Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
* * * * * * *
Dacă tot suntem la capitolul gânduri, gândește-te...
... doar pentru că ție nu-ți place un lucru, o persoană, o idee sau un concept de viață, nu înseamnă că ceilalți trebuie să gândească la fel, altfel le pui etichete: prost, tâmpit, incult, semidoct, ignorant, etc.
Poate că la fel gândesc și ei despre tine, ideile și concepțiile tale.
Nu putem fi toți la fel!
... doar pentru că tu tragi o concluzie iar ceilalți nu au ajuns la una sau o au diferită de a ta, nu înseamnă că sunt incapabili sau prea lenți. Și tu, cu înfumurarea ta cu tot, poți fi considerat deranjant pentru arealul în care îți desfășori viața.
Abilitățile noastre sunt mult diferite!
... doar pentru că ție ți-e teamă să iubești, să te manifești, nu înseamnă că ceilalți nu au voie să își arate iubirea față de tine. Și tu poți fi considerat(ă) insensibil(ă), rece, lipsit(ă) de sentimente.
Curajul asumării nu este același!
Nu respinge gesturile, ideile, concluziile și sentimentele reale ale altora, doar pentru că ele nu sunt după calapodul așteptărilor tale sau pentru că ești incapabil(ă) să accepți diversitatea.
Îi îndepărtezi încet, dar sigur, pe oamenii din jurul tău și te izolezi ajungând să te plângi, paradoxal, de faptul că nimeni nu te mai înțelege, nimeni nu te mai iubește și ai rămas singur(ă), bietul/biata de tine!
Respingi și te arăți indignat(ă) că-ți sunt încălcate granițele?
Asta spune multe despre tine, nu despre cel/ cea care își asumă trăirile, ideile, concepțiile, viața.
Acelea nu sunt granițe, nici limite, ci sunt limitările la care te-ai condamnat singur(ă).
Înțelegi nuanța?
Mă gândeam eu.
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 17 iunie 2015
