Se afișează postările cu eticheta Semnificații. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Semnificații. Afișați toate postările

marți, 6 ianuarie 2026

BOBOTEAZA - SEMNIFICAȚIE ȘI SIMBOLURI

Nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să ne schimbăm pe noi. 
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *    * 


Acesta nu este și nu se vrea a fi un material religios. 
El poate fi citit de oricine, indiferent de religie, de convingeri, de crez, de credință.
Este doar ceea ce am înțeles eu, om de rând, despre o sărbătoare ce are semnificații profunde, dincolo de ceea ce se vede.

Este despre simbolul unei zile în care întreaga planetă primește confirmarea, binecuvântarea, recunoașterea, botezul.

Binețe, dragă Om!

Nu sunt și nu voi fi expertă în dogmatica religioasă. 
Sunt doar un om care are curiozitatea de a trece dincolo de limite, îngrădiri, reguli făcute de alții pentru a fi acceptate fără a pune întrebări.
Sunt cel ce crede după ce cercetează și înțelege taina și simbolul fiecărui moment pe care Universul ni-l aduce în cale.
Sunt cel ce știe că totul are o semnificație, și că descoperirea acesteia duce la descoperirea fiecăruia ca individ, ca entitate de lumină, ca esență divină.

Dacă te plictisesc, sau dacă te deranjează ceea ce citești, îți mulțumesc de vizită, dar întoarce-te, rogu-te, la viața și crezurile pe care le cunoști și pe care ți le aperi cu îndârjire.

Materialul se adresează celor deschiși la minte și la suflet, celor ce vor să știe mai multe despre momentele care compun timpul ce definește ca trăire.

Te invit să povestim puțin despre o zi al cărei simbol este prea puțin înțeles, sau trecut cu vederea. 
Oprește-te puțin din ce faci, indiferent de religia ta, și ieși puțin din tiparele minții și a dogmelor.
Relaxează-te, și citește cu sufletul.



Cu toții am auzit despre Bobotează.

Dincolo de semnificația oferită de biserică, Boboteaza are un simbol ascuns, tainic, ce ne privește pe toți, indiferent de religia în care am primit confirmarea existenței prin botez, indiferent cum se numește acesta și care îi este ritualul.

Mai întâi, dă-mi voie să-ți reamintesc ce se spune despre acest moment din an.

Boboteaza este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor din lume, ca reamintire a momentului în care Iisus a primit confirmarea esenței lui divine prin botezul cu apa din râul Iordan.
Cel care a săvârșit actul a fost Ioan, numit Botezătorul deoarece îndemna oamenii la pocăință, adică la recunoașterea păcatelor prin spovedanie, prin renunțarea la lucrurile care îi țineau departe de divinitate, de lumina divină; iar apoi confirma această curățare prin simbolul spălării cu apă, numit generic BOTEZ. 

Ioan Botezătorul a fost considerat înaintemergătorul lui Iisus, povestind oamenilor despre fiul Domnului ce urmează să vină pentru a-i ajuta pe cei ce vor să primească ajutorul, ce vor să primească lumina divină prin renunțarea la „întunericul” ce îi ține departe de ea.

Atunci când Iisus l-a întâlnit pe Ioan pentru a primi confirmarea prin apă, Botezătorul a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii”. 
Aceasta a fost recunoașterea valorii și a luminii divine pe care o purta omul Iisus.

Cu prilejul botezului lui Iisus în râul Iordan, s-a arătat și a fost recunoscută de toți Sfânta Treime: Fiul Domnului, care primește recunoașterea prin glasul Tatălui ce s-a auzit atunci din cer spunând „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit!”, și confirmarea esenței divine prin coborârea luminii, a Duhului Sfânt sub forma unui porumbel care se așează pe umărul lui Iisus.


Această arătare poartă numele de Epifanie.

Dacă până atunci botezul făcut de Ioan avea semnificația unei curățări individuale cu apă, din momentul arătării Sfintei Treimi devine o taină deoarece aduce și focul divin ce are puterea de a purifica întregul neam al celui botezat.

Se spune că botezul este o taină nu pentru că ar fi un secret, ci pentru că simbolul său este dincolo de suprafața ritualurilor; acestea au fost create pentru a sublinia profunzimea și unicitatea confirmării și reconfirmării omului ca ființă divină.

Când omul se naște cei din jur îi recunosc existența, îi confirmă venirea și îi onorează esența divină prin botez. Alte religii folosesc alt nume pentru acest ritual. Important este că, din momentul botezului, omul este acceptat și integrat în comunitatea din care face parte.

Boboteaza este momentul din an în care ni se reamintește esența și faptul că oricând ne putem dezbrăca de superficialitate, de dogmatism, de rigiditatea teoriei impuse, de trăirea de suprafață, pentru a putea îmbrăca haina înțelepciunii câștigată prin căutarea de răspunsuri și găsirea de noi înșine.

Momentul de botez, de curățare, de purificare este necesar, se spune, deoarece odată cu căderea lui Adam, omenirea a fost atinsă de păcatele „lumești”, iar această perioadă a fost stopată odată cu Epifania sau botezul lui Iisus.

Indiferent de religia în care am primit botezul, Boboteaza are rolul să ne reamintească de faptul că am primit deja esența divină, Duhul Sfânt și confirmarea de copil al Luminii.

Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, deoarece prin pogorârea Duhului Sfânt nu doar apa Iordanului a fost purificată.



Ziua de 6 ianuarie este menită, astfel, să ne reamintească faptul că odată sfințite toate apele au rol purificator, cu condiția să dorim această curățire.

Îți reamintesc un lucru: planeta noastră este compusă, în proporție de aproximativ 75% din apă. La fel ca și corpul uman.

Și dacă Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, înseamnă că este și sărbătoarea curățării și purificării noastre, a fiecărui individ.

Doar că, așa cum știi, nu numai apa ci și focul divin e necesar pentru o curățire completă.
Ceea ce înseamnă că nu este suficient să bem sau să ne spălăm cu apă sfințită, dacă nu vrem să ne eliberăm de întunericul din noi, de emoții și trăiri ca ura, ranchiuna, frica, furia, gelozia, orgoliul, răutatea.

Apa din corpul uman este prelucrată și recirculată de rinichi, și eliminată prin vezica urinară. 
Rinichii sunt afectați de frici, temeri, panici. 
Ei răspund, energetic, de funcționarea normală a oaselor și măduvei osoase, precum și a organelor reproducătoare.

