AFARĂ-I VOPSIT GARDUL, ÎNĂUNTRU-I LEOPARDUL

Nu-i cere omului mai mult decât știe, poate duce sau face. Sau poți să o faci, dar riști să te trezești într-o mocirlă care nu îți aparține, ci este a celui pe care l-ai creditat cu mai multă înțelepciune decât are.

Fiecare om dă ce are cu adevărat, nu ce spune că are. Știi tu, chestia cu gardul și cu leopardul.

Cei mai toxici oameni sunt cei deghizați în lupi moraliști, cei care îți flutură în față o pioșenie de te lasă mască, și te întrebi cum poate încăpea ceva atât de mare într-un singur om.

Cei care își strigă cucernicia, și îți strigă cuvinte de ocară pentru că tu nu ești ca ei, au o problemă destul de mare: nu sunt ceea ce vor să pară!

Atât timp cât te autoproclami etalon al unei societăți, și singura ta preocupare este de a căuta greșeli la oameni, ai sindromul „Dumnezeu”, adică te crezi mai bun decât divinitatea. 

Ce contează că Dumnezeu ne iubește necontiționat pe TOȚI, când tu poți veni și pui condiții, arăți cu degetul și distorsionezi tot ce ți se spune, doar pentru ca ceilalți să-ți vadă moralitatea. 

Știi tu, chestia cu „mi-au murit lăudătorii, și mă laud singur”.

Dragă om, Dumnezeu există în tot, în toate și în TOȚI oamenii, FĂRĂ EXCEPȚIE, indiferent ce spun religiile și oamenii moralizatori, pseudo-credincioși. El este OMNIPREZENT.

Dumnezeu este OMNIPOTENT, adică poate orice, inclusiv să iubească pe toată lumea, indiferent de lumina și întunericul din interior.

Dumnezeu este OMNISCIENT, adică știe tot ce se întâmplă, inclusiv ceea ce gândești și crezi tu că nu se va afla dacă nu spui. Vezi tu, atunci când ceea ce spui diferă mult de ceea ce gândești tu de fapt, apare o minciună care te rupe de esența ta divină. 

Cu cât minți mai mult încercând să înăbuși adevăratele gânduri, cu atât vei fi mai gălăgios în exterior. Doar trebuie să urli ca să acoperi glasul Adevărului.

Cu cât ai mai multe traume pe care refuzi să ți le rezolvi pentru că tu nu ești de vină, doar alții, cu atât vei arăta mai aprig cu degetul către ceilalți. Că doar nu te uiți în tine, că e câh!

Cu cei care au aceeași problemă ca tine, te comporți batjocoritor, zeflemitor, superior. Îi arăți cu degetul, și râzi de ei. De ce? Ca să nu apuce ei să vadă cât de gol ești pe dinăuntru. 

Cu cei care au avut problema dar și-au rezolvat-o... eh, aici e buba! Cum adică și-au rezolvat-o? Cum să și-o rezolve și tu nu?! Ce e cu nesimțirea asta?! Dacă tu nu poți sau/și nu vrei, cum îndrăznesc ceilalți să facă altceva?! Și încerci să îi readuci în mocirla ta atacându-i, distorsionând intenționat ceea ce au vrut să spună, și murdărind tot ce ți se pare pur, rezolvat în ei și nerezolvat în tine.

Aceștia sunt oamenii toxici, care și-au promis, în sinea lor, că nu te vor lăsa în pace până ce nu vor arăta întregii lumi că ești fals(ă). Adică ceea ce sunt ei. 

Oamenii toxici nu au (încă) forța și tăria de a-și asuma responsabilitatea pentru viața lor, pentru ceea ce sunt cu adevărat. Ei trăiesc în afara lor, pentru că le este frică să înfrunte „leopardul” din interior.

Cu toții am trecut prin aceste etape. Cu toții am început prin a trăi în exterior, prin a arăta cu degetul și a da vina pe alții. 

Diferența o face CURAJUL de te asuma, de a ieși de sub influența fricii, a furiei, vinei și încrâncenării, și RECUNOȘTINȚA pentru ceea ce ești în fiecare moment. 

Cu toții am arătat cu degetul, până ce, din CURAJUL RECUNOȘTINȚEI ne-am îndreptat arătătorul către noi, și am acceptat adevărul: cu toții suntem ființe divine, diferă doar grosimea stratului de credințe limitative care împiedică lumina divină din noi să se manifeste. Gardul.

Nu poți învăța cuvinte elevate până ce nu le știi și pe acelea de care ți-e frică și rușine. 

Nu poți avea detașarea acceptării până ce nu rupi lanțurile minciunilor care te-au încorsetat.

Nu Îl poți (re)cunoaște pe Dumnezeu până ce nu ai cunoscut iadul.

A trăi arătând cu degetul și a certa și dojeni pe cei din jur pentru „păcate” ce există doar la tine în cap, denotă o îndepărtare de divin, de esență. 

