joi, 15 octombrie 2020

POŢI FI TOTUL, DE CE ALEGI SĂ FII NIMIC?


Nimic nu este întâmplător în viață, și orice experiență are rolul de a lărgi câte puțin lumea în care trăieşti. 

Acceptă, nu comenta și nu condiționa, pentru că o faci prin prisma a cât știi acum, în acest moment. Nu vrei mai mult? Te mulțumești cu atât? 

Informarea și experimentarea în permanență duce la extinderea orizontului vieții, lărgirea viziunii, expansiunea conștienței de sine, și ascensiunea în conștiință. 

Dacă refuzi și condiționezi, este ca şi cum închizi o ușă spre nou, spre mai mult decât ai acum, și te izolezi în cămăruța mică a lui "mă mulțumesc cu cât știu, mie-mi ajunge". 
Comentând și judecând refuzi oportunitățile care îți sunt aduse în cale, și te proclami atotcunoscător.

Universul vrea să te ajute să creşti, să devii cât el. Tu ești cel care te opui condiţionându-l în permanență. 

Judecarea, cârcotirea, neacceptarea, respingerea, condiționarea și refuzul de a te adapta la nou sunt alegeri proprii, și denotă o frică mare de schimbare, de nou, de necunoscutul incontrolabil. Vorba aceea: "mai bine răul pe care îl cunosc decât un bine pe care nu-l ştiu!"

Imaginează-ţi că eşti ca un copac: ai rădăcini, tulpină şi ramuri pe care cresc şi se formează frunze, flori, şi apoi fructe.

Fructele sunt roadele cunoaşterii tale aplicată în practică. 
Florile sunt ideile, oportunităţile vieţii pe care noi le acceptăm, pe care nu le respingem. 
Ramurile sunt cu atât mai multe şi mai puternice cu cât acceptăm "seva" cunoaşterii. La fel şi trunchiul.

Dar ce întreţine toate astea? Rădăcina, bineînţeles. 
Rădăcina omului este sufletul, spiritul omului, dumnezeirea lui. Dacă rădăcină nu este, nu mai putem vorbi despre restul copacului. 

Degeaba s-ar lăuda copacul cu frumuseţea şi forţa lui, dacă ignoră intenţionat ceea ce nu se vede: rădăcina, adică esenţa lui.

La fel este şi omul: degeaba se laudă cât de frumos este şi cât de deştept, dacă ignoră cu bună ştiinţă rădăcinile lui, esenţa, divinul din el. 

Divinul este necondiţionat, şi se dăruieşte fiecăruia în egală măsură. Toţi oamenii au la fel de multă dumnezeire în ei, indiferent că neagă, o resping sau o vorbesc cu voce mică pentru ca alţii să nu-i râdă. 

Şansele la rădăcini puternice, şi promisiunea de a deveni plini de măreţie le au toţi copacii. Depinde doar de solul în care sunt plantaţi şi de cantitatea de apă care îi hrăneşte.

Aşa şi tu, omule: eşti destinat să fii măreţ, puternic şi plin de frumuseţe; şi totuşi, de prea multe ori alegi "solul" infertil al necunoaşterii şi al limitării prin comentarii şi cârcoteli, şi sistezi hrana esenţei tale, sufletul, respingând orice oportunitate ţi-e scoasă în cale de către Univers. 

Refuzi esenţa, negi fondul, şi dai forţă formei efemere, care nu te ajută pe tine ci doar te ajută să îţi hrăneşti ego-ul.

Omule, fiecare moment al vieţii este perfect pentru evoluţia şi devenirea ta. Fiecare clipă este creată şi desenată pentru ca tu să ieşi din ceea ce ştii, şi să mergi mai departe pe drumul cunoaşterii şi (re)devenirii tale în fiinţă divină care şi-a luat un corp fizic pentru a experimenta şi a se experimenta.

Nu refuza ceva doar pentru că nu cunoşti. Nu vrei să ştii mai mult?
Poţi fi orice! De ce respingi noul, mulţumindu-te cu iluzia că ştii totul?

Acceptă provocările; ele sunt menite să îţi arate că eşti fără limite şi ai resurse nelimitate.

