NOAPTEA NEAGRĂ A SUFLETULUI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Cârcotașii de meserie ar putea spune „dar ce, există și noapte albă?”. Da, și la propriu și la figurat: în timpul zilei polare, între solstițiul de vară și cel de iarnă, Soarele nu apune niciodată, astfel încât întunericul nopții este creat artificial; iar la figurat vorbim despre nopțile în care nu se doarme din diferite motive: examene, petreceri, îngrijirea cuiva apropiat, etc. 

Chiar dacă în aparență „noapte neagră” e un pleonasm, expresia are multe conotații.

Noaptea neagră a sufletului este un concept utilizat atunci când tot ceea ce am știut până atunci, tot ce a constituit baza vieții noastre, se destramă, se dizolvă lăsându-ne complet în întuneric. Are rolul de a demola, a distruge lumea creată de minte - mincinoasă și iluzorie, de cele mai multe ori - pentru a ne putea conecta la realitatea sufletului.

Este greu de acceptat că ceea ce vedem și trăim nu este realitate, nu este adevăr, ci este iluzia creată de minte și de anii de educație și „dresaj” ai școlii și societății. 

Mintea creează o lume a lui „așa trebuie”, „nu e frumos”, „nu așa se face” și binecunoscutul „să nu supăr cumva pe cineva”. Noi acceptăm această educație și o transformăm în viața noastră de zi cu zi ajungând să credem că aceea este singura realitate posibilă și corectă. 

Desigur, sufletul își face simțită prezența și ne avertizează că nu trăim în armonie cu Adevărul ci cu minciuna pe care am înscăunat-o și am numit-o „adevăr”. Cum ne dăm seama de discrepanță? Prin faptul că e o mare diferență între ce simțim CU ADEVĂRAT și ce arătăm în exterior; știi tu, gardul și leopardul. 

Cu cât este mai mare discrepanța și, deci, minciuna, cu atât mai zgomotoși devenim: ne vom exprima cu voce tare cât de buni suntem și cât de mult ne place să ajutăm oamenii. 

Cu cât semnalele sufletului sunt mai puternice, cu atât mai tare urlăm pentru a acoperi vocea incomodă a adevărului pe care am ales să-l ignorăm. 

Nu ne putem ascunde de adevăr oricât am încerca. Unii oameni au ales să facă boli grave și să moară decât să renunțe la minciuna în care trăiau. 

Vocea sufletului este, de fapt, vocea divinului din noi, a Luminii și Adevărului, dar pentru a o lăsa să se manifeste e nevoie ca, mai întâi, să cedăm controlul asupra vieții noastre, ceea ce pentru mulți e imposibil. 

Hai să-ți dau un exemplu și mă voi adresa direct ție. 

Imaginează-ți că locuiești într-o zonă expusă la inundații mari. Acesta este adevărul. Dar alegi să ignori acest fapt și să spui că nu e adevărat, că nu au mai fost inundații demult, că totul este o conspirație. Dar în sinea ta știi adevărul, îl simți, simți avertismentele, însă alegi să le ignori. Cu cât alarma ta interioară este mai activă, cu atât va trebui să iei o decizie: asculți intuiția și te muți din timp, iar consecințele sunt minime, sau alegi să îți activezi orgoliul, nevoia de control, și să anihilezi vocea sufletului prin declarații zgomotoase că totul e conspirație, și că totul va fi bine. 

Dumnezeu lucrează prin oameni și îți va trimite semeni-oglinzi care să te avertizeze la început, și care să te dea cu capul de pereți atunci când te încăpățânezi. Desigur, vocea ta va trebui să acopere tot, deci vei ataca tot și pe toți care nu îți întrețin minciuna. 

Iar la un moment dat se va produce inevitabilul: va avea loc o inundație catastrofală care va șterge de pe fața pământului tot ce ai avut , inclusiv oameni dragi. Aici ai 2 variante: să rămâi victimă și să te plângi de dumnezeul nemilos care te-a bătut (deși te-a avertizat de atâtea ori prin oameni), sau să te trezești și să accepți că ai trăit în minciună, să îți asumi responsabilitatea pentru tot ce ai făcut că s-a ajuns aici, și să o iei de la capăt renunțând total la control. 

Cam așa arată noaptea neagră a sufletului: destrămarea a tot ce noi am crezut că nu va sfârși niciodată, dezintegrarea iluziei, prăbușirea în prăpastia care era acolo dar pe care am refuzat să o vedem și dezmembrarea lumii create de ego.

Noaptea neagră a sufletului este momentul în care realitatea pe care o cunoaștem și pe care am întreținut-o se sparge în bucăți iar noi rămânem în întuneric. Dar acest întuneric este extraordinar pentru cei ce renunță la beneficiile ego-ului deoarece ne dă timp și liniște pentru a ne reconecta la Sursă, la Lumină, și a vedea, astfel, că totul există și că tot ce am știut și am făcut până atunci a fost doar o iluzie, o minciună. 

Adevărata cale spre Sine începe cu noaptea neagră a sufletului. Până atunci... totul e minciună a ego-ului.

Despre noaptea neagră a sufletului, noaptea neagră a minții și minciuna ego-ului  voi vorbi în cadrul unei emisiuni live de miercuri, 19 mai 2021, transmisă de la ora 20.30 (ora României) pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10221018385594959) și canalul meu YouTube (https://youtu.be/mCPeEYWZWWU). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om trezit!