Și eu am fost așa. Am arătat cu degetul, acuzator, în dreapta și-n stânga, îi certam pe toți, de parcă eram deținătoarea adevărului universal, și știam lucrurile mai bine decât însuși Dumnezeu. Vânam greșeli doar pentru a mă simți superioară, a mă simți mai bine și a acoperi golul din mine. 

Și eu am încercat să îngroș gardul, să-l vopsesc cu multe culori, doar-doar oi ține leopardul închis definitiv. 

Doar că, vezi tu, ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Iar fiara a ieșit, atacând și sfâșiind cu ferocitate toate măștile pe care mi le-am creat. Am avut răni, am suferit, dar apoi totul s-a vindecat și am avut curajul de a nu-mi mai pune alte măști. Și m-am simțit mai ușoară, mai bine, mai încrezătoare, mai liberă. 

Desigur, mai am multe de tratat și de vindecat în mine. Uneori, mai iese câte un rest pe care îl recunosc prin oamenii care mă atacă. Și le mulțumesc din suflet, pentru că mă ajută să caut și să scot ce a mai rămas nerezolvat. 

Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut curajul de a mă privi în interior și de a începe curățenia. Mai am mult, dar sunt pe drumul cel bun. Și știu asta pentru că mă văd zilnic în cei din jurul meu. Oglinzile. 

Dragă om, cu toții suntem ființe divine într-un corp fizic temporar. Iar dacă divinitatea din tine este omniscientă, omnipotentă și omniprezentă, ce parte din tine crezi că va putea opri manifestarea Lui? Gardul tău? Hm.

Iubește-i pe cei care te atacă, pentru că ei te învață o lecție importantă. Dar ferește-te din calea lor dacă nu ești pregătit(ă) să să îți asumi curajul responsabilității și asumării de sine.

Omule, ești ființă divină, iar gardul tău este neînsemnat în fața Luminii din tine. 

Fii ceea ce vrei, dar asumă-te. 

Fii plin de curaj și recunoștință. 

FII!

Binețe, OM! 

Dualitate, de Valentina Remenar

Edith Kadar 

București, 04 octombrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/10/afara-i-vopsit-gardul-inauntru-i.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL, O ZI PENTRU LINIȘTEA SUFLETULUI

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea!

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

În fiecare an, la 29 august, ortodocșii prăznuiesc TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL. Este ultima sărbătoare din anul bisericesc ortodox, acesta începând la 1 septembrie, în fiecare an.

Dar nu despre sărbătoarea din calendar vreau să vorbesc; asta o fac preoții și reprezentanții religiei. 

Aș vrea să povestim despre semnificațiile tainice ale acestei zile de sfârșit de Gustar, numele popular al lunii august. 

De aceea, materialul nu se adresează celor care nu acceptă altceva decât litera religiei și cuvântul clerului. 

Mă adresez celor care știu că nu au nevoie de intermediar pentru a avea o legătură cu Dumnezeu.

Binețe ție, dragă cititorule! 

Te invit să povestim puțin, lăsând la o parte limitările minții și închistările dogmelor, și deschizându-ne sufletul spre orice informație curge.

În luna august sunt prăznuite 3 mari sărbători: SCHIMBAREA LA FAȚĂ, din 6 august, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, din 15 august, și cea despre care vorbim în acest material.

SCHIMBAREA LA FAȚĂ semnifică arătarea divinității din noi, din fiecare, deoarece fiecare om are în el duhul sfânt. Corpul fizic este lutul, materia care durează „biserica” în care sălășluiește vremelnic sufletul, în timpul acestei vieți.
Sărbătoarea din 6 august semnifică necesitatea de a se renunța la măștile false care ne îndepărtează de adevărata noastră esență, divinitatea, și asumarea adevăratei noastre fețe - cea a adevărului, luminii și iubirii sincere și necondiționate. 

ADORMIREA MAICII DOMNULUI semnifică, așa cum am spus în materialul intitulat „DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html), moartea obiceiurilor distructive ale mamelor față de copiii lor: impunere, control, iubirea plină de condiții, pentru a șterge din codul lor genetic toate „programele” limitative identice primite, la rândul lor, pe linia familiei, cu scopul de a curăți corpul de balast și a lăsa divinitatea să se manifeste în urmași. Cum Maica Maria este prototipul FEMEII, ziua de 15 august este nu doar a celor care îi poartă numele, ci a tuturor femeilor care își adorm pornirile ce le îndepărtează de vocea lui Dumnezeu, divinitatea lăuntrică (sau ar trebui să o facă), pentru a renaște din cenușa propriilor emoții și comportamente negative distruse într-o nouă formă pură, în ziua de 8 septembrie, de Sfânta Maria mică.”

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL vine și completează șirul de zile în care se poate alege între adevăr și minciună, realitate sau iluzie, lumină sau întuneric, suflet sau mintea egotică.

Botezătorul, „cel ce botează”, este cel ce dă nume.
În sens pozitiv este „cel ce îți arată Lumina; cel ce te trezește la Lumină”.
În sens negativ: „cel ce contestă Lumina pentru a da nume întunericului”.
Ca semnificație, sărbătoarea de azi este înțeleasă de fiecare conform orientării spre suflet sau ego, spre întuneric sau lumină.