Omule, tu poţi fi totul, de ce te mulţumeşti cu puţin, să fii limitat în puţin pentru a simţi... NIMIC?

Într-o lume în care poţi fi totul, de ce alegi să nu fii ce ţi-e menit?

Tu eşti fiinţă divină, poţi orice. Te mulţumeşti cu nimic?
E alegerea ta!

Alege să fii altceva decât nemulţumiri, cârcoteli, încrâncenări, judecări. De ce? Pentru că poţi!

Nimic nu este întâmplător în viață, și orice experiență are rolul de a lărgi câte puțin lumea în care trăieşti. Să nu uiţi asta.

Bineţe, OM!

Image result for copacul vietii

dr. Edith Kadar 

Arad, 07 octombrie 2018



 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/10/poti-fi-totul-de-ce-alegi-sa-fii-nimic_7.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

vineri, 25 septembrie 2020

TOTUL SE ÎNTÂMPLĂ LA TIMPUL SĂU




Sunt momente în care ai senzația că totul stagnează, că nu înveți nimic, că alții pot dar tu nu, că viața nu te mai poate duce nicăieri din acest punct.

Apoi sunt momente în care crezi că l-ai prins pe Dumnezeu de un picior și că, după o conștientizare, te-ai trezit direct în rai, convins fiind că totul s-a rezolvat și că viața ta va fi lină și descâlcită din acel moment.

Ai momente în care te bucuri pentru prietenii care îți sunt aduși în cale, pentru oamenii pe care îi întâlnești, pentru că ei sunt ca un răspuns la rugile pe care le-ai repetat de atâtea ori la Dumnezeu.
Și apoi sunt momente când e nevoie să eliberezi oameni din viața ta, să le dai drumul și să îți vezi de drumul tău în viață.

Vine momentul în care ești singur, iar asta nu e rău, ci înseamnă doar că te poți descurca singur, că nu mai ai nevoie de încurajări și de susțineri; nu pentru că nu meriți, ci pentru că poți.

Vine un moment pentru a îți pune întrebări în viață:
- Cine ești tu fără prietenii tăi, fără îndrumătorii tăi, fără maeștrii tăi?
- Cine ești tu fără gândirea care te-a adus acum, aici?
- Cine ești tu dacă nu te-ai compara în permanență cu alții?
- Cine ești tu dacă nu ai aștepta ca ceilalți să îți spună ce să faci?
- Cine ai fi tu dacă ai fi responsabil 100% pentru viața ta, și nu ai mai da vina pe alții?
- Cum ar fi viața ta dacă ai ști că nu ceea ce se întâmplă îți creează probleme, ci ceea ce crezi și gândești despre ce se întâmplă îți afectează viața?

Și mai vine un moment al răspunsurilor la toate aceste întrebări, un moment al înțelegerii, al acceptării și al asumării de sine. 

Dar totul se întâmplă la timpul său, cu viteza sa, și nimic nu poate grăbi, șterge sau rescrie ordinea învățării în viață. 

Poți să înțelegi repede în teorie, dar dacă nu aplici în practică e degeaba. Apoi, nu e suficient să faci practic de câteva ori, ci e nevoie să devină un stil de viață.

Nu poți merge mai departe, nu te poți schimba, dacă nu renunți la vechi, la trecut.
Nu poți deveni cineva dacă nu renunți la cine ai fost.
Nu poți avea pretenția ca doar ceilalți să se schimbe iar tu să nu faci nimic. 

Când toate acestea au fost înțelese, acceptate, aplicate cu perseverență, abia atunci vine schimbarea de sine. Când va fi asta? Atunci când ești pregătit să muncești cu tine. 

Totul se întâmplă doar când vine momentul, timpul său. Nu mai repede!

Binețe, Om fain!

 Edith Kadar 
Arad, 25 septembrie 2020


 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

joi, 20 august 2020

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE




Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare zi e alta, fiecare moment e diferit. 

Nimic nu va mai fi la fel ca ieri: nici întâmplările, nici viața, nici oamenii, nici ceea ce simți; nici măcar tu nu mai ești același.

