COPILUL SEAMĂNĂ CU RELAȚIA DINTRE PĂRINȚI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Se spune că un copil nu seamănă cu părinții, el seamănă cu relația dintre părinții lui. 

Cu alte cuvinte copilul este într-un fel atunci când relația părinților este calmă, caldă și armonioasă, și în cu totul alt fel atunci când mama și tata sunt într-un război continuu. Și aici nu mă refer doar la aspectul fizic, ci și la caracter, la abilitățile pe care și le dezvoltă și la bagajul emoțional care îl ajută sau îl sabotează. 

Trăim într-o perioadă în care vechiul dispare și apare noul. Desigur, asta e valabil oricând, vei zice. Da, doar că acum ștergerea programelor vechi din familie e mai accelerată ca oricând. Referindu-ne strict la subiectul de acum, se poate vedea ușor că etalonul vechi de educație al copiilor nu mai este valabil la generațiile noi: din ce în ce mai multe cazuri de autism, ADHD, din ce în ce mai multe boli care în trecut nu atingeau copiii și adolescenții.

A da vina pe factorii externi, a arăta cu degetul către stres, genetica defectă moștenită întotdeauna de la celălalt, sistemul de educație plin de tare și altele, nu numai că nu rezolvă problemele ci chiar le amplifică. Cauza este întotdeauna interioară, la noi, în noi.

Deja știința a demonstrat că bagajul genetic pe care îl are omul este direct influențat de mediul în care crește, trăiește și se dezvoltă. Cu alte cuvinte, o persoană are o anumită predispoziție genetică într-un anumit mediu, dar dacă schimbă mediul, se schimbă predispoziția. 

Știința care demonstrează acest lucru se numește EPIGENETICĂ, este recunoscută și începe să fie acceptată și de către mințile mai reticente la nou. Desigur, vor mai fi conservatori care vor respinge dovezile științifice doar pe motiv că nu se potrivesc cu ceea ce au învățat și au auzit; iar aici nu mă refer doar la oamenii de știință, ci și la cei care nu au nicio cunoaștere în domeniu, niciun studiu, dar pot jura pe roșu că influența mediului asupra ADN-ului este o mare gogoriță. 

De aceea spuneam că trăim vremuri în care noul este atât de revoluționar încât nu lasă decât 2 variante: îl accepți, te adaptezi și te transformi, sau îl respingi și te afunzi în vechi pentru că asta este ceea ce cunoști și ceva nou îți creează disconfort. 

Copiii primesc materialul genetic de la mama și de la tata; dar și ei, la rândul lor, l-au primit de la părinții lor, aceștia de la părinții lor, ș.a.m.d. În ADN-ul ovulului și a spermatozoidului (care se întâlnesc pentru a crea o nouă ființă) se află înscrise toate programele după care au trăit strămoșii, bunicii și părinții. Deci copiii sunt deja programați cum să fie, cum să se manifeste. Un părinte fricos nu poate crea un copil armonios. Un părinte agresiv nu poate crea un copil calm și echilibrat. Copilul este rezultatul programelor din ADN care îl condiționează. De aceea se numesc PROGRAME. Ele programează! 

Un părinte cu programe distructive sau chiar cu lipsă de programe în ADN (de exemplu iubirea) nu poate transmite decât ceea ce are, nu ce spune că are. 

Totul este energie. Materialul genetic moștenit de la părinți este cel care determină cum să fie copilul, și va avea efect asupra lui chiar și atunci când el devine adult. Nu putem fi altceva decât mama și tata; și asta până când ne trezim și spunem „nu-mi place ce programe am, nu-mi place ce am devenit; pot deveni ce vreau eu, preiau eu frâiele vieții mele”. 

Că vrem sau nu, în această perioadă are loc o curățare masivă a programelor vechi din ADN-ul uman și a condiționărilor vechi de milenii. Și ce moment mai bun de nou început poate fi decât Luna Nouă din zodia corpului fizic - Taurul. 

Luna Nouă în Taur are loc la 30 aprilie, moment în care se va petrece și o Eclipsă de Soare.

Mai multe despre toate acestea te invit să afli urmărind emisiunea mea în direct de vineri, 29.04.2022, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/_26u7_Ff19g) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10222762529077456). 

