ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI - semnificații și simbolism

Schimbă-te pe tine și vei schimba lumea!

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Crucea este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale omenirii, și pe cât de simplă pare în aparență, pe atât este de încărcată de semnificații.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să povestim puțin despre simbolul crucii și semnificațiile unei zile în care ea este „personajul” principal.

Abordarea mea nu este religioasă, nici bisericească. Acelea le găsești scrise de oamenii acelor domenii.

Eu îți voi povesti din perspectiva omului curios să treacă dincolo de zidurile tabuurilor și să descuie porți ale cunoașterii.

Nu trebuie să fii de acord cu ce scriu, dar dacă tot insiști să citești abține-te de la comentarii răutăcioase. Nu sunt deținătoarea de adevăr universal, dar nici tu nu ești. Și nici biserica sau religia. 

Noi povestim aici, alegând ca unic „accesoriu” deschiderea minții.

În fiecare an, la 14 septembrie, ortodocșii prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci.

Ea se vrea o reamintire a găsirii crucii pe care a fost răstignit Iisus, și arătarea ei oamenilor la data de 14 septembrie 335 de către episcopul Ierusalimului, Macarie.

Dar, oare, dincolo de explicația dată de religie și biserică, care o fi semnificația acestei sărbători?

Nu e nevoie să fii ortodox pentru a citi acest material. De ce? Deoarece sărbătorile, prin vibrațiile înalte pe care le aduc, se adresează întregii omeniri și nu doar celor dintr-o anumită religie sau confesiune.

Gândește-te că Soarele există pentru toți, chiar dacă este noapte. 

La fel și sărbătorile diferitelor religii; ele aduc energii înalte întregii planete, indiferent de orientarea ta religioasă. 

Credința care te animă și deschiderea sau închistarea minții tale nu pot opri valul de energii benefice. 

Faptul că tu nu crezi în ceva, nu înseamnă că acel lucru nu e adevărat. 

Faptul că tu (re)negi o religie sau o confesiune nu o anulează și nu înseamnă că cei care o practică sunt păcătoși doar pentru că tu gândești altfel, dumnezeule care te-ai autointitulat!

Așa cum ți-am spus, Soarele există, indiferent dacă vrei să îl vezi sau dacă alegi să stai în casă cu storurile trase.

Înălțarea Sfintei Cruci aduce o energie extraordinară, de care poate beneficia oricine.

Dar, oare, care este semnificația crucii?

Crucea e compusă din două linii perpendiculare, una orizontală, care semnifică elementul pământ, pragmatismul, materialul, și una verticală, simbolizând urcarea omului la Dumnezeu; divinul, sacrul, partea spirituală.

Linia orizontală mai reprezintă și femininul, Yin-ul, intuiția, iar linia verticală reprezintă masculinul, Yang-ul, acțiunea.

Poți intui spiritul, dar acțiunea de a-l descoperi face diferența dintre teorie și practică.

Cele două linii se întâlnesc într-un punct comun, care adună energiile, le concentrează, pentru a le putea dispersa, mai apoi. 

Pentru a da energie, informație, trebuie să primești, mai întâi, să o concentrezi, să o alchimizezi; abia apoi o poți da mai departe, în lume. 

Crucea are 4 puncte, care se întâlnesc în al cincilea, centrul, inima, FOCUL purificator.

Povestea spune că femeia, linia orizontală, trebuie să întâlnească masculinul, linia verticală, în punctul care îi centrează: inima, IUBIREA, Dumnezeu.
De aceea, crucea poartă întreaga poveste a genezei omului din Dumnezeu, prin iubirea pe care El a transferat-o, a dăruit-o oamenilor pentru a nu uita că ei sunt purtătorii divinității prin duhul sfânt primit la întrupare.

CRUCEA reamintește că ceea ce este sus este și jos (verticala), și ce este înăuntru este și în afară (orizontala).

Crucea este reprezentată de cifra 4 la europeni și de cifra 5 în extremul orient.

4 este compus din 3, trinitatea, și din 1, unicitatea, UNUL.
5 este cifra compusă din 3, treimea, Cerul, și din 2, omul în cele 2 reprezentări: femeia și bărbatul.

Indiferent cum am lua-o, crucea simbolizează uniunea sacră a omului cu Dumnezeu, manifestată prin iubirea dintre bărbat - verticală, yang - și femeie - orizontală, yin.

Într-o lume ideală, bărbatul întâlnește femeia lui pentru a-l manifesta pe Dumnezeu. CRUCEA.

Din păcate, acest gen de manifestare a devenit desuet, demodat, iar bărbatul și femeia nu se mai unesc întru dumnezeire, ci întru mândrie, ego, reguli sociale, cutume demult depășite, adică falsa dumnezeire creată de om după chipul și asemănarea sa.

Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoarea din 14 septembrie, are menirea de a ne reaminti cine suntem; că nu suntem doar niște corpuri de carne de care a uitat Dumnezeu, doar niște trupuri rugătoare la Dumnezeu ca el să le facă pe toate în locul nostru, ci suntem materia animată de duhul sfânt, de spirit, de divinitatea manifestată în forma umană, numită și suflet.

Sărbătoare Înălțării Crucii ne „vorbește” nu numai despre trezire și despre acceptarea esenței divine din fiecare om, ci și despre renunțarea la atașamentele materiale.

Indiferent că accepți sau nu acest lucru, Christul din fiecare se va trezi, nu are nevoie de aprobarea ta.

Iar aceasta poate duce la simptome extreme, boli ciudate, un număr mare de îmbolnăviri și de decese subite, comparativ cu alți ani. De ce? Pentru că omul nu poate accepta că e parte de dumnezeire, din moment ce a fost educat că e un păcătos și că Dumnezeu se supără și pedepsește dacă are chef. Și pentru că și-a făcut din atașamentele de lucruri un nou dumnezeu.

Înălțarea Sfintei Cruci are menirea să ne reamintească despre esența noastră divină, despre care noi uităm prea des, despre alegeri inspirate, despre manifestarea liberului arbitru și despre dumnezeirea ce apare la întâlnirea principiului masculin, Yang, cu cel feminin, Yin.

Din punct de vedere astrologic, ne aflăm în zodia Fecioarei, guvernată de planeta Mercur, a comunicării. Fecioara coordonează digestia.

Cu alte cuvinte, în această perioadă fii atent(ă) la ce comunici cu ceilalți, dar mai ales cu tine, deoarece asta va stabili calitatea vieții pe care o „digeri”. 

Transmiți informații mincinoase, îți hrănești relațiile și viața cu cuvinte superficiale, de formă, fără conținut real, îți vei înfometa sufletul de dumnezeire, și vei avea, la propriu, probleme digestive: balonare (aer toxic), colite, boală Crohn (focul minciunilor face ravagii), constipație (lipsa elementului apă, de curățare), intoleranțe alimentare (pământul sterp, deoarece ai plantat minciuni).

Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătoarea care ne reamintește de dumnezeirea din noi, ne reamintește să o cultivăm, să o îngrijim, pentru ca „roadele” spiritului să ne încarce cu bucurie, pace în suflet, armonie și cu IUBIRE, adică Dumnezeu manifestat în noi. 

Nu da cu piciorul în oportunitățile de dezvoltare a ta, indiferent ce religie sau confesiune ești.

Fii atent(ă) la relațiile din viața ta, nu mai minți, dar, mai ales, nu te mai minți. Spune adevărul, oricât de greu ți-ar fi. Îți ești dator cu sinceritate, bucurie, adevăr și libertate.

Alege cu înțelepciune. 

Înalță-te, omule, de la nivelul tău, pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, simbolul uniunii fiind CRUCEA.

Înălțarea Crucii este ridicarea ta din stadiul de om simplu la cel de trăitor întru Dumnezeu. Adică transformarea din om în OM.

Ai liberul arbitru. Alege cu înțelepciune. Alege-te!