Focul, ca element, este reprezentat în corp de două organe: inima, pompa sângelui care asigură viața și de intestinul subțire, care prelucrează mâncarea cu care ne „hrănim” viața.
Atunci când aceste organe sunt afectate, ar fi bine să ne revizuim puțin criteriile după care ne trăim viața, și să facem o purificare, o curățare a emoțiilor distructive de esență divină din fiecare.

Nu este suficient să avem în casă Agheasma Mare (sau apa sfințită de Bobotează) pentru a fi automat puri. Mai e nevoie și de lucrul cu noi înșine. E nevoie să dăm afară frustrările și nemulțumirile, verbalizându-le. Aceasta este spovedania.

Boboteaza sau Epifania, la fel ca multe alte sărbători ale tuturor religiilor lumii, are rolul de a ne reaminti cine suntem cu adevărat, dincolo de corpul fizic. 

De noi depinde dacă vrem să trecem dincolo de limitele și limitările teoriilor, ale dogmelor și vom înțelege mesajul fiecărei sărbători.

Folosește-te de energiile acestor zile pentru a face curățenie în sufletul și viața ta.
Reamintește-ți că fiecare zi poate fi pentru tine  un nou început.
Reamintește-ți de tine!

Îți mulțumesc de însoțire printre rânduri, și nu uita: nu răspund pentru ceea ce crezi tu că am vrut să spun sau pentru ce ai vrut tu să înțelegi.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar
Arad, 06 ianuarie 2016



 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

marți, 23 decembrie 2025

SUFERINȚA, TESTUL MATURITĂȚII NOASTRE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 
Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 



Stadiile suferinței (foto Grief Diaries)

Oricine își imaginează că vindecarea unei suferințe, de orice natură ar fi ea, este simplă, se înșală.

Desenul, departe de a fi unul care distrează ego-urile umflate, are menirea să ne arate cât de dificilă și de întortocheată este calea depășirii suferinței și a regăsirii noastre dincolo de acest drum.

Sunt mulți oameni care neagă suferința, sau care cred că dacă o reprimă, o suprimă, ea dispare cumințică. Nu, ea nu dispare, ci rămâne blocată în corpul fizic și duce la bolile cunoscute.

Ceva ce se reprimă, se suprimă, ajunge să ne deprime, adică duce la depresie, cum spune doctorul Gabor Maté.

Unii iau în derâdere traumele și suferința din trecut spunând „ce-i așa o mare brânză?... trecutul este trecut, lasă-l acolo!...”. Mda, doar că dacă ne uităm la oamenii din jurul nostru, la societate și la cum se deteriorează calitatea umană, nu se poate să nu ne punem întrebări oare de ce s-a ajuns aici. Doar cei care refuză să gândească, cei superficiali, pun etichete fără să se întrebe ce se întâmplă.

Din fericire sunt din ce în ce mai mulți oameni care își folosesc rațiunea și încep să observe; la început observă la alții, dar apoi observă că tot ce spun despre alții este, de fapt, valabil pentru ei.

Suferința trebuie acceptată, conștientizată (adică scoasă la suprafață, în conștient), prelucrată și abia apoi integrată în viața de zi cu zi.

Un om care a trecut prin aceste stadii obligatorii devine înțelept.
Un om care râde și neagă tot considerând că toate acestea sunt baliverne se condamnă singur la ignoranță.

Ce aduce ignoranța? Și mai multă suferință. Adică, dacă desenul alăturat este valabil pentru o suferință, încearcă să suprapui mai multe asemenea desene, și vei obține „portretul” omului căruia îi este mai ușor să râdă decât să se uite la el.

Suferința, oricât de deranjantă ar fi, are rolul să ne scoată din zona de confort a lui „las' că merge și așa”, și ne pune pe drumul responsabilizării și a maturizării noastre. Nu există „dar nu se poate fără suferință?”! Nu! Că nu suntem atât de speciali.
Și copilul când crește are crampe la burtică la început, apoi ies dințișorii cu multă durere; apoi cad dinții de lapte și apar cei definitivi; apoi crește corpul, se dezvoltă, se schimbă, iar acest proces nu este plăcut, dar este obligatoriu.

Suferința are rolul de a ne maturiza.
Un om matur înțelege asta.
Un om imatur se comportă ca un copil, se dă cu curul de pământ și râde de suferința altuia.

Suferința, indiferent de natura ei, este testul maturității noastre. Restul... e ignoranță și superficialitate.

Mă înclin cu respect în fața celor care parcurg, au parcurs sau vor parcurge drumul înfățișat în poză.
Mulțumesc pentru curajul vostru!

Binețe, Om înțelept și matur!

Edith Elisabeta Kadar


 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 12 decembrie 2025

12.12 - ÎNCHIDE UȘA TRECUTULUI, ALTFEL NU-ȚI VEZI PREZENTUL

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 


 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 
Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 



12.12
ÎNCHIDE UȘA TRECUTULUI, ALTFEL NU-ȚI VEZI PREZENTUL

Știi cum e cu sărbătorile când ne reamintim nouă și celorlalți că e momentul să fim buni? La fel e și cu datele calendaristice cu rezonanță; atunci ne reamintim cât de speciali suntem și ce multe momente extraordinare avem în viața noastră.
Da, sărbătorile sunt speciale, da, datele din calendar au un special al lor. Nimeni nu contestă toate astea.

Problema este că am ajuns să ne vedem speciali, extraordinari pe noi și pe ceilalți doar de sărbători și în zile speciale. Aici e buba. Ne reamintim să fim fericiți doar în anumite zile, iar în celelalte uităm de noi și de bunătatea din noi. Este ca și cum scoatem bunătatea, specialul din noi, ca pe pomul de Crăciun: la ocazii speciale.

Azi e 12.12.
Dacă zicem că e 12 decembrie, sună banal. Dar 12.12 are o conotație specială. Pentru ochii și mintea noastră. Iar asta ne face să ne simțim și noi speciali, așa, un pic. Că mâine, în 13.12 se evaporă specialul și avem de așteptat până de Crăciun; apoi iar pauză o săptămână și hai cu specialul de Anul Nou când mai trebuie să (ne) facem multe promisiuni.

