"De ce ne este frică?", "de ce nu putem face...?, "de ce e atât de greu?", "de ce alții, și nu eu?..."
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările puse repetitiv la materiale despre trezirea și dezvoltarea spirituală.
Nu ar fi nicio problemă să pui întrebări, acestea sunt binevenite. Doar că acest tip de întrebări sunt mai mult un scut, o declarație de genul "eu nu pot, e greu"..., "vreau scurtătură...", "dă-mi soluția rapidă, care să aibă efect instant, că nu am tip și chef pentru lucrul cu mine, am altele mai bune de făcut, cum ar fi să muncesc pentru bani și să lupt, doar viața e o luptă!...".
Nicio problemă nu vine fără soluție, ar fi bine sa nu uiti asta. Dacă viața îți aduce ceva în cale, o situație sau ceva care te sperie, să știi că rezolvarea e acolo, în fața ochilor.
Problema adevărată este că oamenii nu sunt obișnuiți să își rezolve singuri problemele, ci așteaptă să vină vreun salvator care să facă în locul lor totul.
Imaginează-ți că vezi un șoricel mic. Și în loc să îți vezi mai departe de drum, să îl lași pe el să își vadă de drum, sau, în loc să îți păstrezi calmul si să il ajuți să iasă din acel loc, te apuci să urli că din gură de șarpe, de parcă ar fi un urs mare sau un crocodil. Nici măcar nu stai sa realizezi diferența de mărime, și strigi ca un om condamnat la o mușcătură mortală. De șoricel. Si în loc să faci ceva, țipi să vină cineva să te salveze de monstrul abia vizibil.
Apariția șoricelului are și rezolvarea: pleci, îți vezi de drum și îl lași să plece (ce ar putea să îți facă?), sau îl saluți și îl ajuți să plece (dacă nivelul de conștiință e un mic mai... sus). În fond, nu așa ai reacționa dacă ai găsi, în același loc, o pisicuță sau un cățel; chiar dacă te-ar mușca (și sunt mai mari ca șoriceii), ar fi drăguți.
Și totuși, în cazul micului șoarece, strigi după ajutor, în loc să rezolvi singur problema, deși ai toate calitățile să o faci.
Eh, la fel e și cu "monstrul" trezirii și lucratului cu sine, de unul singur.
De ce să o faci, când poate veni altcineva să o facă în locul tău, iar tu îți poți vedea de viața ta călduță?!
Ce tot scriu unii și alții că rezolvarea e în tine, că dezvoltarea personală înseamnă evoluție, înseamnă viață, iar rămânerea în suferință înseamnă boală și moarte?
Să vină cineva, să facă ceva, că tu nu ai nicio vină; tu ai fost bine-mersi până când a dat boala nemiloasă peste tine, sau ai fost trădat sau/și părăsit. Tu nu ai facut nimic rău, alții au făcut. Nu ai timp și chef să te asumi, să îți sufleci mânecile și să începi să lucrezi la tine. E mai important să întreții starea de victimă, doar-doar o veni vreun salvator.
Și toate astea sunt pentru că refuzi să înțelegi că nimeni nu îți poate face ceva fără aprobarea ta. ESTE VIAȚA TA!
Până și la acest articol vor fi comentarii (scrise, cu alte persoane sau gândite) de genul: "si cum să fac asta?...", "ție ți-e ușor să vorbești...", și, preferatul meu "la mine nu merge asta..."
Toate acestea pentru că omul are nevoie să se simtă special. Iar dacă nu poate fi special prin trezire și evoluție, prin descoperirea de sine moment cu moment, măcar să fie special în suferință, în boală și în a nu face nimic. Starea de victimă creează o aură de "special" în jur, și țese o poveste pe care nu o are nimeni, doar el. E unic!
Ce nu realizează omul este că energia pe care o investește în a rămâne acolo, în problemă și a fi victimă este aceeași energie care îl poate scoate din problemă, si îl ajută să crească și să evolueze.
Alegeri. Totul este o alegere: să stagnezi sau să evoluezi, să te plângi sau să rezolvi în tăcere, să îți irosești energia în starea de victimă sau să o investești în creșterea și evoluția personală.
Stagnare sau dezvoltare?
„Special” în suferință și „unic” ca victimă, sau unic asumat și special responsabil?
Alegeri.
Alege înțelepciunea. Alege-te!
Binețe, Om asumat!
P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți materialul citit de mine, pe YouTube
Edith Kadar
Arad, 10 ianuarie 2020
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
M-ar interesa părerea ta; fără jigniri sau comentarii injurioase, că suntem maturi. Mulțumesc.