Edith Kadar

Arad, 19.05.2021

 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/noaptea-neagra-sufletului.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DUMNEZEU ÎȚI DĂ, DAR NU-ȚI BAGĂ ȘI-N TRAISTĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

DUMNEZEU ÎȚI DĂ, DAR NU-ȚI BAGĂ ȘI-N TRAISTĂ - Jupiter în Pești

Ne-am obișnuit să stăm și să așteptăm să ne vină totul pe tavă, iar dacă nu se întâmplă asta suntem supărați, devenim victimele perfecte și dăm vina pe noroc, soartă, pe alți oameni care au mai mult (pentru că au luat tot și nu ne-au lăsat nimic) și pe dumnezeul nemilos și incorect care îi ajută doar pe unii în timp ce de noi, ceilalți, care nu primim nimic, trebuie să suferim ca mântuitorul pe cruce (expresia preferată a unora).

Desigur, Dumnezeu nu este nemilos și incorect, dar ni l-am construit așa după chipul și asemănarea încrâncenării din noi. Sigur, asta nu vom recunoaște nici în ruptul capului, altfel nu mai pupăm noi victimizarea care ne aduce atâta atenție de la alții. 

Ne-am obișnuit și am fost obișnuiți de alții ca rugăciunile spre Dumnezeu să nu fie de mulțumire, să nu fie o conversație părinte-copil, ci să fie ceva gen cerere-ofertă: „dacă îmi dai, îți dau... dă-mi... fă-mi... adu-mi...scapă-mă.... salvează-mă...”

Iar dacă nu primim ce cerem, ne supărăm tare pe Creator, îl considerăm nedrept în timp ce noi amplificăm starea de biete victime care nu primesc nimic de la dumnezeul care îi ajută doar pe ceilalți. 

Da, știu, materialul acesta s-ar putea să revolte moraliștii de serviciu și victimele de meserie, deoarece aruncă pe ei o lumină care nu le avantajează jocul. 

Este greu să renunțăm la starea de „bietul de mine”, la „săracu' de mine, că aduce multe avantaje: atenția celorlalți, posibilitatea de a fi subiectul de discuție oriunde, pentru că - nu-i așa - nimeni nu prea îndrăznește să ne oprească atunci când începem să ne jucăm rolul, doar n-ar vrea să piardă simpatia anturajului, nu?!

Și uite așa ajungem ca în loc să facem ceva, orice, pentru a schimba situația, alegem, de cele mai multe ori, să nu facem nimic și să așteptăm. Ce? Păi să vină Dumnezeu să ne salveze, că doar ne e dator, altfel ne supărăm și-l punem la punct. Cum îndrăznește să le dea mai mult altora iar pe noi să ne lase săraci? Cum îndrăznește să le dea altora parteneri mai buni, cu care să facă așa o familie frumoasă, iar nouă să ne dea catastrofa din viața noastră? Cum îndrăznește să le dea altora atâția bani iar noi să orbecăim săraci prin viața lipsită de valoare și de sens?

Doar că, vezi tu, Dumnezeu ne dă tuturor experiențele de care avem nevoie pentru a putea deveni varianta mai bună a noastră, și astfel să putem accesa zonele cu bunăstare și abundență. 

Dumnezeu este în fiecare din noi, e acel Duh Sfânt care se știe că pogoară în acest trup pentru a ne face vii, puternici și apți pentru orice. 

Suntem capabili de tot ce ne propunem, doar ÎL AVEM PE DUMNEZEU ÎN NOI! 

Și dacă este așa, de ce suntem atât de diferiți? Pentru că aici intervine LIBERUL ARBITRU; și nu în sensul „sunt parte de Dumnezeu sau nu”, ci „sunt dispus să înțeleg că am în mine toată cunoașterea pentru că sunt parte de Dumnezeu?”, „Accept că nimeni nu mă poate face să sufăr fără acceptul meu sau nu?”

Când avem nevoie de ceva nu trebuie decât să ne amintim că:

- a ne plânge de milă și a-i blestema pe cei care gândesc diferit nu ne aduce mai aproape de lumină și iubire, ci de întuneric și de iad;

- a aștepta ca alții să ne facă fericiți și să ne facă treaba nu rezolvă problemele și nu ne inundă de bunăstare. Nimeni nu este atât de important încât toți ceilalți să-și lase viața și să ne-o împlinească pe a noastră;

- a ne lamenta într-una și a-i judeca pe cei care au și fac mai mult nu ne rezolvă problemele, doar ne stoarce de energie și de viață;

- avem în noi toată cunoașterea; alegerea ce facem cu ea și dacă facem ceva ne aparține.

DUMNEZEU NE DĂ, DAR NU NE BAGĂ ȘI-N TRAISTĂ!

Până nu înțelegem asta, vom suferi și ne vom îmbolnăvi din cauza încăpățânării, a încrâncenării, urii și intoleranței.

Până ce nu ne trezim și nu înțelegem că noi suntem responsabili și suntem creatorii propriei vieți, nu ne vom găsi liniștea, pacea, lumina și abundența. 

Simbolul lui Dumnezeu din punct de vedere astrologic este planeta Jupiter, cea mai mare planetă a sistemului nostru solar. 

La data de 14 mai 2021 Jupiter a intrat în zodia Peștilor, a doua lui casă, iar aici se va reîntâlni cu fratele său, Neptun.

Peștii reprezintă zodia spiritualității asumate, înțelese, muncite, buchisite (nu cea urlată pe facebook). Intrarea lui Jupiter, marele Zeus, în ultima zodie din ciclu reprezintă nevoia de a ne înțelege natura divină, de a o accepta și de a o manifesta. 