Știu că se scrie mult despre acest portal. Doar că, la fel ca orice ușă, nu face nimic special, ne arată doar o nouă cale de urmat, o altă posibilitate față de ce am avut până acum.
12.12 ne atrage atenția; e ca o celebritate care apare în viața noastră și ne vorbește. Pe ea o vom auzi, că la banal suntem surzi.

Dacă 12.12 ne-ar vorbi, ne-ar spune:
„Băi, nu te-ai săturat să fii și să faci la fel ca până acum? Tu nu vezi unde ai ajuns acum? Crezi că dacă faci în continuare ce faci, vei obține altceva decât până acum?
Băi, io, 12.12, vin și-ți spun că în fiecare zi ai o nouă șansă, o nouă oportunitate să devii cine vrei tu, nu doar azi. Dar poate pe mine mă auzi, că-s mai cu moț și arăt bine pentru egoul tău. Omule, ieri ai fost bun, azi ești bun, mâine vei fi bun. Nu la fel de bun pentru că în fiecare zi te schimbi, deci devii din ce în ce mai bun.

Aștepți ceva special ca să te simți special? Înseamnă că nu-ți cunoști valoarea, iar asta te va face vulnerabil în fața celor care profită de lipsa ta din tine.

Uite, dacă 12 e special, de ce nu folosești întreaga lună a douăsprezecea ca să te simți și să faci ceva special? De ce doar azi? În 11.11 ce ai făcut? Dar în 10.10? Ai schimbat ceva? Fiecare lună are ziua care îți atrage atenția. În ianuarie va fi 01.01. Aștepți până atunci că poate ți se va întâmpla o minune?
Nici acum n-ai înțeles că TU EȘTI MINUNEA?

Bine, dă-mi voie să mă prezint eu: sunt DOISPREZECE, și reprezint cercul, completul, perfecțiunea. Mi se mai spune și ORDINEA DIVINĂ. Ești în luna a douăsprezecea din an, deci la un sfârșit de ciclu.
Asta reprezint eu: un sfârșit de ciclu pentru ca tu să poți reîncepe altceva. Nu poți avea ceva nou dacă nu închizi un ciclu.

Deci eu, 12.12, vin nu să-ți deschid o ușă, ci să-ți reamintesc să o închizi pe cea care te ține captiv în trecut.
Vin să îți reamintesc că tu, cel din trecut, ești complet, viața ta de până acum e completă pentru ce a fost, și că a venit momentul să îți muți atenția de pe ce a fost și ai fost în trecut pe prezentul care îți croiește în fiecare zi viitorul.

12 luni pentru ca anul să se încheie.
12 ore pe cadranul ceasului.
12 zodii care completează zodiacul.

Pentru a o lua de la capăt, e nevoie să închizi ce a fost, ce ai fost. Degeaba spui că te vei schimba începând de azi, sau din 01.01. Teoria nu schimbă nimic. Practica o face. Iar practica se poate face în fiecare zi.

Închide ușa trecutului, altfel vei retrăi aceeași viață, îi vei spune „nou”; tot ce zici că e viitor va fi o buclă din care nu ieși până când nu te trezești și înțelegi un lucru: EU SUNT O POARTĂ, TU TREBUIE SĂ TRECI DINCOLO! Altfel sunt o irosire.

Și Neptun tocmai și-a oprit ciclul retrograd în Pești, deci gata cu vălul iluziei.
Și Mercur tocmai a intrat în Săgetător, zodia libertății și a eliberării.
Toate, incluziv eu, 12.12, sunt semne. E verde, dar tu trebuie să pornești mașina și să pleci de pe loc.

Trezește-te!
Iubește-te atât de mult încât să alegi altceva ca până acum.
Hai, te pup!”

12.12.
ÎNCHIDE UȘA TRECUTULUI, ALTFEL NU-ȚI VEZI PREZENTUL.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar 
Arad, 12.12.2025



 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 14 septembrie 2023

ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI - semnificații și simbolism

Schimbă-te pe tine și vei schimba lumea!

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 



Crucea este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale omenirii, și pe cât de simplă pare în aparență, pe atât este de încărcată de semnificații.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să povestim puțin despre simbolul crucii și semnificațiile unei zile în care ea este „personajul” principal.

Abordarea mea nu este religioasă, nici bisericească. Acelea le găsești scrise de oamenii acelor domenii.

Eu îți voi povesti din perspectiva omului curios să treacă dincolo de zidurile tabuurilor și să descuie porți ale cunoașterii.
Nu trebuie să fii de acord cu ce scriu, dar dacă tot insiști să citești abține-te de la comentarii răutăcioase. Nu sunt deținătoarea de adevăr universal, dar nici tu nu ești. Și nici biserica sau religia. 
Noi povestim aici, alegând ca unic „accesoriu” deschiderea minții.


În fiecare an, la 14 septembrie, ortodocșii prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci.
Ea se vrea o reamintire a găsirii crucii pe care a fost răstignit Iisus, și arătarea ei oamenilor la data de 14 septembrie 335 de către episcopul Ierusalimului, Macarie.

Dar, oare, dincolo de explicația dată de religie și biserică, care o fi semnificația acestei sărbători?

Nu e nevoie să fii ortodox pentru a citi acest material. De ce? Deoarece sărbătorile, prin vibrațiile înalte pe care le aduc, se adresează întregii omeniri și nu doar celor dintr-o anumită religie sau confesiune.

Gândește-te că Soarele există pentru toți, chiar dacă este noapte. 
La fel și sărbătorile diferitelor religii; ele aduc energii înalte întregii planete, indiferent de orientarea ta religioasă. 
Credința care te animă și deschiderea sau închistarea minții tale nu pot opri valul de energii benefice. 

Faptul că tu nu crezi în ceva, nu înseamnă că acel lucru nu e adevărat. 
Faptul că tu (re)negi o religie sau o confesiune nu o anulează și nu înseamnă că cei care o practică sunt păcătoși doar pentru că tu gândești altfel, dumnezeule care te-ai autointitulat!

Așa cum ți-am spus, Soarele există, indiferent dacă vrei să îl vezi sau dacă alegi să stai în casă cu storurile trase.

Înălțarea Sfintei Cruci aduce o energie extraordinară, de care poate beneficia oricine.

Dar, oare, care este semnificația crucii?


Crucea e compusă din două linii perpendiculare, una orizontală, care semnifică elementul pământ, pragmatismul, materialul, și una verticală, simbolizând urcarea omului la Dumnezeu; divinul, sacrul, partea spirituală.

