JOCUL DE-A OMUL...ATUNCI CÂND ȘI PLANETELE SE ALINIAZĂ PENTRU TINE (partea I)

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

A FI OM POATE FI O JOACĂ, DAR NU ESTE UN SIMPLU JOC

Nu este o joacă de copii, dar poți face ca totul să fie ușor ca o joacă.
Nu este un joc al hazardului și nici al sorții (sau karmei, cum vrei să-i zici), ci este o sumă de alegeri pe care ți le fac alții la începutul vieții, și pe care le continui tu, dacă îți place independența.

A fi om are mai multe nuanțe: de la a fi biped, la a fi călător prin propria viață; de la a te naște om, la a deveni uman; de la normalitatea de a te manifesta în fiecare moment ca om, la chinul de a menține aparențele de umanitate.
Totul poate fi o joacă, dar dacă îl iei ca pe un joc, calitatea de om are de suferit.

Nu este suficient să te naști din părinți umani pentru a fi și a rămâne toată viața ta un om. A fi om este o calitate care se cultivă zi de zi, și nu o stare de drept primită la naștere.

Când te joci cu viața, riști să-ți știrbești câte puțin din calitatea ta de om.
Când te joci de-a viața, riști să uiți ce om de calitate ești, de fapt.

Nimic nu e un simplu joc: nici viața, nici a fi om. Dar totul poate deveni ușor, ca o joacă de copii, dacă ai răbdare să te cunoști, să te înțelegi, să te descoperi, să te susții, să te apreciezi, să ajungi să te iubești.

Iar când investești în tine timp și iubire, te transformi în OM!

                                              *    *    *    *    *    *    *

Binețe, dragă cititorule!

Te invit la o incursiune fascinantă prin ce ne poate ajuta să fim ceea ce ne dorim să fim.
Nu uita să pornești muzica.

                                           *    *    *    *    *    *    *

Toate cele spuse mai sus sunt dorințe mai mult sau mai puțin concrete ale unora.

Cu toții ne afirmăm ca oameni, susținem că suntem umani și ne căutăm calea spre ideea de OM, adică acea ființă care s-a regăsit, s-a armonizat și s-a stabilizat la toate nivelurile: fizic, psihic, mental, emoțional, spiritual, divin.

Cu cât suntem mai la început de drum, cu atât vom nega sau vom pune sub semnul întrebării nivelurile mai avansate.
Dacă tot ce ne interesează este fizicul (să mâncăm, să bem bine și să ne adaptăm la ultimele tendințe ale modei), cu atât evoluția spirituală și drumul spre cunoașterea divinității din fiecare va fi mai utopic, mai science-fiction.

Trezirea și aflarea momentului de regăsire a esenței noastre depind de mulți factori, începând de la dorința de a înțelege mai mult decât ne oferă ochii, și de a explora ce e dincolo de „cutia” minții, până la dorința lăuntrică de a ajunge „acasă”.

Astfel de momente pot apare în fiecare zi. Dar pot apare și factori care favorizează deșteptarea noastră și o pot face mai amplă sau/și mai rapidă.

Acești factori ne sunt puși pe tavă de către Univers sub formă de oportunități astrale.

Acum, în acest moment, putem vorbi despre trei șanse pe care ni le pune Universul la dispoziție.

Prima, este alinierea a 5 planete pe cer, vizibile cu ochiul liber, în perioada 20 ianuarie - 20 februarie. Este vorba despre Jupiter, Marte, Saturn, Venus (sau Luceafărul) și Mercur.

A doua șansă este dată de trecerea de la anul Oii (sau Caprei) de Lemn, la anul Maimuței de Foc, în zodiacul chinezesc, ce va avea loc la 8 februarie.
Cum poate fi trecerea de la un an la altul o șansă? Prin înțelegerea plusurilor și minusurilor existente.

Cea de-a treia șansă mare este dată de tranzitul lui Saturn (Cronos sau Timpul, în mitologia greacă), planeta lecțiilor de viață, a karmei, prin zodia Săgetătorului, în perioada septembrie 2015 - decembrie 2017.

Probabil, pentru unii, toate cele spuse mai sus sună a poliloghie imposibil de înțeles.

Dă-mi voie să formulez totul ca pe o poveste, pentru a-ți fi mai ușor.

Să începem cu primul eveniment pomenit, alinierea, pe cerul nopții, a cinci planete vizibile cu ochiul liber.

În ordinea urcării pe cer (de la dreapta la stânga), ele sunt: Jupiter, Marte (roșiatic), Saturn (gălbui), Venus (cea mai strălucitoare, nu degeaba i se spune Luceafărul) și Mercur.

Cele 5 planete se aliniază pentru prima dată după 10 ani, iar aranjamentul lor poate fi admirat cu ochiul liber în condiții de cer senin, în special cu 30-60 minute înainte de răsăritul Soarelui.

De joi, din 28 ianuarie, celor 5 planete li se alătură și diva nopții, majestatea sa, Luna.
Luna își va face propriul dans cu fiecare din cele 5 planete, și va începe cu Jupiter, pe 27 și 28 ianuarie; apoi va trece pe lângă Marte la 1 februarie. Rândul lui Saturn de a fi însoțit de Lună va veni în 3 februarie; apoi va sporovăi cu prietena ei, Venus, la 5 februarie, pentru ca în ziua de 6 februarie să povestească puțin cu Mercur, planeta comunicării.