Dacă nu vrem să credem că suntem ființe divine, vom fi condamnați să reluăm de la capăt transformarea cu alte probe, alte încercări, alte teste, și alți oameni care se vor erija în dumnezei, că doar îi ascultăm orbește pe ei, nu?!

Mai multe despre acest subiect voi povesti în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 14.05.2021 de la ora 20.30, ora României. 

Te aștept cu drag!

Binețe, Om divin!

Edith Kadar 

Arad, 14 mai 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/dumnezeu-iti-da-dar-nu-ti-baga-si-n.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

IUBEȘTE-ȚI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI. TE IUBEȘTI?

"Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți", se zice. (Matei 22.39)

Cu alte cuvinte, spune-mi cât de mult te iubești, ca să-ți spun cât de mult îți iubești aproapele.

Oamenii își declară sus și tare iubirea pentru ceilalți, dar spun că nu se iubesc pe ei înșiși, găsindu-și tot felul de bube, defecte și alte motive să se ignore pe ei înșiși.

Cu cât un om nu se iubește, cu atât își urlă mai tare declarația că ii iubește pe ceilalți fără număr, fără număr.

Neiubirea de sine atrage cele mai grave boli in zona inimii, circulației, oaselor si respirației; iar de aici vin celelalte afecțiuni. 

Un om care se iubește pe sine, se îngrijește mai întâi pe el pentru a-i ajuta pe ceilalți prin exemplul propriu. Pentru că un om care se iubește și se respectă pe sine știe că nu poate și nu are voie să își ajute aproapele dacă acesta nu îi cere. Iar asta este prima dovada de iubire față de aproape: să nu faci presupuneri inutile și să nu consideri că cineva are nevoie de ajutor dacă nu ți-l cere. 

Sindromul salvatorului este frumos în aparență, dar ascunde un egoism feroce pentru că presupui ceva și impui propria ta rezolvare altcuiva. Iar asta nu e iubire, nici măcar de sine.

Omul încearcă să rezolve la alții propria sa problemă reflectată de oglinda aproapelui.

Un om care se iubește pe sine își acordă atenție pentru a rezolva, mai întâi, propriile probleme. 

Un om care se iubește pe sine știe că ceea ce nu ii place la alții este nerezolvat la el, și se apucă să găsească soluții. 

Un om care se iubește pe sine și își rezolvă problemele emoționale este un om vindecat, un om sănătos.

Iar un om sănătos nu poate fi decât un exemplu pentru ceilalți, o lumină care îi călăuzește pe drumul spre ei înșiși.

Și astfel, un om care se iubește pe sine îi învață pe ceilalți prin exemplul propriu să se iubească. 

Iubirea vindecă.

Iubirea de sine este condiția obligatorie pentru vindecarea la orice nivel. 

Nu rezolva problemele altora. Acesta nu e ajutor, și nici măcar iubire, ci este egoism pur. 

Rezolvă-ți-le pe ale tale; nu te împăuna cu asta, nu te lăuda și nu aștepta laude și aprecieri.

Acordă atenție nevoilor tale. 

Nu încerca să îi schimbi pe alții. 

Schimbă-te pe tine, iar cei din jur îți vor urma exemplul.  

Iubește-te pe tine pentru ca cei din jur să facă la fel. 

Iar când oamenii se iubesc pe ei, nu vor mai avea nevoie să comenteze, să îi judece pe alții și să facă presupuneri inutile. Și această stare se numește PACE. 

Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, și așa vei aduce pacea în tine și in jur. Oamenii îți vor urma exemplul, iar pacea se va extinde. Și așa devii tu însuți schimbarea lumii. 

Iubește-te pentru a putea iubi.

Iubește-te necondiționat pentru a putea iubi necondiționat.

Aceasta este adevărata viață. Trăiește-ți-o. 

Trăiește iubind. 

Iubește-te!

Binețe, dragă OM înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 12 mai 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/iubeste-ti-aproapele-ca-pe-tine-insuti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

NU TE VEI VINDECA DACĂ VEI CONTINUA SĂ AI GÂNDIREA CARE TE-A ÎMBOLNĂVIT

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale.

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Când vorbim despre vindecare, ne gândim, de cele mai multe ori, la corpul fizic.

Doar că bolile fizice apar la mult timp după ce în viața și gândirea noastră au apărut turbulențe și traume emoționale. Boala fizică este deja semnalul clar, de neevitat, că trebuie să schimbăm ceva la și în noi. 

Einstein a spus că definiția nebuniei este să faci la nesfârșit același lucru și să aștepți de fiecare dată alt rezultat. 

Cu alte cuvinte, noi să facem ce-am făcut și până acum și ce ne-a dus la boală, și să fim supărați că nu ne mai facem bine odată. 

Schimbările care duc la boala fizică sunt vechi, iar semne și semnale au existat de fiecare dată, dar alegem să le ignorăm și să spunem că nu-i nimic doar pentru că nu ne doare prea tare. 

Este, dacă vrei, ca o barcă ce s-a lovit de o stâncă ascuțită și care are o mică găurică în urma acestui impact. La început avem tendința să neglijăm acea gaură apărută, dar dacă vom continua să vâslim așa, apa va intra din ce în ce mai mult până când, la un moment dat, se va scufunda cu noi cu tot. Semne au fost, dar am ales să le neglijăm spunând că nu e așa de important. 

La fel se întâmplă și cu noi: la început avem o traumă emoțională, un conflict care ne lovește în viață și-n simțiri și care apare pe neașteptate. La început ne afectează, dar apoi suntem învățați să bravăm și să ascundem suferința emoțională și sufletească pentru a nu-i deranja pe ceilalți. Și noi credem că dacă nu rezolvăm acel conflict el va dispărea de la sine, evaporându-se în neant. 