Această emisiune este avanpremieră la atelierul din acest weekend pe tema relației părinte-copil (nu trebuie să ai copii, tu ești copilul cuiva, deci ești deja programat într-un anumit fel). Mai multe detalii și înscriere aici: https://alexaevent.ro/evenimente/seminar-online-relatia-parinte-copil-cu-dr-edith-kadar-2022/

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la nou!

Edith Kadar 

Arad, 29 aprilie 2022

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/04/copilul-seamana-cu-relatia-dintre.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DE CE LUCRURILE NU VOR PUTEA FI NICIODATĂ CA „ÎNAINTE”

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Am pus cuvântul înainte în ghilimele pentru a se înțelege că vorbim despre o stare/situație care este valabilă oricând, în orice condiții, oricui, și că nu mă adresez doar acestor timpuri.

Nimic nu este nou, lucrurile se repetă de-a lungul timpului. Noi sunt doar oamenii care află că tot ce trăiesc și experimentează s-a mai întâmplat de câteva ori de-a lungul istoriei. Care istorie este scrisă de învingători, după cum spunea și Winston Churchill. Cu alte cuvinte noi știm despre trecut doar ce ne-au scris cei care au câștigat, și știm prea puțin despre povestea celorlalți, a celor învinși. 

Orice lucru are un sfârșit, indiferent că este perceput ca bine sau ca rău. Ceea ce pentru unii este rău, este perceput de alții ca bine. Un război de orice fel este rău pentru oameni, dar este foarte bun pentru o mână de oameni care au doar de câștigat din asta. Deschiderea spirituală este foarte benefică pentru cei care o practică, dar este dăunătoare pentru cei care pierd controlul asupra celor care înțeleg libertatea. 

Lucrurile nu se sfârșesc pentru a fi noi pedepsiți de cineva, ci pentru că totul în jur se schimbă. Un anotimp se termină și începe altul, și altul; același anotimp nu va mai fi la fel anii următori pentru că nici noi nu mai suntem la fel. 

Schimbarea este obligatorie pentru evoluție, altfel apare stagnarea și moartea. Oamenii care se încăpățânează să rămână în aceeași stare, cu aceleași concepții învechite, sunt cei care vor suferi cel mai mult când schimbarea a tot ce este în jur îi ia pe sus și îi trage în vârtejul noului. 

Când o societate devine prea comodă și crede că totul va rămâne neschimbat, se creează premisele unei schimbări forțate, indiferent că vorbim despre război, pandemie, cataclisme naturale, etc. De ce? Pentru că energia nu mai circulă, se acumulează și va trebui să iasă pe undeva exploziv. 

Lucrurile se schimbă, vrem-nu vrem, iar Universului nu-i pasă dacă suntem de acord cu schimbarea sau nu. Noul va câștiga întotdeauna în fața vechiului, iar prezentul va avea prioritate în fața trecutului. Ideea este că și dacă vrem și dacă nu, schimbarea are loc. De aceea lucrurile nu mai au cum să fie ca înainte, nu se poate, pentru că nici noi nu mai suntem la fel ca acum doi ani dau zece ani, sau 30 de ani. 

Un astfel de moment de cotitură va fi în data de 18 ianuarie 2022 când vor avea loc câteva evenimente astrale importante (indiferent că tu ești de acord cu asta sau nu): Luna Plină în Rac, intrarea liniei destinului pe axa Taur-Scorpion, ieșirea planetei Uranus (noul, surpriza) din mișcare retrogradă, opoziția Lunii pline cu planeta dezintegrării, Pluto, etc. 

Despre toate acestea și ce înseamnă ele voi vorbi într-o emisiune în direct transmisă luni, 17.01.2022 pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/Tqg01cUZ8LA) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10222276627170212) cu începere de la ora 20.30. Doar dă clic pe una dintre opțiuni la ora anunțată. 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om deschis la minte!

Edith Kadar 

Arad, 17 ianuarie 2022

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2022/01/de-ce-lucrurile-nu-vor-putea-fi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

La mulți ani, IOAN! (semnificația numelui și menire)

Binețe, dragă cititorule!

A doua zi după Bobotează este o altă sărbătoare importantă: este cinstit Ioan Botezătorul.

Cu această ocazie, toți cei care poartă numele Ioan și derivatele lui își serbează onomastica.

Dar, te-ai gândit care este semnificația acestui nume?

IOAN derivă din YOCHANAN în ebraică, adaptat de greci în IOANNES (IOHANNES în latină), și înseamnă GRAȚIA, FAVOAREA LUI DUMNEZEU.