Cine sunt cele cinci personaje și ce fac ele? Ți le voi prezenta în ordinea apariției pe cer.

Primul e JUPITER, sau Zeus în mitologia greacă.
Ca planetă, Jupiter este cea mai mare a sistemului nostru solar, având un diametru de 11 ori mai mare decât a planetei noastre, Pământul.

Pentru a înțelege rolul lui Jupiter în viața de zi cu zi, va trebui să-i înțelegi povestea.

Jupiter sau Zeus este liderul necontestat al celorlalte corpuri cerești.
Este, dacă vrei, acel cap de familie respectat de toți membrii clanului, care veghează la menținerea ordinii și disciplinei, nu pentru că așa are el chef, ci pentru că știe că o armonie întreținută aduce liniște și pace atât în sufletul fiecărui membru, cât și la nivel de familie. Iar o familie liniștită, cu oameni armonioși și armonizați este în stare să muncească și să trăiască fără probleme, indiferent de condițiile de afară.

Dacă apar divergențe ce nu pot fi rezolvate pe loc, Jupiter intervine ferm, făcând dreptate, dar ajutându-i și pe ceilalți să înțeleagă logica și raționamentul. El nu este răzbunător, pentru că nu are nevoie să-și demonstreze forța și înțelepciunea. Doar că unii mai uită, și încearcă să calce pe lângă.  Atunci este momentul în care Jupiter se face reamintit, cu a sa înțelepciune.

Cam acesta este rolul lui Jupiter și influența sa în viața noastră.

Desigur, Jupiter guvernează zodia Săgetătorului (cei născuți între 22 noiembrie-20 decembrie) și Pești (19 februarie-20 martie), ceea ce înseamnă că cei născuți în aceste zodii au posibilitatea (în plus, în această perioadă) de a înțelege care este menirea lor, asta dacă vor fi atenți la ceea ce li se întâmplă, la mesajele pe care le trimite Universul prin cuvinte, oameni, întâmplări venite în viață în această perioadă.

La ora actuală, Jupiter se află în trecere prin zodia Fecioarei (23 august-21 septembrie), având un tovarăș util de drum: Nodul Nord, sau Capul Dragonului, care ne dă un indiciu despre ceea ce avem acum de făcut pentru a ni se și îndeplini dorințele și a evolua.

Jupiter în Fecioară atrage atenția asupra unor probleme digestive care fie au existat și se pot agrava, fie apar acum, ca urmare a unor excese nedorite de mâncare sau/și de alcool. Ficatul are mult de suferit în această perioadă, și ar fi bine să se țină un regim și să se facă o detoxifiere tubului digestiv. În fond, nu trăim pentru a mânca, ci mâncăm pentru a trăi.

Întâlnirea înțelepciunii (Jupiter) cu sensul vieții (Capul Dragonului) în zodia Fecioarei poate aduce un spor de organizare, de prevedere în tot ceea ce facem.
E posibil ca acum, în această perioadă, să fim nevoiți să facem schimbări radicale în viața noastră, fie în plan personal, fie profesional, care să nu fie confortabile - în primă fază - dar să fie exact ce am avut nevoie și am cerut de atâta amar de timp.
Totul este să nu dăm drumul la critici și lamentări care ne vor ține pe loc până ce vor trece oportunitățile, iar apoi ne vom plânge din nou de milă de cât de nedrept e Universul.

Jupiter este planeta care aduce în dar înțelepciune, armonie, religie, spiritualitate, și care ajută la eliberarea de dogme, credințe depășite, teorii învechite.
Dacă nu i se ascultă lecția, se va mai rămâne în aceeași stare de blocaj, de imobilitate, folosindu-se ca justificare mereu surprinzătorul „...dar eu nu am știut.... alții au zis că.... alții știu mai bine....etc.

Cei din zodia Racului (22 iunie-23 iulie), unde Jupiter e amplificat ca efect, exaltat, au un mic avantaj, dacă sunt atenți și își ascultă intuiția proverbială.

Atenție mare celor născuți în Gemeni (22 mai-21 iunie) și Fecioară (23 august-21 septembrie), unde  Jupiter este în exil, vedeți ce scoateți pe gură! Vorbiți doar dacă aveți ceva să spuneți, dacă nu abțineți-vă, pentru că s-ar putea ca gura neconectată la creier să producă pagube definitive celor din jur.

Cât despre Capricorni (22 decembrie-19 ianuarie), unde Jupiter e în cădere, adică foarte slăbit...ați putea, vă rog, să faceți ce știți voi mai bine, adică să tăceți, măcar până pe la mijlocul lui februarie; altfel riscați să vă faceți vouă un rău mare!

În concluzie, ascultați-vă intuiția, acceptați schimbările pentru că sunt începutul împlinirii dorințelor formulate de mult timp, dar neîmplinite.

Vezi ce-ți dorești, că s-ar putea să se împlinească.
Dar nu cum și când vrei, ci cum, când și dacă trebuie.

Acum este unul din acele momente în care primești ajutor din plin. Fii doar atent, nu mai comenta și nu-ți mai plânge de milă atât.

Pregătește-te, îți vine trenul. Ai grijă să-l prinzi!