Binețe, dragă OM!

dr. Edith Kadar 

Arad, 14 septembrie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/09/inaltarea-sfintei-cruci-semnificatii-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea!

Spunem sau nu spunem „LA MULȚI ANI” în ziua de 15 august celor care poartă nume derivate din Maria?

Unii spun că da, alții spun că nu. Cine are dreptate? Unde este adevărul?

Dar, dacă ți-aș spune că este o sărbătoare a tuturor, indiferent de numele purtat, că este ziua în care energia feminină grosieră adoarme, pentru a putea renaște în eternul feminin, fără de care nu există viață, și fără de care nici masculinul nu ar primi hrana?

Binețe, dragă cititorule!

Dacă ești ultraortodox în orice religie ai avea, și pentru tine credința și divinitatea sunt confundate cu religia, biserica și preoții (NU SUNT ACELAȘI LUCRU!), probabil ai sărit deja la comentarii, fără să ai răbdarea să citești ce vreau să spun. 

Dacă nu, te invit să povestim puțin de ce cred eu că 15 august e ziua VIEȚII, deși se prăznuiește adormirea sfintei Maria. Ca de obicei, apelez la înțelepciunea ta de a nu-mi da răspuns înainte să citești tot materialul, și nu doar textul introductiv. Nu scoate din context ceva doar pentru a-ți servi de hrană orgoliului, acum, în zi specială.

15 august este zi de sărbătoare. Și încă una mare: Sfânta Maria Mare.

Ortodocșii numesc această zi Praznicul Adormirii Maicii Domnului. Catolicii - Înălțarea Maicii Domnului.

Se spune că în această zi, Maria, mama lui Iisus, a murit, fiind înconjurată de toți apostolii, chemați cu această ocazie la Ierusalim. Moartea ei a fost lină, trecerea în neființă fiind făcută în brațele fiului ei preaiubit, prezent și el pentru a onora femeia care i-a dat naștere.

Corpul ei a fost depus într-un mormânt din Ghetsimani, de lângă Ierusalim.

Apostolul Toma a ajuns mai târziu, după 3 zile de la înmormântare, și a cerut să fie dus la mormântul sfintei, pentru a-și prezenta respectul. Dar la deschiderea mormântului (același tip cu al lui Iisus), au văzut cu toții că trupul Mariei nu mai era, acest lucru fiind interpretat că și corpul fizic i-a fost ridicat la cer. La fel ca și fiul ei, Iisus.

Aceasta este povestea care stă în spatele acestei mari sărbători prăznuită de creștinii ortodocși și catolici.

Pentru ortodocși, praznicul este al Adormirii Maicii Domnului, deoarece se consideră că un om declarat sfânt nu poate să moară.

Pentru catolici este praznicul Înălțării Maicii Domnului, ei punând accentul pe dispariția corpului fizic, considerând-o ridicare la cer.

Dar, dincolo de rituri, ritualuri, cutume și teorii religioase, există aspectul simbolic al acestei zile.

Maria, mama lui Iisus Hristos, este simbolul feminității manifestată în toate aspectele femeii: mamă, soție, supusă, plină de curaj, acceptă hotărârile celorlalți, dar și le asumă pe ale ei proprii; acceptă ceea ce este menit pentru ea - să fie însărcinată, deși era fecioară, chiar dacă asta i-a adus oprobiul public în acea perioadă - deoarece divinitatea îi vorbea, iar divinul din ea auzea și înțelegea.

Femeia născătoare de prunci, soție devotată, cu atitudine asumată față de ceva mai presus de materie -  de Dumnezeu, femeia capabilă să lupte, să îndure suferințe, știe că face parte dintr-un plan mai mare, dincolo de înțelegerea umană. Iar această înțelepciune, acest nivel de înțelegere îi purifică corpul la toate nivelurile, pentru a putea manifesta divinitatea.

Este arhetipul FEMEII DIVINE, care, curățată de toate energiile negative acumulate de mental, devine MAMA DIVINĂ, capabilă să nască prunci puri, curați, fără programele moștenite din arborele genealogic.

Este FEMEIA care creează fii puternici, bărbați aleși, meniți să schimbe lumi, teorii, reguli rigide, și să creeze lumi noi, pline de energia pură a divinității.

Este FEMEIA DIVINĂ, sau PRINCIPIUL FEMININ, sau YIN-ul.

Ea (pro)creează copilul ce va avea aceleași calități ca ea: va fi zămislit din energia divină ce va sălășlui vremelnic într-un corp fizic, BISERICA, constituit din energia telurică, grosieră, cu vibrație joasă.

Este MAMA DIVINĂ ce creează OMUL ce l-a acceptat pe Dumnezeu și care îl manifestă în fiecare moment al existenței lui aici, pe Pământ.

Omul a fost creat în iubire, pace, armonie divină, și a luat două aspecte: feminin și masculin.
Există multe teorii care susțin crearea femeii din coasta lui Adam, a bărbatului primordial. Dar cine l-a (pro)creat pe Adam, întâiul bărbat? Dumnezeu? Atunci înseamnă că și Eva a fost zămislită la fel; altfel suntem nevoiți să acceptăm o divinitate misogină, teorie acceptată de cei care și la ora actuală consideră femeia ca fiind un obiect nesemnificativ, fără drepturi, doar plină de îndatoriri.

Dincolo de orice discuții care nu se vor termina niciodată, există un adevăr ce nu poate fi combătut: NICIUN BĂRBAT NU POATE EXISTA FĂRĂ SĂ FI FOST NĂSCUT DE O FEMEIE!
Așa cum NICIO FEMEIE NU POATE PROCREA FĂRĂ SĂMÂNȚA BĂRBATULUI!

Nu se poate unul fără celălalt.

Maica Maria a născut pe Iisus din sămânță divină, provenită de la Tatăl.
Trinitatea: Tatăl, Duhul sfânt (sămânța tatălui, purtătoare de energie divină) și Fiul cel creat, are nevoie de un loc sacru unde să se dezvolte viața, și unde energia divină, duhul sau spiritul să își „coase” o haină - corpul fizic.
Iar acest loc sacru este FEMEIA DIVINĂ, principiul feminin, MAMA, capabilă să aducă pe lume OMUL purtător de Dumnezeu. Maica SFÂNTĂ. MARIA.

Ziua de 15 august, dincolo de conotația sa de zi în care majoritatea credincioșilor vor avea motiv să mănânce, să bea, să posteze mesaje nenumărate și să-și fluture evlavia și pioșenia scoasă de la naftalină cu ocazia marilor sărbători, este ziua în care ar trebui să ne reamintim semnificația Adormirii și a Înălțării.

Dacă Maria este PRINCIPIUL FEMININ, adormirea ei semnifică moartea obiceiurilor distructive ale mamelor față de copiii lor: impunere, control, iubirea plină de condiții, pentru a șterge din codul lor genetic toate „programele” limitative identice primite, la rândul lor, pe linia familiei, cu scopul de a curăți corpul de balast și a lăsa divinitatea să se manifeste în urmași.

Cum Maica Maria este prototipul FEMEII, ziua de 15 august este nu doar a celor care îi poartă numele, ci a tuturor femeilor care își adorm pornirile ce le îndepărtează de vocea lui Dumnezeu, divinitatea lăuntrică (sau ar trebui să o facă), pentru a renaște din cenușa propriilor emoții și comportamente negative distruse, într-o nouă formă pură, în ziua de 8 septembrie, de Sfânta Maria mică.

Dar, așa cum am spus, o femeie nu poate (pro)crea fără un bărbat alături, fără energia masculină.
Deci, dacă e ziua în care se cinstește principiul feminin, nu se poate să nu fie și a celui masculin, care completează femeia.

Între 15 august și 8 septembrie, cerurile rămân deschise pentru ca energia divină să poată curăți obiceiurile distructive ce ar trebui să „adoarmă” în noi, pentru ca apoi, din 8 septembrie, să poată curge prin corpuri, minți și suflete curățate. 