Pentru că trezirea înseamnă să vezi același lucru altfel, din alt unghi, și să accepți că totul are și o altă perspectivă.

Rutina nu este adusă în viață pentru că omul face același lucru. Dacă stai să te gândești, celulele tale se reînnoiesc în fiecare secundă, deci nu mai ai aceeași compoziție, nu mai ești același, te schimbi în fiecare secundă și, deci, nu mai poți face același lucru. 
De aceea îți spun că rutina nu este dată de urmarea acelorlași pași. 

Rutina este dată de aceeași perspectivă, aceleași șabloane de gândire, aceleași concepții vechi, prăfuite de la care ai pretenția să îți aducă schimbarea, fericirea, pacea și pozitivul în viață. 

Nu ceea ce faci este o rutină, ci faptul că nu vrei să schimbi gândirea e rutina. Neschimbarea devine rutina.

Tu vrei ca aceleași idei, care te-au adus aici, în acest blocaj, să te salveze. 
Nu se poate! Este ca și când te arunci în apă și aștepți ca apa să te mențină la suprafață și să își adapteze valurile după tine, chiparosule!

Atât timp cât nu dai drumul la vechi, și ai pretenția ca alții să se schimbe și nu tu, vei rămâne înțepenit în suferință, încrâncenare, boală și negativitate.

Doar atunci când te saturi de rutina gândirii tale, de rugina ei, și nu te vei mai opune noului, se va schimba ceva la tine. 

Și știi cum îți dai seama? 
Pentru că vei vedea situații și oameni care altă dată ți-ar fi stârnit reacții puternice, dar care acum nu mai au efect asupra ta. 
Și îți vei da seama că, pe zi ce trece, nu mai lupți, ci lași să vină ceea ce e menit, nu te mai opui, cauți să înțelegi de ce ți s-a întâmplat un lucru și nu altul. 

Asta înseamnă că ți-ai dat voie să experimentezi aceleași lucruri din mai multe perspective, iar asta îți lărgește orizontul în permanență.

Îți mai dai seama că ai crescut și că te-ai schimbat atunci când observi că alții fac ceea ce ai făcut tu mai demult, dar nu mai vrei să-i corectezi, să-i îndrumi, ci zâmbești cu bucurie, în sinea ta, știind că și ei sunt pe drumul cel bun; doar că fiecare își are propriul ritm.

Știi că te-ai schimbat atunci când asculți și vezi totul ca observator și nu ca un judecător. 

Asculți ce îți spune lumea, și ȘTII că ți se vorbește de la nivelul la care e omul. 
Mai sus, mai jos, mult, puțin, nu are importanță, ți se vorbește de unde este el acum. 
Cât ai simțit nevoia să răspunzi, erai la același nivel. Când ești observator (pe bune, nu doar așa, din gură), știi că ai mai depășit un obstacol

Știi că te-ai schimbat atunci când nu te mai concentrezi pe problemă, ci găsești soluții, indiferent cât de greu ți-ar fi.



Știi că ești schimbat atunci când poți vedea frumosul din lume, nu doar urâtul.

Știi că te-ai schimbat atunci când începi să taci, să nu mai spui vorbe goale doar ca să umpli liniștea care te sperie.

Când cauți singurătatea și tăcerea pentru a te auzi pe tine, și nu pe alții, să știi că te-ai schimbat.

Când ai grijă de tine, în primul rând, și nu pui pe altcineva înaintea ta, să știi că te-ai schimbat.

Atunci când liniștea ta devine mai importantă și mai plăcută decât gălăgia exterioară, nu numai că te-ai schimbat, dar ai început să iubești: să TE iubești.

Iar când îți dai seama că te-ai schimbat, înțelegi că, de fapt, nu te mai opui energiei Universului, nu mai încerci să protestezi și să te împotrivești ca un fir de nisip în fața uraganului. Ci te-ai aliniat curgerii normale a vieții, ai reintrat în matca Sinelui tău divin. 

Iar aici nu mai e demult rutina cu rugina ei. 
E schimbare. 
E viață. 
E Iubire. 
E Dumnezeu!