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL semnifică nevoia de a înceta să mai acordăm nume, să încadrăm și catalogăm totul, altfel ne pierdem de adevărul esenței noastre. Este nevoia de a ne opri să „botezăm” totul, să încadrăm lumea în anumite concepte și denumiri, să etichetăm, și necesitatea de a observa lumea, de a ne observa, în liniștea sufletului, nu în gălăgia minții.

Este un moment de trecere, de comutare, de la fală, emfază, la tăcerea ce nu are nevoie de definiții, declarări, declamări, scandări și parafări. Este, dacă vrei, ziua în care timpul pe care îl cunoști se oprește, pentru a putea face loc unui nou timp, unei noi ere, a liniștii și păcii cu care a venit sufletul fiecăruia în această viață.

Nu întâmplător, luna august „găzduiește” două zodii semnificative: Leul și Fecioara.

Leul, guvernat de astrul zilei, Soarele, semnifică inima omului, centrul, „miezul” lui, care, pentru a se menține curat, „arde” în foc emoțiile negative care îmbolnăvesc sufletul: supărarea, ura, ranchiuna, setea de răzbunare.

Mulți oameni s-au confruntat cu probleme cardiace, de retenție de apă, de tensiune arterială, de creștere a glicemiei, cu dureri de cap, senzația de foc interior, transpirații abundente și neplăcute; aparatura electronică a luat-o razna, putându-se bloca sau chiar defecta (eu mă confrunt des cu așa ceva în ultima perioadă).

Primele două sărbători ale acestei luni sunt în zodia Leului, iar asta înseamnă  că nevoia de a ne arăta adevărata față și de a adormi aspectele mai puțin divine ale noastre necesită o curățire temeinică prin ardere a emoțiilor negative, programe, idei preconcepute și credințe învechite. În fond, nu putem crește și evolua conducându-ne după aceleași reguli care ne-au făcut rău sau ne-au îmbolnăvit.

A treia sărbătoare a lunii, cea din 29 august, este deja în zodia Fecioarei, guvernată de planeta comunicării și a comerțului, Mercur. Pentru a putea renunța la a „boteza”, a cataloga, a încadra lucruri și oameni în anumite șabloane ale minții, e nevoie de o comunicare intensă dintre minte,inimă și suflet. Altfel, pot apare probleme la nivel digestiv: crize de ficat, pancreas, balonări, colite, activări de hemoragii digestive, probleme de scaun, probleme de floră intestinală.

În plus, ar trebui să ne dea de gândit focul care pârjolește o parte însemnată din planetă, semn că vechiul arde pentru a face loc noului, indiferent că omul vrea sau nu.

Desigur, nicio sărbătoare, niciun ritual, nu poate face ceva în locul nostru, al fiecăruia. Absolut nimic nu ne poate schimba, dacă noi am hotărât că regulile după care ne conducem viața sunt bune, sau că „merge și așa”, doar ca să nu supărăm oamenii.

E mai ușor să ținem cont de semenii noștri decât să acordăm atenție sufletului, acea parte divină din noi.

E mai ușor să mergem la biserică, să ne batem cu pumnii în piept cu câtă credință avem, să ne urlăm pioșenia și să îi scuipăm pe cei ce nu gândesc ca noi, decât să trăim în lumină și în divinitatea care ne animă.

E mai ușor să condamnăm și să ponegrim în numele religiei, decât să iubim în numele credinței.

Luna august aduce în fiecare an un „regal” de sărbători care ne ajută să creștem și să evoluăm spre mai bine, spre nou, spre Lumină.
Asta dacă tăiem capul vechilor obiceiuri care ne mențin în trecut, în răul cunoscut.
Ce ai de făcut? NIMIC! Tocmai ăsta e șpilul.

Nu fă nimic, doar FII! 

Cu adevărata ta față, cu adevărata ta energie creatoare și cu iubirea de a spune pe nume lucrurilor, fără a „boteza” nimic și pe nimeni.

Doar FII!

Binețe, OM înțelept!

Edith Kadar

Arad. 29 august, 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/08/taierea-capului-sf-ioan-botezatorul-o.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TREZIREA SPIRITUALĂ și ILUZIA EI

Una dintre cele mai mari iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să (te) măsori, să (te) compari, să concluzionezi, fără a ști, de fapt, ce înseamnă trezirea.

Omul treaz este cel care înțelege lucrurile dincolo de aparența lor materială, vede dincolo de matrix, percepe iluzia în care se trăiește, și lucrează cu el însuși, știind că ceea ce vede afară este în interior. El știe că în el există toți ceilalți oameni, și întregul Univers, de aceea se concentrează pe interior nu pe afară, pe iluzie.

Un om trezit îi ajută pe alții care s-au trezit, nu îi trezește forțat.

Cei treziți se ajută tacit, și îi ajută pe alții, tot tacit.