La ce să te aștepți în această perioadă? 

- La amplificarea conflictelor de familie, atât cu părinții, cât și cu soțul/soția, pe marginea unor moșteniri (fie la propriu, fie obiceiuri moștenite care distrug armonia în familie):

- La conștientizarea unor amintiri traumatice vechi și înțelegerea că unele probleme sunt ale părinților sau bunicilor, nu sunt ale tale;

- La acutizarea problemelor de sănătate din zona genitală, la rinichi, oboseală cronică (glande suprarenale), probleme digestive, dureri de coloană vertebrală lombară și sacro-coccigiană (șale și noadă);

- La simptome ca de răceală datorate schimbării mucoaselor din cauza eliminării vechiului, și înlocuirea cu energie proaspătă, creatoare;

- La nevoia acută de somn deoarece eliminarea amintirilor vechi poate fi traumatizantă, iar mentalul adoarme omul pentru a-l „anestezia” și a-l proteja de durerea reamintirii.

- La dereglări de ciclu menstrual, probleme temporare de libido și potență, sau/și probleme de a rămâne însărcinate.

- La modificarea ușoară a tensiunii arteriale și a glicemiei (zahărul din sânge). 

- La vise intense, trăiri exagerate ale unor probleme minore;

- La dereglarea aparaturii electrocasnice (cum întregul câmp electromagnetic al corpului e afectat, va influența câmpul aparatelor).

- La amplificarea tuturor celor de mai sus începând din 21 august, cu ocazia eclipsei de Soare.

Ce poți face, cum te poți ajuta?

- Consumă alimente ușoare, evită cărnurile grele. Digestia e deficitară acum.

- Bea cât mai multe lichide, de preferință sucuri naturale, fresh-uri de fructe roșii, portocalii, galbene;

- Odihnește-te cât mai mult; permite subconștientului tău să facă curățenie;

- Stai cât mai mult în aer liber, plimbă-te, umblă desculț(ă), întinde-te pe pământ pentru a te încărca cu energie telurică, dar și cu cea solară.

- Observă-te, observă-ți gândurile și simțirile, iar înainte să explodezi întreabă-te: „Unde este Dumnezeu în această situație conflictuală?”. Nicăieri? Atunci nu-i da curs.

- Fă exerciții de respirație și de introspecție. Nu gândi la nimic; și acela e gând.

- Dacă îți vin în memorie amintiri vechi, observă ce simți, cum îți reacționează corpul, care parte a lui se contractă. Cunoaște-te, doar ești cea mai apropiată persoană a ta!

- Fii atent(ă) ce oameni îți ies în cale; ei sunt oglinzile a ceea ce ai de rezolvat;

- Citește și observă mesajele textelor care îți cad în mână. Universul îți vorbește astfel.

- Nu te irosi în lupte mici, păstrează-te pentru dezvoltări mari.

15 august este o zi specială pentru „adormirea” femeii ce nu-l are în ea pe Dumnezeu, pentru ca, apoi, să renască plină de lumină. 

15 august este o zi specială pentru bărbații care ajută femeia în acest demers.

De aceea, eu voi spune cu tot dragul:  La mulți ani MARIA, MARIANA, MARINA, ANA-MARIA, MIOARA, MARIOARA, MARIN, MARIAN, MARIUS!!! 

LA MULȚI ANI TUTUROR FEMEILOR ȘI BĂRBAȚILOR CARE LE COMPLETEAZĂ!

Fie ca tot ce este negativ să „adoarmă” în noi, pentru a renaște în LUMINA DIVINITĂȚII!

Binețe, dragă OM înțelept!                                               

dr. Edith Kadar 

Arad, 15 august 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html)  

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ADEVĂRATA TRANSFORMARE ESTE PRACTICĂ, NU ÎN TEORIE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Ne place ideea de evoluție, de creștere personală și de dezvoltare în spirit.

Credem că dacă am citit câteva cărți, am urmărit câteva filme, am fost la câteva ateliere și câteva tabere, puf!, ne-am multilateral dezvoltat și ne-am iluminat mai ceva ca farul pe faza lungă. Credem că dacă începem să folosim cuvinte pompoase, să avem gesturi teatrale, să începem să îi corectăm pe "muritorii" care nu au avut norocul nostru de a sta sub bec... ăăă... de a se ilumina, dacă eliminăm cuvinte câh! din dicționar și îi apostrofăm pe "păcătoșii" care nu vorbesc ca la carte (că la cartea noastră, să ne înțelegem), gata, am ajuns pe cele mai înalte culmi ale evoluției, am devenit înalți în conștiință, crescuți în conștiență, și am intrat în clubul exclusivist al sfinților în viață.

Nah!, suntem tot acolo, doar cu ego-ul dospit. Dar asta este prima etapă, primii pași: orgoliul spiritual.

Suntem în iluzia că știm mai multe decât alții, în iluzia că dacă știm teorie suntem mai buni decât cei care (credem noi că) nu știu nimic.
Suntem în iluzia că suntem speciali, că suntem mai valoroși, mai spirituali decât alții, și nu ne mai dăm seama cât orgoliu și câtă aroganță avem. Nici măcar nu realizăm că adevărata creștere și dezvoltare personală și spirituală nu au nimic a face cu a critica, a apostrofa, a condamna (chiar și în gând), a corecta și a-i privi de sus pe ceilalți.
Suntem în iluzia că dacă știm mai multe decât am știut ieri, știm mai multe decât oricine altcineva. E ca și cum un copil merge în clasa întâi și pentru că a învățat să scrie și să citească, crede că doar el știe asta, inconștient că sunt atâția care știu mai multe și care au ajuns la nivelul unde nu mai simt nevoia să vorbească; tac și observă.

Și cum ne dăm seama că suntem în iluzie?
Când vorbim mult și facem puțin, e iluzie, e minciună.
Când dăm sfaturi pe care nu le urmăm, e iluzie, e minciună.
Când le cerem altora să fie impecabili, să facă în viață ceea ce noi nu facem, e iluzie, e minciună.
Când îi criticăm pe alții că nu sunt ce ar trebui, dar noi avem conturi cu nume fals și cu poze în care lipsim, e iluzie, e minciună.

Dacă nu ne asumăm cine suntem, dăm sfaturi și atacăm camuflați în altcineva decât suntem cu adevărat, e o mare minciună, și nu are nimic a face cu spiritualitatea. Acolo e doar un copil speriat, cu multe traume nerezolvate.

Munca cu noi este grea, este murdară, este obositoare; ne face să vrem să ne oprim, să renunțăm la tot și la toți cei care ne scot din confortul ignoranței în care am zăcut atât timp.
Munca cu noi înșine ne poate face - cel puțin în prima fază - să vrem mai multe măști, de data asta împodobite cu pseudo-cunoașterea (știu ca se scrie legat, dar vreau să subliniez falsul, "pseudo") proaspăt acumulată în teorie.

Adevărata creștere personală este practică; adevărata dezvoltare spirituală este tot practică.
Degeaba știm multe dacă facem puține.
Degeaba acumulăm cunoștințe în teorie și umplem caiete întregi de notițe dacă nu aplicăm nimic în viața noastră.
Degeaba suntem deștepți cu alții dacă acasă nu facem ce am predicat.
Degeaba îi sfătuim pe alții cum să-și aranjeze viața dacă a noastră rămâne în derivă.

Adevărata creștere se produce doar atunci când încetăm să vedem în afara noastră ceea ce e de rezolvat, de fapt, în noi. Adevărata dezvoltare apare atunci când suntem dispuși să săpăm adânc în noi, să ne băgăm în rahatul pe care l-am creat sau l-am moștenit din familie, și să începem curățenia.
E ușor? Nu. Dar este singura cale pentru a deveni o variantă mai bună a noastră.