Linia orizontală mai reprezintă și femininul, Yin-ul, intuiția, iar linia verticală reprezintă masculinul, Yang-ul, acțiunea.
Poți intui spiritul, dar acțiunea de a-l descoperi face diferența dintre teorie și practică.

Cele două linii se întâlnesc într-un punct comun, care adună energiile, le concentrează, pentru a le putea dispersa, mai apoi. 
Pentru a da energie, informație, trebuie să primești, mai întâi, să o concentrezi, să o alchimizezi; abia apoi o poți da mai departe, în lume. 

Crucea are 4 puncte, care se întâlnesc în al cincilea, centrul, inima, FOCUL purificator.

Povestea spune că femeia, linia orizontală, trebuie să întâlnească masculinul, linia verticală, în punctul care îi centrează: inima, IUBIREA, Dumnezeu.
De aceea, crucea poartă întreaga poveste a genezei omului din Dumnezeu, prin iubirea pe care El a transferat-o, a dăruit-o oamenilor pentru a nu uita că ei sunt purtătorii divinității prin duhul sfânt primit la întrupare.

CRUCEA reamintește că ceea ce este sus este și jos (verticala), și ce este înăuntru este și în afară (orizontala).

Crucea este reprezentată de cifra 4 la europeni și de cifra 5 în extremul orient.

4 este compus din 3, trinitatea, și din 1, unicitatea, UNUL.
5 este cifra compusă din 3, treimea, Cerul, și din 2, omul în cele 2 reprezentări: femeia și bărbatul.

Indiferent cum am lua-o, crucea simbolizează uniunea sacră a omului cu Dumnezeu, manifestată prin iubirea dintre bărbat - verticală, yang - și femeie - orizontală, yin.

Într-o lume ideală, bărbatul întâlnește femeia lui pentru a-l manifesta pe Dumnezeu. CRUCEA.

Din păcate, acest gen de manifestare a devenit desuet, demodat, iar bărbatul și femeia nu se mai unesc întru dumnezeire, ci întru mândrie, ego, reguli sociale, cutume demult depășite, adică falsa dumnezeire creată de om după chipul și asemănarea sa.

Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoarea din 14 septembrie, are menirea de a ne reaminti cine suntem; că nu suntem doar niște corpuri de carne de care a uitat Dumnezeu, doar niște trupuri rugătoare la Dumnezeu ca el să le facă pe toate în locul nostru, ci suntem materia animată de duhul sfânt, de spirit, de divinitatea manifestată în forma umană, numită și suflet.



Sărbătoare Înălțării Crucii ne „vorbește” nu numai despre trezire și despre acceptarea esenței divine din fiecare om, ci și despre renunțarea la atașamentele materiale.

Indiferent că accepți sau nu acest lucru, Christul din fiecare se va trezi, nu are nevoie de aprobarea ta.

Iar aceasta poate duce la simptome extreme, boli ciudate, un număr mare de îmbolnăviri și de decese subite, comparativ cu alți ani. De ce? Pentru că omul nu poate accepta că e parte de dumnezeire, din moment ce a fost educat că e un păcătos și că Dumnezeu se supără și pedepsește dacă are chef. Și pentru că și-a făcut din atașamentele de lucruri un nou dumnezeu.

Înălțarea Sfintei Cruci are menirea să ne reamintească despre esența noastră divină, despre care noi uităm prea des, despre alegeri inspirate, despre manifestarea liberului arbitru și despre dumnezeirea ce apare la întâlnirea principiului masculin, Yang, cu cel feminin, Yin.


Din punct de vedere astrologic, ne aflăm în zodia Fecioarei, guvernată de planeta Mercur, a comunicării. Fecioara coordonează digestia.

Cu alte cuvinte, în această perioadă fii atent(ă) la ce comunici cu ceilalți, dar mai ales cu tine, deoarece asta va stabili calitatea vieții pe care o „digeri”. 
Transmiți informații mincinoase, îți hrănești relațiile și viața cu cuvinte superficiale, de formă, fără conținut real, îți vei înfometa sufletul de dumnezeire, și vei avea, la propriu, probleme digestive: balonare (aer toxic), colite, boală Crohn (focul minciunilor face ravagii), constipație (lipsa elementului apă, de curățare), intoleranțe alimentare (pământul sterp, deoarece ai plantat minciuni).

Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătoarea care ne reamintește de dumnezeirea din noi, ne reamintește să o cultivăm, să o îngrijim, pentru ca „roadele” spiritului să ne încarce cu bucurie, pace în suflet, armonie și cu IUBIRE, adică Dumnezeu manifestat în noi. 

Nu da cu piciorul în oportunitățile de dezvoltare a ta, indiferent ce religie sau confesiune ești.
Fii atent(ă) la relațiile din viața ta, nu mai minți, dar, mai ales, nu te mai minți. Spune adevărul, oricât de greu ți-ar fi. Îți ești dator cu sinceritate, bucurie, adevăr și libertate.

Alege cu înțelepciune. 
Înalță-te, omule, de la nivelul tău, pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, simbolul uniunii fiind CRUCEA.

Înălțarea Crucii este ridicarea ta din stadiul de om simplu la cel de trăitor întru Dumnezeu. Adică transformarea din om în OM.

Ai liberul arbitru. Alege cu înțelepciune. Alege-te!

Binețe, dragă OM!


dr. Edith Kadar 
Arad, 14 septembrie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/09/inaltarea-sfintei-cruci-semnificatii-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

marți, 15 august 2023

DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea!




Spunem sau nu spunem „LA MULȚI ANI” în ziua de 15 august celor care poartă nume derivate din Maria?
Unii spun că da, alții spun că nu. Cine are dreptate? Unde este adevărul?

Dar, dacă ți-aș spune că este o sărbătoare a tuturor, indiferent de numele purtat, că este ziua în care energia feminină grosieră adoarme, pentru a putea renaște în eternul feminin, fără de care nu există viață, și fără de care nici masculinul nu ar primi hrana?

Binețe, dragă cititorule!