Mă opresc aici pentru azi, urmând ca zilele următoare să îți povestesc despre celelalte patru planete aliniate pentru tine, pentru a-ți deschide uși pe care le credeai încuiate, pentru a-ți netezi căi pe care credeai că nu le mai calci.

Te aștept și zilele următoare, mai am multe povești pentru tine.

Îți mulțumesc de însoțire, dragă cititorule!

 dr. Edith Kadar 

Arad, 25 ianuarie 2016

Continuarea: http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2016/01/si-planetele-se-aliniaza-pentru-tine.html

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/01/jocul-de-omulatunci-cand-si-planetele.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ATUNCI CÂND M-AM IUBIT PE MINE...

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *

Cu toții avem povești de viață, întâmplări ce se vor povestite sau altele care preferă intimitatea sufletului.

Toate ne-au marcat într-un fel sau altul, au lăsat urme mai adânci sau de suprafață pe răbojul vieții noastre. Ele pot produce schimbări în felul în care înțelegem existența și relația cu noi înșine.

Sunt acele povești care ne transformă total, despre oameni sau situații care au poposit în viața și sufletul nostru doar pentru a ne ajuta să trecem un prag, a ne maturiza, a îmbrățișa înțelepciunea.

Sunt acele povești care se termină doar atunci când ne schimbăm din temelii, ne dezbrăcăm total de vechi și ne aruncăm în brațele viitorului cu încredere și mult ușurați după renunțarea la balastul trecutului.

Sunt poveștile care ne transformă din temelii.

Binețe îți spun, dragă cititorule!

Te invit să citești o asemenea poveste de viață, posibilă în realitatea unora sau doar în imaginație.
Dar ce mai contează? E vremea poveștilor.

A ta care e? N-o fi asta?

*    *    *    *    *    *    *

-Te îndemn să mă iubești! 

Eu sunt imaginea ta fidelă în oglindă, de aceea fugi de mine. Iubește-mă, și atunci vei ști că te iubești pe tine. Altfel, vei fugi toată viața de tine însuți, și-ți vei căuta scăparea în imagini ieftine, ușor de manevrat, distorsionate și distorsionante. Îți vei umple viața cu mărunțișuri care nu te vor ajuta deloc; și vei fi din ce în ce mai nefericit pentru că nu-ți vei găsi liniștea. Pentru că, de fapt, nu trăiești cu tine, ci cu o himeră, o imagine mincinoasă a ta care se schimbă și te schimbă în permanență.

Nici măcar nu mai știi cine ești și ce reprezinți pentru tine. 

Uită-te la tine, fugi de mine și lupți cu mine în permanență dar, de fapt, asta o faci cu tine însuți.

Nu am nevoie de un om puternic alături de mine, cum mi-ai spus, pentru că asta ar fi tot o minciună.

Puterea vine din mine însămi, și dacă nu e așa, niciun seamăn nu mi-o poate furniza, ci doar înlocui cu a lui. Iar asta nu aș mai fi eu.

Am nevoie de iubire, nu de cineva!

Am nevoie să iubesc fără să mă justific în fața ta, sau a oricui.

Am nevoie să te iubesc, așa cum știu eu să o fac.

Nu am așteptări, nu am proiecții. Doar iubire!

Pentru că tu mă reprezinți pe mine, ești imaginea mea în oglindă. Ești cel care mă reflectă pe mine, cu bune, cu rele. 

Oricum sunt doar aprecieri în funcție de toanele noastre. Vrem să vedem doar plusul, niciodată minusul.

De aceea am luptat cu tine non-stop. De aceea am luptat, de fapt, cu mine!

Pentru că am refuzat să văd realitatea. Am încercat, în permanență, să creez o altă realitate, confortabilă statusului și emoțiilor mele de atunci. Iar dacă ele se schimbau, schimbare să fie și în realitatea pe care am creat-o!

Acolo mă simțeam bine; încercam să fac o lume veselă. De cele mai multe ori primeam exact opusul, pentru că refuzam să văd rebuturile și lucrurile neterminate din cotidianul meu.

Sigur, acestea erau momentele în care numai Universul era de vină, sau avea ceva personal cu mine, de parcă eu aș fi fost Calea Lactee!

Nu! Eu eram cea care avea ceva cu mine, pentru că mă mințeam. Refuzam să văd realitatea!

Când te-am văzut pentru prima dată, m-ai lăsat fără suflare!

Plexul meu solar și ceilalți centri energetici au reacționat instinctiv. A fost ceva magic, o feerie, ceva ce nu mai doream să se încheie, ci să se prelungească le nesfârșit.

Acum îmi dau seama: atunci m-am văzut pentru prima dată pe mine! Și m-am iubit, îndrăgostindu-mă de tine, imaginea mea!

Au urmat lunile în care drumul de la agonie la extaz și înapoi a devenit cotidianul meu, scuturând din temelii lumea pe care mi-am construit-o, sau am crezut că o construiesc cu atâta migală.

Am avut senzația că s-a prăbușit totul, atunci când ai dispărut după ce m-ai învinuit de lucruri crude, crunte și total neadevărate.

Dar, de fapt, acolo nu era nimic, nici o lume!

Era un mare balon de săpun pe care îl numeam „viață”, și în care mi-am auto-distribuit rolul principal. Furiile mele îndreptate spre tine erau, de fapt, pentru mine.

„De ce, de ce?” strigam, urlam în sinea mea.