Creșterea personală și dezvoltarea spirituală pot fi făcute de oricine, dar nu toți vor reuși. Doar cei care trec peste orgoliul teoriei și aroganța dată de ignoranță. Vorba aceea: „mulți chemați, puțini aleși”.

Adevărata transformare este practică, nu în teorie. E nevoie de mult curaj pentru a ne convinge de acest adevăr, curaj pe care nu toți îl avem.

Omida știe că va ajunge fluture, nu trebuie să demonstreze asta.

Cam acesta este (pentru mine) mesajul Lunii pline în Vărsător, moment ce va avea loc marți, 01.08.2023. 

Mai multe despre iluzia dezvoltării și orgoliul spiritual voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct luni, 31.07.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/iDk7TI0WjC8) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/3657869514497578).  Te aștept cu drag. 

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 30.07.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SUFERINȚA, UN ORGOLIU?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Disclaimer: înainte să sari, citește textul integral, nu scoate din context doar ceea ce îți coafează orgoliul. Doar pentru că nu te-ai gândit la acest aspect nu înseamnă că el nu există.
A reacționa e simplu. A citi cu atenție și a înțelege cere muncă cu tine și mult timp.

*. *. *. *. *

Și suferința este tot un orgoliu. De ce? Pentru că ne creează iluzia că ceea ce vrem și credem este mai important decât ceea ce (credem că) merităm.

Suferința este normală; ea apare atunci când lucrurile nu merg așa cum vrem sau cum credem că ar trebui să fie. Dacă nu am suferi, cum ne-am mai da seama că suntem orgolioși, că lucrurile și lumea nu sunt așa cum credem că ar trebui să fie?

Suferim nu pentru că cineva apropiat suferă, ci pentru că suferă mai mult ca noi și ne-a luat locul pe piedestalul suferinței.

Suferim nu pentru că ne-a părăsit cineva, ci pentru că se poate descurca fără noi, pentru că acel cineva își poate trăi viața fără ca noi să fim în centrul atenției și a lumii sale.

Suferim nu pentru că am auzit ceva neplăcut, ci pentru că nu am auzit ceea ce ne-ar fi plăcut să ni se spună, ceea ce am crezut că ni se cuvine să ni se spună.

Suferim nu pentru că nu am primit ceva, ci pentru că ceea ce am primit nu este ceea ce ne-am dorit, ce am așteptat, ce am considerat că ni se cuvine de acolo, de pe piedestalul pe care singuri ne-am postat.

Nu suferim că ne doare ceva, ci pentru că ne doare când ne-am făcut planuri să facem altceva, când boala nu era în gândurile noastre.

Nu suferim că moare cineva apropiat, ci pentru că nu vom mai beneficia de prezența sa, de ceea ce ne făcea să simțim, să fim.

Vrem ca cineva să se vindece, să trăiască, să se schimbe pentru ca nouă să ne fie la fel de bine ca până acum, să facem mai puțin pentru ca ei să facă mai mult iar nouă să ne fie bine.

Suferința este a minții, a ego-ului, atunci când refuzăm schimbarea sub orice formă.

Singura suferință a sufletului este că nu este ascultat, nu este lăsat să ne ghideze.
Singura suferință a sufletului este că a fost înlocuit cu oameni, lucruri și aroganță. Aroganța suferinței. De aceea suferința este un orgoliu.

Sunt suferința și orgoliul obligatorii? Da, altfel cum am înțelege liniștea, integritatea, onestitatea, sinceritatea față de noi și smerenia?

Suferința, un orgoliu? Da, obligatoriu pentru evoluție!

Binețe, Om!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 29.07.2023

 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DACĂ NU EXIȘTI ÎN OCHII TĂI, CINE EȘTI TU, CEL CARE TRĂIEȘTE PENTRU ALȚII?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 DACĂ NU EXIȘTI ÎN OCHII TĂI, CINE EȘTI TU, CEL CARE TRĂIEȘTE PENTRU ALȚII?

Să simți una și să spui altceva a devenit deja o obișnuință. Mulți sunt convinși că aceea este normalitatea, că așa trebuie să se comporte, și că a spune ceea ce simt cu adevărat este, de fapt, o greșeală, o eroare, ceva care îi scoate în afara societății.

Și totuși, ce faci cu tot ceea ce simți, dar negi pentru a părea perfect și a fi acceptat de ceilalți?

Dar cu emoțiile pe care nu vrei să le exprimi, ce faci? Știi tu, alea pe care le negi, pe care le ascunzi în spatele măștilor pe care ți le pui? Crezi că dacă nu le arăți ele dispar din tine? Nu. Se vor manifesta mai târziu sub formă de boli.

Ce faci cu plânsul pe care ți-l reprimi, cu lacrimile pe care le înghiți pentru a nu părea slab, vulnerabil sau, Doamne ferește!, simțitor? Crezi că plânsul dispare undeva? Nu. Îți va slăbi vederea până când vei permite ca lacrimile să curețe lumea falsă pe care ți-ai creat-o.
Nu este suficient să plângi dacă, după aceea, vei continua să faci tot ca până atunci.

Ce faci cu urletul acela din interiorul tău, acela pe care vrei să îl ascunzi în spatele veseliei forțate și gălăgioase pe care le afișezi? Crezi că urletul dispare undeva? Nu. Îți va crea probleme legate de voce, de exprimare, de nod în gât, de tiroidă, de coloană cervicală, de respirație.
Nu este suficient să urli dacă nu spui ceea ce te deranjează cu adevărat.

Ce faci cu furia pe care o ai pe tine că accepți mult mai puțin decât meriți, că ești și faci doar ce îi mulțumește pe ceilalți dar nu pe tine, și că din nou te-ai amânat, i-ai pus pe alții pe piedestalul nevoilor că doar tu nu contezi? Crezi că furia dispare undeva? Nu. Va apărea sub formă de probleme la colecist (fiere), pancreas, stomac, calitatea digestiei, intoleranțe și alergii.
Nu este suficient să îți descarci furia pe alții, tu ești furios pe tine.

Ce faci cu nevoile tale, ale sufletului tău, acelea pe care le tot ascunzi și le negi rușinat că ai îndrăznit să vrei și tu să primești ceea ce le dai altora? Crezi că ele dispar undeva? Nu. Se vor manifesta prin boli ale ficatului, pancreasului (diabet), cardiovasculare (hipertensiune arterială), reflux gastro-esofagian, probleme de scaun.
Nu este suficient să îți satisfaci câte o nevoie, așa, din când în când, doar pentru a-ți liniști conștiința, dacă nu vei face din tine o prioritate.

Ce faci cu sentimentul acela că tu exiști doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți? Crezi că dispare din tine? Nu. Se ascunde sub straturi de grăsime, se deghizează în boli endocrine, migrene persistente, probleme de coloană, de picioare.
Nu este suficient să le spui altora că cea mai mare mulțumire a ta este să îi mulțumești pe ceilalți. Tu pe cine minți?

Ce faci cu rușinea pe care o simți atunci când ai îndrăznit să te pui pe primul loc, când (crezi tu că) ai fost rebel și ai făcut ceva pentru tine? Crezi că dispare din tine, chiar dacă ești pregătit să juri că tu nu simți așa ceva? Nu. Apare sub formă de probleme ale intestinului subțire și gros.
Nu este suficient să spui că trăiești pentru alții dacă ești mort pentru tine.

Ce faci cu golul acela din tine, pe care îl umpli cu mâncare, băutură, lucrat în exces, cu nevoia de a controla tot și pe toți, cu nevoia de a-i salva pe cei care nu îți cer asta? Crezi că dispare din tine? Nu. Îl vei umple cu chisturi și tumori de toate felurile.

Ce faci cu lipsa de valoare din ochii tăi, cu sentimentul că nu meriți fericire, bani, iubire și apreciere, că nu ești demn de Dumnezeu? Crezi că dispare din tine doar pentru că îi pui pe alții pe un piedestal? Nu. Va apărea sub formă de boli ale rinichilor, ale oaselor și sângelui.

