ILUZIA, „REALITATEA” ÎN CARE TRĂIEȘTI

Cum poți să le vorbești oamenilor despre iluzie, atât timp cât ei se află acolo, în bula ei?

Imaginează-ți că locuiești într-o casă. Te-ai obișnuit deja cu ea, și ți se pare comună, banală; doar e a ta. Te simți confortabil în ea, dar nu mai vezi specialul de la început; cumva, noutatea și-a pierdut valoarea.
Și atunci, va veni cineva din exterior și va începe să îți spună despre casa ta: că are nevoie de reparații, de zugrăveală, de renovare totală, interioară și exterioară. Dar tu te simți bine, ți-e bine, cum îndrăznește cineva să vină să îți spună cum este casa ta și ce să faci cu ea?! Doar știi mai bine!
Și în loc să faci un pas în spate, să te detașezi de orgoliul care te menține în iluzie, să vezi dacă nu cumva cei din exterior au dreptate, alegi să fii bățos, revoltat de obrăznicia îndrăzneților, și chiar să rupi legătura cu cei care îți zgârie imaginea pe care tu ți-o aperi în minte; aceea a casei perfecte, uitând că ea nu mai e demult nouă și aranjată. Îți aperi iluzia.

La fel se întâmplă și cu viața omului: el rămâne în perioada în care a fost bine, și se iluzionează că totul e neschimbat, că nu e nevoie de nicio ajustare, de nicio adaptare la nou. De multe ori nu mai face niciun pas în spate pentru a privi obiectiv „casa”, adică viața sa, ci merge mai departe dintr-un soi de automatism. Și uite așa, rămâne în aceleași concepții, și refuză să se adapteze la nou, spunând că cine-l iubește să-l iubească așa cum e, și că dacă vor schimbare, n-au decât să se schimbe ceilalți. ILUZIA.
Iar dacă vine cineva din exterior să-i spună că i-s cam învechite principiile și că i-ar prinde bine o reconfigurare de traseu, să vezi atunci dezlănțuire de orgoliu! Atacă în dreapta și-n stânga pe toți cei care (crede el că) atentează la comoditatea lui, îi bălăcărește, îi bârfește. Iar dacă e vreun prieten apropiat, ar fi în stare să-l trădeze, să-l vândă altora, doar pentru a abate atenția în altă parte, nu cumva să mai vadă și alții vechitura lui de gândire. ILUZIA.

Iluzia este ca o carapace care împiedică lumina și adevărul să pătrundă.
Iluzia este minciuna călduță preferată în locul adevărului incomod.
Iluzia este iadul ales în locul raiului reprezentat de adevăr, lumină, asumare și iubire.

Iluzia te face să crezi că le ai pe toate, că poți să te schimbi oricând vrei și nu când vor ceilalți, și totuși nu o faci.
Iluzia este să nu înțelegi că ceilalți sunt doar voci ale Universului, ale divinului din tine, care vor să te avertizeze că e timpul să schimbi ceva la viața ta.

Iluzia este să crezi că ceea ce e bine, de fapt, pentru tine ți-ar face rău, în timp ce lucruri sau situații dăunătoare în timp, să crezi că sunt perfecte pentru tine.

Iluzia este să crezi că îl iubești pe Dumnezeu, să te lauzi cu credincioșia ta, în timp ce urăști oamenii, îi bârfești, îi denigrezi în permanență, le cauți cusururi, uitând că Dumnezeu este în fiecare om.

Iluzia este să crezi că deja le știi pe toate și că nu mai ai nevoie de nicio informație, că nimeni nu poate ști mai bine decât tine cum stau lucrurile în lume și-n viață.

Iluzia este să susții că îți iubești aproapele în timp ce te denigrezi pe tine, vorbești urât despre tine, și consideri că tu nu ești important, doar ceilalți.

ILUZIE.

Iluzia este când vorbești mult, în teorie, despre iubirea necondiționată, în timp ce în practică pui condiții non stop oricui, inclusiv copilului tău; „te iubesc dacă....”, sau „te iubesc pentru că...”

Iluzia este atunci când una spui și alt faci; atunci când le ceri celorlalți să fie și să se comporte într-un anumit fel, în timp ce tu nu ții cont de indicațiile tale.

Iluzia este atunci când ascunzi adevăruri despre tine doar pentru ca ceilalți să te placă. Când spui despre tine doar părți (pe care le consideri) pozitive, sperând ca adevărul să nu iasă niciodată la suprafață.

Iluzia este atunci când faci un lucru, deși instinctul te avertizează să nu o faci; și totuși, speri că totul se va rezolva pe parcurs, „cu timpul”. De exemplu, te căsătorești, deși simți că nu e bine, că nu e persoana potrivită pentru tine, și speri că vei reuși să schimbi totul, cu timpul: și pe celălalt, și nefericirea în fericire.

Iluzia este atunci când povestești cât de trezit ești, cât de dezvoltat în conștiință ești; atunci când te lauzi într-una, de parcă ți-au murit lăudătorii. Exact atunci, situația este, de fapt, invers: încă dormi bine merci, în timp ce îți lași ego-ul să-ți poarte vocea.

