Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Care este opusul fricii?
Curajul sau neînfricarea?
Sunt, aparent, același lucru, aceeași culoare, dar au nuanțe diferite.
Sunt, aparent, același lucru, aceeași culoare, dar au nuanțe diferite.
Frica este o stare pe care o conștientizezi. Dar ce o face să existe și ce lipsește pentru ca frica să-i ocupe locul și să se manifeste?
Se spune că întunericul nu există ca atare, e doar lipsa luminii; ura este lipsa iubirii, iar tristețea apare atunci când lipsește bucuria, etc.
Și atunci, frica ce este, al cui loc îl „cucerește” prin lipsă?
Curajul este o acțiune conștientă, programată, calculată; se manifestă atunci când sesizezi situația care îți creează frică și vrei să ți-o depășești.
Deci, frica există dar te hotărăști să o înfrunți. Ai curajul să înfrunți o situație sau o persoană, îți faci curaj să înoți deși ți-e frică, etc.
Deci, frica există dar te hotărăști să o înfrunți. Ai curajul să înfrunți o situație sau o persoană, îți faci curaj să înoți deși ți-e frică, etc.
Nesăbuirea este doar o nuanță a curajului, ce apare atunci când refuzi să iei în considerare riscurile.
Și atunci, cum se numește starea de lipsă a fricii, aceea în care situația sau persoana nu îți creează nicio reacție?
Neînfricarea presupune „luarea taurului de coarne” fără ca acel taur să-ți creeze vreo teamă.
Copiii se nasc neînfricați deoarece nu cunosc termenul „frică”: se aruncă în apă fără probleme, pășesc în gol fără ezitare, se ridică după ce au căzut și merg mai departe. Până când adulții se hotărăsc să le sădească frica deoarece nu e posibil ca cineva să nu aibă angoase, nu-i așa?
Deci, te naști neînfricat(ă), cineva îți spune că acea stare nu e bună și că trebuie înlocuită cu frică.
Până când ai curajul de a regăsi calea spre darul cu care te-ai născut: neînfricarea.
Asta, dacă nu faci ceva nesăbuit, între timp, cum ar fi să asculți oameni stăpâniți de frică.
Te-ai născut neînfricat(ă), amintește-ți asta.
Reamintește-ți că fricile nu pot pune stăpânire pe tine decât dacă tu le permiți.
Dă la o parte cortina fricilor, și lasă să intre viața în sufletul tău.
Ai curajul de a fi neînfricat(ă)!
Te-ai născut neînfricat(ă), amintește-ți asta.
Reamintește-ți că fricile nu pot pune stăpânire pe tine decât dacă tu le permiți.
Dă la o parte cortina fricilor, și lasă să intre viața în sufletul tău.
Ai curajul de a fi neînfricat(ă)!
Binețe, cititorule!
Arad, 26 noiembrie 2015
Copilul se naște neînfricat pentru că la naștere experiența lui de viață este egală cu zero. Frica, așa cum a fost lăsată de Natură, este un lucru bun în sine, pentru că este dată de instinctul de conservare.
RăspundețiȘtergereO relație armonioasă între experiența (aceea reală, trăită adânc), conștientizarea experienței și decizia acțiunii în pofida fricii este curaj.
Pervertirea instinctului de conservare însă prin tot soiul de construcții mentale artificiale este ceea ce duce la angoase.
Despre aceste construcții mentale artificiale te rog să ne povești data viitoare.
Cu mulțumiri,
Cristian Andreescu
Îți mulțumesc mult, Cristian! La fel simt și eu. Te-aș ruga să citești un material mai vechi al meu în care vorbesc despre ce spui. Mulțumesc!
Ștergerehttp://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2015/01/frica-subtilul-creator-al-vietii-tale.html
Mihai D. Vladimirescu-Arad 0745 663768,
RăspundețiȘtergereDoresc si ma rog pentru o lume unde raul nu exista si nici frica. Emotia iubirii este cea care zideste aceasta lume iar frica este un nonsens.
Mihai Draja Vladimirescu-Arad,
RăspundețiȘtergereEu inving frica cu emotia iubirii. In universal meu nu exista rau nici motive de frica.Este totusi o problema ca sunt etichetat "atipic". De aceea m-as feri sa ma identific.
O, da ! Mulțumesc, foarte frumos ! Nu în sensul de ”vai, ce frumos !”, ci în sensul de ”DA !” Este un răspuns peste măsura rugăminții mele din comentartiul anterior, o adevarată bucurie...
RăspundețiȘtergereCu urări de spor la scris (ceea ce văd că ai),
cu bine,
Cristian