Nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Se spune că oamenii intră și ies din viața noastră într-un anumit moment pentru a ne ajuta să ne descoperim.
Dar, oare, cât timp ne facem pentru a-i observa pe cei care intră și ies din viața noastră, și cât de conștienți suntem de descoperirea de noi înșine?
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să împărtășești cu mine gândul de azi. Pornește, rogu-te, muzica pentru a-ți fi alături pe cărarea rândurilor și a gândurilor.
Oamenii intră și ies din viața noastră într-un anumit moment pentru a ne ajuta să ne descoperim.
Dar, oare, cât timp ne facem pentru a-i observa pe cei care intră și ies din viața noastră, și cât de conștienți suntem de descoperirea de noi înșine?
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să împărtășești cu mine gândul de azi. Pornește, rogu-te, muzica pentru a-ți fi alături pe cărarea rândurilor și a gândurilor.
Când afirmăm că vrem să schimbăm ceva în viața, traiul și gândirea noastră, Universul ne aduce în cale anumite persoane care creează acele situații din care să învățăm ceva.
Sunt oameni care punctează și evidențiază exact plusurile care ne ajută sau/și lucrurile la care mai avem de lucrat și care ne pot încetini schimbarea.
Cei care ne enervează, ne irită, sunt cei care oglindesc aspectele ce nu ne plac la noi, și rămân în preajmă până când vom înțelege lecția pe care o avem de aprofundat.
Degeaba încercăm să-i dăm la o parte pe acei oameni, vom întâlni alții, cu aceleași caracteristici: aceiași șefi nesuferiți, aceeași tipologie de partener(ă), aceiași vecini zgomotoși, etc.
Problema nu sunt acele persoane, ci imaginea pe care o oglindesc, și disconfortul de a ne deranja „perfecțiunea” pe care o trâmbițăm.
E posibil ca un aspect care nu ne place la celălalt să reflecte o teamă de ridicol, de oprobiul public.
De exemplu, atunci când spui că te deranjează alcoolicii, nu înseamnă că ești alcoolic; în fond, nu alcoolul e deranjant, ci efectele pe care acesta îl are asupra comportamentului: pierderea controlului, alienarea, maimuțăreala, etc. Și aceste aspecte sunt cele de care îți este teamă să le afișezi.
Când spui că cineva e nesimțit, adică nu simte ceva, aceasta este o imagine oglindită: poate nu simți iubirea celuilalt, sau respectul, sau nu-ți pasă, de fapt, de nimeni, dar în afară afișezi altceva.
Când te deranjează cerșetorii, iar tu ai un statut financiar bun, verifică dacă nu cumva cerșești în permanență atenție de la cei din jur, căutând să spui ceva tot timpul, chiar dacă nu ai ce, sau să ai ultimul cuvânt.
Când te deranjează criminalii, caută în sinea ta cine a ucis iubirea din tine, sau ce iubire din trecut ți-ai înăbușit-o.
Când te revoltă cei care fac rău copiilor, gândește-te cine a făcut rău copilului din tine atunci când el era încrezător și avea mai multă nevoie de sprijin, abuzând de naivitatea lui.
Așa privește lucrurile. Oglinzile funcționează perfect, chiar dacă nu vrem să acceptăm, și suntem în negare și furie (primele două stadii ale suferinței).
E posibil ca un aspect care nu ne place la celălalt să reflecte o teamă de ridicol, de oprobiul public.
De exemplu, atunci când spui că te deranjează alcoolicii, nu înseamnă că ești alcoolic; în fond, nu alcoolul e deranjant, ci efectele pe care acesta îl are asupra comportamentului: pierderea controlului, alienarea, maimuțăreala, etc. Și aceste aspecte sunt cele de care îți este teamă să le afișezi.
Când spui că cineva e nesimțit, adică nu simte ceva, aceasta este o imagine oglindită: poate nu simți iubirea celuilalt, sau respectul, sau nu-ți pasă, de fapt, de nimeni, dar în afară afișezi altceva.
Când te deranjează cerșetorii, iar tu ai un statut financiar bun, verifică dacă nu cumva cerșești în permanență atenție de la cei din jur, căutând să spui ceva tot timpul, chiar dacă nu ai ce, sau să ai ultimul cuvânt.
Când te deranjează criminalii, caută în sinea ta cine a ucis iubirea din tine, sau ce iubire din trecut ți-ai înăbușit-o.