Persoana care primește acest nume (sau una din variante) la naștere este menită să aducă lumina, grația divină într-o familie în care aceasta a fost uitată, dată la o parte, sau privită ca neimportantă față de plăcerile lumești.

Copilul ce va purta acest nume vine ca un favor, ca o îndeplinire a unei dorințe adânci și vechi și este așteptat și dorit cu înfrigurare și speranță de cel puțin un membru al familiei, cel/cea care a sugerat numele. 

IOAN este un cadou pentru familie din partea divinității, un răspuns la rugăciunile cuiva a cărui/cărei părere a fost ignorată.

Venirea pe lume a unui copil ce poartă acest nume este confirmarea că rugile de curățire, purificare și binecuvântare pentru familie au fost auzite, iar lumina divină a fost trimisă ca o favoare sub forma pruncului așteptat, Ioan.

Persoanele ce poartă acest nume sunt menite să aibă un alt grad de înțelegere și relaționare cu Dumnezeu decât alți membri ai familiei, transmițând mai departe semnificațiile tainice și celor care au uitat de ele.

Aceasta este semnificația numelui, dar, bineînțeles, nu toți cei ce îl poartă sunt așa cum le-a fost menit.

Un IOAN care nu se ridică la nivelul vibrației numelui este o persoană care nu se iubește, nu știe cum să iubească și să comunice cu cei din jur pentru a nu se simți singur și izolat într-o mare de oameni. 

Purtătorii acestui nume sunt predispuși la probleme de tensiune arterială, de circulație, afecțiuni cardiace, retenție de apă, boli ale rinichilor și aparatului urinar, probleme digestive, dureri de oase, anemii sau depresii.

Și toate acestea pentru că, în loc să aducă lumina în familie, membrii acesteia au reușit să o neglijeze, ceea ce duce la blocaje profunde.

Ioan Botezătorul a fost cel care a anunțat oamenii că Dumnezeu își trimite grația, favoarea, binecuvântarea sub forma fiului său, Iisus (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/01/boboteaza-semnificatie-si-simboluri.html).

Dragă IOAN, IOANA, ION, IONEL, IONELA, OANA, ONUȚA, IONUȚ, NELU, NELA, GIANINA, GIOVANNI, IVAN, JANOS, JANIKA, JOHANN, JOHANNA, JANA, JANINA, JEAN, JEANA, JUAN, JOHN, IANIS, YANNIS, 

îți urez să ai o viață plină de lumină, să reușești tot ceea ce ți-ai propus pentru a fi un exemplu pentru  toți cei apropiați ție. 

Să ai forța de a fi lumină călăuzitoare pentru alții, indiferent de piedicile pe care le întâlnești pe drumul vieții.

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ! 

Binețe ție, dragă cititor!

Edith Elisabeta Kadar 

Arad, 07 ianuarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/01/numele-ioan-semnificatie.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

FII FERICIT CU TINE ȘI ÎN FIECARE ZI VA FI CRĂCIUNUL

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Crăciunul este despre nașterea Omului, adică a omului care poartă în el Lumină divină.

Iisus ne-a arătat cum să facem pentru a aprinde fiecare dintre noi lumina dinlăuntru pe care o avem cu toții de la Dumnezeu. Oamenii au fost cei ce ne-au convins că nu putem fi fiii și fiicele lui Dumnezeu, că suntem prea păcătoși pentru a mai încerca. Și atunci am acceptat că noi nu merităm nimic din ce ne poate reaminti că suntem semințe divine și că am fost creați nu numai după chipul și asemănarea Lui ci și din Esența Lui.

Avem în noi toată informația, dar, în timp, am fost convinși că ceea ce simțim nu este de la Dumnezeu, ci ni s-a prezentat un antagonist al Lui: Satan, dracu, sau cum i s-o mai spune.

Am fost convinși că informația divină o putem primi cu țârâita de la anumiți oameni doar dacă suntem cuminți și facem ce ni se spune de către cei ce susțin că știu mai bine decât noi ce este bine pentru noi.

Ni se spune că a încerca să îl cunoaștem personal  pe Dumnezeu și să reaprindem în noi Lumina este blasfemie. 

Și asa, încetul cu încetul, ni s-a șters din memoria ancestrală că suntem puternici și plini de lumină, și am fost programați că suntem păcătoși și că nu merităm nimic bun, doar pedeapsă.

