SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum.
* * * * * * *
ZIUA ÎN CARE SĂDEȘTI SĂMÂNȚA NU ESTE ȘI ZIUA ÎN CARE VEI MÂNCA FRUCTUL
Chiar dacă în aparență această afirmație pare una din acelea pe care le furnizează zilnic meme-urile pe internet, merită să zăbovim puțin asupra ei. Pentru că atinge unul dintre subiectele delicate ale creșterii personale și evoluției spirituale: RĂBDAREA.
Că vrem să evoluăm se știe deja; a devenit un curent la modă. Ne-ar plăcea să se știe despre noi, să putem și noi ajunge să influențăm viața și deciziile celorlalți. Doar că, vezi tu, creșterea și evoluția spirituală au ajuns să fie ca un fel de insignă cu care să ne lăudăm, și nu o muncă internă, intimă, pe care să o facem pentru noi. O taină. O misiune personală. Nu mai este suficient să ne facem treaba noastră, vrem să fim o inspirație pentru alții, și încă cât mai repede.
Vedem că cineva face emisiuni, hop și noi cu emisiunile, că doar ce-o fi atât de greu?! Dacă ăla poate, și noi putem, nu-i așa?
Citim câteva cărți și gata, deja știm tot ce avem nevoie. Căutăm să intrăm în discuții chiar și cu cei care au ani buni de experiență înaintea noastră, și nu o facem pentru a pune întrebări și a învăța, ci pentru a epata, a impresiona, a demonstra cât de evoluați suntem. Și aici încep problemele. De ce? Pentru că noi nu știm, de fapt, absolut nimic. Avem câteva noțiuni teoretice, dar practica este, de cele mai multe ori, absentă.
Pentru că practica nu este ceva opțional, gen „voi face când am chef”, ci este obligatorie. Este ca și cum cineva care termină facultatea de medicină se crede automat medic practician care poate trata cazurile complexe. Nu, nu poate, are nevoie de practică multă. Un avocat bun nu este cel care doar citește tratate de specialitate, ci cel care le și aplică în practică ani de zile. Un absolvent la arhitectură nu se poate apuca să construiască clădiri sau poduri mari, importante, folosite de mii și mii de oameni; are nevoie de ani buni de practică.
Exemplele de mai sus au rolul de a ne aminti că nu este suficient să avem o diplomă în orice sau specializare dacă nu acumulăm experiență practică, dacă nu petrecem ani și ani aplicând teoria învățată, ajustând-o acolo unde este nevoie și adaptând-o la noi, la cunoașterea și la felul nostru de a fi.
La fel este și creșterea personală și dezvoltarea spirituală: nu este suficient să citim biblioteci întregi de cărți; ele nu folosesc la nimic dacă informația nu este studiată temeinic, înțeleasă, asimilată și integrată în viața de zi cu zi.
Cu cât orgoliul este mai mare, cu atât graba de a ne declara evoluați este și mai mare. Informația este ca un izvor care ne umple pe dinăuntru. Depinde de calitatea informației pe care o obținem dacă izvorul este unul de lumină sau unul plin de toxicitate. Și mai depinde de integritatea noastră ca om: vrem scurtături, șmecherii, sau suntem dispuși să ne înhămăm la munca anevoioasă, epuizantă deseori, a creșterii copacului cunoașterii.
Cu cât știm mai puțin dar vrem să părem mai evoluați, cu atât ne vom declara mai rapid cunoscători, evoluați, salvatori.
Cu cât știm mai multe, înțelegem și aplicăm, cu atât vom avea mai multe întrebări, și nu mai este relevant dacă alții știu că știm; știm noi că mai avem mult până ce știm :D.
Ignoranța este gălăgioasă. Orgoliul și mai și. Pentru că ele doar acoperă niște goluri.
Cunoașterea adevărată este liniștită, tăcută, pentru că lumea care ni se revelează prin cunoaștere este uimitoare.
Teoria este sămânța pe care o plantăm în pământ, adică în noi. Dar dacă nu o udăm cu cunoaștere, înțelegere și răbdare, sămânța se va usca și nu va mai încolți.
Teoria e sămânța.
Practica e copacul.
Rodul este înțelepciunea cunoașterii.
Ziua în care sădim sămânța nu va fi niciodată ziua în care vom mânca fructul dorit. Iar când vom înțelege asta, vom avea înțelepciunea de a admira munca de a ajunge de la o simplă sămânță la copacul extraordinar plin de roade.
Iar dacă altcineva va avea nevoie de acele roade ale noastre, va veni să le culeagă. Iar aici începe ciclul lor: vor spune tuturor că fructul pe care l-au cules e al lor (cei care fură texte fără să scrie sursa), sau vor alege calea lungă a creșterii, dezvoltării și devenirii personale. Totul ține de caracter. Dar și acela se schimbă prin muncă.
Orgoliul ignoranței sau înțelepciunea cunoașterii?
Și vezi ca răspunsul să nu fie doar teoretic.
Binețe, OM înțelept!
Edith Elisabeta Kadar
Arad, 04.02.2024
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