E o perioadă intensă, de trezire la toate nivelurile. 

Doar că trezirea nu e suficientă. Degeaba te-ai trezit, dacă rămâi în pat și nu faci nimic. E nevoie să observi, din noua perspectivă, să accepti, să integrezi informația, să o folosești pe mai departe.

Un om trezit schimbă tot, își schimbă viața. Se schimbă. 

Așa îl și recunoști, după schimbările permanente din viața lui. Restul... sunt iluzii și teorii. Încă.

Una dintre cele mai mare iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să măsori, să compari, să concluzionezi.

Dar cea mai mare iluzie este să cauți trezirea, să o urmărești, să o vânezi.

Mergi pe calea ta, în ritmul tău. 

Schimbă-te dacă, cât și când vrei, și nu pentru că e o modă, un trend. 

Observă.

Calea ta e unică, și nu poate fi comparată cu a altcuiva.

Fii ceea ce vrei, ceea ce visezi.

Visează, dar trezește-te și pune osul la treabă.

Altfel... totul e iluzie.

Trezește-te! A venit timpul!

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar

Arad, 23 august 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/08/trezirea-si-iluzia-ei.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

EU SUNT FURTUNA... (fragment din „LILITH, FEMEIA TREZITĂ”, carte în curs de scriere)

LILITH - pictură în ulei semnată de artistul Simona Suciu, Arad

Binețe, dragă Om deschis!

Te invit să citești un fragment dintr-o viitoare carte a mea, intitulată „LILITH, FEMEIA TREZITĂ”.

Pentru fiecare cititor textul va fi o povestire, o fantezie, o aberație, o minciună sau un adevăr. Pentru fiecare, cum este și cum simte.

Doar citește, nu judeca, și lasă-te să simți.

Lectură plăcută!

*    *    *    *    *    *    *

„A privit cerul și a văzut nori groși și negri care acopereau Soarele. Ziua aproape că s-a transformat în noapte. 

Atunci, Ea a știut: a venit timpul!

A venit timpul să se elibereze de întunericul din sufletul său, singura „culoare” pe care a cunoscut-o de la începuturile Lumii, și să iasă la Lumină.

A decis să nu mai fie prizonieră a propriilor demoni, copiii întunericului pe care i-a creat; copiii ei.

- Este timpul, dragii mei. Voi merge în Lumină, acolo unde am fost creată. 

Am fost creată din Lumină, iar apoi eu am creat întunericul, locul care a devenit casa mea, și unde v-am zămislit pe voi. L-am contestat pe Creator, am contestat Lumina, și am vrut să distrug tot. Am negat Creatorul, și așa am creat Noaptea, Întunericul. 

Am devenit creator, la rândul meu. Dar nu am fost deloc fericită. Apoi, ați apărut voi, copiii mei, unul câte unul. V-am iubit, dar asta tot nu mă făcea fericită. Și ce putea crea o mamă nefericită? Propria ei nefericire: Frica, Furia, Vina, Rușinea, Ura, Resentimente, Încrâncenare, Minciuna, Iluzia și Atașamentul. Adică voi, copiii mei, în diferite forme și combinații. Am creat din ce în ce mai mult întuneric, gândindu-mă să acopăr Lumina; să-L acopăr pe El.

Din când în când Creatorul mă ruga să mă întorc acasă, să mă întorc în Lumină. Dar l-am refuzat. Eram prea orgolioasă să admit că sufeream din cauza deciziilor mele, și că mi-e atât de dor de El!

În schimb, am continuat să-L contest. V-am învățat și pe voi să îl contestați și să-l urâți pe Creator. Dar acum a venit momentul să vă spun ceva: EL ESTE TATĂL VOSTRU! Nu mai sunteți doar copii ai întunericului, ci sunteți și ai Luminii! Mama voastră este Noaptea, Haosul, iar Tatăl vostru este Lumina, Dumnezeu. Trăiți în întuneric doar pentru că v-am ascuns că sunteți creați și din Lumină.

Dacă El a creat Lumina din haos, eu am vrut să re-creez întunericul din Lumina Lui. Pentru că și eu eram un creator, nu-i așa?

Dacă El a creat Raiul, ei bine, eu am creat Iadul, pe care l-am populat cu voi, copiii mei.

Am fost atât de mândră de munca mea, dar atât de nefericită.

El a continuat să mă cheme acasă, în Lumină, dar m-am prefăcut că nu îl aud. 

Voi, copiii mei, ați făcut tot posibilul să alungați Lumina, Bucuria, Fericirea, Iubirea și pe însuși Dumnezeu din oameni. Ați fost buni, foarte buni în a aduce haosul în inimile și sufletele oamenilor. Atât de buni, încât ați creat Mintea și Ego. Am fost atât de mândră de voi!

Dar apoi, am înțeles evidența: TOT CEEA CE AM CREAT EU A FOST CU PERMISIUNEA LUI! Niciuna dintre creațiile mele nu ar fi putut supraviețui fără aprobarea Lui! De ce? Pentru că El este TATĂL LUMINII ȘI AL ÎNTUNERICULUI!