Când te revoltă cei care fac rău copiilor, gândește-te cine a făcut rău copilului din tine atunci când el era încrezător și avea mai multă nevoie de sprijin, abuzând de naivitatea lui.
Așa privește lucrurile. Oglinzile funcționează perfect, chiar dacă nu vrem să acceptăm, și suntem în negare și furie (primele două stadii ale suferinței).
Apoi sunt oamenii care ne fac să ne simțim bine, în largul nostru, veseli și liberi. Acestea sunt aspecte care există deja în noi, dar nu le observăm sau ne îndoim de ele din cauza celor care ne creează disconfort.
Ambele categorii ne ajută să ne vedem corect, și punctează aspectele forte care ne ajută să corectăm ceea ce ne frânează.
Doar atât să fim atenți să nu lăsăm ego-ul să proiecteze imaginea pe care o vrem, pe care o vânăm, care ne „coafează” vanitatea, ci să vedem realitatea.
De exemplu, atunci când avem senzația că cineva ne evită și nu vrea să vorbească cu noi, nu înseamnă decât că noi înșine nu vrem să ne vedem adevărata imagine, evităm să privim adevărul în față și refuzăm să vorbim cu noi înșine.
Orice interpretare legată de celălalt e o evitare a realității.
Noi doar proiectăm pe ceilalți ceea ce este nerezolvat în noi, ceea ce nu vrem sau nu putem încă să vedem sau să acceptăm la noi.
Ego-ul ne mână să observăm, să judecăm și să-i catalogăm pe ceilalți doar pentru a nu ne vedea pe noi.
Nimeni nu ne vrea răul; aceasta e strict interpretarea noastră.
Nimeni nu ne e dușman, ci doar o reflexie a propriului conflict cu noi înșine.
Fiecare moment al vieții este perfect creat și mulat pe ce avem nevoie să vedem, să înțelegem pe drumul descoperirii de noi înșine.
Totul se întâmplă pentru a ne ajuta. Sau înfrâna, dacă așa alegem să vedem.
Dacă deschidem ochii, vom înțelege.
Dacă îi ținem închiși, vom vedea doar reflexiile propriului refuz de noi înșine.
Oamenii intră și ies din viața noastră într-un anumit moment pentru a ne ajuta să ne descoperim.
Observă-i. Observă-te!
Binețe, dragă cititorule!
Ambele categorii ne ajută să ne vedem corect, și punctează aspectele forte care ne ajută să corectăm ceea ce ne frânează.
Doar atât să fim atenți să nu lăsăm ego-ul să proiecteze imaginea pe care o vrem, pe care o vânăm, care ne „coafează” vanitatea, ci să vedem realitatea.
De exemplu, atunci când avem senzația că cineva ne evită și nu vrea să vorbească cu noi, nu înseamnă decât că noi înșine nu vrem să ne vedem adevărata imagine, evităm să privim adevărul în față și refuzăm să vorbim cu noi înșine.
Orice interpretare legată de celălalt e o evitare a realității.
Noi doar proiectăm pe ceilalți ceea ce este nerezolvat în noi, ceea ce nu vrem sau nu putem încă să vedem sau să acceptăm la noi.
Ego-ul ne mână să observăm, să judecăm și să-i catalogăm pe ceilalți doar pentru a nu ne vedea pe noi.
Nimeni nu ne vrea răul; aceasta e strict interpretarea noastră.
Nimeni nu ne e dușman, ci doar o reflexie a propriului conflict cu noi înșine.
Fiecare moment al vieții este perfect creat și mulat pe ce avem nevoie să vedem, să înțelegem pe drumul descoperirii de noi înșine.
Totul se întâmplă pentru a ne ajuta. Sau înfrâna, dacă așa alegem să vedem.
Dacă deschidem ochii, vom înțelege.
Dacă îi ținem închiși, vom vedea doar reflexiile propriului refuz de noi înșine.
Oamenii intră și ies din viața noastră într-un anumit moment pentru a ne ajuta să ne descoperim.
Observă-i. Observă-te!
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 06 iulie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/09/oamenii-vietii-noastre.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
"Cei care ne enervează, ne irită, sunt cei care oglindesc aspectele ce nu ne plac la noi, și rămân în preajmă până când vom înțelege lecția pe care o avem de aprofundat."
RăspundețiȘtergereEdith K.
Da doamna...