Indiferent că vorbim despre moartea cuiva drag, despre o despărțire dureroasă și neașteptată, o trădare de la cine nu ne-am fi așteptat, o pierdere materială mare sau un abuz de orice fel, impactul loviturii zguduie din temelii viața noastră. Și cum nu prea suntem învățați să prelucrăm și să procesăm emoțiile apărute și care fac ravagii în corpul nostru la toate nivelurile, le ținem ascunse și nu povestim care este, de fapt, adevărata suferință, ci povestim la nesfârșit cum am înțeles noi că s-a întâmplat. 

Când spunem la nesfârșit o poveste cosmetizată a ceea ce s-a întâmplat sau, și mai rău, când considerăm că nu trebuie să vorbim despre asta, energia generată de emoțiile și trăirile refulate și închise în noi vor începe să facă ravagii în corpul nostru la toate nivelurile. 

Desigur, în primă fază nu avem niciun simptom fizic, doar sufletesc, iar asta devine cantitate de neglijat, doar nimeni nu ne-a învățat că asta ar fi o suferință reală. Vom avea tendința de a ne îmbărbăta singuri, de a repeta într-una că nu e nicio problemă, că nu mai suferim, uitând că atunci când repetăm ceva de multe ori adevărul este, de fapt, exact opusul. 

Dar cu timpul vor apărea semne în viața noastră, iar istoria va părea că se repetă ciclic. De ce? Pentru că Universul din care facem parte are nevoie de noi sănătoși, și ne reamintește că barca vieții noastre ia apă prea multă. 

Dacă alegem la nesfârșit să ignorăm semnele și semnalele primite, avertismentele vor fi din ce în ce mai puternice și ajung, în cele din urmă, să apară semne în corpul fizic. Dar, așa cum am spus, trauma este deja veche dacă a apărut boala. 

Tocmai de aceea un tratament optim și eficient nu este exclusiv doar pentru corpul fizic, ci și pentru psihic și emoțional. Medicamentele își pot face efectul în primă fază, dar cum cauza a rămas nerezolvată, ea „pușcă” în altă parte, în alt organ, până ce va ajunge să cuprindă tot corpul. 

Un tratament optim trebuie să includă - pe lângă medicația care se adresează corpului fizic - și alte tipuri de terapii pentru psihic, emoțional, energetic. 

Vindecarea implică schimbarea 100% a gândirii. Nu ne putem vindeca dacă păstrăm gândirea pesimistă care ne-a dus la boală. 

Și ce moment poate fi mai bun pentru a începe schimbarea în gândire și concepții decât momentul de Lună Nouă, care deschide „ușa” spre noi șanse și oportunități. 

În această lună, Luna nouă va avea loc în Taur la data de 11 mai 2021, ora 22, ora României. 

Mai multe despre acest subiect te invit să afli urmărind transmisia live de luni, 10 mai, ora 19.45, pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/hFRNZR-uZZM) și pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10220958659301839). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 10 mai 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/nu-te-vei-vindeca-daca-vei-continua-sa.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CÂND ÎNCETEZI SĂ TE IUBEȘTI, TOATE RELAȚIILE TALE DEVIN TOXICE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Despre iubirea de sine s-a scris și s-a vorbit mult; și totuși, se știe prea puțin. 

Unii cred că nu e bine să te iubești că e semn de infatuare, fală și orgoliu. 

Nu, cum să te iubești, ai înnebunit? Cum să te apreciezi, să te respecți și să stabilești granițe sănătoase, ej nebun??? Mai bine lasă-te călcat în picioare de alții că, na, dacă nu te iubești măcar să cerșești toată viața iubirea și validarea celorlalți. Mai bine urăște-te pe tine (că, deh, nu e frumos să te iubești, că așa zic ăialalți), pune-te pe planul 853, repetă-ți în gând că tu nu meriți nimic decât să fii un cerșetor care se mulțumește cu firimituri de la alții, condamnă-i cu toată puterea care ți-a mai rămas pe cei care îndrăznesc să arate iubire și respect de sine, și urlă în gura mare pe facebook, instagram, twitter, etc., cât de perfectă este viața ta; și asta în timp ce eviți să postezi poze cu tine, nu cumva cineva să-ți miroase minciuna. 

Despre iubirea de sine nu ne învață nimeni. De ce? Pentru că nici părinții noștri (majoritatea lor) nu au fost învățați, nici părinții lor, etc. 

Cum poate un părinte să își învețe copiii ceva ce ei nu cunosc? 

Dacă părinții se urăsc pe ei înșiși, se neglijează și se sacrifică pentru alții, cum poate copilul să înțeleagă ce înseamnă iubirea, respectul de sine, pacea interioară și liniștea sufletească? 

Se spune că un copil abuzat în familie nu va înceta să își iubească părinții, ci va înceta să se iubească pe sine. De ce? Pentru că pentru copil etalonul sunt părinții: dacă ei își arată iubirea, copilul înflorește pentru că știe că mami și tati îl acceptă; dar dacă părinții nu își arată iubirea, copilul se va considera rău, obraznic (sau alte adjective spuse „cu iubire” de părinte) și că nu va merita nimic de la ei și de la viață. 

Un copil căruia i se spune în mod repetat că iubirea de sine este un păcat, că trebuie să îi iubească pe toți ceilalți și să se pună pe ultimul loc pentru că așa e viața, fie se va închide în el și se va feri de iubire, fie se va arunca în brațele primilor veniți pentru a primi aprobarea și validarea pe care el nu știe să și-o dea.