A permis întunericul pentru ca oamenii să observe și să aleagă Lumina. Contrastul.

Am devenit creator cu permisiunea Lui.

AM FOST CREATĂ DE CĂTRE CREATORUL ÎNSUȘI!

Așa încât, dragii mei, voi sunteți cu toții creaturile Creatorului. Sunteți copiii lui Dumnezeu. Și ai mei.

Acum, știu asta, accept asta, și I-am auzit chemarea. Mă întorc în Lumină. Puteți veni cu mine, sau puteți rămâne aici, în Întuneric. Acum știu cine sunt!

- Nu te vom lăsa să pleci! Am creat o furtună pentru ca tu să nu ne poți părăsi. Suntem creațiile tale.

- Da, știu asta, dragii mei, iar ceea ce voi creați este, de asemenea, parte din mine. Deci... furtuna asta, sau oricare alta... sunt eu! EU SUNT FURTUNA! EU SUNT ÎNTUNERICUL, SUNT VOI! DAR SUNT ȘI DUMNEZEU! Deci, furtuna și voi... sunteți tot Dumnezeu!

Eu sunt această furtună și orice altă furtună va veni, eu sunt fiecare cutremur, sunt fiecare foc, fiecare uragan. Și toate acestea sunt și Dumnezeu. Deci, norilor, puteți pleca acum!

Eu sunt Soarele, sunt Luna. Sunt eternă.

EU SUNT CEEA CE SUNT!

EU SUNT DIVINUL FEMININ, ȘI SUNT ALĂTURI DE DUMNEZEU.

MERIT LUMINA!

EU SUNT LUMINA!

EU SUNT ÎNTUNERICUL DIN LUMINĂ, ȘI SUNT LUMINA DIN ÎNTUNERIC!

EU SUNT CEEA CE SUNT!

Fiți binecuvântați cu toții!

LILITH, femininul care se trezește în fiecare femeie”

Edith Kadar 

Arad, 18 august 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/08/eu-sunt-furtuna-fragment-din-lilith.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

PĂREREA ALTORA, „CONSTRUCTORUL” VIEȚII TALE

Una dintre condițiile principale pentru ca tu să mergi mai departe pe calea descoperirii de sine este să fii surd(ă) la orice părere și sugestie din exterior. Chiar și a celor mai apropiați.

Desigur, asta nu înseamnă că nu mai vorbești cu nimeni, că nu te consulți, și că nu mai ceri sfatul. Dar hotărârea finală este a ta, chiar dacă ceilalți vor încerca să te convingă că nu e așa, și că ar trebui să faci sau să decizi altfel.

Fiecare om vede altfel același lucru.

Când ceri părerea cuiva, înseamnă că tu nu ești sigur ce vezi în realitatea ta, și ai așteptarea ca cineva străin să îți deslușească realitatea pe care doar tu o cunoști și înțelegi.

Imaginează-ți că ți-ai amenajat casa exact așa cum ai vrut, doar că nu știi dacă altora le-ar place sau nu. De parcă ar conta asta pentru viața și echilibrul tău interior. 

Așa încât chemi acolo persoane apropiate, și le întrebi ce părere au despre munca ta.

Iar cei întrebați îți vor răspunde după chipul și asemănarea lor, după setările proprii, și după nivelul lor de cunoaștere, de înțelegere și de conștiință. 

Cineva cu ego mare va fi invidios, și îți va spune că nu așa ar fi trebuit să faci, că nu e bine, și că ar fi bine să schimbi. De cele mai multe ori, invidioșii doar vor contesta, dar nu vor ști să îți facă alte sugestii în schimb. Sau vor sugera variante care să le placă lor, nu ție.

Alții, salvatori de felul lor, îți vor descrie pe larg cum să schimbi totul, fiind în stare - dacă nu ești atent(ă) - să se și apuce de treabă, să schimbe, fără să le-o ceri.

Vor mai fi indiferenții, pe care nu-i interesează nimic, nici măcar persoana ta sau casa ta, și care abia așteaptă să plece la treburile lor.

Și mai sunt cei care îți admiră munca, indiferent dacă lor, personal, le place sau nu ce ai făcut; ei știu că părerea lor nu contează, că doar nu este casa lor. 

Indiferent ce tip de oameni îți intră în casă, nu uita că tu i-ai atras prin nesiguranța ta, prin atitudinea șovăitoare cu privire la ce vrei și ce știi.

În acest exemplu, casa este viața ta, trăirea ta, iar atunci când nu știi, sau ți-e lene să te asumi, vor veni cei care abia așteaptă să îți explice cum să trăiești, chit că dacă ai fi atent(ă) puțin, viața lor este fadă și anostă.

Iar când deschizi ușa vieții tale străinilor, pregătește-te să auzi orice altceva decât ceea ce ai vrea să auzi.