Dacă tu nu exiști în ochii tăi, deci ești zero, cine este cel care crede că face pentru alții, trăiește pentru alții, îi ajută pe alții? Păi tu nu contezi pentru tine, ești o lipsă, un gol. Dacă nu exiști în ochii tăi, cine este cel care trăiește pentru alții?

Oricât ai încerca să te justifici și să reciți ce ai fost învățat cum că doar ajutarea celorlalți este importantă, nu îți poți păcăli corpul fizic și sufletul. Sufletul, îți amintești de el? Acea parte pură din tine fără de care tu nu ai exista. Sufletul, acea voce de copil care nu va tăcea, care va cere să îi acorzi atenție; ca un prunc care plânge că îi este foame și vrea în brațe.

Nu poți da altcuiva ceea ce tu nu ai. De unde să dai? Din gol? Din lipsa de tine?

Nu poți face pentru cineva ceea ce refuzi să faci pentru tine. De unde să știi ce e bine pentru celălalt? Nu știi, faci ce ai face pentru tine, dacă ți-ai aminti că exiști.

Uită-te în jurul tău, privește oamenii din viața ta, privește situațiile pe care le atragi.
Îți place ce vezi? Mergi mai departe.
Nu îți place? Păi și de ce continui să faci același lucru?

Nimeni nu se va schimba doar pentru că vrei tu. Cum să se schimbe dacă nici măcar tu nu te schimbi?

Sufletul, care strigă ca un copil, vrea atenție, și nu poate fi făcut să tacă doar pentru că le dai altora atenție. Este ca și cum ți-e foame și, în loc să mănânci, îi hrănești pe alții. Ți-a trecut foamea? Da de unde! S-a amplificat, la fel ca strigătul sufletului care simte durerea că l-ai abandonat.

Ceea ce vezi la alții și vrei sa ajuți, să corectezi, este de lucrat la tine.
Trezește-te! Altfel te pierzi de tine. Iar asta înseamnă moarte.

Trezește-te, omule!

Binețe, dragă Om!

Edith Elisabeta Kadar

P.S. Pictura "STRIGĂTUL DURERII", semnată de Simona Liliana Florincaș 🙏🌹❤️

 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/07/daca-nu-existi-in-ochii-tai-cine-esti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SÂNZIENELE și NAȘTEREA CUVÂNTULUI BOTEZĂTOR

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea

 *     *     *     *     *     *     * 

Binețe, dragă OM!

La ceas de sărbătoare m-am gândit să povestim puțin despre basme, despre mesajele din cuvinte, despre lumea pe care o zămislim prin și din cuvinte.

Ce legătură este între cele două momente sărbătorite azi? 

*   *   *   *   *   *   *

Ne plac basmele și poveștile; ele ne-au încântat copilăria și ne-au hrănit imaginația, făcându-ne să accesăm, atunci, tărâmul și personajele fermecate despre care am auzit sau despre care am citit.

Am fost fascinați de Șeherezada și de poveștile ei spuse de-a lungul a 1001 de nopți. Alladin, Ali Baba, Zmeul, Făt Frumos, Muma Pădurii, Ileana Cosânzeana, sunt doar câteva dintre personajele care ne-au delectat, incitat și relaxat.

Fiecare popor își are propriile basme și personaje. Dar, indiferent de zona de pe glob, atât poveștile, cât și eroii au câteva puncte comune. În fiecare basm se vorbește despre personaje pozitive și negative, care duc - sub o formă sau alta - lupte între ele. Și de fiecare dată binele învinge răul, îl anihilează, îl înăbușă.

De fiecare dată, personajele sunt puse să aleagă între bine și rău, între formă și fond, subliniind, astfel, caracterul eroului (vezi „Fata moșului și fata babei”, „Punguța cu doi bani”, „Ursul păcălit de vulpe”, etc.)

Fiecare basm și poveste au un tâlc pe care cititorul trebuie să-l deslușească și să-l înțeleagă; dacă vrea. 

Pentru unii, basmele sunt doar asta, basme, povești de adormit copiii, și care nu au nicio legătură cu realitatea. 

Dar sunt și oameni care au înțeles că nimic nu poate fi plăsmuit, inventat, nici măcar de cea mai bogată imaginație, fără a avea un sâmbure de adevăr.

Și dacă fiecare poveste, indiferent de țara sau poporul care o spune, are puncte comune, înseamnă că acel adevăr care a creat miile de basme a fost comun tuturor.

Dar, oare, ce au avut în comun toate popoarele de-a lungul timpului? Începuturile. GENEZA.

Totul este creat de cineva, undeva, cândva. 

Pentru ca un copil să se nască, el trebuie să fie conceput și creat, mai întâi, în gândurile părinților. Pentru unii a fost bucurie, dar pentru alții o neplăcere, o corvoadă.

BINELE sau/și RĂUL. POLARITĂȚILE.

Dacă copilul a fost creat în bucurie, el va aduce cu sine lumină, bucurii și împlinire. 

Dacă a fost conceput împotriva voinței, din inconștiență și ignorare a consecințelor, adică a fost un accident, el va fi creat din materia acelui moment: frică, furie, frustrare, panică, minciună, etc. Acela va fi copilul zămislit din haos, din întuneric, personajul negativ - „balaurul” sau „zmeul”, care ar putea fi copilul bun dacă nu s-ar arunca asupra lui tot balastul neasumării consecințelor.

Indiferent ce creează, omul pune în creația sa energia din acel moment: iubire sau ură; bucurie sau nemulțumire; frumusețea simțirii sau urâțenia trezirii la realitate. Binele și răul. Lumina și întunericul. Pozitiv și negativ. Yin și Yang. Rai și Iad. Dumnezeu și Satan. POLARITĂȚILE.

Dar, oare, ce a fost la început?

„La început a fost cuvântul. Și cuvântul a fost la Dumnezeu. Și Dumnezeu era cuvântul.” Așa începe Evanghelia după Ioan. Și poate nu întâmplător acest mesaj ne-a fost transmis de cineva pe nume IOAN, care semnifică „grația, favoarea, milostenia lui Dumnezeu”.

Înainte de a crea Lumea, Dumnezeu a creat CUVÂNTUL, care poartă în el intenția, precum și toată energia și emoția momentului de geneză.

În fiecare dintre cele 6 zile, Dumnezeu-Creatorul a SPUS ceva, a formulat ceea ce a creat, abia după aceea cuvântul s-a transformat în faptă. Tot ce a creat Dumnezeu a creat în două polarități, cele 2 capete ale unui întreg: lumină și întuneric; cer-pământ; uscat și ape; femeie-bărbat.

Fiecare creație este după chipul și asemănarea creatorului. Și așa e normal; autorul pune în opera sa parte din el.

Dar dacă fiecare creație are 2 polarități, două capete (aparent) opuse, înseamnă că și Creatorul are tot două polarități!

Când vorbim despre Geneză, despre mitul lui Adam și a Evei, despre pomul cunoașterii binelui și răului și șarpe, vorbim, de fapt, despre cei 2 poli ai Creatorului.

Dumnezeu nu poate crea ceva separat de El, și nimic nu poate fi creat fără voia lui; nici măcar Iadul și Satan. Dumnezeu nu poate crea decât ceva DIN EL.

Binele și răul nu există; sunt doar 2 capete ale aceluiași lucru, și cărora le dăm noi denumirea așa după cum am fost învățați.

Nu am putea înțelege binele dacă nu ar fi răul; nu am putea aprecia lumina dacă nu am sta în întuneric. Nu putem mulțumi pentru iubire dacă nu am trăi în frică, o perioadă.

Cum am putea alege ceva dacă nu am cunoaște și opusul său?

Personaj pozitiv - personaj negativ.

Făt Frumos și Zmeul.

Ileana Cosânzeana și Muma Pădurii.

Sânzienele sau Ielele și Rusaliile.