Dacă ești ultraortodox în orice religie ai avea, și pentru tine credința și divinitatea sunt confundate cu religia, biserica și preoții (NU SUNT ACELAȘI LUCRU!), probabil ai sărit deja la comentarii, fără să ai răbdarea să citești ce vreau să spun. 
Dacă nu, te invit să povestim puțin de ce cred eu că 15 august e ziua VIEȚII, deși se prăznuiește adormirea sfintei Maria. Ca de obicei, apelez la înțelepciunea ta de a nu-mi da răspuns înainte să citești tot materialul, și nu doar textul introductiv. Nu scoate din context ceva doar pentru a-ți servi de hrană orgoliului, acum, în zi specială.



15 august este zi de sărbătoare. Și încă una mare: Sfânta Maria Mare.
Ortodocșii numesc această zi Praznicul Adormirii Maicii Domnului. Catolicii - Înălțarea Maicii Domnului.

Se spune că în această zi, Maria, mama lui Iisus, a murit, fiind înconjurată de toți apostolii, chemați cu această ocazie la Ierusalim. Moartea ei a fost lină, trecerea în neființă fiind făcută în brațele fiului ei preaiubit, prezent și el pentru a onora femeia care i-a dat naștere.
Corpul ei a fost depus într-un mormânt din Ghetsimani, de lângă Ierusalim.

Apostolul Toma a ajuns mai târziu, după 3 zile de la înmormântare, și a cerut să fie dus la mormântul sfintei, pentru a-și prezenta respectul. Dar la deschiderea mormântului (același tip cu al lui Iisus), au văzut cu toții că trupul Mariei nu mai era, acest lucru fiind interpretat că și corpul fizic i-a fost ridicat la cer. La fel ca și fiul ei, Iisus.

Aceasta este povestea care stă în spatele acestei mari sărbători prăznuită de creștinii ortodocși și catolici.
Pentru ortodocși, praznicul este al Adormirii Maicii Domnului, deoarece se consideră că un om declarat sfânt nu poate să moară.
Pentru catolici este praznicul Înălțării Maicii Domnului, ei punând accentul pe dispariția corpului fizic, considerând-o ridicare la cer.


Dar, dincolo de rituri, ritualuri, cutume și teorii religioase, există aspectul simbolic al acestei zile.

Maria, mama lui Iisus Hristos, este simbolul feminității manifestată în toate aspectele femeii: mamă, soție, supusă, plină de curaj, acceptă hotărârile celorlalți, dar și le asumă pe ale ei proprii; acceptă ceea ce este menit pentru ea - să fie însărcinată, deși era fecioară, chiar dacă asta i-a adus oprobiul public în acea perioadă - deoarece divinitatea îi vorbea, iar divinul din ea auzea și înțelegea.

Femeia născătoare de prunci, soție devotată, cu atitudine asumată față de ceva mai presus de materie -  de Dumnezeu, femeia capabilă să lupte, să îndure suferințe, știe că face parte dintr-un plan mai mare, dincolo de înțelegerea umană. Iar această înțelepciune, acest nivel de înțelegere îi purifică corpul la toate nivelurile, pentru a putea manifesta divinitatea.

Este arhetipul FEMEII DIVINE, care, curățată de toate energiile negative acumulate de mental, devine MAMA DIVINĂ, capabilă să nască prunci puri, curați, fără programele moștenite din arborele genealogic.

Este FEMEIA care creează fii puternici, bărbați aleși, meniți să schimbe lumi, teorii, reguli rigide, și să creeze lumi noi, pline de energia pură a divinității.

Este FEMEIA DIVINĂ, sau PRINCIPIUL FEMININ, sau YIN-ul.

Ea (pro)creează copilul ce va avea aceleași calități ca ea: va fi zămislit din energia divină ce va sălășlui vremelnic într-un corp fizic, BISERICA, constituit din energia telurică, grosieră, cu vibrație joasă.


Este MAMA DIVINĂ ce creează OMUL ce l-a acceptat pe Dumnezeu și care îl manifestă în fiecare moment al existenței lui aici, pe Pământ.

Omul a fost creat în iubire, pace, armonie divină, și a luat două aspecte: feminin și masculin.
Există multe teorii care susțin crearea femeii din coasta lui Adam, a bărbatului primordial. Dar cine l-a (pro)creat pe Adam, întâiul bărbat? Dumnezeu? Atunci înseamnă că și Eva a fost zămislită la fel; altfel suntem nevoiți să acceptăm o divinitate misogină, teorie acceptată de cei care și la ora actuală consideră femeia ca fiind un obiect nesemnificativ, fără drepturi, doar plină de îndatoriri.

Dincolo de orice discuții care nu se vor termina niciodată, există un adevăr ce nu poate fi combătut: NICIUN BĂRBAT NU POATE EXISTA FĂRĂ SĂ FI FOST NĂSCUT DE O FEMEIE!
Așa cum NICIO FEMEIE NU POATE PROCREA FĂRĂ SĂMÂNȚA BĂRBATULUI!

Nu se poate unul fără celălalt.

Maica Maria a născut pe Iisus din sămânță divină, provenită de la Tatăl.
Trinitatea: Tatăl, Duhul sfânt (sămânța tatălui, purtătoare de energie divină) și Fiul cel creat, are nevoie de un loc sacru unde să se dezvolte viața, și unde energia divină, duhul sau spiritul să își „coase” o haină - corpul fizic.
Iar acest loc sacru este FEMEIA DIVINĂ, principiul feminin, MAMA, capabilă să aducă pe lume OMUL purtător de Dumnezeu. Maica SFÂNTĂ. MARIA.


Ziua de 15 august, dincolo de conotația sa de zi în care majoritatea credincioșilor vor avea motiv să mănânce, să bea, să posteze mesaje nenumărate și să-și fluture evlavia și pioșenia scoasă de la naftalină cu ocazia marilor sărbători, este ziua în care ar trebui să ne reamintim semnificația Adormirii și a Înălțării.

Dacă Maria este PRINCIPIUL FEMININ, adormirea ei semnifică moartea obiceiurilor distructive ale mamelor față de copiii lor: impunere, control, iubirea plină de condiții, pentru a șterge din codul lor genetic toate „programele” limitative identice primite, la rândul lor, pe linia familiei, cu scopul de a curăți corpul de balast și a lăsa divinitatea să se manifeste în urmași.

Cum Maica Maria este prototipul FEMEII, ziua de 15 august este nu doar a celor care îi poartă numele, ci a tuturor femeilor care își adorm pornirile ce le îndepărtează de vocea lui Dumnezeu, divinitatea lăuntrică (sau ar trebui să o facă), pentru a renaște din cenușa propriilor emoții și comportamente negative distruse, într-o nouă formă pură, în ziua de 8 septembrie, de Sfânta Maria mică.