De curand, un om a plecat din viata mea...ma doare disparitia lui fizica, dar cel mai mult ma doare, faptul ca, abia acum, dupa moartea lui, am reusit sa constientizez anumite calitati, care nu le 'vedeam' inainte, si de care se pare ca sufletul meu avea mare nevoie ca sa le vad. "Oglinda" mea era langa mine, dar nu eu vedeam nimic. Ii multumesc din suflet si stiu ca de acolo, de sus, ma va ajuta in continuare. Ii multumesc ca a scos la supafata tot ce era frumos in mine, dar adanc ingropat. Oamenii din viata noastra....
RăspundețiȘtergereA TRĂI ÎN PREZENT ÎNSEAMNĂ A TRĂI ÎN IUBIRE DE SINE.
RăspundețiȘtergereÎnseamnă a vă aprecia în fiecare secundă, în fiecare minut, CEEA CE SUNTEȚI ACUM, AICI.
A trăi în prezent înseamnă să vă CENTRAȚI pe interiorul vostru, să vă ”concentrați” mintea pe zone din corpul vostru fizic (PLEXUL SOLAR, în special, aflat în zona stomacului / partea de sus a abdomenului – acolo unde mulți aveți ”burtică”! – sau pe ZONA INIMII – în dreptul sternului, spre stânga – sau, la femei, pe zona UTERULUI). SIMȚIȚI aceste zone în mod conștient.
INSPIRAȚI ADÂNC ȘI EXPIRAȚI ADÂNC ȘI SIMȚIȚI ACESTE ZONE.
Simțiți energia din ele – sub formă de căldură, de mișcări, de senzații sau în orice alt fel.
FIȚI ÎN CORPUL VOSTRU.
FIȚI ÎN CORP – IEȘIȚI DIN CAP! (din minte!).
MINTEA vă atrage continuu în trecut (sau vă proiectează în viitor – cu puterea fricilor sau a speranțelor).
CORPUL VOSTRU TRĂIEȘTE ÎN PREZENT.
Fiți în corpul vostru, fiți alături de corpul vostru, FIȚI CORPUL VOSTRU!
Vă propun ca întreaga săptămână SĂ TRĂIȚI ÎN CORPUL VOSTRU.
Când aveți stări de tensiune, de durere, de neplăcere – NU FUGIȚI DE ELE, NU LE AMORȚIȚI rapid cu medicamente, alcool, tutun, mâncare sau dulciuri.
STAȚI CU SENZAȚIILE RESPECTIVE – inspirând și expirând adânc – și încercați să TRECEȚI PRIN ELE!
Treceți prin durere.
Treceți prin frică.
Treceți prin neliniște.
Considerați-le drept niște VALURI pe suprafața mării – PRIN CARE ESTE NEVOIE SĂ TRECEȚI.
Faceți acest exercițiu DE PREZENȚĂ.
FIȚI CU TOT CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ, CÂND SE ÎNTÂMPLĂ.
Nu fugiți de trăirile și stările corpului vostru.
Nu-l mai ”anesteziați” continuu – cu filme, cu Internet, cu socializare, cu muzică tare sau cu mâncare.
TRĂIȚI ÎN CORPUL VOSTRU – în fiecare secundă.
FIȚI ALĂTURI DE RESPIRAȚIA VOASTRĂ.
De câte ori este posibil, conștientizați respirația – cum aerul INTRĂ și cum aerul IESE din corpul vostru.
Încercați să aveți o respirație profundă, adâncă, abdominală, încercați să simți cum aerul intră PÂNĂ LA CAPĂT în plămâni și în corp.
Veți avea această experiență doar în stări de LINIȘTE, de CALM, de relaxare.
Aceste stări pot fi trăite ORICÂND, în orice circumstanță – nu este nevoie neapărat să fiți izolați sau într-o pădure ori într-o peșteră.
Puteți fi prezenți și la serviciu, și acasă, și în mașină și chiar la Vama Veche.
Important este SĂ VĂ AMINTIȚI PREZENȚA – și să nu lăsați MINTEA – CREIERUL – CAPUL și SOCIALUL să vă poartă în trecut – sau să vă proiecteze în prezent.
Buna Edith,
RăspundețiȘtergereDaca stii engleza, te rog asculta Barry Long.
https://www.youtube.com/watch?v=ZoUBa7boy8g
Barry Long spunea în cartea lui:
”Oamenii caută cu disperare în afara lor FRUMUSEȚEA, FERICIREA, BUNĂTATEA și IUBIREA. Este o căutare absurdă, pentru că oamenii AU FOST DINTOTDEAUNA FRUMUSEȚE, FERICIRE, BUNĂTATE ȘI IUBIRE. Este starea interioară înăscută a ființei umane – a fost și va exista în totdeauna în interiorul nostru. Niciun stimul exterior nu va declanșa sau va aduce ceea ce există deja în noi înșine!”.
