoare este acela în care ne alegem pe noi, alegem să facem și să fim tot ce urăm altora cu atâta sârg să fie.

Pentru că un om care se alege pe sine creează precedent, devine exemplu de curaj și lumină călăuzitoare pentru alții.

Nu ceea ce spunem inspiră, ci ceea ce facem.

2023 va fi exact la fel ca până acum dacă nu vom face noi altceva, să nu ne mai mințim singuri!

Iar atunci când vom face schimbarea, indiferent de lună sau de zi, va fi revelion și focuri de artificii în Cer, drept recunoștință pentru curajul nostru de a ne alege.

2023 va fi diferit doar atunci când noi vom fi diferiți. Până atunci...aceeași Mărie cu altă pălărie.

2023 va fi așa cum decidem să fim!

Binețe, Om curajos!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 01.01.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/01/un-nou-nu-aduce-schimbari-aduce-sanse.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Numele ȘTEFAN - semnificație și menire

Sursa - internet

Binețe, dragă cititorule!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre ȘTEFAN.

Indiferent dacă te numești Ștefan, Ștefana, sau derivate de-ale lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

Nu uita să pornești și muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea gândurilor și a rândurilor.

Numele ȘTEFAN derivă din grecescul STEPHANOS și înseamnă COROANĂ.

Persoana ce primește la botez acest nume este menită să poarte cu demnitate coroana vieții, să accepte încoronarea din partea destinului ca pe o recunoaștere a valorii personale.

Depinde doar de caracterul fiecărui ȘTEFAN(A) dacă valoarea coroanei va satisface orgoliul, mândria și vanitatea, sau va înțelege că este vorba despre misiunea personală a fiecăruia, ce nu are nici o legătură cu ego-ul.

Persoanele cu acest nume au o misiune personală de a da mai departe, celor din jur, beneficiile „coroanei” vieții.

Sfântul Ștefan a fost un apostol omorât cu pietre de către cei ce nu acceptau noutatea învățăturilor lui Iisus, fiind considerat primul martir al creștinismului. A fost, deci, un deschizător de drumuri.

Dragă ȘTEFANA, ȘTEFAN, FANA, FANE, FĂNICĂ, ISTVAN, PISTA, PISTI, STEVE, ESTEBAN, îți urez să te bucuri de viața cu care ai fost încoronat(ă), să ai multă înțelepciune pentru a-ți folosi abilitățile cu care ai fost înzestrat(ă), să ai curajul să fii la înălțimea misiunii personale trasate de acest nume.

La mulți ani plini de lumină în suflet!

dr. Edith Kadar 

Arad, 27 decembrie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/12/numele-stefan-semnificatie-si-menire.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.