Acum știu. „De ce, de ce te minți singură și refuzi să vezi realitatea? De ce?”

Pentru că e mai comod și mai la îndemână. Pentru că minciuna e mai ușor de suportat, e mai maleabilă; se mulează pe toanele noastre de moment, și poate crea instant un univers în care suntem zei, indiferent că prestația noastră e jalnică sau nu.

                          

Îmi doream să mă iubești, pentru că nu știam cum să mă iubesc eu.

Îmi doream să mă vezi frumoasă, pentru că eu nu mă mai vedeam.

Îmi doream să mă îmbrățișezi, pentru că refuzam să mă alint pe mine.

Îmi doream prezența ta, pentru că pe a mea am uitat-o.

Îmi doream să mă faci să râd, pentru că nu mai știam cum.

Îmi doream să mă atingi pentru că nu mă mai atinsesem demult, nici măcar cu un gând.

Îți vânam privirea, pentru că eu am refuzat să mă mai privesc.

Îmi doream să mă vezi, pentru că nu mă mai puteam vedea.

Îmi doream să aud vocea ta, pentru că la vocea mea eram demult surdă.

Visam să mă întregești pentru că nu știam cum să fiu întreagă.

Voiam să mă ajuți, pentru că nu mai știam cum să mă ajut.

Îmi doream respectul tău, pentru că demult nu mă mai respectam.

Îți doream iubirea...pentru că eu am uitat să mă iubesc.

Am uitat că trebuie să mă iubesc.

Am uitat de mine!

Ai reapărut în viața mea, și am știut că totul are un scop. 

Auzul vocii tale m-a rearuncat în haos.

Și eu care mă mințisem atât de frumos că am o viață în care „echilibrul” era cuvântul de ordine...

Mintea striga „de ce, de ce?”, singura tânguire pe care o știa manevra pe drumul sigur al victimizării.

Și atunci, sătulă de lamentări, am hotărât să dau ascultare sufletului.

„De ce?”, l-am întrebat pe Dumnezeu. Și mi-a răspuns :
„Află cine este el, pe cine reprezintă, și vei ști de ce”.

Cine este el?

„Dar cine ești tu?”, m-a întrebat o altă voce.

Chiar, cine sunt eu?

„Dar tu cine ești?”, am întrebat.

„Sunt cel ce încearcă, cel ce se îndoiește, cel ce te face să te îndoiești, sau multe alte nume . Rolul meu este să îți pun întrebări, să nasc îndoieli, să îți clatin credința”.

Am știut cu cine vorbeam, pentru că eram deja aruncată în abis. Cel negru, cel întunecat, cel din umbră. Dar nu-mi era frică.

„- De ce nu îmi este frică?

- Pentru că nu îți mai e frică de tine, iar asta înseamnă că ești pregătită.

- Dar noi, oamenii, te percepem ca rău, și există culte întregi în care ești înfierat.

- Da, pentru că așa vă percepeți voi, ca răi. Rolul meu este doar să vă fac să fiți siguri că vreți binele, fără nici un dubiu, fără nici o îndoială în suflet, nimic care să vă abată de la credința în Lumină. Dacă ți-e frică de mine, înseamnă că imaginea ta despre credință și lumină e distorsionată.

Sunt cel ce pune întrebări.

Sunt cel ce naște îndoieli.

Sunt cel care te face să te îndoiești.

Sunt cel ce încearcă să-ți distorsioneze lumea prin frici, pentru ca tu să-ți găsești curajul. Să-ți pună la încercare credința falsă, pentru a o găsi pe cea adevărată. Să-ți creeze iluzii, pentru a alege realitatea.

Sunt cel ce îți aduce în „dar” frica, disperarea, boala, invidia, îndoiala, necredința, ura, dezamăgirea, pentru ca tu să te ridici pe picioarele tale și să spui hotărât „NU!”.

Sunt cel ce încearcă, pentru ca tu să reușești!”

                                   

Și atunci am știut răspunsul la întrebarea pusă de Dumnezeu; am știut cine ești tu. 

Ești...EU!

Te iubesc, pentru că mă iubesc pe mine!

Nu am nevoie de tine, ci am nevoie de mine.

Nu te vreau pe tine, mă vreau pe mine.

Nu mai vreau nimic de la tine, acum știu ce vreau de la mine.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Te iubesc din tot sufletul!

Te eliberez!

Mulțumesc!

Mă iubesc din tot sufletul!

Mă eliberez!

Te îndemn să mă iubești pentru că sunt imaginea ta fidelă.

Te îndemn să te iubești.

Acesta este ADEVĂRUL, DRUMUL, VIAȚA!

Te iubesc!
Mă iubesc!

Mulțumesc!

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar

Arad, 04 ianuarie 2014

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2014/01/atunci-cand-m-am-iubit-pe-mine.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

LUNA PLINĂ A CRĂCIUNULUI

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

În fiecare lună calendaristică, Luna, sau astrul nopții, sau Selena, își face dansul în jurul Pământului, trecând prin toate fazele ei.

Despre Luna Plină sau Luna Nouă am auzit cu toții.

Dar în decembrie 2015, Luna Plină are o particularitate aparte.

Binețe, dragă cititorule!

Te invit să-mi fii alături pentru o poveste specială. 

Fă-te comod(ă), ia-ți un ceai cald, și hai să începem. Nu uita să pornești muzica.

