În materialul intitulat TRATARE versus VINDECARE IV (medic vs. pacient) (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2016/05/tratare-versus-vindecare-iv-medic-vs.html) am vorbit despre faptul că medicul tratează, dar omul se vindecă, dacă vrea și dacă crede în el însuși.
Însă, din păcate, nu întotdeauna suntem dispuși să și auzim ceea ce ni se spune, mai ales dacă nu îndeplinește anumite criterii de așteptare. Iar atunci, orice ajutor dat se lovește de un zid al condiționărilor și așteptărilor false, de multe ori imposibil de realizat
Fiecare om are probleme, la un moment dat, în viață.
Unii caută soluții și le rezolvă, indiferent despre ce ar fi vorba. Alții apelează la ajutor.
Dar, cum ar trebui să fie acel ajutor pentru a fi util?
Cât de mult ai încercat să rezolvi până ce ai apelat la ajutor?
Știi, măcar, care ți-e adevărata problemă și cum ar trebui să arate acel ajutor de care ai nevoie?
Sau dai fuga, ca o adevărată victimă, și ceri sprijin fără ca măcar să încerci să înțelegi sau să rezolvi ceva?
Cât de mare este discrepanța între ce aștepți și ce primești?
Și câte condiții pui pentru ca ceilalți să-ți ofere ajutorul așa cum îl vrei?
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre un subiect foarte des întâlnit în viață.
Nu uita să pornești, mai întâi, muzica, pentru a-ți fi alături.
Însă, din păcate, nu întotdeauna suntem dispuși să și auzim ceea ce ni se spune, mai ales dacă nu îndeplinește anumite criterii de așteptare. Iar atunci, orice ajutor dat se lovește de un zid al condiționărilor și așteptărilor false, de multe ori imposibil de realizat
* * * * * * *
Fiecare om are probleme, la un moment dat, în viață.
Unii caută soluții și le rezolvă, indiferent despre ce ar fi vorba. Alții apelează la ajutor.
Dar, cum ar trebui să fie acel ajutor pentru a fi util?
Cât de mult ai încercat să rezolvi până ce ai apelat la ajutor?
Știi, măcar, care ți-e adevărata problemă și cum ar trebui să arate acel ajutor de care ai nevoie?
Sau dai fuga, ca o adevărată victimă, și ceri sprijin fără ca măcar să încerci să înțelegi sau să rezolvi ceva?
Cât de mare este discrepanța între ce aștepți și ce primești?
Și câte condiții pui pentru ca ceilalți să-ți ofere ajutorul așa cum îl vrei?
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre un subiect foarte des întâlnit în viață.
Nu uita să pornești, mai întâi, muzica, pentru a-ți fi alături.
De câte ori nu ai cerut ajutorul într-o situație de viață?
E normal ca omul să nu facă totul singur, și că mai trebuie să mai ceară puțin ajutor.
Dar, gândește-te la situațiile în care ajutorul cerut nu are vreo legătură cu munca fizică, ci cu o problemă de sănătate fizică sau sufletească. Ceva ce nu știi cum să rezolvi, sau care ar fi soluția cea mai bună.
Ce faci atunci? Apelezi la cei în care ai încredere sau/și la care consideri tu că știu mai bine decât tine ce ai de făcut: terapeuți, medici, învățători, preoți, prieteni, etc.
Și cum se rezolvă problemele? Bine, rău? Ți-e mai bine sau mai rău după primirea ajutorului? E bine pentru cel ce te-a ajutat, dar nu e în regulă pentru tine?
Toate răspunsurile depind de ce anume înțelegi tu prin acest concept, și ce înțelege cel căruia îl ceri prin ajutor.
Să presupunem că ai o problemă de viață la care nu vezi soluția, sau că mergi la medic, psiholog, psihiatru pentru că nu te simți bine nici fizic, nici psihic, și ai nevoie de ajutor.
Doar că problemele încep în momentul în care nici tu nu știi clar ce ai nevoie.
Tot ce știi este că vrei să scapi de perioada asta rea și de starea de slăbiciune și de neputință ce te-au cuprins, și te duci la un specialist.