Dumnezeu a fost Creatorul, iar tot ce a creat s-a putut re-crea, replica, având exemplul în „program”.

Părinții (creatori) dau mai departe copiilor (creații) toate calitățile, dar și defectele lor; toate problemele nerezolvate, dar și soluțiile lor; toată gama de emoții pozitive și negative, pentru ca replica, creația, copilul, să aleagă, să își manifeste liberul arbitru. Binele sau răul; iubirea sau frica; pacea sau războiul. Toate sunt alegeri proprii, iar aceste alegeri vor deveni energia creatoare, CUVÂNTUL CARE ZĂMISLEȘTE.

Tot ceea ce vezi a fost creat de cineva: părinți, bunici, străbunici, etc., și poartă amprenta ta, a cuvântului tău: înjuri, blestemi, ocărăști, judeci, batjocorești, cerți, asta este lumea pe care o creezi, în care locuiești, și în care toți sunt zmei, căpcăuni, vrăjitoare, gheonoaie, draci care îți populează Iadul.

Dar dacă tu știi că ești creator, vei alege să manifești lumina, pacea, înțelepciunea, frumusețea, iar lumea ta va fi plină de Ilene Cosânzene, Feți Frumoși, și de entități pline de lumină și iubire.

Totul este o alegere: când te superi, ai ales să faci așa hotărând că zen-ul și iubirea e pentru fraieri. La fel și când alegi să nu dai frâu liber furiei și agresivității, că tot nu-ți aduce ceva bun.

În fiecare moment suntem sprijiniți pentru a lua hotărâri corecte prin pildele pe care le citim, prin basme, povești, ce au în ele sămânța CREATORULUI: CUVÂNTUL, ADEVĂRUL, VIAȚA.

Azi e ziua de Sânziene, dar și nașterea sf. Ioan Botezătorul.

Sânzienele sau ielele sunt personaje pozitive prezente în folclorul nostru de peste 5000 de ani.

Ele sunt creații ale Soarelui, ale luminii pure. Ielele ajută, dar dacă nu le respecți îți pot face rău biciuindu-te dacă CUVÂNTUL cu care ai creat ziua este lipsit de respect.

Sânzienele sau ielele reprezintă, simbolic, CUVÂNTUL POZITIV care creează armonie și pace, pe care să-l respecți; altfel îl urâțești după chipul și asemănarea ta, transformându-l în „zmeu”.

Ioan Botezătorul a fost un personaj cheie în aducerea și propovăduirea cuvântului creator al CREATORULUI. El a binecuvântat totul permițând Luminii, Duhului Sfânt, să curețe, să împrospăteze și să regenereze totul. BOTEZUL PRIN CUVÂNT.

Desigur, se știe care a fost soarta lui, fiind decapitat de către cineva care a pus mai mult accent pe minciună, fals și lingușeală.

Simbolic, Ioan Botezătorul reprezintă CUVÂNTUL DIVIN călcat în picioare de către cei deranjați de lumină, pace, armonie și IUBIRE.

Ziua de 24 iunie are o semnificație vibrațională înaltă, subliniată și de recentul Solstițiu de vară, când a fost cea mai lungă zi lumină și cea mai scurtă noapte. Este o perioadă de conștientizări și de alegeri conștiente. 

Ești ceea ce alegi să creezi. La început este cuvântul care creează după chipul și asemănarea ta. 

Nu te lăsa atras(ă) în vârtejul vorbelor grele, întunecate, doar pentru a fi acceptat(ă) de ceilalți.

Cuvântul creează. Cuvântul TE creează. Iar rezultatul îți pecetluiește soarta. Te botează.

Sărbătoarea Sânzienelor îți reamintește asta. La fel ca toate basmele și poveștile citite. Toate sunt cuvinte menite să te ajute să-ți reamintești că tu ești cel care NAȘTE CUVÂNTUL CREATOR.

Fă-l frumos. Fii frumos. Fii.

Binețe, OM asumat și creator!

Edith Kadar 

Arad, 24 iunie 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/06/sanzienele-si-nasterea-cuvantului.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

LUNA PLINĂ în SCORPION; Eclipsă de Lună

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

LUNA PLINĂ în SCORPION

Eclipsă de Lună

Vineri, 05.05.2023, la ora 20.36 (ora României), avem parte de o Lună plină în zodia transformării, a morții și renașterii - Scorpion.

De câte ori ceva se întâmplă în Scorpion, putem fi siguri că va fi cu zguduială, că vom fi scoși din zona de confort, că vom fi treziți din somnul dulce a lui "las' că merge și așa".

Scorpionul este guvernat de Pluto, planeta dezintegrării, a subconștientului, a distrugerii vechiului pentru ca ceva nou să apară în loc.

Pluto este numele dat de romani lui Hades, zeul morții, cel care locuia sub pământ și primea sufletele celor morți în Infern.

Grecii au numit acest zeu Plouton, iar Socrate scria că numele semnifică "cunoașterea conceptelor elevate" (conform Wikipedia). Romanii au latinizat numele în Pluton.

La descoperirea, în 1930, a acestui corp ceresc, autoritățile din astronomie l-au numit și înregistrat ca Pluto, fără n în coadă.

Această explicație este pentru cei care confundă numele zeului cu cel al corpului ceresc.

Deci, Pluto este guvernatorul zodiei Scorpion, locul unde se va produce Luna plină și eclipsa.

Pluto se află, în acest moment, în Vărsător,  tocmai a intrat în mișcare (aparent) retrogradă, și face aspect tensionat, cuadratură, adică 90 grade, cu Nodul Nord în Taur și Nodul Sud din Scorpion.

Toate acestea predispun la schimbări dramatice, bruște, de tipul cutremurelor în viață. Indiferent despre ce sector al vieții vorbim - personal, profesional sau spiritual - tot ceea ce a fost amânat și lăsat nerezolvat "ca să nu-i supărăm pe alții" se va rezolva de la sine, dar nu mai avem posibilitatea să alegem cum să se rezolve pentru că am tot amânat să facem ceva.

Nodul Nord în Taur ne vorbește despre atașamentele de materie, de lucrurile materiale, de felul în care arătăm la nivel fizic; despre faptul că există tendința de a vedea frumosul doar prin criterii palpabile: „sunt fericit dacă...”, „dacă vrei să te iubesc fă asta...”, „nu pot avea o viață împlinită pentru că îmi lipsește...”. 

Lecția Nodului Nord în Taur este să ne învețe să conștientizăm atașamentul de materie și să vedem că acesta este o piedică în calea dezvoltării noastre, altfel nu vom putea vedea și simți frumosul în alte părți, iar asta înseamnă sărăcie sufletească. 

Venus, guvernatorul zodiei Taur, vorbește despre frumusețe și bunăstare, iar noi va trebui să vedem frumosul dincolo de materie, de ceea ce este palpabil, și să înțelegem că asta este cea mai mare bogăție, nu banii și agoniseala. Doar după ce înțelegem această lecție, bunăstarea va veni. Aceasta este ordinea. 

Nodul Sud în Scorpion, în vecinătatea căruia are loc Luna plină și eclipsa, ne vorbește despre trecut, despre programele preluate din familie și moștenite prin codul genetic. 

Scorpionul este zodia morții și a renașterii, și ne vorbește despre subconștient, despre partea nevăzută din noi. 

De la intrarea axei destinului în Taur-Scorpion (18.01.2022) am avut parte cu toții de scoaterea la suprafață a unor lucruri, credințe și situații preluate din familie, prin educație, și am fost puși în situații în care am văzut câ ceea ce am fost învățați nu numai că nu ne ajută, ci chiar adâncește răul.

Eclipsa de Lună în Scorpion vorbește despre un final de ciclu, sfârșitul unei perioade în care ne-am complăcut în teorii demult depășite („așa trebuie”, „să nu ne faci de râs”), și ne forțează să mergem - sub o formă sau alta - în direcția noului. „Întâmplător” din iulie axa destinului se va muta pe Berbec (noi începuturi)- Balanță (relații de toate tipurile, cu oricine, chiar și cu noi). 

