(RE)DEVENIREA (fragment)

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Cu toții știm, conștient sa nu, că nu suntem doar un corp fizic umblător, ci că mai există ceva ce ne animă, ce ne aduce trăirea și bucuria în suflet. Aceea este esența divină ce coboară pentru a împrumuta vremelnic un corp fizic, și a se manifesta de la acest nivel.

Binețe, dragă cititor!

Despre esența divină și manifestarea ei, despre liber arbitru, despre relații, singurătate, solitudine, iluzii și certitudini, te invit să citești acum.

Este un material care a „curs” prin mine, ce conține informații extraordinare pe care le dau mai departe ție, celui ce ai nevoie. Informația nu va putea fi percepută la reala valoare decât de către cei aflați pe calea (re)devenirii de ei înșiși. Citește-l, recitește-l, ascultă muzica postată la sfârșit, și nu încerca să judeci cu mintea, ci fii atent(ă) la emoții, trăiri, manifestări fizice apărute în timp ce citești. 

Informația poartă o vibrație înaltă, și a fost trimisă cu drag mie și celor ce au nevoie de ea. Vei ști dacă e ce ai nevoie . 

*    *    *    *    *    *    *

- Auzi, Doamne, crezi că sunt ciudată că nu simt nevoia să fiu ca ceilalți?

- În ce sens, aud vocea deja binecunoscută

- Păi, acum mă gândesc la faptul că nu simt nevoia să am un partener de viață; că nu simt disperarea singurătății, așa cum aud tot timpul. E rău, e bine?

- Ce te frământă, de fapt?

- Cu toții se agită să își găsească partener sau parteneră de viață; peste tot scrie și se vorbește despre împlinirea personală prin relații, dar... eu nu simt nimic în acest sens. Mi-am sondat și analizat emoțiile și trăirile, și nu am găsit niciun refuz, nicio furie, negare, ranchiună sau altceva de acest gen. Când mă gândesc la mine singură, se instalează liniștea în sufletul meu, mă simt liberă, eliberată de lume, de teorii, de persoane. Mă simt completă, mă simt... rotundă!

- Și nu e bine?

- Ba da, e foarte bine!

- Și atunci care e problema, că nu înțeleg?

- Păi, faptul că majoritatea oamenilor își caută fericirea în relații, iar eu mi-o găsesc în solitudine! E chestia aia: eu versus majoritatea. Cine are dreptate, eu sau ceilalți; ajută-mă să înțeleg.

- Trebuie să aibă cineva dreptate? Așa vezi tu problema?

- Nu, nu am ales corect cuvântul. Care aste starea  pe care ar fi bine să o manifestăm pentru a fi în armonie cu noi, cu Universul, cu tine?

- Tu cine crezi și simți că are „dreptate”: tu sau majoritatea?

- Pentru mine, și ținând cont de trăiri, eu am dreptate. Mă rog, asta e corect. Pentru mine și viața mea aceasta este ceea e optim și mă face să fiu în armonie cu tot.

- Și atunci? Vrei să adere și majoritatea la gândirea ta, doar atunci ești fericită deplin?

- Nu, ți-am spus, sunt bine. Doar că... mă simt ciudat... mă simt o ciudată... Ca și cum m-aș împotrivi majorității... și nu știu dacă e bine, e corect față de Univers, față de tine...

- Deci, indiferent ce simți, ce îți face sufletul să fie liniștit și împlinit, nu contează dacă nu e validat de majoritate?

- Hm... se pare că da, asta este acum gândirea mea... Și cred că știu de ce!... Dacă tu ești peste tot și în fiecare om ca sămânță divină, am senzația că te trădez dacă mă opun majorității...

- Ha, ha!... M-ai făcut să râd! Eu sunt în fiecare din voi, dar nu reprezint majoritatea. Să-ți explic: eu nu sunt totalitatea oamenilor de pe planetă sau a entităților din Univers, iar dacă tu gândești sau simți altfel decât majoritatea mă vei schilodi sau mă vei lăsa incomplet. Așa ai simțit?

- Da, spun stingherită de imaturitatea gândirii mele.

- Draga mea, liniștește-te; știi că nu e așa, acolo, în adâncul tău. Și nu îți fă probleme, eu nu judec, deci nu te judeca nici tu. Este bine să aduci la suprafață trăirile și semnele tale de întrebare, indiferent cum ți se vor părea în acel moment. Te-ai liniștit?

- Da, spun eu, răsuflând ușurată, ca și când o povară mare mi-ar fi ieșit din piept.

- Eu sunt în fiecare dintre voi, dar fiecare „bucată” - cum îi spuneți voi - din mine este de sine stătătoare. În fiecare om sunt eu în integralitatea mea, și nu doar o frântură din mine. Și cea mai mică bucată din mine sunt eu în întregime, și nu doar o parte. Cum să îți explic pentru ca să înțelegi? Voi face o paralelă cu corpul vostru. Gândește-te la celulele corpului uman, da?

- Da.

- Fiecare celulă are câte un rol foarte clar în funcție de localizare, natură și specializarea sa. Dar ele, celulele, nu pot supraviețui în afara corpului. Ele compun corpul fizic, și au în ele matricea întregului pentru a ști pentru ce lucrează și din ce „lume” face parte. Cam cum e la voi cu internetul sau cu televiziunea și restul mijloacelor de informare ce vă țin la curent cu ce se întâmplă în restul lumii.

Revenind, celulele sunt interconectate între ele formând organele, apoi sistemele, pentru ca  în final să rezulte corpul ca întreg. Ai înțeles până aici?

- Da, spun.

- Bun. Deci celulele funcționează independent, dar „lucrează” pentru corp. Ele își primesc hrana din nutrienții rezultați din mâncarea pe care o consumați. Dar există o matrice energetică unică pentru corp, iar aceea este ceea ce voi numiți energia divină, esența dumnezeiască, duhul sfânt; sunt EU. La această matrice sunt conectate celulele, și la energia ei se adaptează în permanență. Celulele nu pot interveni în structura matricei, nu o pot modifica. Doar invers este posibil: matricea energetică influențează structura, calitatea și vitalitatea celulelor. 

Cu cât celulele sunt mai racordate la vibrația matricei, cu atât sunt mai sănătoase, mai vioaie, mai încărcate energetic, mai vii.  

Cu cât opun rezistență energiei matricei, încercând să devină de sine stătătoare și să își creeze propria matrice, cu atât celulele sunt mai afectate, până la distrugere; mai precis, se autodistrug. De ce? Pentru că ele nu pot exista în afara corpului fizic și energetic. Celulele au fost create ca o necesitate de energia matricei, și nu invers; nu matricea divină a fost creată de celule. Ai înțeles până aici?

- Da.

- Acum înlocuiește, în această poveste, celulele cu oamenii.

La început a fost MATRICEA, Dumnezeu, Cuvântul, Esența. 

Apoi, Matricea a hotărât să se manifeste într-o multitudine de feluri și forme; și a creat toate ființele Universului, inclusiv omul.