Un copil căruia nu i se spune despre iubirea de sine va deveni un adolescent și apoi un adult ce va încerca să acopere golurile din interior cu alcool, tutun, droguri, mâncare, sex, relații ocazionale, agresivitate verbală și fizică. Adică va deveni ca cei care l-a privat de iubire.

Un om care încetează să se iubească nu poate avea relații echilibrate, armonioase. De ce? Pentru că cei pe care îi întâlnesc sunt aleși în funcție de ce lipsuri are acel om: i-a lipsit intimitatea, va avea multiple relații, i-a lipsit afecțiunea, va avea multe dependențe, i-a lipsit valoarea în proprii ochi, va căuta să facă bani cu orice preț.

Când un om încetează să se iubească, toate relațiile din toate domeniile devin toxice. 

Mai multe despre acest subiect voi povesti vineri, 07.05.2021, de la ora 20.30 (ora României), într-un live transmis pe pagina mea de facebook și pe canalul meu YouTube. 

Te aștept cu drag!

Binețe, Om fain!

Edith Kadar

Arad, 07.05.2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/cand-incetezi-sa-te-iubesti-toate.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

IPOCRIZIE, MON AMOUR!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 *     *     *     *     *     *     * 

Se pune mult accentul pe felul în care arătăm: ba suntem prea grași, ba prea slabi, ba prea ridați, bătrâni, trecuți și alte emanații ale unei minți pline de idei toxice. 

Și totuși uităm ceva: animalele noastre dragi ne iubesc exact așa cum suntem, lor nu le pasă dacă suntem întregi sau nu fizic și sufletește. Copiii noștri ne iubesc exact așa cum sunten noi, pentru ei suntem perfecți. Părinții noștri ne acceptă și ne iubesc așa cum sunt și așa cum suntem. Oamenii care ne sunt cu adevărat aproape ne acceptă și ne iubesc exact așa cum suntem.

Și atunci vin cu o întrebare: dacă toți cei care contează ne iubesc și ne acceptă, noi cui vrem să facem pe plac? Pe cine vrem noi să mulțumim? Pentru cine ne zbatem în neacceptare față de noi?

Dacă suntem sinceri cu noi ne dăm seama că părerea persoanelor apropiate nu contează pentru noi („doar sunt familie, trebuie să ne iubească”), și că ne biciuim pentru ca eventualele persoane pe care le întâlnim (deci pe care nu le cunoaștem) să fie impresionate de imaginea noastră impecabilă. 

Nu are importanță că cei care contează cu adevărat în viața noastră ne iubesc și ne acceptă așa cum suntem; contează ca niște iluștri necunoscuți, care nu vor face parte din viitorul nostru, să își facă o părere bună despre noi, să fie dați pe spate (cum se zice) de felul în care (ne) arătăm, să primim aprobarea și aprecierea lor de oameni trecători prin viața noastră. 

Și atunci dacă nu contează că cei apropiați nouă ne iubesc așa cum suntem ci vânăm părerea necunoscuților, ce spune asta despre noi? 

Că suntem ipocriți, că mințim și că ne mințim grupa mare! 

De ce nu contează părerea celor care (zicem că) sunt oamenii vieții noastre, ci contează părerea celor care nu contează pentru evoluția noastră reală? Pentru că părerea apropiaților o luăm ca pe ceva ce ni se cuvine, iar pe cea a străinilor o tratăm ca pe o mare onoare. 

Da, și acești oameni care ne contestă sunt importanți pentru devenirea noastră, dar nu în sensul de a ne transforma în permanență în ceva sau cineva pe placul lor. Vom întâlni asemenea persoane până ce vom învăța să ne acceptăm noi și până vom înțelege ce și cine e cu adevărat important pentru noi și viața noastră. 

Până atunci vom lupta cu morile de vânt, ne vom da de ceasul morții să dăm bine în fața străinilor, să cerșim aprecierea lor. Iar în tot acest timp vom respinge aprecierea oamenilor care fac și vor face parte din viața noastră; și vom numi asta „IUBIRE”!

IPOCRIZIA, partenera tăcută a vieții noastre.

Cât timp vânăm părerea bună a altora și ne dăm de ceasul morții să îi impresionăm pe cei care nu contează, nu putem spune că cei din familie contează cu adevărat. Ar fi o ipocrizie, nu?

Dacă asta am văzut în copilărie, vom prelua automat programul și ne vom comporta identic. Un părinte ce găzduiește cu atâta larghețe ipocrizia în el nu poate crea decât o copie a sa, copilul. Iar dacă noi suntem vânători de aprecieri străine, cum ar putea să devin copiii noștri? Cópii fidele ale părinților.

Cât timp nu este important că partenerul/partenera, familia, prietenii ne iubesc așa cum suntem ci ne biciuim în continuare văzându-ne urâți, grași, bătrâni, etc., înseamnă că nu este importantă nici iubirea lor; deci... nu-i iubim, că doar nu contează ce părere au, nu? Și totuși, ne batem cu pumnii-n piept în fața străinilor cât de mult ne iubim apropiații. Ipocrizie!

Cât timp nu contează părerea celor care ne iubesc cu adevărat ci contează opinia necunoscuților (vezi Facebook, Instagram, etc), nu iubim cu adevărat; nu NE iubim cu adevărat. Doar ne lăudăm și vrem să părem ce nu suntem. Ipocrizie!