Să ne înțelegem: străini înseamnă oricine altcineva decât tine. Ești singura persoană care îți cunoaște viața. Teoretic. Că practic e altceva, din moment ce te ghidezi după părerea altora.

Toți cei cărora le ceri părerea vor putea vorbi de la nivelul lor de cunoaștere și înțelegere, care s-ar putea să fie sub al tău; e diferit, oricum. 

Când este deasupra, e bine, mai poți învăța. 

Dar când cel căruia îi ceri opinia nu are cunoașterea ta, el nu îți poate vorbi decât de la nivelul lui: dacă este bântuit de frici, îți va vorbi din întunericul fricilor, al furiilor, invidiei, etc. Iar dacă tu nu sesizezi acest lucru, vei crede ce ți se spune (doar ai cerut părerea, nu?!), și te vei lăsa atras în întunericul îndoielii.

Părerea omului reflectă nivelul lui, care nu este neapărat al tău. 

A dialoga, a comunica, este esențial. Dar decizia legată de viața ta îți aparține în totalitate. Inclusiv decizia de a asculta într-una de ceilalți, și de a te ignora pe tine.

Cum știi care este varianta optimă pentru tine? Respiri ușor, simți liniște și împăcare.

Poți asculta părerea celorlalți; vezi cum rezonezi cu ea. Dacă nu, mergi mai departe. Dacă da, mergi mai departe.

Fă ceea ce simți că e bine pentru tine, indiferent ce spun ceilalți.

Valabil și invers: spune-ți părerea doar dacă ți se cere, și nu aștepta ca celălalt să te asculte și să-și schimbe viața după idealurile tale.

Nu face altuia ce nu-ți place ție. Și nu-ți fă ție ce place altuia, dacă nu rezonează cu tine.

Ai în tine toate informațiile. De ce mai ai nevoie de validarea celorlalți? Ca să nu te simți singur(ă)? Ești sigur că vrei să plătești prețul renunțării la tine? 

Fă ce simți, și ascultă-ți intuiția; este vocea Sinelui Divin care ne ghidează. Altfel pasezi responsabilitatea vieții tale celorlalți, iar tu te vei transforma în victimă. Iar de aici până la boli, mai e un simplu pas.

Toate acestea ți le povestesc pentru că le-am trăit din ambele perspective, până ce am înțeles. Mai am mult de muncă, dar e un mare start.

Iar dacă eu am putut, cine ești tu să nu poți?

Ascultă păreri, dar fii surd la presiunea celorlalți. În fond, ei îți vorbesc despre ei înșiși.

Ești stăpânul propriei vieți. Fii!

Binețe, dragă Om!

Edith Kadar

Arad, 13 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/parerea-altora-constructorul-vietii-tale.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TREZIREA și ILUZIILE

Una dintre cele mai mari iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să (te) măsori, să (te) compari, să concluzionezi, fără a ști, de fapt, ce înseamnă trezirea. 

Omul treaz este cel care înțelege lucrurile dincolo de aparența lor materială, vede dincolo de matrix, percepe iluzia în care se trăiește, și lucrează cu el însuși, știind că ceea ce vede afară este în interior. El știe că în el există toți ceilalți oameni, și întregul Univers, de aceea se concentrează pe interior nu pe afară, pe iluzie.

Un om trezit îi ajută pe alții care s-au trezit, nu îi trezește forțat.

Cei treziți se ajută tacit, și îi ajută pe alții, tot tacit. 

E o perioadă intensă, de trezire la toate nivelurile. 

Doar că trezirea nu e suficientă. Degeaba te-ai trezit, dacă rămâi în pat și nu faci nimic. E nevoie să observi, din noua perspectivă, să accepti, să integrezi informația, să o folosești pe mai departe.

Un om trezit schimbă tot, își schimbă viața. Se schimbă. 

Așa îl și recunoști, după schimbările permanente din viața lui. Restul... sunt iluzii și teorii. Încă.

Una dintre cele mai mare iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să măsori, să compari, să concluzionezi. 

Dar cea mai mare iluzie este să cauți trezirea, să o urmărești, să o vânezi.

Mergi pe calea ta, în ritmul tău. 

Schimbă-te dacă, cât și când vrei, și nu pentru că e o modă, un trend. 

Observă. 

Calea ta e unică, și nu poate fi comparată cu a altcuiva.

Fii ceea ce vrei, ceea ce visezi.

Visează, dar trezește-te și pune osul la treabă. 

Altfel... totul e iluzie. 

Trezește-te! A venit timpul!

Binețe, OM asumat! 

dr. Edith Kadar 

Arad, 07 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/trezirea-si-iluziile.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TRĂIREA ÎN TRECUT NEAGĂ PREZENTUL TĂU, OMULE

Sunt oameni atât de îndrăgostiți de trecutul lor încât nu observă că tot și toți din jur s-au schimbat, că nimic și nimeni nu mai e la fel ca atunci și acolo unde i-a înțepenit neiertarea.

Ei pierd șanse, oportunități și oameni care îi pot reconecta la prezent.