Nu trebuie să mă crezi. Încearcă, ce ai de pierdut? 

Rutină sau schimbare de sine? 

Binețe, Om curajos!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să urmărești materialul în care lecturez eu articolul. Mulțumesc. 



Edith Kadar​
Arad, 20 august 2019


 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Fii ZERO!



Cine ești tu?
Ești mândru de cine și ce ești? Ești dezamăgit de ceea ce ești?
Ești cineva? Ești un nimeni?

Binețe, dragă Om!

„Fii ZERO”, e mesajul pozei atașată materialului, văzută la prietena mea dragă, Ioana Hateganu​ (mulțumesc cu multă recunoștință pentru mesaj, draga mea!). 

E o imagine cu un impact puternic, deoarece zgândărește omul (ok, pe mine :D) la toate nivelurile lui. 

FIZICUL îmi zice: „Cum să fiu zero? Uite-aici cât am acumulat de-a lungul timpului?!”.

EGO îmi spune: „Zero ești tu cu mă-ta și cu tac-tu! Eu sunt cineva, ai auzit?! Bă, ai auzit? Sunt CINEVA!”.

MINTEA îmi spune: „Zero? Asta e ceva? E nimic? E bine sau rău? Ce este zero? O cifră, un concept? Este același lucru pentru toți?”.

PSIHICUL îmi spune: „Zero? Adică nu merit nimic? Nu mă iubește nimeni? Sunt singură și ignorată? Stai să pun de-o depresie sau atac de panică, doar-doar m-o auzi cineva și-mi ridic, așa, valoarea”.

SUFLETUL îmi spune: „În sfârșit, nu mai ești un cineva creat, ci ai ajuns la punctul în care ai anulat minciuna din viața ta!”.

SINELE DIVIN îmi spune: „Draga mea, pentru a ne întâlni, a mă conștientiza, a mă accepta și a mă integra, era nevoie să îți distrugi iluziile pe care ți-ai construit viața și atașamentele de orice natură, în orice domeniu al ființării tale. Conștiința nu are nicio legătură cu ceva palpabil.

Pentru a fi o CONȘTIINȚĂ e nevoie să dărâmi, mai întâi, tot ce este vechi. 
Ce ai avut până acum, te-a adus aici. Ți-e bine? Ești mulțumită? Ai liniște și pace în tine? Asta se simte, nu se spune. Dacă ți-e bine, nu mai ai nimic de făcut, pentru că totul vine spre tine, toate ușile ți se deschid în fața ta. Ești pe calea ta.
Dar dacă ai piedici de orice fel, în orice domeniu, ești pe calea iluziei și a atașamentelor.

Pentru a fi CONȘTIINȚĂ DIVINĂ e nevoie să anulezi tot ce ai făcut și te-a adus aici.
E nevoie să FII ZERO, mai întâi, pentru a putea fi un om trezit în conștiință.

Pentru a fi cineva, TREBUIE să fii, mai întâi de toate, un mare ZERO! Abia de acolo poți să te construiești.

Când ești ZERO, ești deja concretizată, exiști. Până atunci ai fost doar imagini, povești, minciuni, iluzii și atașamente.

Dă-ți voie să te anulezi, să fii ZERO, pentru că de acolo începe creșterea și dezvoltarea ta!”

Chiar, Omule, ce am de pierdut? Ce ai de pierdut? Totul, pentru a fi NIMIC și a deveni CINEVA.

FII ZERO!

Namaste, OM asumat!

Edith Kadar​



P.S. Te invit să revezi materialele mele pe tema „Niveluri de conștiință”. 
Mulțumesc!


dr. Edith Kadar 
Arad, 21 august 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/08/fii-zero_21.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

sâmbătă, 15 august 2020

ZONA DE CONFORT



Oamenii nu te contestă pentru ceea ce spui sau faci, ci pentru că îi scoți din zona de confort a gândirii lor de până atunci, iar asta nu ți-o iartă.

Te vor contesta și dincolo de logica naturii și a gândirii, își vor pune toată energia lor la bătaie doar pentru a stârni mai multe persoane cu aceeași gândire, iar împreună să te aducă acolo unde consideră ei că meriți: în locul unde să recunoști că ei au dreptate și că tu ai greșit.