Ce vrei de la el? Ce așteptări ai? Cum vezi tu ajutorul de care ai nevoie?
Nu știu ce vrei (și văd asta în fiecare zi), dar dă-mi voie măcar să-ți spun ce NU e ajutorul:
- Atunci când mergi la cineva (medic, terapeut) și ai pretenția și așteptarea să îți ia cu mâna o boală sau un simptom vechi, pe care le-ai neglijat, nu e ajutor;
- Când ai pretenția să fii tratat doar într-u anumit fel, să ți se vorbească doar pe un anumit ton pe motiv că ești suferind(ă), nu este ajutor.
Suferința nu este o scuză ca toți ceilalți să-ți caute în cornițe și să umble cu tine cu mănuși.
- Când vorbești arogant doar pentru că îți imaginezi că dacă plătești ai dreptul, nu e ajutor.
Nicio sumă de bani nu justifică aroganța și nesimțirea.
- Când vrei să te răzbuni pe un medic sau terapeut pentru că alții nu au reușit ce ai vrut tu, nu este ajutor.
Nimeni nu e de vină pentru că tu ai făcut alegeri proaste în trecut.
- Când începi să vorbești urât și să urli pe motiv că ești bolnav(ă), nu e ajutor.
Nu suferința te face să te comporți astfel; ea doar scoate la suprafață adevăratul tău caracter.
- Când ai doar pretenții și nimic nu e bine deoarece cauți doar greșeli și nu asculți ce ți se spune, nu este ajutor.
Nimeni nu-ți este subordonat, iar suferința nu te face vreun șef.
-Când crezi că doar tu ești singura persoană suferindă și că doar problema ta e cea mai importantă și mai mare, și toți ar trebui să te ajute pentru că ți se cuvine, nu e ajutor.
Victimizarea asurzește și amplifică egoismul.
Dacă mai ai puterea de a face toate cele de mai sus, înseamnă că nu ești suficient de bolnav(ă); ai venit doar să te răzbuni pe cineva pentru viața de rahat pe care o trăiești acasă sau la serviciu, și faci cu medicul sau terapeutul ceea ce nu ai curajul să faci cu cei care te fac cu adevărat să te simți mizerabil(ă).
Boala și starea de slăbiciune nu sunt motive să devii neam prost, nesimțit(ă) sau afurisit(ă).
Boala și suferința actuală nu sunt motive să ai doar pretenții: să ți se vorbească doar într-un anumit fel, să primești respectul care (crezi că) ți s-ar cuveni; ca medicul sau terapeutul sau restul familiei să-ți stea la dispoziție 24 ore din 24 și, dacă se poate, totul să fie pe bani foarte puțini, dacă nu - gratis.
Acesta nu este ajutor. Sunt doar o sumă de condiționări provenite din frustrările acumulate de la cei din jurul tău (părinți, parteneri, prieteni), care se comportă sau s-au comportat cu tine identic, la un moment dat.
Dar, nu este ajutor nici să mergi la cineva - medic, terapeut, etc. - și să-i pui pe tavă toată viața și banii tăi, pe motiv că știe el mai bine decât tine ce are de făcut, doar e specialist în...persoana ta. Iar tu devii, din acel moment, păpușa din plastilină care nu se mai opune, care nu mai are nici un cuvânt de spus.
Nu este ajutor să crezi că altcineva, străin de viața ta, știe mai bine decât tine ce ți se potrivește.
Singurul mare ajutor este să stai puțin, să îți asculți corpul, să îți dai seama de când au început problemele și ce s-a întâmplat exact înainte de a se declanșa simptomul sau boala ta.
Și, te rog, nu-mi spune invariabil „nu știu” fără să încerci măcar să faci un efort de reamintire. Nu ai cum să nu îți aduci aminte, doar ție ți s-au întâmplat, nu? Sau ți-e lene?
Un mare ajutor este să nu dai fuga la medic la primul strănut sau la primul pârț care nu s-a putut elibera din intestinele tale; dar nici să neglijezi semnalele corpului.
Un ajutor este atunci când știi ce să ceri specialistului pe care îl cauți.