CONȘTIENȚA PREZENTULUI ne va ajuta să intrăm în contact cu NATURA NOASTRĂ REALĂ – cu energia FRUMUSEȚII, FERICIRII, BUNĂTĂȚII și IUBIRII care suntem și am fost dintotdeauna.
Barry Long spune că PERSONALITATEA fiecăruia dintre noi este O MASCĂ pe care începem să o punem din fragedă copilărie, și cu care ajungem la un moment dat să ne identificăm atât de mult, încât NU MAI ȘTIM CINE SUNTEM.
RăspundețiȘtergereEl ne sfătuiește să privim copiii mici, care observă cu atenție gesturile și mimica părinților, și încep și ei să se încrunte, să mimeze disprețul, plictiseala, nerăbdarea sau furia. La început, ”fețele” pe care le fac copii nu au niciun corespondent în planul emoțional. De multe ori, copii se strâmbă doar pentru că i-au văzut pe adulții din jur făcând așa. Dar observând reacțiile pe care le produc strâmbăturile lor (”MASCA” pe care și-o pun) asupra celorlalți, ajung să devină dependenți de ”puterea” ce și-o descoperă (”Oau! apăs pe un buton și sar ca arși nu știu câți adulți! ce ”tare” sunt!)
Repetând iar și iar comportamentul respectiv, ajung într-un final să-și ”interiorizeze” emoțiile corespunzătoare acelui comportament – așa încât – se trezesc acționând continuu CA MASCA – uitând cine sunt ei, cu adevărat.
Și așa, ajungem să trăim cu toții într-o lume de ”MASCAȚI” – în care nu ne mai purtăm deloc autentic unii cu alții – în care înșelăm și mințim continuu – de fapt NE ÎNȘELĂM și NE MINȚIM continuu – despre fiecare aspect al vieții noastre.
Cum putem să dăm la o parte MASCA și să descoperim cine este în spatele ei?
În primul rând – OPRIND PIERDEREA DE ENERGIE ce apare odată cu menținerea MĂȘTII.
Barry Long ne propune 10 acțiuni de realizat, care vă pot ajuta să deveniți MAI CONȘTIENȚI de MASCA pe care o purtați – și de câte ori puteți, SĂ OPRIȚI această pierdere de energie – recuperând de peste tot de unde puteți fărâmițe de energie și acumulând suficient de multă pentru scopul final: SCOATEREA MĂȘTII!
Exercițiile sunt destul de provocatoare – dar pentru cei care nu se tem de o mică aventură – încercați să puneți în practică zilnic, cât mai multe dintre ele. Veți avea multe revelații – chiar doar și OBSERVÂND comportamentele respective – dar cu atât mai mult, schimbându-le.
Care sunt cele 10 tipuri de exerciții propuse?
1) Opriți-vă din a mai discuta despre trecut.
Opriți-vă DE TOT – exact cum face un alcoolic sau un fumător, când doresc să înceteze ”un obicei dăunător”.
NU MAI POVESTIȚI DELOC ce mult ați suferit, cine ce v-a făcut, ce rele vi s-au întâmplat, ce tare suferiți etc etc.
GATA!
STOP CU DRAMA!
Cu cât vorbiți mai mult despre trecut, cu atât mai tare îl țineți agățat de voi și vă afectează prezentul. Vă afectează BUCURIA TRĂIRII în prezent.
Oricât de senină este ziua, este suficient să vă amintiți de durerile trecute și gata, s-a înorat în sufletul vostru!
Refuzați să mai discutați cu cineva despre propriul trecut (sau trecutul altuia), căutați ALTE SUBIECTE DE CONVERSAȚIE! (grea temă, nu-i așa?)
Dar mai ales – ÎNCETAȚI SĂ VĂ MAI GÂNDIȚI LA TRECUT.
De câte ori apare un gând legat de ”bietul de mine, ce am suferit eu în trecut…” RESPIRAȚI ADÂNC de mai multe ori, lăsați gândul să plece – și concentrați-vă pe ce există în acel moment, în viața voastră.
2) Concentrați-vă asupra SITUAȚIEI, nu asupra ”PĂRERII” voastre despre situație