Am fost învățați că a sta în situații sau în relații toxice este voia lui Dumnezeu (doar asta e crucea, nu?), iar a ne da voie să facem tot ce ne aduce bucurie și fericire este de la dracu.

Suntem programați de mici să ne comparăm între noi și să ne raportăm la niște standarde greu de atins. De ce? Pentru că un om puternic, care își cunoaște valoarea, care știe că Dumnezeu este Lumină, Pace, Armonie și Iubire, nu poate fi condus, programat, manipulat.

Și din când în când ni se dă posibilitatea să sărbătorim esența noastră divină prin Crăciun și Paște. Doar că și acestea au fost comercializate excesiv: la Crăciun se preamărește Moșul, cadourile, cumpărăturile, mâncarea, și nu nașterea Luminii christice; iar de Paște căutăm ouăle colorate ale unui iepuraș în loc să ne concentrăm pe șansa de a renaște, de a reînvia din propria cenușă.

Nici măcar nu ne mai dăm seama că am ajuns să credem într-o divinitate care ne pedepsește, care se răzbună, care ne trimite boli, nenorociri și necazuri pentru că am păcătuit, și nu în cea plină de Iubire. Cu ce am păcătuit? Păi cu ce ne spun tot oamenii, că doar ei ne spun să nu creăm o relație personală cu Dumnezeu. 

Cei care cred într-un dumnezeu impus și creat după chipul și asemănarea omului (gelos, răutăcios, etc) sunt ușor de ținut în frâu cu amenințarea iadului după moarte. Iar pentru unii este atât de mare frica încât uită să mai trăiască în ACUM, în prezent, și să lase la o parte frica de un viitor impus de alții.

Cei care cred în Lumina divină și știu că ea se află în ei sunt considerați oi negre, rebeli, păcătoși pentru că îndrăznesc să trăiască și să se bucure. 

Nu există întuneric, e doar absența luminii.

Nu există ură, ci doar absența toleranței. 

Nu există frică, ci doar absența iubirii.

Dracul este doar absența lui Dumnezeu din fiecare moment al vieții noastre. 

Crăciunul este momentul în care să ne reamintim că suntem ființe divine și că avem în noi Lumina lui Dumnezeu. Dar pentru asta e nevoie să stăm în liniște și să rămânem cu noi înșine. În loc de asta ieșim și chefuim lângă un brad a cărui semnificație am uitat-o, și alegem gălăgia exterioară pentru că nu prea știm ce să facem cu liniștea și pacea din noi. 

Alegerea ne aparține: alegem să onorăm Christul lăuntric sau o sărbătoare comercială?

Omule, degeaba sunt sărbătorile fericite dacă tu ești plin de frici. Găsește în tine Lumina, și fiecare zi va deveni o Sărbătoare. 

Îți doresc să găsești fericirea și pacea pe care le urezi altora pe facebook. 

Îți urez să îți placă de tine la fel de mult cât declari că îți plac ceilalți. 

Fii înțelept și nu uita: raiul și iadul sunt în fiecare dintre noi, și noi hrănim aceste „locuri” cu energie negativă sau pozitivă.

Fii bine cu tine, OM în Lumină!

Binețe ție!

Edith Kadar

Arad, 24 decembrie 2021

 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/12/fii-fericit-cu-tine-si-fiecare-zi-va-fi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SPUNE-MI CE RELAȚII AI CA SĂ-ȚI SPUN CINE EȘTI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Ne-am obișnuit să avem păreri despre oamenii pe care îi întâlnim sau despre care auzim. Putem spune că sunt frumoși, deștepți, că ne face plăcere prezența lor, sau că sunt proști, inculți, tâmpiți, nebuni, etc. 

Dar oare părerea pe care o avem despre semeni dă calitatea relațiilor sau calitatea relațiilor stabilește părerea despre cei din jur?

Ce ne face să spunem despre oameni că sunt așa cum îi descriem? Cât de bine îi cunoaștem pe acei oameni încât să formulăm păreri tranșante, sigure, fără de tăgadă? 

Când spunem că cineva e prost sau tâmpit sau incompetent, pe ce criterii ne bazăm? Cât de des i-am văzut pe acei oameni că știm că nu mai merită nicio șansă sau că trebuie condamnați definitiv? Care este etalonul după care stabilim că cineva este într-un anumit fel? E prost față de cine? E gras(ă) în comparație cu cine? E bătrân(ă) comparativ cu ce sau cine? 