În fond, când vrei să-ți cumperi ceva, știi deja cum vrei să arate, ceri opinia celor din domeniu, dar hotărârea finală îți aparține.
De ce crezi că ar fi altfel în sănătate?
Dacă nu știi ce ajutor vrei și cum să-l ceri, de ce crezi că alții vor ști ce să-ți dea?
Dacă tu nu știi ce ai nevoie, de ce să fii nemulțumit(ă) că ai primit altceva decât te-ai așteptat, decât ai sperat?
Gândește-te bine unde ești și unde ai vrea să ajungi cu sănătatea ta, și care sunt pașii.
Vrei să slăbești?
Foarte bine; dar nu avea pretenție să primești pastila minune care să te slăbească 20 de kile într-o săptămână, în timp ce tu înfuleci dublu ca până acum..
Acesta nu e ajutor, e justificare a lipsei tale de voință și de credință în tine.
Iar voința, ambiția, perseverența și tăria nu vin sub formă de pastile, siropuri sau ceaiuri. Ele sunt sau nu activate în tine. Dacă nu sunt, nici un terapeut sau medic nu ți le implantează sau transplantează.
Vrei să te lași de fumat sau de băut?
Perfect! Ce ești tu dispus(ă) să faci pentru asta? Aaa, nimic, că doar de aia vii la medic? Nu ai vrea să facă totul în locul tău?
Și ce așteptări ai de la tine și care sunt pretențiile tale față de terapeut și față de tratament? Niciuna? Nu știi? Și atunci cum vei putea evalua rezultatul?
A nu face nimic în ceea ce te privește pe tine și a aștepta ca alții să o facă, nu este ajutor.
În fond, deciziile tale te-au adus aici; de ce te-ar rezolva deciziile altora?
Nimeni nu poate face lucrurile pe care le eviți în viața ta, doar tu.
Nimeni altcineva, străin de tine, nu poate drege efectul hotărârilor eronate decât tu, că doar ale tale au fost.
Nimeni nu este de vină că tu ai ales să persiști în greșeală și în neglijarea nevoilor reale ale corpului tău.
Dacă asta ți-e gândirea, spune-mi, rogu-te, cum vezi tu ajutorul de care ai nevoie? Uimește-mă!
Când ai demolat „casa” sănătății tale nu ai avut nevoie de ajutor; te-ai descurcat și singur(ă). Acum ce aștepți să se întâmple? Să vină altcineva să o reconstruiască în locul tău?
Indiferent despre ce sector al vieții ar fi vorba, ajutorul corect este cel care știi cum arată și cum să-l ceri.
E bine să asculți, să citești să te informezi, dar hotărârea finală e a ta, doar despre tine și viața ta este vorba în propoziție.
Dacă mai condiționezi ajutorul, înseamnă că nu ești suficient de bolnav, sau că problema ta nu este chiar atât de mare.
Nu cere ajutorul doar pentru că ți-e lene să faci tu ceva sau pentru că tu crezi că altcineva ar fi mai expert în persoana ta decât tine.
Ascultă mesajele corpului tău și fă-ți o strategie de revenire a ta în propria viață.
Fă alegeri conștiente, realiste, și ai în vedere consecințele pe termen îndelungat.
Acestea creionează cel mai mare ajutor pe care îl poți primi de la singurul expert în viața ta: TU!
Binețe, dragă cititorule, și îți mulțumesc de însoțire printre rânduri!
E normal ca omul să nu facă totul singur, și că mai trebuie să mai ceară puțin ajutor.
Dar, gândește-te la situațiile în care ajutorul cerut nu are vreo legătură cu munca fizică, ci cu o problemă de sănătate fizică sau sufletească. Ceva ce nu știi cum să rezolvi, sau care ar fi soluția cea mai bună.
Ce faci atunci? Apelezi la cei în care ai încredere sau/și la care consideri tu că știu mai bine decât tine ce ai de făcut: terapeuți, medici, învățători, preoți, prieteni, etc.
Și cum se rezolvă problemele? Bine, rău? Ți-e mai bine sau mai rău după primirea ajutorului? E bine pentru cel ce te-a ajutat, dar nu e în regulă pentru tine?