Dar, așa cum am spus, o femeie nu poate (pro)crea fără un bărbat alături, fără energia masculină.
Deci, dacă e ziua în care se cinstește principiul feminin, nu se poate să nu fie și a celui masculin, care completează femeia.


Între 15 august și 8 septembrie, cerurile rămân deschise pentru ca energia divină să poată curăți obiceiurile distructive ce ar trebui să „adoarmă” în noi, pentru ca apoi, din 8 septembrie, să poată curge prin corpuri, minți și suflete curățate. 

La ce să te aștepți în această perioadă? 

- La amplificarea conflictelor de familie, atât cu părinții, cât și cu soțul/soția, pe marginea unor moșteniri (fie la propriu, fie obiceiuri moștenite care distrug armonia în familie):
- La conștientizarea unor amintiri traumatice vechi și înțelegerea că unele probleme sunt ale părinților sau bunicilor, nu sunt ale tale;
- La acutizarea problemelor de sănătate din zona genitală, la rinichi, oboseală cronică (glande suprarenale), probleme digestive, dureri de coloană vertebrală lombară și sacro-coccigiană (șale și noadă);
- La simptome ca de răceală datorate schimbării mucoaselor din cauza eliminării vechiului, și înlocuirea cu energie proaspătă, creatoare;
- La nevoia acută de somn deoarece eliminarea amintirilor vechi poate fi traumatizantă, iar mentalul adoarme omul pentru a-l „anestezia” și a-l proteja de durerea reamintirii.
- La dereglări de ciclu menstrual, probleme temporare de libido și potență, sau/și probleme de a rămâne însărcinate.
- La modificarea ușoară a tensiunii arteriale și a glicemiei (zahărul din sânge). 
- La vise intense, trăiri exagerate ale unor probleme minore;
- La dereglarea aparaturii electrocasnice (cum întregul câmp electromagnetic al corpului e afectat, va influența câmpul aparatelor).
- La amplificarea tuturor celor de mai sus începând din 21 august, cu ocazia eclipsei de Soare.


Ce poți face, cum te poți ajuta?

- Consumă alimente ușoare, evită cărnurile grele. Digestia e deficitară acum.
- Bea cât mai multe lichide, de preferință sucuri naturale, fresh-uri de fructe roșii, portocalii, galbene;
- Odihnește-te cât mai mult; permite subconștientului tău să facă curățenie;
- Stai cât mai mult în aer liber, plimbă-te, umblă desculț(ă), întinde-te pe pământ pentru a te încărca cu energie telurică, dar și cu cea solară.
- Observă-te, observă-ți gândurile și simțirile, iar înainte să explodezi întreabă-te: „Unde este Dumnezeu în această situație conflictuală?”. Nicăieri? Atunci nu-i da curs.
- Fă exerciții de respirație și de introspecție. Nu gândi la nimic; și acela e gând.
- Dacă îți vin în memorie amintiri vechi, observă ce simți, cum îți reacționează corpul, care parte a lui se contractă. Cunoaște-te, doar ești cea mai apropiată persoană a ta!
- Fii atent(ă) ce oameni îți ies în cale; ei sunt oglinzile a ceea ce ai de rezolvat;
- Citește și observă mesajele textelor care îți cad în mână. Universul îți vorbește astfel.
- Nu te irosi în lupte mici, păstrează-te pentru dezvoltări mari.

15 august este o zi specială pentru „adormirea” femeii ce nu-l are în ea pe Dumnezeu, pentru ca, apoi, să renască plină de lumină. 
15 august este o zi specială pentru bărbații care ajută femeia în acest demers.

De aceea, eu voi spune cu tot dragul:  La mulți ani MARIA, MARIANA, MARINA, ANA-MARIA, MIOARA, MARIOARA, MARIN, MARIAN, MARIUS!!! 

LA MULȚI ANI TUTUROR FEMEILOR ȘI BĂRBAȚILOR CARE LE COMPLETEAZĂ!

Fie ca tot ce este negativ să „adoarmă” în noi, pentru a renaște în LUMINA DIVINITĂȚII!

Binețe, dragă OM înțelept!                                               



dr. Edith Kadar 
Arad, 15 august 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html)  

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

sâmbătă, 24 iunie 2023

SÂNZIENELE și NAȘTEREA CUVÂNTULUI BOTEZĂTOR

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea

 *     *     *     *     *     *     * 



Binețe, dragă OM!

La ceas de sărbătoare m-am gândit să povestim puțin despre basme, despre mesajele din cuvinte, despre lumea pe care o zămislim prin și din cuvinte.
Ce legătură este între cele două momente sărbătorite azi? 

*   *   *   *   *   *   *

Ne plac basmele și poveștile; ele ne-au încântat copilăria și ne-au hrănit imaginația, făcându-ne să accesăm, atunci, tărâmul și personajele fermecate despre care am auzit sau despre care am citit.

Am fost fascinați de Șeherezada și de poveștile ei spuse de-a lungul a 1001 de nopți. Alladin, Ali Baba, Zmeul, Făt Frumos, Muma Pădurii, Ileana Cosânzeana, sunt doar câteva dintre personajele care ne-au delectat, incitat și relaxat.

Fiecare popor își are propriile basme și personaje. Dar, indiferent de zona de pe glob, atât poveștile, cât și eroii au câteva puncte comune. În fiecare basm se vorbește despre personaje pozitive și negative, care duc - sub o formă sau alta - lupte între ele. Și de fiecare dată binele învinge răul, îl anihilează, îl înăbușă.
De fiecare dată, personajele sunt puse să aleagă între bine și rău, între formă și fond, subliniind, astfel, caracterul eroului (vezi „Fata moșului și fata babei”, „Punguța cu doi bani”, „Ursul păcălit de vulpe”, etc.)

Fiecare basm și poveste au un tâlc pe care cititorul trebuie să-l deslușească și să-l înțeleagă; dacă vrea. 
Pentru unii, basmele sunt doar asta, basme, povești de adormit copiii, și care nu au nicio legătură cu realitatea. 
Dar sunt și oameni care au înțeles că nimic nu poate fi plăsmuit, inventat, nici măcar de cea mai bogată imaginație, fără a avea un sâmbure de adevăr.

