Știi povestea cu Petrică și lupul? Când striga așa, de amuzament, că vine lupul, iar oamenii alergau să îl salveze. Și tot așa până ce oamenii s-au prins că Petrică își cam bate joc de ei. Iar când într-adevăr a venit lupul și a cerut ajutor, nimeni nu a mai sărit în ajutorul lui Petrică.
La fel este pentru mine povestea Crăciunului spusă de la sfârșitul lunii septembrie prin toate magazinele mari, apoi accentuată pe toate posturile de televiziune și preluată ca o boală contagioasă de oameni pe paginile de socializare în masă: Facebook, Twitter, Whatsap, etc.
Deja din vară am văzut postări cu „mai sunt ... atâtea... zile până la Crăciun”. Serios? Ce bine, altfel aș fi uitat și, Doamne ferește, mi-aș fi petrecut viața în liniște și pace.
Este atâta efervescență și atâta energie implicată în trăirea sărbătorilor cu câteva săptămâni înainte, încât atunci când ajungem la momentul așteptat, el devine fâsâit, își pierde farmecul și strălucirea.
Oamenii sunt atât de preocupați să cumpere produse (pe care reclamele bine făcute le-a indus că și le-ar dori) încât nici nu mai stau să se gândească dacă le trebuie sau nu, dacă au nevoie de atâtea și în acea cantitate.
Este ca și cum oamenii sunt hipnotizați de reclame, de muzică, de mesajele subliminale pe care le primesc cu brațele deschise, și le dau mai departe altora, postându-și bucuria sărbătorilor cu câteva săptămâni mai repede.
Desigur, mulți mă veți întreba și ce problemă am eu că voi vă bucurați 3 luni de Crăciun? Bucură-te, omule, 12 luni de Crăciun, e alegerea ta.
Dar, am o întrebare: ce s-a întâmplat în aceste săptămâni în care ai mizat totul pe o singură carte: Crăciunul și revelionul? Pe lângă câte oportunități, șanse, oameni, povești, și realități ai trecut și nu le-ai observat, preocupat de „poza” perfectă a sărbătorilor din capul tău?
Câte răspunsuri pe care le-ai cerut din partea Universului ai ignorat pentru că, nu-i așa, nu e acum momentul, trebuie să fii în turma hipnotizată, preocupată de brazi, globulețe, beteală și alte înlocuitoare ale trăirii din viața ta?
Omule, Crăciunul, revelionul, Paștele, sunt doar momente menite să stai tu cu tine, să verifici dacă ești pe calea hotărâtă de tine sau nu. MOMENTE, ai auzit?
Dacă toată viața ta se învârte în jurul acestor momente, și toată energia ți-o trimiți în aceste iluzii, nu te mira că în restul zilelor, fără sărbători, habar n-ai ce să faci cu tine și cu viața ta.
Atât timp cât A FACE ceva e mai important decât A SIMȚI, trăiești în minciună, iar bolile îți vor fi partenerii tăi de „distracție”.
Gălăgia și culorile stridente ale sărbătorilor sunt, de fapt, gălăgia minții tale și culorile stridente cu care încerci să îți colorezi viața fadă, ternă, liniară.
Omule, să știi că nefericirea, neîmplinirea, frica, furia, rușinea, ura, neiubirea, încrâncenarea ta nu vor fi alungate de niște urlete de sărbători. Emoțiile și trăirile negate și dosite nu pleacă nicăieri. Stau tăcute și așteaptă în liniște până ce te vei trezi din iluzia sărbătorilor, și te vor îmbrățișa ca pe o cunoștință veche.
Cu cât suferința interioară a omului este mai intensă, cu atât este mai puternică manifestarea bucuriei sărbătorilor.
Omule, fii sincer cu tine.
Dacă ești așa de fericit pe cât strigi pe facebook, de ce mai ai nevoie să postezi dovezile de fericire?
Nu ar fi mai bine să te retragi în interiorul tău, și să faci acolo ceea ce faci în afara ta de sărbători?
Tu faci ce vrei, oricum. Poți continua să te minți, sau te poți trezi din iluzie, așa cum tot spui tot pe facebook.
Poți fi unul din turmă, sau UNUL.
Alegerea e a ta.
Dar fii conștient că fiecare alegere are consecințe, și că tu ești unicul responsabil pentru viața rezultată din alegerile făcute.
Omule, sărbătorile nu îți vor rezolva problemele; ele rămân acolo și așteaptă cuminți să te reîntâlnească. Ce faci după revelion? Te concentrezi pe Paște? Serios?
Viața ta este doar între două sărbători? Doar atât? Unde ești tu în restul timpului?
Cât timp te ocupi de tine, de interiorul tău, va fi sărbătoare în fiecare zi, cu artificii și cu multă lumină.
Cât timp te ignori, îți ignori sufletul, și te orientezi doar spre exterior, să nu vezi ravagiile din tine, vei vâna orice ți se spune că îți provoacă fericire.
În lipsa fericirii și liniștii tale, împrumuți surogatele lor de la societate.
Viața ta este mai mult decât între două sărbători.
VIAȚA TA ESTE O SĂRBĂTOARE, OMULE!
Nu uita asta, altfel te vor trage alții în sărbătorile lor, iar asta te va costa mult; chiar viața, într-un final.
SĂRBĂTOREȘTE-TE ÎN FIECARE ZI, OMULE, MERIȚI ASTA!
Binețe, OM înțelept!
Edith Kadar
Arad, 18 decembrie 2018
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
M-ar interesa părerea ta; fără jigniri sau comentarii injurioase, că suntem maturi. Mulțumesc.