Dacă nu ai încredere în tine, în valoarea ta, viața îți va aduce asemenea oameni în cale pentru a te contesta deoarece, în sinea ta, și tu te contești puternic. Și vor continua să apară până ce ți-ai rezolvat neîncrederea în tine în toate domeniile.

Și tu ești oglinda lor, deci și ei ar trebui să se observe și să își observe vehemența cu care te contestă în loc să se întrebe de ce li s-a întâmplat asta, care este lecția și de ce au o asemenea reacție.

Dragă Om, totul ni se întâmplă pentru ca noi să învățăm, să creștem, să ne dezvoltăm. Dacă ne irosim energia și viața în a arăta cu degetul și a contesta (în loc să observăm lecția ce ne-a fost adusă) vom sfârși bolnavi și epuizați, și cu lecțiile neînvățate. 
Nu-i nimic! 

TOT CE REFUZĂM SĂ ÎNVĂȚĂM VA RĂMÂNE MOȘTENIRE COPIILOR ȘI URMAȘILOR NOȘTRI! 

Și, în loc ca ei să își trăiască viața proprie, vor fi nevoiți ca, mai întâi, să trăiască problemele pe care am refuzat să le rezolvăm fiind prea preocupați să dăm cu pietre în alții.

Oamenii nu te contestă pentru ceea ce spui sau faci, ci pentru că îi scoți din zona de confort a gândirii de până atunci. 
Fiecare își are propriul drum, propria lecție. 
Fă-ți lecțiile tale, nu te uita la ce fac alții.
Fii altfel decât ai fost ieri.

În fond, asta e înțelepciunea ieșirii din zona de confort.

Binețe, dragă Om!

Edith Kadar 
Arad, 15 august 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

luni, 1 iunie 2020

UNDE PLEACĂ COPILUL DIN NOI?





„Dragă om mare,
m-am gândit să povestim puțin pentru a-ți reaminti câte ceva ce, se pare, ai uitat.

Îți aduci aminte copilăria? 
Îți amintești cum nu aveai nicio grijă, ieșind afară la joacă în fiecare zi, indiferent de vremea de afară? Îți amintești că nu te interesa că plouă sau că ninge, nu conta dacă era caniculă sau ger, ci conta doar bucuria de a fi afară cu prietenii și colegii tăi, nu-i așa?
Îți amintești că totul era o noutate pentru tine, de la frunzele copacilor la trilul păsărelelor, de la forma norilor la ineditul fiecărei zile.

Mai ții minte bucuria pe care ți-o aduceau cele 5 simțuri: mirosul vacanțelor, culorile naturii, gustul mâncării de la bunici, auzul vocilor dragi și textura jucăriilor primite în dar?

Obișnuiai să te bucuri din orice, dar acum ai uitat de toate astea, se pare. Te-ai grăbit să crești pentru că așa ți s-a spus.
Dar cine ți-a cerut să mă lași de mână pe mine, copilul din tine? De ce m-ai abandonat rușinat, încercând să te adaptezi rapid la cerințele celor care și-au părăsit și ei copilul interior, și care s-au autointitulat „adulți”? De ce te jenezi să mai fii vesel, dezinhibat, liber și îndrăzneț?
De ce copilul are voie să facă și să fie orice, dar un adult este judecat și condamnat de către cei ce și-au repudiat copiii din ei, adică societatea?

De ce eviți copilul din tine, bucuria și naturalețea lui, pentru a deveni un adult plin de frici, furii, rigid, închistat și care a uitat cum să râdă?
Cu ce te ajută să fii adult dacă ești atât de nefericit?
Și de ce ți-e frică să mă regăsești pentru a-ți reaminti cine ești și ce poți cu adevărat.

Te pot învăța multe, și poți să redevii fericit.

Este atât de important să fii considerat „adult” încât repudiezi „copilul” din tine?

Te-am urmărit, dragă om mare, și am văzut că nu te descurci deloc fără mine. Aștept plin de răbdare să te trezești, să îți reamintești de mine și să mă chemi să fac parte, din nou, din viața ta.