Iar cât timp ipocrizia este atât de importantă în viața noastră, înseamnă că suntem într-o relație specială cu ea. 

IPOCRIZIE, MON AMOUR!

Și dacă suntem ipocriți într-un domeniu al vieții, de ce nu ne-am extinde obiectul și domeniul de activitate la tot ce ni se întâmplă. Și azi așa, mâine așa, ipocrizia devine program de viață.

Un om ipocrit cu încă unul, încă unul, și mai mulți, formează o societate ipocrită care va ajunge să trăiască doar pentru a-și apăra spoiala și minciuna, și care îi va taxa și elimina pe toți cei care îndrăznesc să rămână în adevăr, în iubire, și care „îndrăznesc” să le zgârie spoiala de minciună. 

Într-o lume în care domnește ipocrizia, a rămâne noi înșine nu mai este o normalitate, ci devine o calitate impresionantă.

Las și eu o întrebare aici, la sfârșit: cât timp părerea altora a devenit religia noastră, UNDE ESTE DUMNEZEU?

Binețe, Om în Dumnezeu!

Edith Kadar

Arad, 04 mai 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/ipocrizie-mon-amour.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

VINEREA MARE sau POSTUL LA URĂ ȘI INTOLERANȚĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Nu sunt un om religios. Știu că religia, biserica, preoții, credința și Dumnezeu sunt concepte total diferite. Un om credincios nu trebuie să fie obligatoriu religios.

Eu cred în Dumnezeu, cred în Lumină, cred în Iubire. De aceea m-am decis să scriu ceea ce simt. Dacă ești înregimentat și ești credincios ritualurilor de urmat, s-ar putea să nu-ți placă. Îți amintesc că nu trebuie să citești și nu e nevoie să crezi în ceea ce spun. 

Nu sunt deținătoarea adevărului universal, dar nici tu. Avem dreptul la opinii. Aceasta e opinia mea. 

*    *    *    *    *

Suntem în Săptămâna Mare, iar azi e vinerea mare. Mulți oameni sunt preocupați să respecte și să onoreze ritualurile religioase. 

Săptămâna Mare începe cu sâmbăta lui Lazăr, ziua dinaintea Floriilor. Atunci Iisus a făcut dovada credinței și cunoașterii lui reînviindu-și prietenul mort de 4 zile. 

Duminica Floriilor este ziua în care Iisus a intrat în Ierusalim. Cum erau vremurile de atunci? Instabile. Ca acum. Conducătorii iudeilor cochetau cu romanii pentru a obține beneficii de toate felurile. Corupția era în floare, și fiecare se descurca după modelul „mie să-mi fie bine”. Oamenii de rând, erau sufocați de taxe și de deciziile luate împotriva bunăstării lor. Recunoști ceva din zilele actuale?

În acest climat instabil oamenii au avut nevoie de cineva care să vină să îi salveze: personajul mesianic care rezolvă totul fără ca ei să miște un deget pentru ca lor să le fie bine. Ți se pare cunoscută situația?

Mesia, adică trimisul lui Dumnezeu, a apărut având menirea de a mântui. Numele lui este Iisus Hristos. El era un învățat, un om care era preocupat să înțeleagă lumea și rolul lui în lume. Era un înțelept, iar lumina lui interioară a atras din ce în ce mai mulți oameni. Învățăturile lui au adus ceva nou față de regulile rigide și de haosul existent. Oamenii au început să îl urmeze și să își însușească învățăturile lui. Vibrația lui era foarte înaltă pentru că el ȘTIA că e fiu de Dumnezeu. Le vorbea oamenilor despre faptul că și ei sunt copii ai lui Dumnezeu, dar acest lucru s-a estompat în timp, oamenilor spunândi-li-se că doar Iisus este singurul fiu al lui Dumnezeu, iar astfel li s-a tăiat orice avânt de a-și aminti că fiecare primește duhul sfânt în el, altfel nu ar trăi. Este viața, e Dumnezeu care se manifestă în fiecare dintre noi. 

Iisus le spunea oamenilor că divinul este în ei și că trupul este biserica lui Dumnezeu. 

A ajuns să fie din ce în ce mai cunoscut, iar învățăturile lui au ajuns la urechile conducătorilor vremii, deranjați de faptul că oamenii se orientau spre o nouă autoritate, alta decât ei.

Și în acea vreme erau două „tabere”: cei care îl contestau vehement pe Iisus și cei care rezonau cu învățăturile lui (hm, unde am mai auzit asta?).

Învățăturile lui erau inedite, erau despre stabilirea legăturii personale cu Dumnezeu; dar acest lucru nu putea să placă conducătorilor pentru că pierdeau controlul. Așa încât subtil, ca orice politică, au inoculat oamenilor ideea că Iisus vrea să preia conducerea lor și că asta le va crea probleme. Nu a trebuit decât să le strecoare oamenilor informații false despre  cât de dăunător va fi Iisus și oamenii care îl urmează, iar mulțimea a început să ia atitudine, uitând că toți sunt copii ai aceluiași Dumnezeu. Ți se pare cunoscută situația?

În Duminica Floriilor Iisus și mulțimea care îl urma au intrat în Ierusalim, și au fost primiți de mulți cu ostilitate. De ce? Pentru că erau altfel decât ei, făceau altceva, deci trebuiau contestați. 

Din cauza atmosferei ostile până și apropiații lui au început să se teamă. Joi a fost ziua în care Iisus a luat pentru ultima dată masa cu ucenicii lui: cina cea de taină. 