Toate răspunsurile depind de ce anume înțelegi tu prin acest concept, și ce înțelege cel căruia îl ceri prin ajutor.
Să presupunem că ai o problemă de viață la care nu vezi soluția, sau că mergi la medic, psiholog, psihiatru pentru că nu te simți bine nici fizic, nici psihic, și ai nevoie de ajutor.
Doar că problemele încep în momentul în care nici tu nu știi clar ce ai nevoie.
Tot ce știi este că vrei să scapi de perioada asta rea și de starea de slăbiciune și de neputință ce te-au cuprins, și te duci la un specialist.
Ce vrei de la el? Ce așteptări ai? Cum vezi tu ajutorul de care ai nevoie?
Nu știu ce vrei (și văd asta în fiecare zi), dar dă-mi voie măcar să-ți spun ce NU e ajutorul:
- Atunci când mergi la cineva (medic, terapeut) și ai pretenția și așteptarea să îți ia cu mâna o boală sau un simptom vechi, pe care le-ai neglijat, nu e ajutor;
- Când ai pretenția să fii tratat doar într-u anumit fel, să ți se vorbească doar pe un anumit ton pe motiv că ești suferind(ă), nu este ajutor.
Suferința nu este o scuză ca toți ceilalți să-ți caute în cornițe și să umble cu tine cu mănuși.
- Când vorbești arogant doar pentru că îți imaginezi că dacă plătești ai dreptul, nu e ajutor.
Nicio sumă de bani nu justifică aroganța și nesimțirea.
- Când vrei să te răzbuni pe un medic sau terapeut pentru că alții nu au reușit ce ai vrut tu, nu este ajutor.
Nimeni nu e de vină pentru că tu ai făcut alegeri proaste în trecut.
- Când începi să vorbești urât și să urli pe motiv că ești bolnav(ă), nu e ajutor.
Nu suferința te face să te comporți astfel; ea doar scoate la suprafață adevăratul tău caracter.
- Când ai doar pretenții și nimic nu e bine deoarece cauți doar greșeli și nu asculți ce ți se spune, nu este ajutor.
Nimeni nu-ți este subordonat, iar suferința nu te face vreun șef.
-Când crezi că doar tu ești singura persoană suferindă și că doar problema ta e cea mai importantă și mai mare, și toți ar trebui să te ajute pentru că ți se cuvine, nu e ajutor.
Victimizarea asurzește și amplifică egoismul.
Dacă mai ai puterea de a face toate cele de mai sus, înseamnă că nu ești suficient de bolnav(ă); ai venit doar să te răzbuni pe cineva pentru viața de rahat pe care o trăiești acasă sau la serviciu, și faci cu medicul sau terapeutul ceea ce nu ai curajul să faci cu cei care te fac cu adevărat să te simți mizerabil(ă).
Boala și starea de slăbiciune nu sunt motive să devii neam prost, nesimțit(ă) sau afurisit(ă).
Boala și suferința actuală nu sunt motive să ai doar pretenții: să ți se vorbească doar într-un anumit fel, să primești respectul care (crezi că) ți s-ar cuveni; ca medicul sau terapeutul sau restul familiei să-ți stea la dispoziție 24 ore din 24 și, dacă se poate, totul să fie pe bani foarte puțini, dacă nu - gratis.
Acesta nu este ajutor. Sunt doar o sumă de condiționări provenite din frustrările acumulate de la cei din jurul tău (părinți, parteneri, prieteni), care se comportă sau s-au comportat cu tine identic, la un moment dat.
Dar, nu este ajutor nici să mergi la cineva - medic, terapeut, etc. - și să-i pui pe tavă toată viața și banii tăi, pe motiv că știe el mai bine decât tine ce are de făcut, doar e specialist în...persoana ta. Iar tu devii, din acel moment, păpușa din plastilină care nu se mai opune, care nu mai are nici un cuvânt de spus.
Nu este ajutor să crezi că altcineva, străin de viața ta, știe mai bine decât tine ce ți se potrivește.
Singurul mare ajutor este să stai puțin, să îți asculți corpul, să îți dai seama de când au început problemele și ce s-a întâmplat exact înainte de a se declanșa simptomul sau boala ta.