Iluzia este atunci când crezi că trezirea spirituală înseamnă că te lepezi de umanitate și de toate „slăbiciunile” ei.
Iluzia este să crezi că dacă ești spiritual, ești superior celor care încă nu s-au trezit, și că ai dreptul să-i judeci și să-i apostrofezi pentru că nu sunt ca tine, uitând că așa ai fost și tu mai demult.

Iluzia este atunci când afirmi clar ceva despre care nu te-a întrebat nimeni: când le spui tuturor cât de fericit și împlinit ești, despre iubirea pe care o emani în permanență, fără număr și fără de condiții, către toți cei ce-ți intră în raza ta vizuală, atunci când povestești cât de iubitor de oameni și cât de cult și citit ești. Fără să fii întrebat.

Iluzia este atunci când crezi că alții pot mai mult și mai bine doar pentru că așa ți s-a spus.
Iluzia este să crezi că e nevoie să îndeplinești condiții pentru a fi într-un anumit fel: frumos, deștept, împlinit, fericit, trezit.

Iluzia este să crezi că fizicul, exteriorul, este mai important decât ceea ce e în interiorul tău, doar pentru că așa spun „specialiștii”.
Iluzia este să crezi că ai nevoie în permanență de indicații, ai nevoie să ți se spună ce să faci, cum, când și cât să faci pentru a da bine.

ILUZIA.

Iluzia este minciuna în care trăiești pentru că ți-e frică de adevăr; ți-e teamă că nu ai fi demn de iubire dacă te-ai arăta așa cum ești cu adevărat.

Iluzia îți creează o lume artificială, o lume falsă, un loc care nu există în realitate, decât în imaginația ta.

Iluzia te îndepărtează de esența ta, de ceea ce ești cu adevărat, și te face să muncești doar pentru a întreține acea minciună, acea mască. La un moment dat, toată viața ta va fi o mascaradă, iar tu vei uita, încetul cu încetul, cine ești și cât valorezi cu adevărat.

Iar când te îndepărtezi de esența ta, de divinul din tine, te-ai „lepădat” de bine, de lumină, de iubire, de paradis, și te îndrepți către fals, către minciună, ipocrizie și frică, către iad.

Adevărul este Raiul, iar iluzia este iadul.
Adevăr versus iluzie.
Rai versus iad.

Cum poți să le vorbești oamenilor despre iluzie, atât timp cât ei se află acolo, în bula ei? Pentru că nu te vor auzi, nu te vor înțelege. De ce? Pentru că iluzia „vorbește” altă limbă decât adevărul.

Cum se pot trezi oamenii din iluzie dacă nu știu că sunt în iluzie?
Bună întrebare! Asumându-și responsabilitatea pentru ceea ce sunt în acel moment.

Când poți să spui clar „nu-mi mai place de mine așa cum sunt, nu sunt fericit și mă simt blocat”, ai făcut deja un pas către lumină, către adevăr. Rămâi acolo, indiferent ce ți se spune și cât ar încerca cei care te „iubesc” să te atragă înapoi altfel nu te mai acceptă.

Când poți alege ceea ce vrei tu, nu ce vor alții, ai mai făcut un pas important.

Când binele și fericirea ta sunt mai importante decât ale altora, ai mai făcut un mare pas către lumină: ai înțeles că iubirea de sine nu este egoism, ci e starea din care poți avea grijă de tine fără să mai depinzi de alții.

Când vocea ta interioară devine mai importantă decât glasul celor din jur, te-ai regăsit pe tine.

Iar atunci când ai înțeles că cei care te-au părăsit nu ți-au fost prieteni, deoarece te-au condiționat, și că, de fapt, tu nu ai nevoie decât de tine și de divinul din tine, te-ai reconstruit pe tine, te-ai acceptat și îți ești suficient. Nu mai contează că ceilalți încearcă să te readucă acolo unde ai fost, și unde le-ai fost de folos lor și ego-ului lor.

Cu toții trăim în iluzie; așa ne învață societatea, așa ne sunt scrise programele moștenite din familie.
Diferența o face acel moment în care aflăm că mai există și altă variantă la ceea ce credem și trăim. Atunci avem de ales: considerăm noua variantă ca fiind minciună, și continuăm să rămânem în iluzie, în matrix, sau dăm curs curiozității și pornim în explorarea noului.

Alegeri. Asumări. Treziri.
ILUZIE sau ADEVĂR?
TEORIE sau PRACTICĂ?
Alegi ADEVĂRUL doar în teorie dar rămâi în practica ILUZIEI, sau ai curajul de a opta pentru practica ADEVĂRULUI, lăsând ILUZIA la nivel de teorie?

TREZEȘTE-TE. E TIMPUL!

Binețe, OM!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți lectura acestui articol, într-un material realizat cu ajutorul fiului meu, Yannis.

Edith Kadar 

Arad, 07 ianuarie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/01/iluzia-realitatea-in-care-traiesti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.