Și de unde împrumutăm aceste criterii de apreciere? Cine ne-a învățat să vedem doar frumosul sau doar urâtul din cei întâlniți? Și oare de ce nu putem vedea că părerile pe care ni le formăm sunt, de cele mai multe ori, învățate de la alții ca niște programe de viață și că nu sunt ale noastre?

Și dacă oamenii sunt așa cum îi catalogăm, ce calitate au relațiile pe care le stabilim cu ei? 

Atenție! Când spun RELAȚII nu mă refer doar la cele de cuplu, ci la tot ce înseamnă interacțiune umană. 

Ce ne face atât de siguri că un om este DOAR așa cum l-am descris și nu altfel? E convenabil? Astfel putem da vina pe calitatea „slabă” a oamenilor ce ne calcă pragul vieții? 

Și ce spune despre noi faptul că avem doar vorbe urâte și aprecieri negative față de ceilalți? Ne face asta mai speciali? Suntem noi mai buni dacă toți ceilalți sunt răi sau proști? Cât de pozitivi și de iubitori suntem (CU ADEVĂRAT!) dacă nu putem vedea decât negativul și urâtul din celălalt?

Părerea pe care ne-o facem despre ceilalți dictează calitatea relațiilor pe care le stabilim. 

Dacă ceilalți sunt plini de defecte în ochii noștri, cât de armonioase pot fi relațiile fie ele de colegialitate, prietenie, vecinătate, familiale sau de cuplu?

Dacă celălalt e urât, gras și leneș (de exemplu), cât de frumoși putem fi noi pe dinăuntru? 

Cum am putea noi vedea altceva la celălalt decât ceea ce este în interiorul nostru? Dacă noi ne credem frumoși, deștepți și talentați, cum se face că nu putem vedea și la alții cu ceea ce ne lăudăm noi? E posibil să denigrăm pe toată lumea ca să nu ne mai fim singuri în devalorizarea pe care o simțim?

Calitatea relațiilor de orice fel din viața noastră reflectă calitatea pe care simțim în adâncul nostru că o avem (dar o ascundem, de cele mai multe ori).

Relațiile tensionate oglindesc tensiune interioară permanentă. 

Relațiile toxice reflectă toxicitatea din noi.

Relațiile armonioase arată armonia la care am ajuns la un moment dat. 

Relațiile sunt adevărata noastră oglindă. 

Mai multe despre acest subiect voi povesti în cadrul unei emisiuni transmisă în direct vineri, 22 octombrie 2021 pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/10pSSzq3zrQ) și pe pagina mea Facebook, (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10221827341298346) cu începere de la ora 20.30 (ora României).

Această emisiune este o avanpremieră la atelierul pe care îl voi susține la acest sfârșit de săptămână online. Detalii aici: https://alexaevent.ro/evenimente/relatiile-calea-spre-cunoastea-de-sine-cu-dr-edith-kadar-seminar-online/.

Te aștept cu drag. 

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 21 octombrie 2021

 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/10/spune-mi-ce-relatii-ai-ca-sa-ti-spun.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DACĂ NU TRĂIEȘTI PENTRU TINE, VEI FI SLUGA ALTUIA