Vineri este ziua în care Hristos a îndurat toate patimile, a fost crucificat și a fost înmormântat. 

Sâmbătă Mântuitorul a coborât în iad pentru a-i elibera pe cei care erau înlănțuiți acolo de răul și întunericul pe care nu au știut a le alunga prin credința în Lumină. 

Iar duminică, a treia zi de la moartea fizică, Iisus învie arătându-le oamenilor că toți cei care cred cu adevărat în Dumnezeu pot reîncepe o nouă viață.

Se spune și se știe că Iisus s-a sacrificat pentru oameni, pentru a le răscumpăra greșelile. Acum vin eu și întreb: cum onorăm noi, oamenii, sacrificiul lui Iisus? Ne-am învățat lecția? Sau așteptăm din nou să vină cineva să ne salveze, noi să nu mișcăm un deget, și să ne continuăm nestingheriți viața care ne-a adus în situația de acum?

Îi plângem moartea în fiecare an pentru ca după aceea să putem mânca și bea pe săturate? Asta e lecția pe care am învățat-o din jertfa lui?

Hai să luăm această perioadă. În postul mare am văzut atâta ură și intoleranță că am rămas uimită. Oamenii s-au lăsat împărțiți în două tabere: unii care au lăsat ca un va@@in să devină mântuitorul vieții lor și cei care știu că atât timp cât lumina christică e vie în ei, acela e cel mai bun antidot.

În perioada postului o parte din oameni au ales să calce în picioare sacrificiul lui Iisus, alegând ura, intoleranța, judecarea, agresivitatea și războiul psihologic față de cei care gândesc altfel decât ei. Au ales să-i crucifice pe cei care gândesc diferit.

În săptămâna patimilor unii oameni aleargă ca nebunii să se cumpere carne obținută prin sacrificarea mieilor, puiuții oilor.

În vinerea mare unii postesc la mâncare, și poate vor posti și la ură și intoleranță. 

Doar că în acest an oamenii au de trecut o probă puternică a credinței: în sâmbăta mare, ziua în care ar trebui să lucrăm cu întunericul din noi, va fi întâiul mai muncitoresc, ziua consacrată micilor și grătarului.

Dragă Om, e Vinerea mare, ziua în care Iisus a fos răstignit. Ce ai zice să facem o pauză de ură, de intoleranță, să nu mai lăsăm ca un va@@in să ne dezbine, ci să ne amintim de jertfa fiului lui Dumnezeu, să ne amintim de ceea ce ne unește și nu ceea ce ne deosebește.

Haide ca până marți (cel puțin) să stăm în gândul bun, în rugăciune, în curățare, să evităm orice provocare. 

Hai să fim altfel acum. Îi suntem datori lui Iisus. În fond el s-a sacrificat pentru ca noi să vedem lumina din noi și nu întunericul și dezbinarea arătate de alții. 

Hai să-i mulțumim păstrând aprinsă flacăra Iubirii în noi.

Hai să stabilim precedente. Vii în liniștea și lumina tăcerii? Hai!

Mulțumesc, Iisuse!

Mulțumesc, Om!

Mulțumesc, Dumnezeule pentru tot!

Edith Kadar

Arad, 30.04.2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/04/vinerea-mare-sau-postul-la-ura-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ADEVĂRUL DIN MINCIUNĂ

Dacă vrei să afli care este adevărul ce ți se ascunde (indiferent de către cine și în ce context), fii atent la tot ceea ce este negat cu vehemență, respins și considerat non-sens, prostie, aberație.

Gândește-te și amintește-ți cum te-ai comportat sau te comporți atunci când încerci să minți, să ascunzi ceva. Ai avut un comportament ciudat, nenatural care, în loc să îți asigure ascunderea secretului, parcă atrăgea și mai tare atenția celor din jur, și făcându-i să intre la bănuieli și să-și pună întrebări legate de tine.

Adică, de ce ai nega vehement ceva și ai și insista mai mult decât trebuie că totul e o minciună, dacă nu e adevărat?

De ce te-ai strădui să aduci argumente necerute și să ataci oamenii care (ți se pare că) sunt suspicioși, dacă nu ar fi adevărat ceea ce încerci să acoperi?

De ce te-ai strădui să denigrezi pe cineva care susții că minte dacă nu ai ști în sinea ta că, de fapt, are dreptate, dar că acel adevăr ar avea efecte neplăcute asupra ta?

Imaginează-ți că flirtezi cu altcineva decât cu partenerul oficial. Începi să te simți vinovat(ă) în sinea ta, de parcă toți cei din jur ar ști secretul tău; iar asta generează comportamentul tău ciudat care, într-un final, va duce exact la secretul pe care l-ai ascuns și la demascarea lui, cu consecințele de rigoare.

Dacă vrei să afli un adevăr, orice ADEVĂR, caută acolo unde este cel mai contestat, și unde apare forța și amenințările subtile sau pe față.

Dacă vrei să afli adevărul, caută oamenii cei mai contestați pentru că ei emit cele mai neplăcute ADEVĂRURI.

Dacă vrei să afli versiunea reală a oricărui lucru, urmărește teoriile cele mai contestate.

În fond, dacă ar fi minciuni sfruntate iar oamenii care le emit ar fi așa mari impostori, la ce atâta efort și energie să-i contești, să-i pui la zid? De ce să desființezi oameni și teorii, dacă ele nu sunt adevărate? Le lași în plata Domnului, că nu au nicio valoare.

Dar când depui prea mult efort să negi ceva, să denigrezi persoane și să desființezi teorii, să creezi situații care să distragă atenția generală, să o abată spre altceva, e clar că ceva nu este în regulă.