Și, te rog, nu-mi spune invariabil „nu știu” fără să încerci măcar să faci un efort de reamintire. Nu ai cum să nu îți aduci aminte, doar ție ți s-au întâmplat, nu? Sau ți-e lene?
Un mare ajutor este să nu dai fuga la medic la primul strănut sau la primul pârț care nu s-a putut elibera din intestinele tale; dar nici să neglijezi semnalele corpului.
Un ajutor este atunci când știi ce să ceri specialistului pe care îl cauți.
În fond, când vrei să-ți cumperi ceva, știi deja cum vrei să arate, ceri opinia celor din domeniu, dar hotărârea finală îți aparține.
De ce crezi că ar fi altfel în sănătate?
Dacă nu știi ce ajutor vrei și cum să-l ceri, de ce crezi că alții vor ști ce să-ți dea?
Dacă tu nu știi ce ai nevoie, de ce să fii nemulțumit(ă) că ai primit altceva decât te-ai așteptat, decât ai sperat?
Gândește-te bine unde ești și unde ai vrea să ajungi cu sănătatea ta, și care sunt pașii.
Vrei să slăbești?
Foarte bine; dar nu avea pretenție să primești pastila minune care să te slăbească 20 de kile într-o săptămână, în timp ce tu înfuleci dublu ca până acum..
Acesta nu e ajutor, e justificare a lipsei tale de voință și de credință în tine.
Iar voința, ambiția, perseverența și tăria nu vin sub formă de pastile, siropuri sau ceaiuri. Ele sunt sau nu activate în tine. Dacă nu sunt, nici un terapeut sau medic nu ți le implantează sau transplantează.
Vrei să te lași de fumat sau de băut?
Perfect! Ce ești tu dispus(ă) să faci pentru asta? Aaa, nimic, că doar de aia vii la medic? Nu ai vrea să facă totul în locul tău?
Și ce așteptări ai de la tine și care sunt pretențiile tale față de terapeut și față de tratament? Niciuna? Nu știi? Și atunci cum vei putea evalua rezultatul?
A nu face nimic în ceea ce te privește pe tine și a aștepta ca alții să o facă, nu este ajutor.
În fond, deciziile tale te-au adus aici; de ce te-ar rezolva deciziile altora?
Nimeni nu poate face lucrurile pe care le eviți în viața ta, doar tu.
Nimeni altcineva, străin de tine, nu poate drege efectul hotărârilor eronate decât tu, că doar ale tale au fost.
Nimeni nu este de vină că tu ai ales să persiști în greșeală și în neglijarea nevoilor reale ale corpului tău.
Dacă asta ți-e gândirea, spune-mi, rogu-te, cum vezi tu ajutorul de care ai nevoie? Uimește-mă!
Când ai demolat „casa” sănătății tale nu ai avut nevoie de ajutor; te-ai descurcat și singur(ă). Acum ce aștepți să se întâmple? Să vină altcineva să o reconstruiască în locul tău?
Indiferent despre ce sector al vieții ar fi vorba, ajutorul corect este cel care știi cum arată și cum să-l ceri.
E bine să asculți, să citești să te informezi, dar hotărârea finală e a ta, doar despre tine și viața ta este vorba în propoziție.
Dacă mai condiționezi ajutorul, înseamnă că nu ești suficient de bolnav, sau că problema ta nu este chiar atât de mare.
Nu cere ajutorul doar pentru că ți-e lene să faci tu ceva sau pentru că tu crezi că altcineva ar fi mai expert în persoana ta decât tine.
Ascultă mesajele corpului tău și fă-ți o strategie de revenire a ta în propria viață.
Fă alegeri conștiente, realiste, și ai în vedere consecințele pe termen îndelungat.
Acestea creionează cel mai mare ajutor pe care îl poți primi de la singurul expert în viața ta: TU!
Binețe, dragă cititorule, și îți mulțumesc de însoțire printre rânduri!
dr. Edith Kadar
Arad, 18 ianuarie 2016
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/05/ajutorul-medical-si-nu-numai-este-doar.html)
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/05/ajutorul-medical-si-nu-numai-este-doar.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