Și dacă fiecare poveste, indiferent de țara sau poporul care o spune, are puncte comune, înseamnă că acel adevăr care a creat miile de basme a fost comun tuturor.

Dar, oare, ce au avut în comun toate popoarele de-a lungul timpului? Începuturile. GENEZA.


Totul este creat de cineva, undeva, cândva. 
Pentru ca un copil să se nască, el trebuie să fie conceput și creat, mai întâi, în gândurile părinților. Pentru unii a fost bucurie, dar pentru alții o neplăcere, o corvoadă.
BINELE sau/și RĂUL. POLARITĂȚILE.

Dacă copilul a fost creat în bucurie, el va aduce cu sine lumină, bucurii și împlinire. 
Dacă a fost conceput împotriva voinței, din inconștiență și ignorare a consecințelor, adică a fost un accident, el va fi creat din materia acelui moment: frică, furie, frustrare, panică, minciună, etc. Acela va fi copilul zămislit din haos, din întuneric, personajul negativ - „balaurul” sau „zmeul”, care ar putea fi copilul bun dacă nu s-ar arunca asupra lui tot balastul neasumării consecințelor.

Indiferent ce creează, omul pune în creația sa energia din acel moment: iubire sau ură; bucurie sau nemulțumire; frumusețea simțirii sau urâțenia trezirii la realitate. Binele și răul. Lumina și întunericul. Pozitiv și negativ. Yin și Yang. Rai și Iad. Dumnezeu și Satan. POLARITĂȚILE.

Dar, oare, ce a fost la început?
„La început a fost cuvântul. Și cuvântul a fost la Dumnezeu. Și Dumnezeu era cuvântul.” Așa începe Evanghelia după Ioan. Și poate nu întâmplător acest mesaj ne-a fost transmis de cineva pe nume IOAN, care semnifică „grația, favoarea, milostenia lui Dumnezeu”.

Înainte de a crea Lumea, Dumnezeu a creat CUVÂNTUL, care poartă în el intenția, precum și toată energia și emoția momentului de geneză.
În fiecare dintre cele 6 zile, Dumnezeu-Creatorul a SPUS ceva, a formulat ceea ce a creat, abia după aceea cuvântul s-a transformat în faptă. Tot ce a creat Dumnezeu a creat în două polarități, cele 2 capete ale unui întreg: lumină și întuneric; cer-pământ; uscat și ape; femeie-bărbat.



Fiecare creație este după chipul și asemănarea creatorului. Și așa e normal; autorul pune în opera sa parte din el.

Dar dacă fiecare creație are 2 polarități, două capete (aparent) opuse, înseamnă că și Creatorul are tot două polarități!
Când vorbim despre Geneză, despre mitul lui Adam și a Evei, despre pomul cunoașterii binelui și răului și șarpe, vorbim, de fapt, despre cei 2 poli ai Creatorului.

Dumnezeu nu poate crea ceva separat de El, și nimic nu poate fi creat fără voia lui; nici măcar Iadul și Satan. Dumnezeu nu poate crea decât ceva DIN EL.
Binele și răul nu există; sunt doar 2 capete ale aceluiași lucru, și cărora le dăm noi denumirea așa după cum am fost învățați.

Nu am putea înțelege binele dacă nu ar fi răul; nu am putea aprecia lumina dacă nu am sta în întuneric. Nu putem mulțumi pentru iubire dacă nu am trăi în frică, o perioadă.

Cum am putea alege ceva dacă nu am cunoaște și opusul său?
Personaj pozitiv - personaj negativ.
Făt Frumos și Zmeul.
Ileana Cosânzeana și Muma Pădurii.
Sânzienele sau Ielele și Rusaliile.

Dumnezeu a fost Creatorul, iar tot ce a creat s-a putut re-crea, replica, având exemplul în „program”.
Părinții (creatori) dau mai departe copiilor (creații) toate calitățile, dar și defectele lor; toate problemele nerezolvate, dar și soluțiile lor; toată gama de emoții pozitive și negative, pentru ca replica, creația, copilul, să aleagă, să își manifeste liberul arbitru. Binele sau răul; iubirea sau frica; pacea sau războiul. Toate sunt alegeri proprii, iar aceste alegeri vor deveni energia creatoare, CUVÂNTUL CARE ZĂMISLEȘTE.

Tot ceea ce vezi a fost creat de cineva: părinți, bunici, străbunici, etc., și poartă amprenta ta, a cuvântului tău: înjuri, blestemi, ocărăști, judeci, batjocorești, cerți, asta este lumea pe care o creezi, în care locuiești, și în care toți sunt zmei, căpcăuni, vrăjitoare, gheonoaie, draci care îți populează Iadul.
Dar dacă tu știi că ești creator, vei alege să manifești lumina, pacea, înțelepciunea, frumusețea, iar lumea ta va fi plină de Ilene Cosânzene, Feți Frumoși, și de entități pline de lumină și iubire.

Totul este o alegere: când te superi, ai ales să faci așa hotărând că zen-ul și iubirea e pentru fraieri. La fel și când alegi să nu dai frâu liber furiei și agresivității, că tot nu-ți aduce ceva bun.

În fiecare moment suntem sprijiniți pentru a lua hotărâri corecte prin pildele pe care le citim, prin basme, povești, ce au în ele sămânța CREATORULUI: CUVÂNTUL, ADEVĂRUL, VIAȚA.


Azi e ziua de Sânziene, dar și nașterea sf. Ioan Botezătorul.

Sânzienele sau ielele sunt personaje pozitive prezente în folclorul nostru de peste 5000 de ani.
Ele sunt creații ale Soarelui, ale luminii pure. Ielele ajută, dar dacă nu le respecți îți pot face rău biciuindu-te dacă CUVÂNTUL cu care ai creat ziua este lipsit de respect.
Sânzienele sau ielele reprezintă, simbolic, CUVÂNTUL POZITIV care creează armonie și pace, pe care să-l respecți; altfel îl urâțești după chipul și asemănarea ta, transformându-l în „zmeu”.

Ioan Botezătorul a fost un personaj cheie în aducerea și propovăduirea cuvântului creator al CREATORULUI. El a binecuvântat totul permițând Luminii, Duhului Sfânt, să curețe, să împrospăteze și să regenereze totul. BOTEZUL PRIN CUVÂNT.
Desigur, se știe care a fost soarta lui, fiind decapitat de către cineva care a pus mai mult accent pe minciună, fals și lingușeală.
Simbolic, Ioan Botezătorul reprezintă CUVÂNTUL DIVIN călcat în picioare de către cei deranjați de lumină, pace, armonie și IUBIRE.