Semnat: COPILUL DIN TINE”


dr. Edith Kadar 
Arad, 02 iunie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

marți, 17 martie 2020

SUFLETUL și EPIDEMIA DE ILUZIE


Fragment din pictura „Crearea lui Adam” de Michelangelo Buonarroti, Capela Sixtină, Vatican


De la început îți spun că e un material mai lung; alegerea este a ta dacă citești ceva sau nu ținând cont de lungimea textului, dar decizia reflectă comportamentul care te definește și îți definește lumea în care trăiești: REALITATE vs. ILUZIE.

*    *    *    *    *    *    *

Întrebare primită din partea multora: „există recuperare de părți de suflet sau este doar readucerea energiei rămase acolo unde am trăit o traumă pe care nu am vindecat-o?”

Răspunsul meu (care nu trebuie să fie și al tău): SUFLETUL NU SE PIERDE. NU SE POATE PIERDE PENTRU CĂ E PARTE DE DUMNEZEU.

El este doar acoperit, rescris sau repictat cu un comportament străin lui, un comportament egotic, care neagă informația divină cu care venim, și recreează viața după chipul și asemănarea omului.

Sufletul, partea de Dumnezeu, e uitată, ignorată și negată.
Este ca o pictură originală peste care s-a pictat altceva, ceva de calitate net inferioară.
Însă, mai devreme sau mai târziu, originalul și informația pe care o are vor ieși la suprafață. Minciuna și falsul nu pot rezista, chiar cu prețul distrugerii întregii lucrări.

La fel se întâmplă și în cazul sufletului.
Noi venim cu informația divină despre cine suntem și unde va trebui să ajungem în existența actuală. Doar că educația restrictivă, bazată pe condiționări și limitări, este cea care rescrie informația de bază cu care am venit aici, pe Pământ.

Toate negările de trăire și de bucurie, toate credințele limitative, toate îngrădirile pe care ni le impunem sau ne sunt impuse, toate măștile pe care ni le punem pentru a primi iubire și apreciere, adică toate minciunile și iluziile, vor acoperi sufletul, originalul, dumnezeirea.
Și așa, o operă desăvârșită este repictată de mâini amatoare, iar rezultatul este un fals, un kitsch.

Ceea ce noi numim traumă sau suferință este doar crăparea stratului de deasupra, acela mincinos. E ca o rană care, în loc să fie tratată, este acoperită cu un plasture, să nu se vadă. La un moment dat, acea rană se infectează, iar puroiul, minciuna, dă să iasă la suprafață.
Acela e un moment pe care noi îl numim TRAUMĂ sau SUFERINȚĂ.
Ce sunt ele și când apar? Atunci când ceea ce ni se întâmplă este total diferit de ceea ce știm și ceea ce vrem.

De exemplu: pierderea unei persoane dragi (indiferent că e vorba despre moarte, abandon sau pur și simplu plecarea acelui om din viața noastră) este o traumă pentru că am dezvoltat atașamente prea mari, și pentru că nimeni nu ne-a învățat că nimic nu ni se cuvine, și că fiecare are o viață și decizii pe care noi va trebui să le respectăm.

Deci trauma și suferința apar atunci când pierderea noastră este mai importantă decât decizia lor; când ceea ce simțim noi este mai important decât liberul lor arbitru. Când ego-ul nostru este mai puternic și mai „vital” decât sufletul lor.

Sau, hai să luăm cele 5 răni considerate ale sufletului: respingere, abandon, trădare, umilire și nedreptate. Oare, sunt ele ale sufletului, sau sunt oglindirea programelor de viață ce ne-au fost instalate încă din viața intrauterină?

Sufletul este acea parte de Dumnezeu cu care venim înzestrați. Este acel Duh Sfânt (sau cum vrei tu să îi spui, indiferent de religia ta) care ne animă toată viața și care, atunci când pleacă, determină moartea corpului fizic.

Dacă Sufletul este partea divină din noi, înseamnă că avem în noi toată informația pe care o are Dumnezeu. Și totuși, pentru foarte mulți, această afirmație poate părea blasfemie sau lipsă de smerenie.