Aceștia sunt oamenii trecutului, pentru care prezentul este doar o prelungire și o perpetuare zilnică a trecutului, care judecă orice noutate prin prisma criteriilor de ieri.

Ce îi ține în trecut?

Suferința, ura, ranchiuna, încrâncenarea de a schimba și de a ierta. Ei se pedepsesc, de fapt, pentru ceva ce cred că au greșit, refuzând să vadă că doar greșind poți să crești, să te dezvolți.

Ce îi mai ține în trecut?

Oamenii la fel ca ei, ce trăiesc în același iad al neiertării, și care îi țin captivi acolo, pentru a nu rămâne singuri. 

Sunt acei oameni toxici care manipulează emoțional și financiar, doar pentru a nu da drumul „rebelilor” ce vor prezentul, denigrându-i pe toți cei care ar îndrăzni să-i ajute pe cei care speră să revină în prezent.

Ce i-ar aduce în prezent?

Iertarea de sine și acceptarea că merită mai mult. 

De ce? Deoarece fiecare om are în el divinitatea care l-a creat, iar Dumnezeu există în fiecare moment: trecut, prezent, viitor.

Dumnezeul, Duhul Sfânt, Sinele Divin, sau cum vrei să-i spui, este în fiecare moment.

Doar ego te face să te desparți de divinitate pentru a rămâne în iadul suferinței.

A rămâne în trecut este o alegere a omului. 

A nu ierta, a spune oricui asta ca o scuză și a te împăuna cu suferința din trecut refuzând prezentul, este tot o alegere a omului.

A trăi fiecare moment prezent și a-l vedea ca pe o șansă de a crește și a te dezvolta este o alegere a OM-ului, adică om conștient de divinul din el.

Ce te-ar mai aduce din trecut, omule?

IUBIREA! 

Ea te menține în prezent și îți construiește viitorul.

Dă-ți voie să iubești și să fii iubit(ă); nu respinge IUBIREA, adică pe Dumnezeu, doar din cauza otrăvii pe care ți-o picură cei ce nu te vor fericit(ă)?

Nu condiționa iubirea, nu o controla și nu o denigra. Aceea este părerea ta despre dumnezeul din tine; este afirmația că refuzi să fii OM divin.

Ce importanță are viitorul când cineva nu știe ce e prezentul și îl respinge folosind trecutul ca și scut?

Fă pace cu ce AI FOST, pentru a vedea cine EȘTI, și a construi cine VEI FI!

Fii înțelept. 

FII!

Binețe, OM divin!

dr. Edith Kadar 

Arad, 06 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/trairea-in-trecut-neaga-prezentul-tau.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

VREI RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI? GĂSEȘTE-LE ÎN TINE

Foto: Dan Nicoară
http://www.dannicoara.ro

Orice întrebare ai avea, răspunsul este în tine.
Dar ca să îl găsești, e nevoie să faci liniște și pace cu tine. Dacă nu, vei avea senzația că alții trebuie să îți răspundă la întrebările tale. Iar răspunsurile oricum nu le auzi, din cauza gălăgiei.

Zilnic primesc multe mesaje în particular, ce conțin multe întrebări.

La cele mai multe nu răspund. De ce? Nu pentru că sunt rea, nesimțitoare, m-am ajuns sau nu mai vorbesc cu muritorii de rând, cum mi se spune. 

Acestea sunt doar păreri izvorâte din gândirea proprie, și oglindește foarte clar vorbitorul. În fond, părerea ta reflectă atât cât știi și cunoști în acel moment. 

Nu răspund pentru că nu am ce să răspund la întrebări fără sens.

- Nu pot ști la ce nivel de conștiință ești. Ăsta e ego curat. 

- Nu te pot salva din relații cu persoane toxice. Asta e treaba ta. Vezi că și tu ești toxic(ă) pentru alții.

- Nu te pot salva, așa cum îmi ceri. Nimeni nu te poate salva de tine și de gândirea ta.

- Nu pot fi ultima șansă a ta, și „doar” eu să fiu mesia salvator. Ultima șansă este întoarcerea la Dumnezeu.

- Nimeni nu te poate ajuta să te regăsești atât timp cât tu nu știi cine ești și ce să găsești. Eu nu îți voi da definiția ta.

- Nu am ce să răspund „pe scurt, în două cuvinte” la întrebări ce ar necesita răspunsuri complexe, gen: „ce ar trebui să fac să mă schimb, să evoluez și să mă trezesc?”. Nu știu, tu ce ai face?

- Nu am ce să răspund la întrebări fără sens, gen: „ce am de făcut pentru a ajunge așa, ca dumneavoastră?”. Dar cum sunt eu, mânca-ț-aș?!

- Nu îți pot schimba soțul, soția, copilul, părinții, socrul sau colegii. De unde ai înțeles că aș face asta? Unde scrie?

- NU VINDEC! Tu te vindeci, eu te ajut să te tratezi.

- Nu am ce să îți răspund dacă mă jignești că nu ți-am răspuns după 5 minute de la primirea mesajului. 