Diferența dintre celulele corpului și OM este că v-am înzestrat cu EU pe fiecare dintre voi. EU înseamnă esența mea, esența divină, acel sine divin de care vorbiți voi.
Dacă celulele corpului sunt conectate la o matrice energetică unică a corpului, fiecare om m-a primit pe mine în integralitatea mea. Fiecare „bucată” din mine care vă animă este de sine stătătoare. 

Sunt EU-l pe care vi l-am insuflat, vi l-am dăruit pentru a vă manifesta ca OM.

Omul devine OM atunci când mă acceptă, mă primește și mă manifestă.

Indiferent de trăirile voastre, de calitatea emoțiilor și a gândurilor care vă compun viața, esența divină (sau EU-l) nu poate fi afectată, influențată sau schimbată. Poți alege să manifești acel EU, acel OM, pe mine, sau să opui rezistență; EU nu voi fi afectat. În schimb, tu da, vei fi.

Gândește-te, Soarele există nestingherit de condițiile atmosferice. Chiar dacă e furtună, sunt nori, e noapte, e iarnă, Soarele există ca astru, ca entitate. Faptul că nu îl percepeți în permanență ține de ceea ce vreți voi să vedeți, să auziți, să înțelegeți. Puteți fi furioși, puteți înjura, vă puteți indispune și strica cheful cât vreți pe motiv că nu e soare, asta nu-i schimbă lui calitatea și manifestarea. El există indiferent de norii temporari ai cerului sau de frustrarea voastră; care e tot temporară, îți reamintesc.

La fel și EU: exist și mă manifest, indiferent de credința sau de necredința voastră, indiferent că mă înjurați sau că mă învinuiți de tot ce se întâmplă în viața voastră. EU exist nestingherit, nepătat, și mă manifest la aceeași intensitate în fiecare ființă, inclusiv în tine, OM.

Alegerea a ceea ce vrei să simți, să trăiești, să experimentezi, îți aparține.

Acesta este acel LIBER-ARBITRU despre care se vorbește atât de mult, dar care nu prea este înțeles la adevărata lui semnificație.

Vezi tu, liberul-arbitru se referă strict la a permite sau nu divinității din tine să se manifeste. Despre asta e vorba, și nu despre a face ce vrei, când vrei și cum vrei, ca un copil țâfnos și răsfățat care crede că i se cuvine totul.

Liberul arbitru îți dă posibilitatea să devii din om un OM care recunoaște matricea, nu i se opune și o manifestă; adică mă manifestă pe mine.

Pomul vieții

Când ați coborât în materie, în ceea ce voi numiți 3D, voi ați hotărât să veniți, să îmbrăcați corpul teluric pentru a vă manifesta ca OM de la acest nivel. Și tot voi ați ales în ce formă să vă manifestați în viața respectivă pentru a vă însuși lecțiile pe care tot voi vi le-ați ales. Totul pentru a manifesta în acele forme matricea divină din care faceți parte. 

Poate vrei să fii bogătaș sau sărac, înțelept sau încuiat la creier, poate ai vrut să manifești o anumită polaritate, un anumit sex când ai venit, poate ai vrut să ai și studii multe, sau poate nu. Toate acestea pentru a manifesta divinitatea în toate aceste forme. Pentru a te transforma din om în OM. Pentru a redeveni divinitate conștientă de umanitatea sa și om conștient de divinitatea sa, adică OM.

Nimeni nu v-a forțat să faceți ceva, voi ați ales; însă mediul familial, arborele genealogic, vă poate îndepărta de calea propusă. 

Esența divină din fiecare trage semnale de alarmă pentru a putea reveni pe cale, însă mintea, acea energie proprie a omului, îl minte și nu îl lasă să vadă adevărul, ci să îl îmbrățișeze pe al ei. Mintea a luat locul lui Dumnezeu, s-a înscăunat, iar omul nu mai observă falsul, luând de bune „șoaptele” minții mincinoase.

Sufletul, acea parte ce face legătura între om și OM, caută cu disperare divinitatea, pe Dumnezeul din care s-a desprins, dar mintea îi aduce în cale înlocuitori, clone, menite să aducă liniștea pe moment: oameni, situații, stări, obiecte, bunuri materiale confundate cu daruri divine. Dar este doar un surogat ieftin. 

Cu cât se zbate mai mult să dezvăluie falsul, cu atât sufletul este mai chinuit de către mintea căreia i s-a transferat puterea de decizie a OM-ului care ar fi trebuit să fie. Desigur, EU exist în voi, dar nu mă mai auziți. Iar pentru a vă ajuta, vă aduc în față persoane, locuri sau situații menite să vă transmită starea de pace și liniște pentru a vă reaminti cine sunteți. 

De prea multe ori continuați să ascultați mintea-dumnezeu pe care ați creat-o, și să îi dați forță și putere. 

Ceea ce trăiți în interior este vizibil la exterior, la nivel de relații interumane și la nivel social: mintea vă face să observați și să rezonați cu persoane care nu vă vor, de cele mai multe ori, binele, care vă înșală, iar voi le înmânați valoarea voastră, adică banii, în mod simbolic. Dar nici asta nu mai observați, ci continuați cu minciuna, căutând și găsind țapi ispășitori, adică pe mine, de cele mai multe ori.

„Dumnezeu m-a bătut... Dumnezeu a făcut asta și aia... Dumnezeu a uitat de mine...” Asta spune mintea să repetați, nu-i așa?

Ce este sus este și jos; ce este afară există, în primul rând, înăuntru

Când omul refuză să devină OM deoarece vrea la Dumnezeu prin minciună, apar bolile fizice, dar mai ales alienarea mentală, iar deznodământul este previzibil, MOARTEA, pe care tot voi o cereți ca ultim gest de manifestare al liberului-arbitru: „dacă nu pot fi OM, adică manifestare divină în corp fizic, aleg să revin acasă (AKASHA), urmând să mai încerc altă dată.”

Tot ce vedeți în afară este reflexia a ceea ce e înăuntru, până la ultima imagine. 

Gândește-te, unii văd sărăcia, alții violența; unii văd doar negrul, ternul, mohorâtul din jur, alții nu văd decât frumosul, liniștea, pacea și armonia. Cei optimiști vor fi „atacați” constant de cei din întuneric, în încercarea de a-i trage în mlaștina lor, ca un fel de declarație: „dacă eu n-am putut, nu te las nici pe tine să fii OM”; iar denigrarea și atacurile permanente la persoană devin unica valoare a celor din întuneric, singurul lucru pe care îl pot manifesta. Sunt acei pesimiști, cârcotașii, care vor căuta să înăbușe orice tentativă de frumos a altora spunând sau făcând ceva jignitor. Dar asta e alegerea lor, „iadul” pe care și l-au creat.

Să știi că nimeni nu populează mai bine iadul decât mintea omului rătăcit de divinitatea din el!

Dar, mai sunt oameni care aud mesajele sufletului, și încep să caute. Vocea sufletului poate fi auzită doar în liniștea adusă de rugăciune, meditație sau altă formă de retragere înăuntru, departe de iluzia exterioară. Și, cu cât aud mai mult și mai bine din mesajele sufletului, cu cât descifrează mai bine și mai clar ceea ce i se întâmplă, cu atât se reconectează mai mult la elementul divinitate, la EU, devenind, pe zi ce trece, din ce în ce mai OM, și manifestând liberul arbitru. 