Luna plină în Scorpion ne va pune (pentru următoarele 6 luni) să fim martori ai dezintegrării minciunilor în care am ales să trăim, să asistăm la căderea măștilor pe care fiecare dintre noi ni le-am pus, să vedem cum viața pe care ne-am creat-o pentru a-i impresiona pe alții se va prăbuși ca un castel făcut din cărți de joc. 

Ar fi bine să profităm de energiile perioadei pentru a închide relații care nu mai duc nicăieri, obiceiuri împrumutate doar pentru că așa face și altcineva. 

Dragă om, nu este nevoie să faci ceva. Și a nu face nimic și a continua cu gândirea de până acum este tot o alegere. 

Așa cum am scris mai sus, energiile perioadei ne forțează să mergem - sub o formă sau alta - în direcția noului. Adică să trăim sau nu, să ne vindecăm sau nu. 

E momentul schimbării, iar cheia este la fiecare. Ea se numește IERTARE. 

Iartă tu ce nu vor alții. 

Iartă-te că nu ai știut în trecut ce știi acum. 

Iartă pentru ca să faci pace cu tine. Abia atunci vei putea vedea ceea ce există deja dar nu ai văzut pentru că erai prea preocupat să fii și să faci cum ți-au spus ceilalți. 

E o perioadă extraordinară pentru cei care fac CU ADEVĂRAT schimbarea.

E o perioadă grea pentru cei care doar spun asta și nu fac nimic. 

Dă drumul la trecut și întoarce-te spre nou.

Fii înțelept. Ce ai de pierdut? Frici? Dar ai atât de multe de câștigat.

Binețe, Om înțelept! 

P.S. Te aștept în această seară de vineri, 05.05.2023, de la ora 20.30 pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/894957984934276) sau pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/-bhzRDLuJ0Y) să vorbim mai multe despre mesajele perioadei.

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 05.05.2023

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

  

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

S-ar putea să îmi spui că ești deja o persoană matură, doar ai împlinit 18 ani. Da, e posibil să fii la vârsta adultă, dar te-ai maturizat?

Faptul că ai depășit 18 sau 21 de ani nu înseamnă că ai atins maturitatea emoțională. O cifră nu arată decât vârsta biologică, nu pe cea emoțională. Poți avea 60 de ani și să te comporți tot ca un copil sau ca un adolescent. 

Cum îți dai seama dacă te-ai maturizat sau nu? Ai mai jos câteva întrebări la care te rog să îți răspunzi cu sinceritate. Nu este un concurs cine răspunde mai repede și mai bine. Acesta e un gest copilăresc. Și nu, nu căuta să răspunzi pentru alții din viața ta; este vorba despre tine.

- Ți-ai asumat responsabilitatea pentru toate actele tale? Ai învățat să spui: "da, eu sunt responsabil pentru ce s-a intamplat; eu am decis să fac asta, deci rezultatul obținut este responsabilitatea mea, nimeni nu m-a obligat sa fac asta"? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să mai dai vina pe oricine și orice din exteriorul tău pentru ce nu merge în viața ta? Te-ai oprit să arăți cu degetul către alții? Ai înțeles că nimeni nu îți poate face nimic fără permisiunea ta? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să cauți țapi ispășitori pentru deciziile pe care le-ai luat și care s-au dovedit a fi un eșec? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ți-ai învățat lecțiile din experiențele trecute, sau ai tendința să repeți aceleași obiceiuri care în trecut ți-au adus doar neplăceri? Dacă faci aceleași lucruri, nu te-ai maturizat. 

- Te superi repede atunci când cineva nu este de acord cu tine, te contrazice sau nu îți permite să controlezi și să manipulezi cum vrei tu? Dacă da, nu te-ai maturizat. 

- Ai început să vezi și părțile frumoase ale vieții tale sau alegi să te concentrezi doar pe urât, pe negativ? Dacă nu vrei sa vezi frumosul și cauți doar motive de supărare, ești imatur emoțional. 

- În viață folosești gândirea ta sau împrumuți idei, comportamente și credințe ale altora, fie că le-ai auzit sau le-ai citit? Dacă gândirea ta este cea care îți creează viața, te-ai maturizat. 

- Ai tendința să faci ceva original, ceva creat de tine, sau preferi să urmezi drumuri deja bătătorite de alții? Alegi să creezi tu ceva nou, sau să faci ce îți spun alții? Originalitatea și creația sunt semne de maturitate. 

- Faci lucrurile pentru că așa (ți se spune că) se face sau pentru că așa simți că ar fi bine? Dacă urmezi doar ce ți se spune, nu ești deloc matur. 

- Îți pasă de ce spun alții, sau îți trăiești viața așa cum vrei și simți? Dacă îți pasă, ești ca un copil care vrea aprobarea lui mami. 

- Îți trăiești viața pentru alții sau pentru tine? Dacă ești adeptul lui "fă-i fericiți pe alții", ești departe de tine, iar asta este imaturitate.

Exemplele pot continua, dar cred că întelegi ce vreau să spun. Când îți trăiești viața încercând să îi pui pe alții pe primul loc, asta nu este dovadă de maturitate, deși acest comportament este sugerat și ești edicat așa din fragedă pruncie.

Nu ți-ai pus întrebarea cum de îți trăiești viața adultă urmând principii și sfaturi din copilărie? Cum se face că la vârsta adultă încă încerci să te conformezi ca un elev cuminte și că nu ți-ai revizuit și adaptat credințele și principiile la prezent, la vărsta pe care o ai? Cum vrei sa fii luat în serios dacă și acum vrei să îi mulțumești pe toți, așa cum ai văzut sau ți-au cerut părinții?

Cine ești tu atunci când îți dai voie să renunți la ce nu te ajută, la ce este vechi și depășit în ideile și educația primită? 

Cine ești tu atunci când faci lucrurile așa cum simți și știi ca e bine pentru tine? 

Cine ești tu atunci când ești creatorul vieții tale, singurul răspunzător pentru ceea ce ai în prezent?

Te invit să fii alături de mine, într-o emisiune în direct, pentru a povesti despre aceste subiecte, vineri, 05.05.2023, de la ora 20.30 pe  pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/894957984934276) sau pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/-bhzRDLuJ0Y).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 05.05.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/05/cine-esti-tu-cand-iti-dai-voie-sa-te.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

HRISTOS ESTE VIU!

SCHIMBĂ-TE PE TINE ȘI VEI SCHIMBA LUMEA

 *     *     *     *     *     *     * 

PAȘTELE, după om citire 

Hristos nu a înviat azi. 

El este viu dintotdeauna și se află în fiecare ființă, în fiecare piatră, în fiecare respirație a Universului.

El nu moare și reînvie în fiecare an doar pentru ca noi, oamenii, să avem motive să sărbătorim prin mâncare multă, băutură multă, și să preamărim iepurașul.

A ne imagina că Hristos învie în fiecare an pentru ca oamenii să-și aducă aminte de el nu poate arăta decât setea de „pâine și circ” rămasă nestinsă de-a lungul timpului.

A ne aminti de Lumina christică doar în anumite ocazii dictate de calendar nu poate arăta decât că noi, oamenii, alegem să rămânem în ignoranță, folosind scuza „păi, așa sunt obiceiurile...”.

A uita că Fiul OMULUI a înviat o dată, că este și a fost viu dintotdeauna în inima și sufletele noastre, și a preamări răstignirea lui, ne condamnă pe noi, oamenii, la rămânerea în întunericul ego-ului, iar de acolo să emanăm și să emitem judecăți de valoare față de tot și toți care îndrăznesc să fie altfel.

De ce e nevoie să ni se reamintească anual că a murit și a reînviat? Nu știm asta altfel? Deci, dacă nu am fi anunțați în fiecare an că de Crăciun s-a născut, iar de Paște a înviat, noi, oamenii, am trăi în bezna necunoașterii și a nerecunoștinței?  