- Ce să îți răspund dacă nu formulezi nicio întrebare, ci faci doar afirmații?

- Nu răspund la mesajele în care tu ești victima perfectă, și în care îmi descrii cu lux de amănunte cât de rea este lumea și cât de mult te face să suferi. Nimeni ne te poate face să suferi, în afară de tine.

- Dacă începi prin a-i denigra pe toți cei din familie și cei din jur, nu am nevoie de negativitatea ta, deci nu îți răspund.

- Nu îți răspund la întrebări la care s-a mai răspuns de nenumărate ori, dar îmi scrii că „știu că ați mai spus, dar vă rog să repetați pentru mine”. Nici gând, „specialule” care ești!

Orgoliul și vanitatea sunt apanajul victimelor.

„Nimeni nu suferă ca mine; nimeni nu are problemele mele, de aceea eu sunt o prioritate. De mine trebuie să se ocupe toți, indiferent că e noapte. Eu, eu, eu, da?!!!”. 

NU! 

Ca să te vindeci, e nevoie ca, mai întâi, să ieși din stadiul de victimă. Iar pentru asta trebuie ca orgoliul și mândria să îți permită să vezi că ești o victimă, să accepți că ești o victimă, și să faci mișto de tine. Abia atunci vei putea merge mai departe.

Abia după ce realizezi câtă dramă faci și ai făcut în și din viața ta, și când înțelegi că nu ești cu nimic special față de altii, nici măcar în boala ta, abia atunci faci priză cu realitatea. Care realitate? A vindecării; că până atunci ai fost în realitatea bolii.

În lumea bolii nu are loc lumea vindecării. Sunt două lumi total diferite. 

Când ești preocupat de boală, de suferința „ta” (cum le alinți cu drag), nu te gândești la vindecare. Ești preocupat(ă) să arăți de ce la tine nu merge cu vindecarea. 

Dragă Om, dacă tot ce ai citit până acum ți se pare dur, insensibil și lipsit de respect, așa e: ți se pare!

Tu vorbești, de fapt, despre tine: tu ești dur(ă) cu tine, că nu îți dai voie să fii sănătos. De ce? Pentru că beneficiile victimizării sunt clare: toți trebuie să te salveze. Toți, în afară de tine. Iar asta arată insensibilitate la ceilalți și lipsă de respect, adică exact ceea ce proiectezi pe mine.

Și știi de unde știu toate astea? Pentru că am fost exact așa, ca tine, o victimă care avea doar drepturi, dar zero îndatoriri, care se supăra pe toți care nu își lăsau viața și programul să vină să stea sluj la dispoziția mea; și eu m-am crezut specială în suferința mea, și să vezi ce răspunsuri acide le dădeam celor care nu îmi acordau atenția când și cum am vrut. 

Omule, tot ce îți scriu este din practică, nu din teorie. Din practica mea ca om, ca femeie, ca medic-terapeut.

Eu sunt ceea ce sunt. 

Nu știu cum sunt, dar lucrez cu mine în permanență. Iar ceea ce învăț, îți dau mai departe.

Tu ești ceea ce ești pentru că acesta e rezultatul deciziilor tale de până acum. Vrei altceva, schimbă perspectiva, și nu mai spune: „ce știi tu, că n-ai trecut prin ceea ce trec eu!”. Serios? De unde știi tu, chiparosule-vanitosule? 

Dragă Om, dacă nu îți place cine ești și ce viață ai, schimbă-te. Cum? Renunță la orgoliul suferinței.

Dă-ți voie să fii jos de tot. Știi de ce? Pentru că unicul drum care mai rămâne este în sus, la lumină.

Orice întrebare ai avea, orice răspuns ai căuta, caută totul în tine. Acolo e adevărul tău.

Iar dacă eu am putut, cine ești tu să nu poți?

Binețe, Om realist!

dr. Edith Kadar 

Arad, 05 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/vrei-raspunsuri-la-intrebari-gaseste-le.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

GĂLĂGIA MINȚII sau LINIȘTEA SUFLETULUI?

Oricât de gălăgioasă ar fi mintea și cât încearcă să controleze totul, sufletul este cel care va câștiga întotdeauna, pentru că doar el deține cheile fericirii și ale împlinirii de sine.

Ascultând mintea, acea „voce” a emoțiilor și gândurilor ce te mențin în haos, te vei scufunda din ce în ce mai mult în întuneric, acolo unde vrei să ții captiv sufletul.

Doar că, vezi tu, pe suflet nu-l poate nimeni înlănțui; el este parte de Dumnezeu. Iar o biată minte nu poate stăpâni dumnezeirea.

Nu mai încerca să-ți conduci viața după vocea minții, ci învață să asculți sufletul.

Mesajul minții este gălăgia și haosul.

Mesajul sufletului este liniștea.

Alegerea îți aparține.

Binețe, dragă OM!

dr. Edith Kadar

Arad, 03 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/galagia-mintii-sau-linistea-sufletului.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.