Pe măsură ce omul se reconectează la sursă, la esența divină, el se reface ca un puzzle, și dispare nevoia de a înlocui bucățile lipsă cu surogate: oameni, bani, operații estetice, bijuterii, bunuri materiale, etc.

Cu fiecare bucată de lumină divină manifestată ca urmare a dispariției iadului din viață, esența divină se poate manifesta din ce în ce mai puternic, până ce ocupă suficient „spațiu” pentru a anula întunericul fricilor de orice fel. 

Iar când omul (re)devine OM, ȘTIE că este divinitate, este Dumnezeu, și se simte complet; nu mai are nevoie de partener fizic sau de părerea celorlalți. Abia atunci manifestă Liberul-Arbitru cu care a venit înzestrat: acela de a fi divinitate aflată temporar într-un corp fizic. Abia atunci este, după cum am spus, complet, este... rotund!
Și abia după aceea, complet, își poate găsi partener la fel de complet ca și el.

Aceasta este starea ta de acum, și așa se explică trăirea ta vis-a-vis de tu versus majoritate.

*    *    *    

- Spune, aud. Ce vrea mintea? Ce nu îi place?

- Întotdeauna am avut o problemă atunci când este vorba despre divinitatea din mine. Este ca și cum ceva din mine respinge ideea că aș putea fi demnă de așa ceva, că aș merita. Știu, e o prostie, dar observ trăirea și o scot la suprafață. Spun oricui că este divinitate manifestată în corp fizic, cred asta, dar parcă eu nu merit. Interesant!

- Probabil de aceea amâni atât de mult să accepți în totalitate și să manifești acest lucru, și tergiversezi  să publici ceea ce îți transmit. Ți-e teamă de ce vor zice ceilalți despre tine, nu? 

- Da, există teama că nu mă vor crede, că vor murdări, că vor batjocori, iar pe mine mă doare când văd că ești „atacat” pe nedrept, doar din ignoranță.

- Dar pe mine nu mă afectează. Ți-am spus azi că EU exist indiferent de părerea oamenilor și de batjocura lor. Iar dacă EU exist în tine, deci tu ești cu mine, de ce ar avea vreo importanță părerea celor rătăciți, care nu știu unde să mă caute?

EU sunt cu tine și în tine, făcându-te OM! De ce te afectează omul?

- Da, chiar, ai dreptate! Îți mulțumesc! Ce să le mai transmit acum celor ce citesc?

- Să își deseneze și să își posteze în fața lor simbolul OM, deoarece le va ușura comunicarea cu mine, cu EU-l din ei, cu OM-ul ce vor (re)deveni.

Simbolul OM

Și mai spune-le să repete mantra: OM MANI PADME HUM care înseamnă „om devenit OM prin înflorirea florii de lotus ce conține giuvaerul esenței divine”.

- Mulțumesc! 

OM MANI PADME HUM! 

Namaste, OM!

dr. Edith Kadar 

Arad, 19 februarie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/02/redevenirea-fragment.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SINGURĂTATEA TERAPEUTULUI DE CURSĂ LUNGĂ

Acest material este dedicat cu drag tuturor terapeuților (adică oricine lucrează cu oamenii), medicilor-terapeuți, și pacienților aflați în căutare de sine, precum și tuturor celor însetați de cunoaștere.

Pentru cei care caută informații scurte că altfel se plictisesc, le mulțumesc că au încercat, dar nu le-a venit încă momentul. (Apropo, am o curiozitate: dacă un articol e prea lung, cum este cartea? Nesfârșită? Întreb pentru un prieten).

Nu trebuie să fii de acord cu ceea ce scriu; aici sunt observațiile mele profesionale și personale.

Îți mulțumesc că-mi ești alături, și îți doresc o lectură plăcută!

Nu uita să îmi scrii părerea ta, după ce ai citit materialul.

*    *    *    *    *    *    *

A fi terapeut este o binecuvântare. Medicul și terapeutul lucrează cu omul pentru a-l ajuta să se descopere, să descopere singur ce anume îi face rău, îl blochează, îl oprește din drumul spre sănătate, ce anume îl îmbolnăvește.

Medicul este cel care are cunoașterea mecanismelor de producere ale bolii la nivel fizic.

Terapeutul este cel care înțelege mecanismele dincolo de planul fizic, în plan emoțional, sufletesc.

Medicul dă sfaturi și tratamente pentru întreținerea carcasei, a corpului; pe când un terapeut se adresează, în primul rând, mecanismului din interior care face ca exteriorul, corpul, să funcționeze optim.

Medicul abordează efectul, pe când terapeutul cauza.

După părerea mea, cea mai bună pentru om este combinația medic-terapeut, acel amestec care face ca știința să se armonizeze cu trăirea, cu simțirea.

Un medic bun trebuie să fie un terapeut excelent, care să înțeleagă particularitatea fiecărui om, pacient, și care să știe că ceea ce a învățat în facultate și la specializări sunt doar repere, dar că fiecare caz este individual, nu poți aplica același lucru tuturor.

Un terapeut bun are nevoie să cunoască medicina, altfel riscă să scoată din context o problemă, și să nu țină cont de cadrul general.

Desigur, medicul și terapeutul au studii de specialitate; dar nu asta îi face buni, speciali, ci flerul lor, intuiția, trăirea, ceea ce simt instinctiv când văd un om. Ei s-au specializat în domeniu pentru a-si putea folosi talentul cu care au venit înzestrați de către mama Natură și tata Univers. Pentru ei, studiile au fost confirmarea a ceea ce ei știau, tacit, acolo, în adâncul lor. Ei au înțeles imediat informațiile, și au construit ușor puzzle-ul cunoașterii și interacțiunii cu omul.

Medicul-terapeut este, de multe ori, singuratic, izolat de ceilalți, neputându-se adapta la lumea plină de dogme și de reguli exterioare de urmat. 

De cele mai multe ori, un asemenea terapeut ar lucra fără bani, dacă nu ar face parte din societatea bazată pe schimb în bani, dacă nu ar avea aceleași cheltuieli ca ceilalți.

Medicul-terapeut este o persoană foarte bună în interacțiunea profesională, dar din momentul în care își termină programul de lucru, devine aproape antisocial, izolându-se de interacțiunea incoloră, inodoră cu cei care l-ar vrea la dispoziția lor 24 de ore din 24. 

Medicul-terapeut este un CANAL prin care cel care îl caută primește informații de la organismul a cărui celulă este - Universul. De aceea, el are HAR: nu știe să explice cum face ceea ce face, dar ȘTIE că este o unealtă extraordinară în mâna divinității.

Sunt mulți medici, sunt mulți terapeuți în lume; dar nu toți au HAR, nu toți CRED că ei nu valorează nimic fără mesajele pe care ar trebui să le lase să curgă prin ei. Desigur, asta nu îi face mai puțin valoroși.

Fiecare om își are propriul lui medic-terapeut. S-ar putea să caute mult timp până ce vor întâlni pe cel care să îi acceseze butonul de „DORINȚĂ DE VINDECARE”.