                           

Cu toții știm sau am învățat câte ceva despre Lună și fazele ei cele mai importante, Luna Plină și Luna Nouă.

Mișcarea de revoluție a astrului nopții în jurul planetei noastre, Terra, durează aproximativ 29,5 zile, ceea ce înseamnă că atât îi trebuie Lunii pentru a reveni în același punct de plecare.

Atunci când, în dansul ei, Luna se interpune între Soare și Pământ, vorbim despre faza de LUNĂ NOUĂ. Atunci, satelitul planetei noastre nu poate fi văzut noaptea, ci doar ziua.

Când Pământul se interpune între astrul zilei și cel al nopții, vorbim despre faza de LUNĂ PLINĂ.

Eclipsele de lună au loc doar în faza de Lună Plină și se petrec aproximativ de două ori în fiecare an.

Eclipsa de soare estre precedată sau urmată la 2 săptămâni de o eclipsă de Lună.

Acestea sunt, în mare, câteva informații generale care te pot ajuta să înțelegi cele ce urmează.

Deci, în fiecare lună calendaristică avem și Lună Nouă și Lună Plină.

Că Luna are efecte asupra sănătății fizice, psihice, emoționale și spirituale, s-a observat încă din vremea babilonienilor, iar cercetările făcute de oamenii de știință în ultimele decenii au confirmat ceea ce se bănuia.

Se cunoaște foarte bine efectul Lunii asupra apelor mărilor și oceanelor, generându-se, astfel, mareea cu flux și reflux (creșterea și scăderea nivelului apei).

Aceste informații sunt vitale pentru cei care lucrează în domeniul navigației, și pot fi calculate foarte exact în funcție de zonele de pe glob și de fazele Lunii.

De ce vorbesc despre asta?

Deoarece la naștere corpul uman este alcătuit în proporție de 75% din apă, ajungând ca la maturitate să scadă la 55-60%.

Dacă apa mărilor și a oceanelor este influențată de fazele Lunii, de ce nu s-ar întâmpla același lucru cu apa din organe și din corpul nostru fizic?

Cea mai mare parte a apei nu se află în sânge, ci în interiorul celulelor.

Cele mai hidratate organe sunt rinichii, inima, plămânii și creierul, acestea fiind, deci, și cele mai sensibile și mai expuse efectului astrului nopții.

Se poate înțelege ușor de ce sănătatea și comportamentul nostru pot suferi modificări de-a lungul unei luni calendaristice. Explicația este dată de dinamica apei în interiorul celulelor, de „mareea” internă, de intrarea și ieșirea ei, ceea ce afectează schimbul ionic de substanțe nutritive.

Cu alte cuvinte, în anumite momente, comenzile sunt puțin încurcate, unele organe primesc mai mult, altele mai puțin decât au nevoie, ceea ce explică stările ciudate și schimbătoare. Pentru unii ele sunt imperceptibile, în timp ce pentru alții, mai sensibili, sunt neplăcute.

Tot aici amintesc ciclul menstrual lunar la femei, însoțit de o anumită sensibilitate și irascibilitate la nivel emoțional (deși, în ultimii ani s-a constatat prezența acelorași simptome și la bărbați :D )

În fiecare lună calendaristică avem, deci, o fază de Lună Plină și una de Lună Nouă.

Decembrie 2015 este puțin mai specială din acest punct de vedere.

Dacă faza de Lună Nouă a avut loc în ziua de 11, Luna Plină în decembrie 2015 coincide cu ziua celebrării nașterii pruncului Iisus.

Luna Plină din ziua de Crăciun mai poartă numele de LUNĂ RECE sau LUNA NOPȚII LUNGI, făcând referire la recentul Solstițiu de iarnă din 22 decembrie, când a fost cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi lumină din an. (https://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2015/12/solstitiul-de-iarna-renasterea-pasarii.html).

Ultima dată, Luna Plină s-a suprapus cu Crăciunul în anul 1977, iar următorul astfel de eveniment va mai avea loc peste 19 ani, adică în 2034.

Luna Plină are denumiri diferite în fiecare lună calendaristică.

Dacă în noiembrie se numește Luna Castorului, iar în ianuarie va fi Luna Lupului, în decembrie poartă numele de Lună Rece, ca reamintire a faptului că, în emisfera nordică, Soarele se află la cea mai mare distanță față de Pământ.

Simbolic, Luna Rece poate sugera găsirea altor surse pentru „încălzirea” spiritului, pentru alintarea sufletului folosind temperaturile înalte ale iubirii adevărate.

Dacă momentul Solstițiului de iarnă deschide calea oportunităților de schimbare, Luna Plină în ziua de Crăciun subliniază necesitatea regăsirii de sine prin reîntregirea noastră, prin recuperarea bucăților de suflet pe care le-am rătăcit sau le-am cedat de bună voie de-a lungul vieții.

Cercul perfect al Lunii Pline reamintește de întregul care suntem sau ar trebui să fim și de ÎNTREGUL din care facem parte.

Orice boală provine dintr-un suflet schilodit și un spirit uitat sau ignorat, efecte ale materializării excesive a vieții noastre.

Momentul Crăciunului, aflat în imediata apropiere de cel al Solstițiului, deschide larg porțile transformării personale și a transcenderii conștiinței umane.