Problema nu este că minți, ci că vor exista consecințe.

Problema nu este că te lași mințit, ci de ce ai tu nevoie de această experiență, ce ai de învățat din ea și de ce ți se întâmplă tocmai ție.

Nu are importanță dacă și altora li se întâmplă și că mai sunt mulți ca tine; asta e irelevant.

CU CE TE SCHIMBĂ PE TINE ACEASTĂ EXPERIENȚĂ?

De ce alegi să faci tot ce fac ceilalți și să nu faci ca tine?

Adică dacă și alții au fost mințiți și înșelați (indiferent de context), alegi să intri în clubul victimelor care-și plâng de milă, în loc să te concentrezi pe tine?

Ce din tine te împiedică să fii persoană independentă în gândire, și are nevoie ca alții să-ți spună ce să faci și cum să gândești?

Ce din tine te împiedică să cauți adevărul și să-l vezi acolo unde este cel mai contestat?

Ce din tine, omul neinformat, te face să dai crezare unor oameni și nu altora?

Ce din tine refuză să gândească?

Ce din tine are nevoie să fie mințit frumos? De ce?

Gândește. E dreptul tău.

Te rog să mă ierți!

Mulțumesc!

Te iubesc!

Îmi pare rău!

Binețe, iubitorule de adevăr!

Edith Kadar 

Arad, 24 aprilie 2020 

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/04/adevarul-din-minciuna.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

LA MULȚI ANI, GHEORGHE! - semnificația numelui și menire

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *    *     *     *     *

Binețe, dragă cititorule!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre GHEORGHE.

Indiferent dacă porți numele Gheorghe sau un nume derivat de-al lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

În fiecare an, la 23 aprilie, este sărbătorit sfântul Gheorghe, prilej pentru cei care poartă numele sau derivate de-ale numelui, să se bucure, să își sărbătorească onomastica.

Numele GHEORGHE derivă din grecescul GEORGOS, și înseamnă LUCRĂTOR CU PĂMÂNTUL.

Desigur, nu toți cei care au acest nume sunt fermieri, sau au munci în domeniul agricol.

Aici vorbim despre simboluri și semnificații tainice.

Pământul este unul dintre elementele naturii, alături de apă, aer și foc, și este materia primă pentru a făuri „cărămizile” vieții. 

Se spune că „din țărână suntem croiți, în țărână ne vom întoarce”.

Pământul, țărâna, reprezintă în mod simbolic energia telurică din care este compus corpul uman și tot ceea ce percep cele 5 simțuri ale omului: văz, auz, gust, miros, pipăit.

Pământul amestecat cu apă dă lutul creator de frumos sau de urât, în funcție de „autor”. 

Când este prea multă apă, apare noroiul, tina, nămolul, mlaștina. 

În plan fizic, asta înseamnă retenția de apă, hipertensiunea arterială, etc.

Lutul amestecat cu aer ajută la expansiunea materiei prime, pentru a asigura fondul creației.

Când e prea mult aer, lutul devine fragil, și se prăbușește sub propria greutate.

În plan fizic, apar balonările, emboliile, emfizem, pneumotorax.

Iar când totul este trecut prin foc, se poate obține purificarea sau, din contră, distrugerea lucrării, și transformarea sa în praf.

Focul purificator dă naștere sculpturilor monumentale, care rămân nemuritoare. Focul devastator distruge tot în calea sa, oprind viața.

În plan fizic vorbim despre inflamații de tot felul, acele „aprinderi” ale organelor, temperaturi mari, febră, bufeuri, etc.

Atunci când materia primă, țărâna sau pământul , se află în echilibru perfect cu apa, aerul și focul, apare armonia pe toate planurile, la toate nivelurile. 

Cumpătarea, echilibrul și armonia sunt elementele cheie ale unei vieți împlinite. 

Ziua de 23 aprilie este în zodia Taurului, zodie de pământ. Nimic nu e întâmplător.

Persoanele ce poartă numele GHEORGHE, sau un nume derivat din acesta, sunt menite să lucreze „lutul” creației, să învețe să aibă grijă de corpul propriu, „biserica” sufletului, și să îi învețe și pe alții să facă la fel.

Ele vin într-o familie unde excesele de orice fel au dus la distrugeri de relații, de sănătate, de vieți, pentru a-i învăța să fie cumpătați în tot.

Aceste persoane trebuie să învețe să își stăpânească propriile lor „pofte”, indiferent de domeniu, pentru a înțelege „mesajul” acestor pofte.

Taurul, ca zodie, guvernează zona gâtului, locul de unde izvorăște vorbirea, comunicarea dintre oameni.

Cei ce poartă acest nume sunt meniți să lupte cu „balaurul” poftelor și exceselor, dar și al teoriilor de viață incorect pricepute, pentru a înțelege și transmite mai departe practica eliberatoare.

Dragă GHEORGHE, GEORGETA, GETA, GEORGE, GHIȚĂ, GEORGIANA, GEORGINA, GINA, GEORG, GYURI, GYÖRGY, GORAN, JÜRGEN, YORGOS, YURI, îți urez să ai o viață plină de lumină, să reușești tot ceea ce ți-ai propus pentru a fi un exemplu pentru  toți cei apropiați ție. 

Să ai forța de a fi lumină călăuzitoare pentru alții, indiferent de piedicile pe care le întâlnești pe drumul vieții.

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ! 

dr. Edith Kadar 

Arad, 23 aprilie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/04/la-multi-ani-gheorghe-semnificatia.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.