Ziua de 24 iunie are o semnificație vibrațională înaltă, subliniată și de recentul Solstițiu de vară, când a fost cea mai lungă zi lumină și cea mai scurtă noapte. Este o perioadă de conștientizări și de alegeri conștiente. 

Ești ceea ce alegi să creezi. La început este cuvântul care creează după chipul și asemănarea ta. 
Nu te lăsa atras(ă) în vârtejul vorbelor grele, întunecate, doar pentru a fi acceptat(ă) de ceilalți.

Cuvântul creează. Cuvântul TE creează. Iar rezultatul îți pecetluiește soarta. Te botează.

Sărbătoarea Sânzienelor îți reamintește asta. La fel ca toate basmele și poveștile citite. Toate sunt cuvinte menite să te ajute să-ți reamintești că tu ești cel care NAȘTE CUVÂNTUL CREATOR.

Fă-l frumos. Fii frumos. Fii.

Binețe, OM asumat și creator!



Edith Kadar 
Arad, 24 iunie 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

marți, 27 decembrie 2022

Numele ȘTEFAN - semnificație și menire



Sursa - internet

Binețe, dragă cititorule!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre ȘTEFAN.

Indiferent dacă te numești Ștefan, Ștefana, sau derivate de-ale lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

Nu uita să pornești și muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea gândurilor și a rândurilor.



Numele ȘTEFAN derivă din grecescul STEPHANOS și înseamnă COROANĂ.

Persoana ce primește la botez acest nume este menită să poarte cu demnitate coroana vieții, să accepte încoronarea din partea destinului ca pe o recunoaștere a valorii personale.

Depinde doar de caracterul fiecărui ȘTEFAN(A) dacă valoarea coroanei va satisface orgoliul, mândria și vanitatea, sau va înțelege că este vorba despre misiunea personală a fiecăruia, ce nu are nici o legătură cu ego-ul.

Persoanele cu acest nume au o misiune personală de a da mai departe, celor din jur, beneficiile „coroanei” vieții.

Sfântul Ștefan a fost un apostol omorât cu pietre de către cei ce nu acceptau noutatea învățăturilor lui Iisus, fiind considerat primul martir al creștinismului. A fost, deci, un deschizător de drumuri.

Dragă ȘTEFANA, ȘTEFAN, FANA, FANE, FĂNICĂ, ISTVAN, PISTA, PISTI, STEVE, ESTEBAN, îți urez să te bucuri de viața cu care ai fost încoronat(ă), să ai multă înțelepciune pentru a-ți folosi abilitățile cu care ai fost înzestrat(ă), să ai curajul să fii la înălțimea misiunii personale trasate de acest nume.

La mulți ani plini de lumină în suflet!




dr. Edith Kadar 
Arad, 27 decembrie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 7 ianuarie 2022

La mulți ani, IOAN! (semnificația numelui și menire)




Binețe, dragă cititorule!

A doua zi după Bobotează este o altă sărbătoare importantă: este cinstit Ioan Botezătorul.
Cu această ocazie, toți cei care poartă numele Ioan și derivatele lui își serbează onomastica.

Dar, te-ai gândit care este semnificația acestui nume?

IOAN derivă din YOCHANAN în ebraică, adaptat de greci în IOANNES (IOHANNES în latină), și înseamnă GRAȚIA, FAVOAREA LUI DUMNEZEU.

Persoana care primește acest nume (sau una din variante) la naștere este menită să aducă lumina, grația divină într-o familie în care aceasta a fost uitată, dată la o parte, sau privită ca neimportantă față de plăcerile lumești.

Copilul ce va purta acest nume vine ca un favor, ca o îndeplinire a unei dorințe adânci și vechi și este așteptat și dorit cu înfrigurare și speranță de cel puțin un membru al familiei, cel/cea care a sugerat numele. 


IOAN este un cadou pentru familie din partea divinității, un răspuns la rugăciunile cuiva a cărui/cărei părere a fost ignorată.

Venirea pe lume a unui copil ce poartă acest nume este confirmarea că rugile de curățire, purificare și binecuvântare pentru familie au fost auzite, iar lumina divină a fost trimisă ca o favoare sub forma pruncului așteptat, Ioan.

Persoanele ce poartă acest nume sunt menite să aibă un alt grad de înțelegere și relaționare cu Dumnezeu decât alți membri ai familiei, transmițând mai departe semnificațiile tainice și celor care au uitat de ele.

Aceasta este semnificația numelui, dar, bineînțeles, nu toți cei ce îl poartă sunt așa cum le-a fost menit.

Un IOAN care nu se ridică la nivelul vibrației numelui este o persoană care nu se iubește, nu știe cum să iubească și să comunice cu cei din jur pentru a nu se simți singur și izolat într-o mare de oameni. 
Purtătorii acestui nume sunt predispuși la probleme de tensiune arterială, de circulație, afecțiuni cardiace, retenție de apă, boli ale rinichilor și aparatului urinar, probleme digestive, dureri de oase, anemii sau depresii.
Și toate acestea pentru că, în loc să aducă lumina în familie, membrii acesteia au reușit să o neglijeze, ceea ce duce la blocaje profunde.

Ioan Botezătorul a fost cel care a anunțat oamenii că Dumnezeu își trimite grația, favoarea, binecuvântarea sub forma fiului său, Iisus (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/01/boboteaza-semnificatie-si-simboluri.html).


Dragă IOAN, IOANA, ION, IONEL, IONELA, OANA, ONUȚA, IONUȚ, NELU, NELA, GIANINA, GIOVANNI, IVAN, JANOS, JANIKA, JOHANN, JOHANNA, JANA, JANINA, JEAN, JEANA, JUAN, JOHN, IANIS, YANNIS, 
îți urez să ai o viață plină de lumină, să reușești tot ceea ce ți-ai propus pentru a fi un exemplu pentru  toți cei apropiați ție. 
Să ai forța de a fi lumină călăuzitoare pentru alții, indiferent de piedicile pe care le întâlnești pe drumul vieții.

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ! 


Binețe ție, dragă cititor!


Edith Elisabeta Kadar 
Arad, 07 ianuarie 2016


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare z...