Luna Plină aduce un plus de energie pentru a redeveni ceea ce am fost dintotdeauna și suntem: un întreg dintr-un ÎNTREG, Universul.

Sau putem considera toate aceste momente doar invenții ale celor cu capul în nori, și să profităm din plin de sărbători pentru a ne îndopa cu mâncare și băutură în exces, povestind apoi tuturor cât de evlavioși și credincioși suntem, iar celor de la spitalul de urgențe că nu am mâncat mai nimic.

Mâncare și băutură poți găsi în fiecare zi. Nu te ghiftuiești doar de sărbători, atunci doar nu o mai faci pe ascuns.

Alegerile în viață ne aparțin.

Noi alegem ce este mai important, dacă punem corpul mai presus de suflet, impulsul de moment mai presus de înțelepciune și vom opta pentru ce vom face în viitor.

Doar că asemenea „aglomerare” de momente catalizatoare pentru devenirea noastră și trezirea conștiinței sunt prea rare pentru a fi ignorate.

SOLSTIȚIUL DE IARNĂ + LUNA PLINĂ + CRĂCIUN

Profită și stai în liniște.

Roagă-te așa cum știi, dar fă-o din suflet nu din gură, în timp ce gândurile zboară în altă parte.

Încearcă să meditezi.

Ascultă muzica ce-ți place, citește ce vrei și fă-ți programul după cum îți dictează sufletul tău, nu voința altora.
Poți asculta sau reasculta chiar muzica pe care am atașat-o acestui material, fiind extraordinară pentru a-ți goli mintea de gălăgie.

În fond, despre tine este vorba, despre trăirile și principiile tale și nu ale altora.

Fă ce-ți place.

Plimbă-te, joacă-te și gândește-te la tine, cel/cea din viitor care este așa cum te vrei, cum te-ai visat. Dacă nu știi cum vrei să ajungi, cum crezi că vei reuși?

Vorbește cu tine, cel/cea din trecut și spune cele 4 formule magice:

„IARTĂ-MĂ pentru tot, pentru că nu te-am iubit, pentru că nu am crezut în tine, pentru că nu te-am apărat atunci când alții te-au atacat.

ÎȚI MULȚUMESC că m-ai adus până aici, pentru că fără acest trecut nu aș fi putut ajunge în acest moment al vieții mele.

TE IUBESC pentru ce ești

TE ELIBEREZ de frici, furii, frustrări”.

Poți spune asta în sinea ta până ce vei obține liniștea.

Îți pot povesti ce îmi spun mie când mă relaxez, când meditez.

Următorul text îmi aparține, nu l-am luat de nicăieri, ci l-am conceput pentru mine. Dacă te ajută, bine, dacă nu, concepe-ți tu unul.

„Eu sunt acum și aici. 
Nimic din trecutul meu nu mă mai reprezintă. 
Trăiesc în prezent, mă bucur și savurez orice moment petrecut cu mine însămi deoarece pot să mă observ, pot să mă înțeleg, pot să schimb ceea ce nu mă ajută și nu-mi mai folosește.

Nimeni nu poate face nimic în locul meu, și tot ceea ce sunt este rezultatul hotărârilor mele.

Mă accept așa cum sunt pentru că în fiecare moment al vieții sunt cea mai optimă variantă a mea.

Mulțumesc Universului pentru oportunități, Divinității pentru putere și mie pentru voință.

Totul stă în puterea mea pentru a (re)deveni ceea ce sunt eu, de fapt, în esență. Nu pot fi altceva decât ceea ce sunt!

Eu sunt ceea ce sunt! Eu sunt ceea ce sunt! Eu sunt ceea ce sunt!

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!”

Tu poți face ce vrei. Depinde ce destinație alegi pentru viața ta.

Hotărăște-te. Momentul e acum, iar ușile ți s-au deschis.

Să ai un Crăciun plin de liniște sufletească, de înțelepciune, de iubire și de încredere în tine însuți/însăți!

Binețe îți spun, dragă cititorule!

 dr. Edith Kadar 

Arad, 24 decembrie 2015

P.S. Am aruncat un ochi aici pentru a-ți da informații corecte:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Maree

http://www.descopera.ro/dnews/11724903-ne-nastem-apa-si-murim-pamant-la-nastere-corpul-uman-contine-75-apa

http://www.moonconnection.com/full-moon-names.phtml

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

Niciun fragment nu poate fi scos din text.

Prezentul articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/12/luna-plina-craciunului.html)

Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

VERBELE FIINȚĂRII NOASTRE

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *

A fi tu însuți este cel mai greu lucru; pentru că presupune să știi cine trebuie să fii, care este calea pe care o ai de urmat și ce metode rezonează cu devenirea ta.

A exista, a supraviețui, a fi - trei verbe care te pot descrie. Dar, oare, care te definește?

EXIȘTI deoarece părinții tăi au avut nevoie de o copie mult îmbunătățită a lor, care să știe să-și folosească abilitățile dobândite în alt mod decât ei, mai eficient, mai constructiv. Existența ta îmbracă fiecare moment cu trăirile și experiențele pe care le ai.

SUPRAVIEȚUIEȘTI atunci când îți duci traiul de la o zi la alta, convins(ă) fiind că nimic bun nu-ți mai poate aduce viața. Supraviețuiești lipsei de bucurie, încrâncenărilor, încăpățânărilor. Știi că supraviețuiești atunci când afirmi cu tărie că ziua de mâine nu-ți mai poate aduce nimic nou, că ești prea bătrân(ă) să mai trăiești bucurii.