Un medic-terapeut asta face cel mai bine: își ajustează comunicarea cu cei care vor să audă, și nu-și pierd timp și energie cu cei care doar afirmă că vor să se facă bine, dar în interior sunt hotărâți să nu facă nicio schimbare; așa, din comoditate.

Un terapeut accesează „păturile” energetice ale emoțiilor omului. El știe că, în timp, omul a uitat să iubească, să SE iubească, și a ales să devină sclavul emoțiilor de moment, dându-le tot dreptul de a trăi viața în locul lor. 

Medicul-terapeut știe că fiecare emoție căreia i s-a dat atenție se transformă în zid care blochează trăirea de frumos, și întunecă viața transformând-o în iadul emoțiilor negative și în boală. El mai știe că simptomele bolii sunt doar efectul, și că le tratează degeaba. 

Adevărata terapie constă în a te adresa cauzelor care au dus la acea stare.

Ori, nu toată lumea poate înțelege și accepta acest lucru; nici în rândul pacienților, dar nici în cel al medicilor.

Pentru mulți medici și pacienți, medicul-terapeut este un ciudat, cu capul în nori, rupt de realitatea științifică ce scrie negru pe alb că fiecare simptom trebuie tratat cu substanțe chimice; aceleași pentru fiecare om, că doar nu mai există indivizi, ci doar boli.

Pentru mulți medici și pacienți, terapeutul-medic este un șarlatan care umblă doar după banii și bunurile oamenilor. 

Pentru acești pacienți, cei mai buni medici sunt cei care prescriu cel mai mult și mai scump, îi trimit la multe investigații costisitoare.

Pentru acești medici, pacienții sunt ca niște oițe ascultătoare, necomentatoare și necuvântătoare, docile și supuse.

Așa cum am spus, fiecare om își are propriul terapeut, indiferent sub ce formă îl accesează. 

Medicul și terapeutul nu pot fi buni pentru toți cei care îi caută, pentru simplul motiv că fiecare om este un univers in sine, cu reacții proprii și compoziție chimică unică.

Pentru a-și accesa „cheia” vindecării, pacientul trebuie să treacă printr-un lung proces de maturizare și de înțelegere a faptului că DACĂ TOTUL S-AR REDUCE LA CORPUL FIZIC, AR ÎNSEMNA CĂ ESTE UN ROBOT FĂRĂ SUFLET ȘI SPIRIT!

Dar, pentru a înțelege ceva atât de simplu, e nevoie de timp îndelungat, de curiozitate, și de credința că, până la sfârșit, va găsi răspunsul așteptat și vindecarea în care crede.

Iar acești oameni, care s-au trezit și s-au maturizat în credință, își vor întâlni medicul-terapeut care să îi ajute să se realinieze la sursa de viață care i-a creat.

De aceea, munca unui terapeut nu este niciodată ușoară, pentru că el accesează miezul omului, nu carcasa. Iar miezul este sufletul, și lucrul cu el este dificil pentru că este ca și cum ai călca pe petale de trandafiri.

Medicul-terapeut știe din prima privire dacă întâlnirea cu pacientul va fi lină, ușoară, sau va fi dificilă. Ce creează greutatea? Nepregătirea omului pentru schimbare și orgoliul pacientului.

Pentru că un  terapeut bun nu poate fi CANAL dacă e plin de mândrie, orgoliu și vanitate. Asta văd în el doar cei ce se văd în oglinda lui.

Un medic-terapeut NU ȘTIE de câte ori e nevoie să revină omul la terapie, dar ȘTIE că asta va hotărî pacientul.

Un medic-terapeut ȘTIE că nu există boli de nevindecat, ci doar lipsa de încredere în vindecare a pacientului.

Un medic-terapeut care a găsit „cheia” spre sine a omului devine confidentul, prietenul celui care s-a descoperit pe sine, fostul pacient.

Dar... un medic-terapeut este OM și el; doar că, de multe ori, cei din jur nu-l mai văd așa, ci doar ca pe prietenul-deranjabil-la-orice-oră-pentru probleme-proprii. El nu mai are nevoi pentru că, nu-i așa, medicul-terapeut știe tot, poate tot, tratează tot.

Și când Omul din terapeut obosește sau chiar are probleme de rezolvat, apelează, mai întâi, la prietenii lui dragi. Dar ei, de cele mai multe ori, cred că el glumește; cum să aibă probleme cel care rezolvă tot? 

El, Omul-terapeut, obosește, și ar avea nevoie, din când în când, de o terapie prietenească. Și tot ce aude este un „lasă că o să treacă, o să vezi tu că totul va fi bine!” sec.

Serios? Ce bine, Omului-terapeut nu i-ar fi trecut asta prin minte. Dar i se cer consultații, că doar el poate; nu are nevoi, doar obligații.

Cine este terapeutul terapeutului?

În timp, Omul din terapeut își învață lecția, și se izolează; își creează programe stricte de interacțiune, iar în timpul liber învață să stea singur, cu el însuși, cu cel mai fidel prieten al lui.

Și așa o poate lua de la capăt de fiecare dată, să se transforme din Om în medic-terapeut și invers.

Dragă Om, fiecare pacient își are medicul lui curant, iar pe măsură ce se maturizează, găsește și un terapeut. După chipul și asemănarea proprie.

Vei găsi terapeutul aflat la același nivel de vibrație; doar acela te va ajuta. Dacă diferențele sunt mari, nu veți putea colabora.

Iar odată cu tine se va vindeca și terapeutul, sau s-a vindecat deja de problema pentru care tu îl cauți acum.

Dragă Om, terapeutul pe care îl ai este ceea ce ești tu acum. Îți place, bine. Nu îți place, caută mai departe. Iar la un moment dat vei întâlni terapeutul singuratic care te va ajuta să te regăsești prin câteva întrebări bine plasate. În rest... totul e iluzie a minții.

Binețe, Om asumat!

dr. Edith Kadar 

Arad, 28 decembrie 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/12/singuratatea-terapeutului-de-cursa-lunga.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM!

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Am auzit cu toții despre schimbare, despre momente ale schimbării.

S-a spus și s-a scris de multe ori și de către mulți oameni deschiși la minte că va veni vremea schimbării ce va afecta tot și pe toți.

Dragă om, te anunț oficial că VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM!

Nu e nevoie să mă crezi în ceea ce spun. Poți să mă crezi și nebună, și plecată cu sorcova, și spălată pe creier, sau alte variante pe placul tău și al confortului cunoașterii tale.

Eu mă adresez celor deschiși la minte, și care știu și simt că perioada actuală este una de mari, de foarte mari schimbări.

Binețe, dragă OM!

Te invit să povestim puțin despre vremurile actuale și despre vremuri ale schimbărilor. Pentru că ele, schimbările, se produc în jur, în lume, indiferent dacă ești de acord sau nu, dacă ții pasul sau nu.

Lumea se schimbă în permanență, cu sau fără tine. Sau, mai tranșant spus, lumea nu are nevoie de tine sau de mine pentru a evolua, pentru a se reînnoi. 