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

DACĂ NU TRĂIEȘTI PENTRU TINE, VEI FI SLUGA ALTUIA Că majoritatea dintre noi nu trăim pentru noi ci pentru a da bine în fața celorlalți, se știe, dar nu toți recunoaștem. Ne petrecem o parte importantă din timp încercând să ne comportăm așa cum credem noi că ar vrea alții să ne comportăm, și nu cum simțim. Suntem programați din copilărie să fim cuminți și respectuoși, fără să ni se spună însă și ce înseamnă asta. Iar noi ne dezvoltăm un comportament de bâjbâială și de făcut presupuneri inutile: „oare e bine să zic și să fac asta?... ce-o să zică lumea?... stai, așa nu e bine, că uite că nu e amabil și drăguț omul cu mine... să încerc altfel.. aha, uite că devine amabil... deci așa trebuie să fac... dar mie nu-mi place... aaa, ce importanță are, rezolv problema... dar de ce la celălalt nu merge aceeași strategie?... ok, hai să încerc altceva...”. Și încetul cu încetul ne transformăm în actori care interpretează diferite roluri în funcție de interes și de om. Problema este că noi ne compunem diferite măști și comportamente în funcție de ceea ce credem noi că este omul întâlnit și prea puțin ne interesează cum este el cu adevărat. Adică de ce ne-am încărca memoria și timpul să aflăm despre traumele și bucuriile celor de la care avem nevoie de servicii, nu? Nici pe alții nu-i interesează de noi, deci de ce am fi noi altfel. Doar că nouă nu ne place și ne afectează profund atunci când cineva ne tratează nedrept și își face o idee greșită despre ce suntem și ce gândim. Am vrea ca ceilalți să ne cunoască, să ne înțeleagă, și nu înțelegem că ceea ce primim este rezultatul direct a ceea ce dăm: legea cauzei și efectului. Dacă am fi sinceri și deschiși, am atrage oameni sinceri și deschiși. Cu cât ne mințim mai mult, cu atât atragem mai mulți mincinoși în viața noastră. Desigur, noi știm toate astea. În teorie, că în practică aplicăm în funcție de interes. Ne prefacem că uităm pentru ca atunci când avem nevoie să ne putem da pușcați și trosc, victimizarea. Ne comportăm cu ceilalți și suntem așa cum credem noi că ar vrea ei să fim și așa cum presupunem noi că sunt ei. În loc să încercăm să îi cunoaștem, să înțelegem ce se ascunde în spatele comportamentelor celor cu care avem de-a face, începem să „croșetăm” scenarii despre cum ar trebui ei să fie, să facă și să se comporte pentru ca noi să fim fericiți. Și ne comportăm cu persoana pe care ne-am imaginat-o, nu cu cea reală. Și dacă oamenii îndrăznesc să iasă din scenariul creat în creierul capului nostru, vai de capul lor! Jihadul se dezlănțuie și începe judecarea și condamnarea celor care au îndrăznit să fie altfel decât ne-am imaginat. De ce facem asta? Pentru că la fel ni s-a făcut și nouă, iar noi credem că toată lumea funcționează identic cu a noastră. Credem că așa cum facem și gândim noi fac și ceilalți. Dacă ni s-a cerut să arătăm impecabil și am fost des admonestați în acest sens, așa le vom face și noi celorlalți, doar așa e etalonul. Dacă am fost obligați să vorbim frumos cu oameni care ne displăceau, avem aceeași pretenție de la toți cei care ne calcă pragul vieții. Și uite așa, în loc să fim noi, cei originali și asumați, ne irosim mare parte din timp și energie pentru a compune personaje pentru fiecare om întâlnit. Înseamnă asta că ne iubim noi pe noi? NU! Înseamnă că ne îngropăm sub mormanul de măști pe care ni le punem încercând să dăm bine și să obținem aprobarea, aprecierea și validarea străinilor de viața noastră. Ne face asta stăpâni pe noi? NU! Ne transformăm în slugile celorlalți, doar nu mai trăim pentru noi ci pentru a face pe plac celorlalți. Și ce mecanism se dezvoltă în situația în care atenția și energia merg pe părerea altora? CONTROLUL. Oamenii maniaci ai controlului sunt cei care au uitat cine sunt cu adevărat și pentru care întreaga viață se derulează doar pentru a aranja lucrurile așa cum cred/vor ei. Sclavi ai celorlalți, ei vor sfârși epuizați și bolnavi. Despre efectele pe care le produce uitatul și ignorarea se sine dar și trăirea pentru alții voi vorbi vineri, 08 octombrie 2021, de la ora 20.30 (ora României) într-o emisiune live transmisă pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/ttg59IJrHVc) și pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10221765825960501). Te aștept cu drag. Binețe, Om asumat! Edith Kadar

Edith Kadar 

Arad, 08.10.2021 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/10/daca-nu-traiesti-pentru-tine-vei-fi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

OBIECTELE ȘI OBICEIURILE VECHI NE ÎMPIEDICĂ SĂ TRĂIM ÎN PREZENT

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale.

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 * * * * * * * 

Că unii dintre noi suntem atașați de obiecte la care ținem mult și de care ne despărțim foarte greu, e adevărat. Ele ne amintesc de o perioadă din trecutul nostru la care ne conectăm cu drag prin intermediul acelor lucruri.
Indiferent că este vorba despre jucării sau păpușele primite în dar de la persoane foarte dragi, despre haine sau alte obiecte pe care ni le-am cumpărat într-o perioadă în care simțeam că suntem liberi și fericiți, acele lucruri devin parte integrantă din viața noastră, din noi, și le păstrăm chiar dacă renovăm casa de câteva ori sau ne mutăm.