EȘTI în momentul în care fiecare minut capătă consistență și formă, atunci când știi cine ești și cât valorezi. Atunci verbul „a fi” este însoțit de adjective: ești vesel, frumos, curios, liniștit, împlinit, fremătând a viață.

Existența este o condiție pentru a fi și a supraviețui. 

Exiști pentru a afla cine ești; altfel supraviețuiești un timp, apoi pleci pentru a te reîntoarce iar și a te reîntâlni cu tine, cu esența ta, cu menirea ta, cu drumul tău spre devenire.

Alege să ieși din modul „supraviețuire” pentru a fi tu cu adevărat, și a da existenței un sens.

Exiști. Dar ești sau doar supraviețuiești?

Binețe, dragă cititorule!

 dr. Edith Kadar
Arad, 17 decembrie 2015

            *    *    *    *    *    *    *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.

Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.  

Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CUVÂNT versus INTENȚIE

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *    * 

Cuvântul este rostit cu o intenție.

Fie vrei să transmiți ceva, să exprimi sau să ceri, cuvântul este instrumentul direct, practic, de comunicare cu cei din jur.

Dacă între cuvânt și intenție există o armonie, se creează o comunicare deschisă, lejeră, relaxantă.

Dacă, în schimb, ceea ce se spune este mult diferit de intenția cu care s-a creat și rostit cuvântul, apar blocaje în comunicare, conflictele.

Poți spune cuiva cuvinte frumoase, dar cu intenția de a manipula. 

Poți face complimente „izvorâte” din ură, ranchiună, pură răutate. Tot din aceleași intenții sau din frică poți rosti neadevăruri; multe și mari.

De exemplu, poți ascunde sentimentele frumoase din frica de a fi respins(ă) sau poți ascunde sentimente profunde de ură din furia trădării.

Dacă tot ceea ce vrei este să minți și să manipulezi, cuvintele pompoase nu pot acoperi intenția. 

Pentru că auditoriul reacționează la intenție, la ce e în spatele cuvintelor, nu la vorbele rostite.

Nu te mai mira dacă cei din jur reacționează la ceea ce spui, chiar dacă ai rostit lucruri (aparent) plăcute.

Verifică-ți intenția pentru că ea îți dă tonul vocii ce exprimă cuvintele, tonul „culorii” vorbelor rostite în orice împrejurare.

Așa măcar mai faci încă un pas pentru a te cunoaște pe tine.

Așa vei deveni atent(ă) la tine. Dacă vrei!

Binețe, dragă cititorule!

 dr. Edith Kadar
Arad, 09 decembrie 2015

FRICA DE MOARTE ÎMPIEDICĂ VIAȚA

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *

Ai observat că avem atât de multe frici încât acestea ne ocupă fiecare moment al vieții, fiecare respirație, fiecare locușor al celei mai profunde celulă a noastră?

Cea mai mare frică este cea de moarte. 

Indiferent că este vorba despre o amenințare directă, vizibilă, sau că este doar în imaginația noastră, frica de moarte, de extincție, de dispariție ca individ, distorsionează realitatea de zi cu zi, creând un viitor din ce în ce mai sumbru, mai lipsit de speranță, mai tern, mai limitativ.

Fiecare înțelege altceva prin frica de moarte.
Pentru unii, orice simptom, cât de mic, înseamnă vizită din partea celei cu coasa; pentru alții, auzul unui anumit diagnostic face legătura directă cu magazinul de pompe funebre. Unii consideră că a nu avea bani, a nu putea să-și plătească dările atunci când ei vor, activează o frică de moarte în viața lor.

Avem și expresii foarte plastice care exemplifică acest tip de teamă: „dacă nu reușesc să fac... o să mor!”; sau „să mor eu dacă nu voi....”; sau „acela/aia moare să afle adevărul, dar nu i-l spun, așa, de-al dracu'!”

Fără să ne dăm seama, cu sau fără voia noastră, frica de moarte devine un partener tăcut în viața și traiul nostru.
Chiar îi face din ce în ce mai mult loc, eliberând spațiu ocupat de viața, bucuriile și liniștea noastră sufletească.

Din prea multă frică de moarte ajungem să ne fie teamă să trăim.

Doar că frica de moarte este o plăsmuire a minții noastre. Știai asta, nu?

Deci, o plăsmuire, o himeră, poate să împiedice viața.

Interesant paradox!
Interesantă părere avem despre miliardele de ani de evoluție!

Și mai credem că le știm pe toate, nu?

Binețe, dragă cititorule!

Și, după ce ai citit cele de mai sus, mai ai la dispoziție 5 minute pentru a te lăsa purtat de...vântul eliberării de orice frici? (Vangelis - Will Of The Wind, din albumul Direct)

 dr. Edith Kadar
Arad, 02 decembrie 2015

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/01/jocul-de-omulatunci-cand-si-planetele.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CE SPUI ATUNCI CÂND VORBEȘTI?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *

Cuvintele sunt cărămizile comunicării, indiferent dacă în scris sau în vorbire.

Dar, e o mare deosebire între A VORBI, A SPUNE, A COMUNICA și ÎNȘIRA CUVINTE; deși sinonime în aparență, ca verbe, ca acțiune, diferă mult ca intenție.