                                                                                                          

Dacă nu ar exista biserica, cum ne-am aminti că a existat odată cineva care a crezut atât de mult în oameni încât s-a jertfit pentru ei doar pentru a le arăta că fiecare poate fi ca el, fiu de Dumnezeu?

Și dacă a înviat, oare asta nu înseamnă că a înviat în conștiința umană, rămânând viu?

Dragă OM, fă ca fiecare zi să fie pentru tine și pentru sufletul tău Paște, Crăciun, Florii sau orice altceva, și nu (te) sărbători doar în zile marcate cu roșu în calendar.

Poți fi în fiecare zi conștient de Lumina christică din tine, de ce te mulțumești să o faci doar o dată pe an?                                                                                                                                            
Poți fi Lumină divină în fiecare moment al existenței tale, de ce te mulțumești cu o singură secundă?   

Soarele există și în zilele noroase, și atunci când este noapte. Doar nu poate fi perceput de simțuri. Cunoașterea te face să știi că există, ignoranța te face să îl observi doar când e lumină și căldură.                                                                                                                                                  
La fel și Lumina divină din fiecare. Ea există, indiferent de credințe, religie, și părerile oamenilor.

Hristos nu a înviat azi, pentru că el este viu dintotdeauna și va rămâne așa, fie că vrei să vezi, fie nu. 

Poți doar alege să îl vezi zilnic, păstrând vie bucuria și iubirea divină, sau să îl vezi ocazional, numind asta „sărbători”; iar în rest să trăiești în frici, furii, ură, deznădejde, așteptând data următoare când îl „răstignești” pentru a-l reînvia, și a-ți hrăni, astfel, ego-ul.

Se numește LIBER ARBITRU.

Hristos este viu în fiecare moment, iar eu cred asta cu tărie!

Așa încât eu nu pot să îți spun „Hristos a înviat”, ci doar HRISTOS ESTE VIU! 

Binețe, Om în Lumină!

Edith Kadar 

Arad, 16 aprilie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/04/hristos-este-viu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

OMUL - FIUL/FIICA LUI DUMNEZEU

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 * * * * * * *

 

DISCLAIMER: Un om cu adevărat înțelept știe și acceptă că fiecare om are dreptul la gândirea și la părerea proprie. Doar oamenii care nu știu să gândească singuri, care așteaptă ca o autoritate umană să le spună ce să facă și cum să fie, se pot simți ofensați de orice altceva este ieșit din pătratul gândirii impuse. 

Prin acest material mă adresez doar celor care gândesc singuri, gândesc liber, care nu așteaptă să vină cineva să le spună dacă  ceea ce este în afara dogmei e permis sau nu. Acest material se adresează doar celor care au o legătură personală cu divinul din ei. 

*    *    *    *    *    *    *

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre fiul lui Dumnezeu, și vorbim, de fapt, despre fiecare dintre noi. Pentru că fiecare suntem, ca esență, copil de Dumnezeu.

Când vorbim despre patimile lui Iisus, vorbim, de fapt, despre patimile transformării noastre din om stăpânit de dorințe și de frici, în OM care îl manifestă pe Tatăl-creator, pe Dumnezeu.

Așa cum fiecare om își manifestă programele moștenite de la părinți, așa Omul, după ce s-a lepădat de toate programele care îl țineau în ignoranță, poate începe să îl manifeste pe Părintele-Creator, pe Dumnezeu.

„Ceea ce este sus este și ceea ce este jos; Ceea ce este jos este și ceea ce este sus”, spune a doua lege universală a hermetismului, Legea corespondenței. Cu alte cuvinte, dacă am fi atenți la noi, la trăirile noastre și la semnele primite, ne-am da seama dacă trăim în lumină, ca fiu/fiică de Dumnezeu, sau în iad, în întunericul dat de frici, vinovăție, ură, ranchiună, rușine, furie, neiertare.

Când suntem stăpâniți de trăiri și emoții negative, avem tendința de a da vina pe Dumnezeu și de a spune că ne-a bătut, ne-a pedepsit sau că a uitat de noi. Dar asta este departe de adevăr. Dacă ar fi așa, ar însemna că Dumnezeu, care este Iubire, ne bagă cu forța în iad, și ne împiedică accesul la lumină, la iubire. Iar asta este 100% fals. Alegerea luminii sau a întunericului ne aparține, noi o facem. Noi suntem cei care alegem nefericirea pentru ca, apoi, să dăm vina pe Dumnezeu sau pe dracul.

Liberul arbitru se referă la alegerile pe care doar noi le putem face, doar este viața noastră. 

Nimeni nu ne poate forța să rămânem într-un loc sau într-o relație care ne secătuiește de viață. Alegerea ne aparține, și o facem pentru a-i mulțumi pe alții, nu pe noi. Deci dacă am fost lăsați pe dinafară tot de noi („să nu-i supăr pe alții”, „ce-o să zică lumea”), de ce ne supărăm pe ceilalți, dar mai ales pe Părintele-creator, pe Dumnezeu? 

De ce, atunci când ne-a trimis mesaje prin alții (Dumnezeu lucrează prin oameni, n-ai uitat, nu?!) și am ales să le ignorăm, nu ne-am asumat responsabilitatea pentru consecințe? 

De ce, dacă nu ascultăm mesajele, noi nu suntem niciodată de vină, doar Dumnezeu sau dracul, după preferințe?

Fiul Omului, Iisus, a fost un om care și-a observat trăirile și emoțiile întunecate care îl țineau în iad (coborârea în iad), și a lucrat cu ele, știind că este sămânță de Dumnezeu, și că Tatăl există și se manifestă în el și în noi, oamenii. Asta a și venit să ne transmită. 

Când vorbim despre Iisus, vorbim, de fapt, despre oricare dintre noi, oamenii, copii ai lui Dumnezeu, care ne hotărâm să ne privim în față fricile, furiile, vinovățiile, să ni le acceptăm și să acționăm în lumină: „Facă-se voia Ta!”. Această expresie reprezintă renunțarea noastră de a ne crede dumnezei care știu mai bine decât Tatăl, și reconectarea noastră la Dumnezeu, la Lumină.

Iisus a venit să ne arate că fiecare om se poate lepăda de demonii lui - vinovăție, ranchiună, bârfă, învidie, neiertare - și că oricând poate alege Lumina, în orice moment, nu doar de sărbători. Asta și reprezintă gestul luării de lumină: „veniți de luați Lumină!”. Cu alte cuvinte „renunțați la iad și la demonii pe care vi-i hrăniți prin frică, și reînviați în Lumina din voi, în Tatăl care există în fiecare om!”.

Învierea reprezintă alegerea Luminii, a Iubirii din noi. Iisus a venit să ne arate asta. Nu a fost înțeles, și mulți nu înțeleg nici acum, în special cei care așteaptă ca alții să le spună cum și ce să gândească.

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre Omul în Lumină, vorbim despre oricare om care alege să iasă din dogma impusă de alți oameni și să trăiască în Lumina Tatălui creator. 

Suntem UNUL. 

Religiile ne divid, credințele ne învrăjbesc, dogmele ne îngrădesc.

Suntem UNUL!

Suntem cu toții copiii ai lui Dumnezeu, indiferent dacă ești de acord cu asta sau nu. Suntem Dumnezeu, iar Iisus asta a venit să ne arate.

Dumnezeu, care e Lumina și Iubirea, este în noi, și atunci când îl alegem înviem și noi. 

Dumnezeu este viu în noi! Omul învie după ce acceptă că este fiu/fiică de Dumnezeu. 

Hristos a înviat! Fiu/fiică a lui Dumnezeu, tu ai înviat?

Binețe, Om în Lumina lui Dumnezeu!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 15.04.2023

 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/04/omul-fiulfiica-lui-dumnezeu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.