De fapt despre asta este vorba: SCHIMBAREA aduce NOUL, iar NOUL întreține VIAȚA!

Iar viața, la modul general, se desfășoară nestingherită cu sau fără noi. Ar fi mai bine cu noi. Ne-ar fi mai bine

Imaginează-ți un copac ce crește și se dezvoltă. În fiecare an el înverzește, înmugurește, înflorește, dă roade, iar apoi se leapădă de frunze și intră în hibernare pentru a putea reînflori anul următor.

Crezi că pomul este impresionat de revolta frunzelor ce nu vor să cadă? Nu, nu este. El își vede de schimbarea lui, de evoluția lui de la vlăstar, la copac matur.

La fel este și în corpul omului. Celulele se regenerează în permanență, altfel corpul s-ar descompune rapid. 

O celulă nu trăiește toată viața omului, ci își are propria sa durată de viață; mai mică, desigur, decât întregul. Așa cum nici omul nu trăiește cât viețuiește Universul, ci moare pentru a face loc generațiilor următoare, mai pregătite și mai adaptate la schimbare, la nou.

Schimbarea înseamnă, deci, regenerare, primenire, reînnoire.

Însă ea, schimbarea, poate fi neplăcută pentru oamenii care își iubesc confortul lui „las' că merge și așa!”. Pentru ei, orice tentativă de schimbare nu este o binecuvântare, ci un blestem. 

De ce? Deoarece au frica de nou, de necunoscut, de incontrolabil, și așa că își apără cu îndârjire „răul” cunoscut.

Acești oameni sunt atât de îndrăgostiți de teoriile pe care le știu și de credințele lor limitative, încât și le apără cu îndârjire atacând tot și pe toți ce li se pare că ar clătina vechiul și rutina vieții lor. 

Nici măcar nu realizează că, de fapt, își apără lanțurile care îi țintuiesc într-un singur loc, și îi blochează în temnița lui „MĂ MULȚUMESC CU CÂT ȘTIU, RESTUL SUNT PROSTII!”

Cu cât teoriile auzite sau citite sunt mai îndepărtate de crezul propriu (că practica e a lor, teoria e a altora), cu atât atacă mai puternic, proiectând pe cel care „îndrăznește” să fie altfel decât știu, vor și pot propriile lor frici, furii și intoleranțe. 

Indiferent ce argumente ai aduce, tu ești cel care nu acceptă dialogul, tu ești cel care jignește (pentru că ai îndrăznit să răspunzi), tu ești cel care are probleme de ego pentru că ai explicat din nou ce ai vrut să spui, pentru a fi înțeles.

Aici nu vorbim despre CINEVA anume, deși cei despre care vorbim vor sări să îmi spună câte ceva despre mine și ego-ul meu mare. Da, am ego, apropo; cu toții avem ego, nu putem trăi fără el. Important este să colaborăm cu el, să ne împrietenim, nu să-l distrugem făcându-l, astfel, mai puternic.

Aici vorbim despre CEVA: despre intoleranța la nou, la necunoscut, la tot ce scoate din confortul rutinei, și a lui „ȘTIU!” repetat ca o mantră înainte să apuce omul să își termine fraza. Iar această intoleranță la nou și la diferit se manifestă prin intoleranțe alimentare diverse: la gluten, la lactate, sau la orice altceva. De ce? Pentru că viața de zi cu zi se „mănâncă”, și nu ceea ce consumi îți face rău, ci ceea ce gândești rău în timp ce mănânci ne face rău.

Copiii au intoleranță la nervozitatea părinților, la lipsa lor de răbdare și la lipsa lor de iubire, pace și armonie, și tot ce mănâncă în acest timp devine alergen. 

Mai multe despre cauzele subtile ale alergiilor te invit să urmărești aici: https://youtu.be/TV9idFbA-Kc 

Desigur, repet, nu e nevoie să fii de acord cu mine, dar fiecare informație poate aduce lumină, și poate descuia porți prin care să pășești către lumea nouă a schimbării, a lui „altfel” decât știi.

Nu e nevoie să ai studii de specialitate pentru a vedea că timpul schimbării e aici; uită-te doar la ceea ce se întâmplă cu clima din jur, la inundații, incendii, cutremure.

Îți reamintesc că în decurs de o lună calendaristică, în 30 de zile, Pământul și noi am fost afectați de 3 eclipse: eclipsa de Soare din 13 iulie; eclipsa de Lună din 27 iulie, și eclipsa de Soare din 11 august.

Indiferent dacă aceste evenimente au fost vizibile sau nu în țara unde te afli, ele afectează pe toată lumea. De ce? Pentru că au fost implicați cei doi aștri importanți pentru toți: Soarele și Luna.

La eclipsele de Soare, Luna se interpune între Soare și Pământ, împiedicând lumina să ajungă pe planeta noastră.

La eclipsele de Lună, Pământul se interpune între Soare și Lună, nepermițând ca astrul nopții să primească lumină de la cel al zilei, Soarele.

Soarele reprezintă elementul FOC; e lumina de care are nevoie viața pentru a se dezvolta și a se desfășura. Este elementul masculin, activ, care simbolizează forța, puterea, vigoarea, acțiunea și mișcarea, schimbarea. Reprezintă, simbolic, TATĂL.

FOCUL este și IUBIREA, care poate arde omul, îl poate pârli, sau poate aprinde vatra vieții în armonie și pace. 

Elementul FOC influențează inima și intestinul subțire, iar bolile lor apar atunci când iubirea, sentimentul, sunt afectate, manipulate, controlate, condiționate.

Luna reprezintă elementul APĂ, lichidul vital fără de care totul moare. Apa este și elementul în care se formează viața: copiii stau 9 luni în apă - lichidul amniotic - unde se  dezvoltă de la 2 celule care se întâlnesc, la minunea numită OM. De aceea astrul nopții, Luna, este considerat ca fiind simbol al feminității, MAMA.

APA este afecțiunea trăită la propriu (iubirea există, dar dacă nu e trăită, rămâne străină), care te ajută să te cureți de mizerii, sau să te îneci în propriile gunoaie ale trecutului. 

Elementul APĂ influențează rinichii și vezica urinară, iar bolile lor apar atunci când în lipsa iubirii se instalează FRICA.

Pământul reprezintă elementul cu același nume, PĂMÂNT, solul unde sămânța vieții poate înmuguri, sau poate fi distrusă. Este elementul care nu poate exista și manifesta fără FOC și APĂ. Este locul unde se manifestă din plin influențele Soarelui și Lunii. Reprezintă, simbolic, COPILUL, urmașul, rezultatul întâlnirii dintre Soare și Lună, lumină și întuneric, zi și noapte, dintre FOC și APĂ.

De aceea, Pământul este afectat de influențele eclipselor.

PĂMÂNTUL este (simbolic) rezultatul interacțiunii dintre APĂ și FOC, dintre Soare și Lună, dintre mamă și tată. Desigur, cârcotașii vor spune că apa și focul nu dau pământ. Da, așa este, dacă o iei strict fizic. Dar simbolic, Pământul a fost și este afectat de cei doi aștri, de APĂ și de FOC: incendii, inundații, meteoriți, explozii, cutremure, vulcani, toate aducând schimbare.