A VORBI este actul de a înșirui cuvinte într-o anumită ordine, utilizând corzile vocale din laringe.
A SPUNE este verbul care împletește vorbirea cu intenția de a transmite ceva.
A COMUNICA încarcă cu suflet vorbirea cu intenție, spunerea.
A ÎNȘIRA CUVINTE reflectă vorbirea fără intenție, spunerea fără suflet, și se produce din automatismul minții de a nu tăcea.

Când vrem să transmitem ceva, VORBIM.
Când avem și mesaj și intenție, SPUNEM ceva.
Când ceea ce spunem și cui spunem sunt importante sufletului nostru, COMUNICĂM, ne deschidem celuilalt.
Iar când simțim că trebuie să vorbim doar pentru a nu tăcea, să spunem din larma minții, când nu ne interesează ce și dacă celălalt mai și răspunde, facem conversație goală de intenție, mesaj și suflet, adică ÎNȘIRĂM CUVINTE.

VORBEȘTE pentru a SPUNE ceva, COMUNICĂ pentru a asculta, nu ÎNȘIRA CUVINTE pe care nu le crezi.

Fii original(ă) și crede în ceea ce spui.
Altfel doar scandezi lozinci. Ca în perioada sărbătorilor.

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 30 noiembrie 2015

CURAJUL DE A FI NEÎNFRICAT(Ă)

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *    *     *     *     *     * 

Care este opusul fricii?

Curajul sau neînfricarea?

Sunt, aparent, același lucru, aceeași culoare, dar au nuanțe diferite.

Frica este o stare pe care o conștientizezi. Dar ce o face să existe și ce lipsește pentru ca frica să-i ocupe locul și să se manifeste?

Se spune că întunericul nu există ca atare, e doar lipsa luminii; ura este lipsa iubirii, iar tristețea apare atunci când lipsește bucuria, etc.

Și atunci, frica ce este, al cui loc îl „cucerește” prin lipsă?

Curajul este o acțiune conștientă, programată, calculată; se manifestă atunci când sesizezi situația care îți creează frică și vrei să ți-o depășești.
Deci, frica există dar te hotărăști să o înfrunți. Ai curajul să înfrunți o situație sau o persoană, îți faci curaj să înoți deși ți-e frică, etc.

Nesăbuirea este doar o nuanță a curajului, ce apare atunci când refuzi să iei în considerare riscurile.

Și atunci, cum se numește starea de lipsă a fricii, aceea în care situația sau persoana nu îți creează nicio reacție?

Neînfricarea presupune „luarea taurului de coarne” fără ca acel taur să-ți creeze vreo teamă. 

Copiii se nasc neînfricați deoarece nu cunosc termenul „frică”: se aruncă în apă fără probleme, pășesc în gol fără ezitare, se ridică după ce au căzut și merg mai departe. Până când adulții se hotărăsc să le sădească frica deoarece nu e posibil ca cineva să nu aibă angoase, nu-i așa?

Deci, te naști neînfricat(ă), cineva îți spune că acea stare nu e bună și că trebuie înlocuită cu frică. 

Până când ai curajul de a regăsi calea spre darul cu care te-ai născut: neînfricarea. 

Asta, dacă nu faci ceva nesăbuit, între timp, cum ar fi să asculți oameni stăpâniți de frică.

Te-ai născut neînfricat(ă), amintește-ți asta.
Reamintește-ți că fricile nu pot pune stăpânire pe tine decât dacă tu le permiți.

Dă la o parte cortina fricilor, și lasă să intre viața în sufletul tău.

Ai curajul de a fi neînfricat(ă)!

Binețe, cititorule!

 dr. Edith Kadar
Arad, 26 noiembrie 2015

GREȘEALA, „PROFESORUL” VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Nu-ți fie teamă că greșești în viață. E normal să nu-ți reușească totul din prima încercare.

Greșeala o vezi abia după ce a trecut momentul și compari rezultatul final cu ceea ce te-ai așteptat sau ți-a proiectat mintea. Dacă ele nu coincid, rezultatul e numit drept eroare sau greșeală.

Dar, te-ai gândit oare că acel final are ceva să te învețe?

Te oprești, de obicei, să vezi ce, de ce nu a ieșit cum ai vrut și când s-a produs schimbarea? 

Te-ai întrebat vreodată de ce tocmai acel rezultat a ieșit și nu altul?

Și dacă ai greșit de mai multe ori în viață, ți-a trecut, oare, prin minte că așteptările și proiecțiile tale nu ar fi în concordanță cu tine, cu devenirea ta, cu adevărata ta cale spre împlinire și desăvârșire?

În fond, „greșeala” e doar în ochii și mintea cuiva care se așteaptă să primească altceva decât a primit.

Nimic nu e greșit. Totul se întâmplă cu un scop: acela de a învăța o lecție.

Care e acea lecție?

Abia acum începe frumusețea vieții deoarece va trebui să stai, să observi, să înțelegi, să te observi, să te înțelegi.

Până atunci, toate sunt doar constatări, etichetări, interpretări, extrapolări.

Nu-ți fie teamă că greșești în viață. E normal să nu-ți reușească totul din prima încercare.

Și așa începe... viața adevărată!

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar 

Arad, 23 noiembrie 2015