Indiferent de credințele care ne animă, un lucru este cert: Sufletul, parte de Dumnezeu, este baza, matricea originală, pe care se construiește „haina” lui în această lume, corpul fizic.
Cu cât informația divină, sufletul, este mai nealterată, cu atât trupul este mai sănătos și mai viguros.
Cu cât acoperim sufletul cu programe și atașamente egotice, cu atât corpul devine mai slăbit, mai bolnav.

Sufletul în manifestare pură înseamnă Iubire, bucurie, sănătate și tinerețe. Omul îmbătrânește nu din cauza vârstei, ci din cauza credințelor și a fricilor din ce în ce mai multe și mai gele care acoperă opera originală, Dumnezeu.

Din când în când, de-a lungul vieții, sufletul trimite mesaje și încearcă să se elibereze de închisoarea în care l-au pus ego și orgoliul. Atunci pierdem oameni sau lucruri materiale de care ne-am atașat atât de mult încât i-am transformat în dumnezei.
Și ce se întâmplă când ne „închinăm” la alt dumnezeu decât la Dumnezeu? Pierdem tot, pentru că nu mai suntem în realitatea divină, ci în matricea iluziei. Matrix.

În acea matrice, lumea e populată de oameni plini de frici, de ură, ranchiună, de indivizi care profită de pe urma lor dându-se salvatori. În acea matrice, oamenii își înmânează de bună voie puterea cu care s-au născut și ajung să ignore semnalele sufletului, ale divinului, acceptând ca viața să le fie rescrisă de oamenii-dumnezei falși în care cred mai mult.
Ce se întâmplă, deci? Informația originală, sufletul, este „virusată” de și cu programele oamenilor-substit al unui dumnezeu.

Dar Sufletul, informația primordială, divinitatea, nu pot fi virusate și nu pot fi rescrise de om.
Și atunci ce sau cine suferă și are traumă? Acea parte falsă creată de om: ego-ul în iluzie.

Sufletul nu suferă. E parte de Dumnezeu: El știe tot (este omniscient), poate tot (este omnipotent) și este peste tot, nu doar într-un singur loc (este omniprezent).
Oricât ar fi de acoperit de programe limitative, de fals și de iluzie, El tot iese la suprafață și scoate la iveală „virușii” de program care încearcă să nege divinitatea.

Adevărul, Dumnezeu, va ieși la suprafață crăpând straturile de fals; iar când asta se va întâmpla, este ca și cum toți cei care au crezut în altceva vor pierde plasturii minciunii, iar prin rănile supurânde ale ego-ului vor ieși la suprafață „virușii” de program care au încercat să acopere dumnezeirea.

Va fi ca și când lumina divină, originea noastră, Sufletul, Coroana, va scoate și va ține în mâini programele care ne-au virusat credința.


Iar asta, oamenii o vor numi pandemie cu coronavirus.

Dragă om, Sufletul nu suferă; este parte de Dumnezeu.
Suferința și trauma sunt ale ego-ului, ale imaginii false pe care ți-ai construit-o și care, acum, se dezintegrează.

Viitorul și sănătatea ta depind de Adevărul pe care le (re)aceepți în viața ta. Nu este suficient să spui că accepți.

Trăim vremuri în care minciuna, în orice formă, este dezintegrată. Dacă nu te schimbi și nu te adaptezi, vei muri apărându-ți iluzia, doar îți negi esența vieții: Dumnezeu.

Alege înțelept.
Alege-te!

Binețe, Om Înțelept și asumat!

Edith Kadar 
Arad, 17 martie 2020



 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

miercuri, 29 ianuarie 2020

Despre IERTAREA DE SINE și TRECUTUL PREZENT ÎN TRĂIRE



Primesc frecvent mesaje, comentarii sau întrebări legate de iertarea de sine pentru chestii din trecut.

De obicei cer să mi se scrie sau spună 3 motive pentru care nu merită să se ierte omul pe sine, și ce beneficii are rămânând în suferință.

Și în loc să se gândească la faptul că tot ceea ce îi creează probleme s-a întâmplat demult, și că trăiește și acum acolo, în trecut, mi se trimit răspunsurile la întrebări, ca justificări că nu merită iertarea.