E ca un copil ce crește în conformitate cu influența mamei și a tatălui.

Elementul PĂMÂNT influențează pancreasul, splina și stomacul, iar bolile lor se instalează atunci când IUBIREA și FRICA nu mai sunt în echilibru, iar viața rezultată e greu de „digerat”.

Atunci când au loc eclipse, cei trei aștri se aliniază, se pun în linie dreaptă; sunt în acord, sau se pun de acord. Este ca și când Mama, Tata și Copilul se întâlnesc și se pun în armonie, se reconectează.

De aceea, eclipsele sunt ca niște momente zero pentru rescrierea istoriei umanității conștiente. Sunt momente de rescriere ale informațiilor de bază, ale codurilor genetice; ale ADN-ului.

Efectele eclipselor sunt simțite 3-6 luni înainte și după, astfel încât nu e de mirare că vom avea un an plin de provocări la toate nivelurile.

2018 este anul Câinelui de Pământ în zodiacul chinezesc, iar 2019 va fi anul Mistrețului (tot) de Pământ. Iată, elementul PĂMÂNT, care este supus schimbării.

Așa cum am spus mai sus, PĂMÂNTUL reprezintă COPILUL, iar această perioadă este una de profunde transformări ale copilului din fiecare. 

Cum copilul simbolizează inocența, puritatea, sinceritatea, curățenia, lipsa de șiretenie, vremurile actuale reinstalează copilul uitat din fiecare, și îi redau perfecțiunea. Dar, pentru aceasta, e nevoie ca mizeria, murdăria creată de frici, de intoleranțe, furii, să iasă afară, pentru a face loc luminii. 

Cum se elimină „gunoiul”? Prin boli la nivel individual și la nivel social: mișcări sociale, boli ce vor exploda ca număr și ca gravitate, însă doar pentru a face loc Luminii. 

Ce este sus este și jos, și ce este în afară este, de fapt, reflexia la ceea ce este înăuntrul fiecăruia.

Acum fă o pauză, și gândește-te la violențele ce se accentuează în ultima perioadă. Ele sunt necesare pentru a distruge vechea matrice de gândire, pentru a se instala cea nouă.

La această schimbare mai participă elementul AER, care întreține FOCUL Soarelui și APA Lunii, hrănind, astfel, PĂMÂNTUL. Sau distrugându-l atunci când celelalte elemente sunt în dizarmonie. Aerul poate deveni irespirabil atunci când se transformă în gaz toxic (a se vedea evenimentele recente din țară și din lume).

Aerul toxic este reprezentat simbolic și de viața „respirată” prin masca celorlalți: intoleranță, invidie, violență, toate provenind din exacerbarea „simptomelor” de curățire ale Pământului.

Implicit are loc și purificarea Omului creat din țărână, apă, foc și insuflat cu viață, „aerul” divin.

Cu toții vrem schimbare, dar prea puțini suntem dispuși să ne schimbăm.

Schimbarea e incomodă pentru că distruge matrici vechi de gândire, comportament și trai, pentru a face loc lumii noi, cu oameni noi (generația nouă) sau/și înnoiți (cei care nu refuză schimbarea și se adaptează timpurilor, indiferent de vârstă).

Omule, lumea se schimbă în permanență, cu sau fără tine. Sau, mai tranșant spus, lumea nu are nevoie de tine sau de mine pentru a evolua, pentru a se reînnoi. 

Pentru asta, ar fi bine să renunți la control și încrâncenări (care pot da diabet, pancreatite, crize de colecist sau fiere, probleme digestive de toate felurile, boli autoimune).

Renunță la intoleranțele de orice fel, la nevoia de a controla ca totul și toți să fie după chipul și asemănarea ta; sau nu, și te poți aștepta la alergii la orice, intoleranțe alimentare, boli de oase, boli degenerative.

Renunță la frici, care aduc cu ele toate problemele de rinichi și glande suprarenale.

Renunță la ură și ranchiună, care dau bolile cardiovasculare.

Mă întrebi cum să renunți la ele? Exact așa cum ai renunțat la iubire, armonie, pace, toleranță și comunicare, pentru a face loc fricilor, furiei, urii, violenței, frustrărilor.

Cum de poți renunța la bine, dar nu poți la rău? 

Pentru că așa te fac alții, vei spune? Perfect, rămâi în viața pe care ți-o croiesc alții. 

Doar că, vezi tu, NIMENI NU ÎȚI POATE FACE CEVA DECÂT DACĂ TU ÎI PERMIȚI! Ceea ce înseamnă că devii complicele celor care câștigă mult din ignoranța și lipsa ta de reacție.

Schimbă-te sau nu. Totul este o alegere. E alegerea ta.

Nu uita, Lumina Divină există în tine, indiferent dacă crezi sau nu, dacă o lași să strălucească sau nu, sau dacă alegi să o acoperi cu gunoiul resentimentelor, urii și a fricilor.

Divinul din om există; este însăși viața pe care ai trăi-o, ai digera-o și ai respira-o dacă nu te-ai mai considera tu mai presus de dumnezeire.

Vremea schimbării a venit. E ACUM!

Ce ai de făcut? NIMIC!!!! Nu mai fă nimic! Tot ce ai făcut te-a adus aici, acum. 

Ai putea încerca sa nu mai planifici, să nu mai controlezi, ci să lași ca totul să vină către tine. Trenul merge fără ca tu să îl împingi, pe rute clar stabilite.

Sau ai putea să-mi spui că sunt cu capul și că spun doar baliverne. Nu te obligă nimeni să faci ceva. Baftă la bolile pe care le vei avea în scurt timp.

VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM! 

Lasă-te călăuzit; observă tot, încredințează-te acelei forțe care știe ce e mai bine pentru tine.

SCHIMBAREA aduce NOUL, iar NOUL întreține VIAȚA!

Iar viața, la modul general, se desfășoară nestingherită cu sau fără tine. Ar fi mai bine cu tine. Ți-ar fi mai bine.

Încearcă, ce ai de pierdut?

NAMASTE, OM asumat!

Lumina din mine salută Lumina pe care o ai în tine!

dr. Edith Kadar 

Arad, 16 august 2018 (zodia Leului, guvernată de SOARE, a doua zi după praznicul adormirii Femeii divine)

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/08/vremea-schimbarii-e-acum.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DESPRE STILURI DE VIAȚĂ, FĂRĂ PATIMI

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *

Să presupunem că vrei să faci o schimbare în viața ta. Vrei să-ți îmbunătățești sănătatea fizică, psihică, mentală și energetică. Dar nu știi ce să faci și de unde să începi. Ce faci atunci?

Trăiască internetul cu al său Google, ziarele, revistele și televiziunea care te vor bombarda cu informații. 
Cum știi care sunt bune și care nu, că doar nu poți încerca tot ce-ți pică la mână? 
Sau poți, dar vei sfârși mai extenuat, mai nervos și mai... bolnav decât înainte.

Ca medic, m-am gândit să-ți dau câteva sfaturi care să te ghideze în alegerea a ceea ce e optim pentru tine.

