Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Spune-mi cât și cum te relaxezi ca să-ți spun cine ești.
Am adaptat un cunoscut proverb pentru a avea motiv să discutăm despre o prea-cunoscută problemă: lipsa de relaxare.
Știi tu, starea aceea în care faci ceva care îți place, dând astfel posibilitatea corpului să-și refacă forța și energia.
Îți amintești, nu?
Știi tu, starea aceea în care faci ceva care îți place, dând astfel posibilitatea corpului să-și refacă forța și energia.
Îți amintești, nu?
În fiecare zi îți încarci programul cu tot felul de lucruri de făcut, și deja au ajuns atât de multe încât nu mai faci distincția între ceea ce e important și ce e urgent.
Toate au același grad de importanță și urgență, și orice abatere de la programul bine stabilit de mintea ta devine factor iritant și perturbator.
Până și tu, cu necesitățile tale cu tot, ocupi un loc secund, terț, în orarul propriei tale vieți.
Toate au același grad de importanță și urgență, și orice abatere de la programul bine stabilit de mintea ta devine factor iritant și perturbator.
Până și tu, cu necesitățile tale cu tot, ocupi un loc secund, terț, în orarul propriei tale vieți.
Dar, uiți un lucru important: de unde iei, trebuie să pui la loc. Adică energia pe care o tot dai, trebuie refăcută obligatoriu, altfel... surmenaj, depresie, anxietate, boli cronice, maladii degenerative... moarte. Punct.
Și asta doar pentru că ai uitat, sistematic, să te reîncarci cu forță, putere, energie, bucurie și stare de bine.
Și asta doar pentru că ai uitat, sistematic, să te reîncarci cu forță, putere, energie, bucurie și stare de bine.
A trebuit să muncești mult și bine pentru alții, așteptând în van să ți se recunoască meritele de către cei cărora li se cuvine totul.
Dar, dacă în programul tău zilnic te treci și tu cu o oră, timp în care să faci ce vrei pentru că ți se cuvine, și să fii surd(ă) la încercările altora de a te face să te simți vinovat(ă) de plăcerea relaxării, vei vedea nu numai că vei reuși să faci tot ce ți-ai propus, dar să mai faci și ceva extra.
Când ție ți-e bine, așa le este celor din jur. Când încerci să trăiești prin alții, ghinion, rămâi cu bateriile descărcate.
Relaxează-te și îți spun: armonie.
Extenuează-te, și îți spun: agonie.
Armonie sau agonie?
Binețe, dragă cititorule!
Arad, 24 noiembrie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/08/gandul-zilei-06-august-2015-spune-mi.html)
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/08/gandul-zilei-06-august-2015-spune-mi.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Hodina musai...si dimensiuni
RăspundețiȘtergereAm acasă la mine 6 perechi de ochelari 3D, mi i-a dat când am cumpărat noul LG de 139 diagonala si curbat, moamă ce miștou se vede. Zilele trecute m-am uitat prima oară în viața mea la un film porno cu soția mea, care nu văzuse niciodată vreun film din industria pornografică, era cam siderată, însă a zis să ne uităm ca și experiență. A zis cam așa: "Mihaie mamă, mă așteptam la nush ce, dar ăștia fac tot ce facem noi. Uite, ăla are scula strâmbă!"
Ca din senin am început o cascadă de râs spontan, aproape de ne-am căcat pe noi. Am amânat valul doi și totodată perspectivele TV de 4...16 D, oleacă pe mai târziu. Ne-am iubit așa cum știam noi doi, pe îndelete, cu tot sufletelul.
Mai târziu, după ce am revenit din dimensiunile superioare, cele 12 surori din Pleiade(apartamentul vecin), au bătut în țeavă cu cheia franceză, atenționându-ne că urmează știrile cosmice pe Nașu TV. În bloc se așternu o liniște efectiv cvasicosmică, chiar și Mooji ăla spiritualul s-a blocat pe youtube, pisicile din postările majoritare de pe facebook nu mai ziceau nici "miau".
Doar Cosmin șoferul de la ONT, ăla de are duba aia Ford din parcarea comună a blocului, cel ce stă la trei, duba aia, știi tu care, cea cu plăcuța pe care scrie: "Cosmin, șofer cu făinoșag" și are o grămadă de jucării de pluș printre pozele porno, a început să cânte, probabil beat fiind, imnul național al Sloveniei: "Partizan, partizan...visul meu e partizan...!". A mai continuat o vreme, după care mai făcea câte o pauză, mai gâlgâia din berea Neumarkt și iarăși o lua de la capăt.
La apartamentul 8D cânta Veta Biriș, …sus sus sus la munte sus…acolo-I is Iancu dus…. ce mai… era strigător la cer de frumos bre...Ce să mai zic, dimensiunile astea dom'le!
Mă simțeam protejat în micul meu apartmanet de la 3, Dimensiunile nu mă atinseseră încă.