Cel mai des mi se vorbește despre mustrări de conștiință pentru „orori” de genul: „mi-am necăjit părinții în trecut... am mințit în trecut... am trădat încrederea unor oameni apropiați...”, etc., și că ceea ce simt, neiertarea, li se pare corect.

Dragă om care îmi scrii, cu atâtea mustrări de conștiință ești sigur că judecata ta e corectă? Ești sigur că asta e varianta finală? Deci a fi corect înseamnă pentru tine să nu te ierți? Excelent!!! Rămâi acolo!!!

Hai să-ți zic ceva:
1.- Cu toții ne-am necăjit părinții. Se numește DIFERENȚĂ ÎNTRE GENERAȚII.
Se pare că tu nu vrei să ieși de acolo, din trecut, că încă ești copil, și că vrei să fii vinovat toată viața. Deci nu vrei să te maturizezi. Felicitări!

2.- Cu toții am mințit și am avut mustrări de conștiință pentru asta. Se numește MECANISM DE PROTECȚIE. Nu ești atât de special încât doar tu, numai tu, tu, tu, să faci acel lucru. 
Se pare că îți place starea, și îți place pedeapsa, penitența. Felicitări!

3.- Cu toții am pierdut încrederea unor persoane dragi. Se numește DIFERENȚĂ DE OPINII, și este absolut normală. Dar, se pare că vrei să rămâi acolo, îți place, altfel ai înțelege că acum e prezentul, și că acelea au fost în trecut. Felicitări că refuzi prezentul!

4.- NU EȘTI ATÂT DE SPECIAL ÎNCÂT TU SĂ FI FĂCUT CELE MAI MARI ORORI DIN UNIVERS!!!!! Îmi pare rău să-ți distrug iluzia.

5.- Chiar crezi că Dumnezeu e supărat pe tine?
Dacă răspunsul e DA, în ce Dumnezeu crezi tu?
Dacă răspunsul e NU, cine ești tu să nu te ierți, dacă Dumnezeu a făcut-o? Ești mai presus decât El?

6.- Dacă ai citit astea în fugă, fără să le aprofundezi, și răspunsul tău e același ca cele pe care le-ai scris în mesajul trimis, FELICITĂRI! Ai făcut o alegere: ai ales să rămâi în iad.

Să știi că Dumnezeu lucrează prin oameni, dar dacă tu refuzi să auzi, e alegerea ta.

Să ai o viață faină, așa cum ți-ai ales-o!



Edith Kadar 
Arad, 29 ianuarie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Despre VINDECARE




Adevărata vindecare apare doar atunci când tu cauți soluții, și nu aștepți să vină altcineva să ți le aducă mură-n gură.
Până ce nu ești dispus să găsești ceea ce simți că te ajută, degeaba afirmi că vrei să (te) vindeci.
Când vei fi dispus să renunți la a învinovăți pe oricine în afară de tine, va începe procesul de tămăduire.
Nu mai repede. Oricum nu este nimeni de vină. Așa a trebuit să fie pentru a învăța o lecție importantă.

Ceea ce devii pe drumul căutării și găsirii de soluții este, de fapt, vindecarea.
Te-ai îmbolnăvit deoarece ai luat o serie de decizii neinspirate.
Pentru a te vindeca este nevoie să faci drumul invers, iar asta poate să dureze.
Dar fiecare pas făcut, fiecare punct rezolvat te curăță și te purifică, iar tu vei fi altul.
Devii altcineva.
Iar această devenire se numește vindecare.

Te vindeci când ai renunțat la ce te izola de Dumnezeu, și când te reîntorci la esența ta. Nu mai repede.
Și mai trebuie să o și faci, nu doar să spui că tu o faci.

Caută și nu aștepta soluțiile altora.
Fiecare răspuns te va schimba și te va elibera de greutatea trecutului.
Asta este vindecarea.
Iar când tu te vindeci, se vor vindeca și alții, prin puterea exemplului tău.

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea!



dr. Edith Kadar 
Arad, 28 ianuarie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE

Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare z...