Dar înainte de asta, pornește, rogu-te, muzica pentru a te însoți printre rândurile pe care le parcurgi.

Binețe, cititorule!

Internetul abundă în pagini, bloguri, articole ce conțin sfaturi, păreri, dispute pro și contra unor stiluri de viață considerate de către semnatari și proclamate drept cele mai bune, mai corecte, mai sănătoase și salvatoare de vieți de pe fața Pământului.

O persoană care vrea să pășească pentru prima dată pe tărâmul schimbării, organizării și îmbunătățirii vieții din dotarea proprie, va avea mai degrabă dureri de cap decât liniștea obținută din găsirea răspunsului la întrebarea „Cu ce să încep?” sau ”Ce e corect?”

Fiecare material pe care îl accesezi conține fraze cheie și (multe) auto-aprecieri care fac ca doar acela să fie cel mai... adevărat, complex, singurul purtător de lumină a cunoașterii și iluminării interioare, aducător al sănătății în celulele umane, și care îți implantează zen-ul în viață.

Aș vrea să-ți împărtășesc acum cel mai mare secret al umanității, un secret bine păzit, care nu trebuie aflat de semeni, altfel s-ar putea, Doamne ferește, deștepta.

Ești gata?

Bine. Iată:

NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!!!

Nu există o matrice a perfecțiunii care să poată fi aplicată fiecărei persoane de pe mapamond, și care să permită eliminarea părților în plus sau adăugarea tușelor ce lipsesc din „pictura” pe care doar ți-o imaginezi, dar habar n-ai cum arată.

Ești nemulțumit(ă) de tine pentru că ți se spune zilnic cum ar trebui să fii, cât să trăiești, cât să cântărești, când ai data de expirare. 
Iar tu asculți!!! 
Asculți și dai importanță informațiilor pentru că îi crezi pe alții mai experți în propriul tău trai.

Iar aceasta e prima ta mare greșeală, cea prin care te trădezi pe tine însuți și intuiția care îți spune că nu e nimic în neregulă cu tine. Și această trădare creează breșa prin care se vor strecura în viața ta îndoielile și marii vânzători de iluzii, cei pe care nu îi interesează binele tău ci doar binele buzunarelor lor. În marea lor majoritate.

Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! 
Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.

Gândirea mea diferă de a ta. Necesitățile tale, ale corpului tău fizic, sunt altele decât ale celorlalți.

Tu vrei, poate, să te lași de fumat; altul să slăbească, iar celălalt să-și găsească o dietă sau un regim care să se asezoneze cu tubul digestiv aflat la purtător.

Dar la același lucru, reacțiile corpului sunt diferite. Nu poți lua o teorie și să o aplici la toată lumea proclamându-te salvatorul Universului și rezolvatorul-șef al tuturor problemelor umanității.

Ce ție ți s-a potrivit pentru a te însănătoși s-ar putea dovedi chiar dăunător pentru altcineva.

Teoriile sunt teorii, iar tu ești unic, cu reacții chimice unice, gândire și rațiune numai a ta, viteză de vindecare și de detoxifiere ce nu e valabilă altuia.

Tocmai de aceea, voi încerca să creionez câteva reguli și principii general valabile pentru alegerea unui nou stil de viață pe care ești hotărât(ă) să îl adopți.

1.- Apucă-te de schimbare doar dacă acest lucru este o hotărâre proprie.

Nu schimba ceva pentru că așa zic teoriile, textele, articolele sau specialiștii auto-proclamați în viața ta ideală. 

O persoană care schimbă ceva fără să vrea, doar la presiunea celor din jur, va recidiva în obiceiul dăunător.

Nu încerca să te lași de fumat doar pentru că toată lumea îți spune că te vei îmbolnăvi de la țigări. Fumezi dintr-un anumit motiv, cunoaște-l, iar dacă nu-ți place poți hotărî să renunți la acest obicei. Dar nu o fă pentru că cei apropiați își condiționează afecțiunea cu schimbarea ta. 

Nu slăbi pentru că ești anunțat(ă) sistematic că ești gras(ă) de către persoane anorexice. Fă-o pentru că tu ai luat hotărârea. Doar așa vei vedea rezultate și te vei bucura de ele. Altfel va fi o luptă continuă între tine, care vrea ceva, și...tine, căruia i se spune ce e bine.

Și, nu în ultimul rând, nu te schimba doar pentru că așa îți spun cei ce „te iubesc”. Dacă cineva își condiționează dragostea prin schimbarea ta (slăbire, renunțare la fumat, etc.), aceea nu e dragoste. Iubirea și respectul nu sunt condiționate. Ele sunt sau nu. Dar tu deja știi acest lucru, dar nu vrei să accepți. Poate că schimbarea pe care trebuie să o faci e de altă natură. Trezește-te!

2.- Ești unic din toate punctele de vedere, de ce ți s-ar potrivi un regim declarat universal valabil? 

Doar pentru că vecina de la parter a slăbit miraculos de la o pastilă fermecată, nu înseamnă că magia e valabilă și în cazul tău.
Caută să-ți înțelegi particularitatea, cunoaște-te mai întâi, vezi ce îți place, ce nu și de ce. Află de ce ai acel viciu sau eroare în programul tău de trai bun, și doar atunci îți poți găsi schimbarea care să te mulțumească.

Dacă ți-e foame și ai mânca tot timpul, subconștientul tău încearcă să-ți transmită faptul că ai o altă „foame”, dar pe care ești prea ocupat(ă) să o recunoști. Ți-e „foame” de liniște, iubire, armonie, înțelegere, tandrețe, mângâieri,etc. Singurul lucru pe care l-a „înțeles” mentalul a fost „foame”, și pentru a te ajuta, te trimite la frigider sau la colecția secretă de dulciuri.

3.- Nu poți adopta un stil nou de viață păstrând obiceiurile care te-au îmbolnăvit!

Acesta este unul din aspectele cel mai des întâlnite ce poate sta în calea adevăratei schimbări.

Un stil de viață nou, care implică readucerea sănătății, vigorii și energiei în traiul tău de zi cu zi implică SCHIMBARE!
Da, știu că știi asta. Teoretic. Că practica te cam omoară...

Schimbarea presupune renunțarea la niște obiceiuri ce există de ceva timp, care s-au „cuibărit” deja în ADN-ul uman, și care ți-au devenit „aliați” ce te ajută să treci peste momentele grele și tensionate.

În primul rând, a spune că vrei să faci un lucru, a crede cu adevărat în schimbarea ce ți-o poate aduce și a pune în practică acel lucru, reprezintă trei aspecte total diferite, care trebuie atinse rând pe rând, și care nu se condiționează reciproc. 
Dacă spui că vrei ceva, nu înseamnă neapărat că și crezi ceea ce afirmi sau că vei și face ceva pentru a obține acel ceva.

De promisiuni e „plin podul”, cum se zice pe la noi. Dar, de la „zis” la „făcut” e un drum lung și de multe ori prea greu pentru unii.

4.- Oprește-te să te minți! Începe să fii cinstit cu tine însuți

Când doar vorbești și nu treci la fapte, iar asta se întâmplă deja de ani buni, e momentul să privești în față crudul adevăr : TE MINȚI SINGUR(Ă)!