Când în viață ni se întâmplă un eveniment negativ, ne grăbim să scăpăm de tot ce ne-ar putea aminti de acel moment nefast.
Când în viața noastră au loc evenimente frumoase, ele merită să fie însemnate în cartea vieții noastre, iar obiectele de atunci sunt martorii tăcuți și dovezile că ni s-a întâmplat ceva frumos. O ceșcuță din copilărie de la bunica preferată, sau o bijuterie de la o persoană importantă, rochia și buchetul de mireasă, cravata de la tata, vase primite cadou de la mama; toate acestea sunt dovezi ale unei perioade în care ne-am simțit liberi și am putut fi noi înșine, fără măștile pe care ni le-am pus ulterior pentru a fi acceptați de societate.

Obiectele vechi sunt cele care ne ajută se ne refugiem în trecutul nostru plăcut; sunt ca un fel de mijloc care ne transportă acolo unde a fost cald și bine. Iar tot ce evocă ceva neplăcut, un eveniment tragic, este repede îndepărtat.

Dar ce se întâmplă atunci când refugiul în trecut devine un „sport” mai des practicat decât trăirea în prezent și asumarea a ceea ce suntem? Ne înconjurăm de lucruri vechi cărora nu le dăm drumul.
Nu aruncăm ce avem de la cei dragi care nu mai sunt printre noi pentru că asta ne-ar face să acceptăm moartea lor, iar noi am amânat atât de mult asta. Nu aruncăm hainele vechi pentru că „poate mai trebuie... poate le mai port... poate dacă slăbesc...”.

Și uite așa ne raportăm doar la cine am fost în trecut și refuzăm să acceptăm că în prezent este altceva, noi suntem alții. Dar oare cine suntem? Putem face față prezentului? Nu ar fi mai bine să rămânem în trecut, acolo unde știm cine suntem și ce avem, decât să facem față momentului prezent?

Și dacă păstrăm atâtea amintiri, obiecte, lucruri din trecut dintr-un fel de loialitate față de cine am fost, asta nu înseamnă că și obiceiurile și gândirea noastră sunt la fel de învechite? Oh, ba da, și asta înseamnă că refuzăm să creștem, să ne maturizăm și să acceptăm prezentul, să acceptăm ce ne aduce el și să ne adaptăm timpurilor noi.

Cu cât ne este mai frică de viitor, de necunoscut, cu atât mai multe atașamente avem față de obiecte, oameni și locuri.

Binețe, Om trăitor în ACUM!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 24.09.2021

https://youtube.com/live/sVsoMVxmWT0

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/09/obiectele-si-obiceiurile-vechi-ne.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Că unii dintre noi suntem atașați de obiecte la care ținem mult și de care ne despărțim foarte greu, e adevărat. Ele ne amintesc de o perioadă din trecutul nostru la care ne conectăm cu drag prin intermediul acelor lucruri. 

Indiferent că este vorba despre jucării sau păpușele primite în dar de la persoane foarte dragi, despre haine sau alte obiecte pe care ni le-am cumpărat într-o perioadă în care simțeam că suntem liberi și fericiți, acele lucruri devin parte integrantă din viața noastră, din noi, și le păstrăm chiar renovăm casa de câteva ori sau ne mutăm.

Când în viață ni se întâmplă un eveniment negativ, ne grăbim să scăpăm de tot ce ne-ar putea aminti de acel moment nefast. 

Când în viața noastră au loc evenimente frumoase, ele merită să fie însemnate în cartea vieții noastre, iar obiectele de atunci sunt martorii tăcuți și dovezile că ni s-a întâmplat ceva frumos. O ceșcuță din copilărie de la bunica preferată, sau o bijuterie de la o persoană importantă, rochia și buchetul de mireasă, cravata de la tata, vase primite cadou de la mama; toate acestea sunt dovezi ale unei perioade în care ne-am simțit liberi și am putut fi noi înșine, fără măștile pe care ni le-am pus ulterior pentru a fi acceptați de societate. 

Obiectele vechi sunt cele care ne ajută se ne refugiem în trecutul nostru plăcut; sunt ca un fel de mijloc care ne transportă acolo unde a fost cald și bine. Iar tot ce evocă ceva neplăcut, un eveniment tragic, este repede îndepărtat. 