Vezi dacă nu cumva arunci în dreapta și în stânga cu afirmații gen „voi face și voi drege” doar pentru a impresiona auditoriul și a obține un capital de simpatie din partea „susținătorilor”. 
Nu îi minți pe ei ci, mai ales, te minți pe tine!

Dacă vrei să slăbești, dar habar n-ai câte kilograme ai în prezent, la ce greutate vrei să ajungi, și câte kilograme reprezintă acest surplus, las-o baltă. E clar că doar te alinți că vrei să „slăbești” pentru a impresiona auditoriul.

„-Vreau să slăbesc!
-Câte kilograme ai în prezent?
-Nu știu! Dar aș vrea să am 50.
-Deci, câte kilograme vrei să slăbești?
-Nu știu, dar să ajung la 50”.

Las-o baltă!
La fel e și cu fumatul sau mișcarea.
Se vorbește despre intenție, dar trecerea la fapte să o facă alții, că tu suferi prea mult!

Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.
Nu poți slăbi luând pastile și continuând să mănânci ca un porc.
Nu mai da vina pe reclamele mincinoase. Acceptă, ești lipsit(ă) de voință. 
Asta nu e o slăbiciune, ci o constatare realistă. Primul adevăr pe care, dacă îl accepți, vei „înfrunta” mai ușor celelalte minciunele cu care ți-ai „blindat” viața.

Nu te vei lăsa de fumat dacă ai „hotărât” că toată lumea te enervează și că țigara te calmează. Asta e doar o iluzie, știi asta, dar îți dă o scuză pentru a-ți justifica viciul în ochii celorlalți, pe care și așa nu îi interesează cu adevărat ce faci.

Nu poți avea pretenția să slăbești neschimbând nimic în orarul vieții tale, neavând 3 mese regulate pe zi, cu 2 gustări între, fără să faci mișcare și să consumi apă.

Nu te mai minți că toți ceilalți sunt de vină, cu stresul lor cu tot, lua-i-ar gaia!
Nu te mai minți că pilulele minune sunt mincinoase când tu, de fapt, nu ai avut nici cea mai vagă intenție de a scădea numărul de țigări sau de calorii consumate pe zi.

Și dacă cineva apropiat îți aduce un leac ultimul răcnet, poți să spui că nu vrei încă să te schimbi. De ce să accepți, să nu iei tratamentul cum trebuie sau chiar să nu-l iei deloc, doar pentru a demonstra că la tine nu merge nimic, „v-am spus eu că la mine e fără speranță!”.

Asumă-ți responsabilitatea și curajul de a spune : „Mie îmi place așa cum sunt, iar când voi considera de cuviință, voi face schimbarea singur(ă), iar dacă voi avea nevoie de sprijin, vi-l voi cere. Până atunci, ăsta (asta) sunt!”

E greu să fii tu însuți, să nu-i minți pe ceilalți și, mai ales, să nu te minți pe tine însuți?

5.- Scump versus ieftin

Un tratament / metodă / dietă ce ți se potrivește nu trebuie judecată prin prisma prețului pe care ești dispus să-l plătești.
Ceva ieftin nu înseamnă rău, iar foarte scump nu are întotdeauna legătură cu utilitatea acelui lucru.

Vezi dacă nu cumva frustrările provocate de viciile tale te fac să crezi că banii mulți îți vor aduce „mântuirea” sufletului și răscumpărarea păcatelor.

Dacă prețul este singurul „argument” pentru achiziționarea unui ideal al tratamentului, oprește-te. Stai puțin, mai cântărește-ți opțiunile, revizuiește-ți argumentele și motivațiile, și revino asupra hotărârii când simți că totul e în concordanță cu ceea ce simți tu.

6.- Nu tot ce spune reclama e adevărat

Cel puțin pentru tine.

Publicitatea are rolul de a vinde un produs sau un serviciu, și furnizează doar informațiile atractive pentru tine, niciodată efectele secundare.
Reclamele se adresează persoanelor cu probleme, care au deja niște complexe și frustrări, și care creează impresia de „salvator” al sufletului și corpului tău aflat în derivă.
Cei care nu au probleme, nici nu-și pierd vremea pentru a urmări la nesfârșit clipurile ce promit sănătatea și tinerețea veșnică.

Cu cât o reclamă este mai pompoasă și folosește frecvent exact cuvintele pe care vrei tu să le auzi, cu atât mai sigur vei deveni o victimă a marketingului.

E treaba ta dacă ești dispus(ă) să crezi că o pastilă ce promite ușurarea greutății tale cu 30 de kilograme în 2 săptămâni, o și face, și încă fără efecte secundare. Credulitatea nu vine la pachet o dată cu produsul, ci se află deja în dotarea proprie.

Dacă nu ai aflat încă, producătorii de „vise”, indiferent de domeniu, sunt preocupați doar de banii tăi, și nu de sănătatea ta. Te-a sunat cineva să te întrebe cum te simți după ce ai luat medicamentul sau dieta minune sau leacul multi-salvator X, pentru a te întreba dacă îți merge bine, dacă nu ai manifestat niscaiva efecte secundare și dacă suflețelul tău și-a găsit liniștea?

Cu cât disperarea ta e mai mare, cu atât ești mai dispus(ă) să crezi baliverne și povești cu cai verzi pe pereți.
Cu cât mustrările tale de conștiință sunt mai mari, cu atât produsele achiziționate vor fi mai scumpe, nu neapărat pentru a-ți face ție bine, cât pentru a-ți liniști conștiința.

7.-  NU ÎȚI FIXA ȚINTE IMPOSIBILE!

Am lăsat intenționat la sfârșit cel mai important sfat.

Fii realist(ă) în ceea ce îți propui și nu te mai minți în legătură cu ceea ce vrei și ceea ce poți.

Te rog să nu-mi spui că vrei să dai jos în 3 săptămâni cât ai pus în 1, 2, 5 sau 20 de ani de ne-simțire a ta față de tine. Nu pot crede că ești atât de mincinos cu tine însuți, și atât de credul încât să și crezi că se poate fără a-ți băga corpul în șoc, iremediabil de cele mai multe ori.

Nu promite pentru a impresiona. Singura persoană care merită atenția și sinceritatea ta ești tu însuți!

Și, ca o concluzie finală, amintește-ți:
-TU te evaluezi și te condamni singur(ă);
-Nimeni nu are drept de veto asupra vieții tale decât TU însuți;
-Naivitatea este a TA și nu ți-o „implantează” extratereștrii;
-Schimbarea e ceva ce trebuie să vină din TINE, că doar despre tine e vorba în propoziție.
-Fă ceea ce simți că vrei să faci, dar ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA, pentru numele lui Dumnezeu! 
-NU LĂSA PE ALTCINEVA SĂ-ȚI DEA DEFINIȚIA!

NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!

Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.

Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.

Schimbarea presupune munca cu tine însuți pentru a te cunoaște, a-ți ști plusurile și minusurile și a prelua hățurile vieții în propriile mâini.

Binețe, cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 15 septembrie 2013

 *     *    *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2013/09/despre-stiluri-de-viata-fara-patimi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.