Dar ce se întâmplă atunci când refugiul în trecut devine un „sport” mai des practicat decât trăirea în prezent și asumarea a ceea ce suntem? Ne înconjurăm de lucruri vechi cărora nu le dăm drumul. 

Nu aruncăm ce avem de la cei dragi care nu mai sunt printre noi pentru că asta ne-ar face să acceptăm moartea lor, iar noi am amânat atât de mult asta. Nu aruncăm hainele vechi pentru că „poate mai trebuie... poate le mai port... poate dacă slăbesc...”. 

Și uite așa ne raportăm doar la cine am fost în trecut și refuzăm să acceptăm că în prezent este altceva, noi suntem alții. Dar oare cine suntem? Putem face față prezentului? Nu ar fi mai bine să rămânem în trecut, acolo unde știm cine suntem și ce avem, decât să facem față momentului prezent? 

Și dacă păstrăm atâtea amintiri, obiecte, lucruri din trecut dintr-un fel de loialitate față de cine am fost, asta nu înseamnă că și obiceiurile și gândirea noastră sunt la fel de învechite? Oh, ba da, și asta înseamnă că refuzăm să creștem, să ne maturizăm și să acceptăm prezentul, să acceptăm ce ne aduce el și să ne adaptăm timpurilor noi. 

Cu cât ne este mai frică de viitor, de necunoscut, cu atât mai multe atașamente avem față de obiecte, oameni și locuri. 

Despre atașamentul de trecut și programele moștenite din familie voi vorbi într-o emisiune în direct transmisă vineri, 24 septembrie, seara de la ora 20.30 (ora României) pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10221700889417128)  și canalul meu YouTube (https://youtu.be/sVsoMVxmWT0). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om trăitor în ACUM!

Edith Kadar  

Arad, 24 septembrie 2021

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/09/schimba-te-pe-tine-iar-lumea-ta-se-va.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

IUBIREA și ȘANTAJUL EMOȚIONAL

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 * * * * * * * 

Despre iubire se poate vorbi la nesfârșit. În teorie. Că practica ne cam omoară, după cum se poate lesne observa dacă aruncăm un ochi la ce se întâmplă în aceste timpuri.

Unii cred că iubirea este atunci când pot să dăruiască totul până la sacrificiu, fără a primi ceva în schimb. Alții zic că iubirea e atunci când li se demonstrează prin daruri și împliniri de dorințe de către ceilalți.
Unii zic că e simțire, alții spun că ține de partea materială.
Unii, care au citit câteva cărți și au făcut câteva cursuri, vin și spun că iubirea este Dumnezeu. Așa este; depinde cum este Dumnezeu în viziunea lor. Alții spun că nu există iubire fără dovezi, și le cer de fiecare dată.

Ideea este că nu există o definiție unică pentru iubire; cam fiecare vorbește despre ea așa cum o înțelege, cum i s-a explicat și cum a văzut acasă sau/și în filme.

Indiferent ce crede fiecare că este iubirea, e clar că ea, iubirea, este folosită des pentru a manipula și șantaja persoanele din jur.

„Dacă nu faci/nu-mi dai, înseamnă că nu mă iubești”.
„Dacă nu vorbești frumos cu mine, voi pleca și te voi lăsa singur(ă)!”
„Am crezut că mă iubești, dar văd că nu, pentru că nu te comporți cum vreau eu”.
„M-ai făcut de rușine cu comportamentul tău, acum nu mai pot da ochii cu oamenii”.
„Numai din cauza ta am viața nenorocită și tristă pe care o am”.

Acestea sunt doar câteva dintre formulările care denotă o iubire plină de defecte.
Acesta este șantajul emoțional, și este apanajul iubirii pline de condiții. Îl întâlnim din frageda pruncie când bebe mic realizează că dacă plânge va primi ceva. Apoi în copilărie apare condiționarea la greu din partea familiei să nu ne facem părinții de râs, să ne comportăm frumos, să îi facem mândri.
Acesta devine un program de comportament care, dacă nu este oprit, ne va conduce întreaga viață.
Și uite așa ajungem să condiționăm și să fim condiționați, și să considerăm că asta înseamnă iubire.

Ce tip de „iubire” este șantajul emoțional? Tipul care aduce nefericire, ură, intoleranță, ranchiună, vinovăție, rușine, etc. Ori astea nu au nicio legătură cu adevărata iubire. Iar în lipsa unei iubiri reale, omul se îmbolnăvește și moare.

Binețe îți dau, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 20.09.2021

 

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.