FĂRĂ ECHILIBRU NU EXISTĂ VIAȚĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Că în viață e nevoie de echilibru, se știe. În teorie, că dacă ne uităm la practica aplicată în viața multora dă cu virgulă.

Unii sunt prea furioși și nu mai lasă loc la contrast, la bucurie. 

Alții sunt mult preafericiți, dacă ar fi să ne luăm după postările lor frecvente în care își preamăresc lumina orbitoare a spiritului trezit; atât de (declarat) fericiți încât au uitat că întunericul din ei nu a plecat nicăieri si așteaptă răbdător să îi vină momentul și să erupă.

Echilibrul în viață nu înseamnă să te arăți fericit, să pozezi și să postezi echilibrul tău controlat până în cele mai mici amănunte. 

Echilibrul în viață nu are nimic a face cu ceea ce vrei să pari în ochii celorlalți, ci cu ceea ce există în mod real în viața și în sufletul tău.

Când vorbim despre  echilibru, vorbim despre două sau mai multe părți, aspecte care e nevoie să coexiste în cantități egale. Unde există întuneric va fi și lumină, chiar dacă nu se văd deodată cele două aspecte. Dacă nu ar exista întunericul, nu am observa lumina, am considera că e ceva normal; dacă nu ar exista frigul, nu am aprecia căldura; dacă nu ar exista suferința cum am putea să ne bucurăm de starea de bine?

Peste tot e nevoie de echilibru, indiferent că vorbim despre om, societate, planetă, Univers. Când acest echilibru dispare iar una dintre părți devine predominantă, încep să apară poblemele și tot ce se va întâmpla din acest moment va avea menirea să readucă cealalt   parte înapoi pentru a reface întregul.

Nu poți alege să trăiești doar în bine și să negi răul; sau poți, dar pregătește-te pentru consecințe. De ce? Pentru că ai ales să rupi întregul, echilibrul, pentru a face ce vrei tu; ca un mic dumnezeu. Și nu ai făcut-o pentru a experimenta și a cunoaste, ci pentru că ai ales doar ceea ce îți coafează ego-ul.

Când rupi echilibrul doar pentru a-ți fi ție bine, așteaptă-te la consecințe. Dacă vrei fericire cu orice preț, vei călca peste fericirea și echilibrul altora, iar karma is a big fuckin' bitch!

Când vrei doar bine și uiți că înainte de a îmbrățișa binele e nevoie să accepti întunericul și demonii, produci un dezechilibru puternic care îi va afecta pe toți din jurul tău, indiferent că ești conștient de asta sau nu.

Imaginează-ți că îți construiești sau renovezi o casă. Mai întâi trebuie să constați că e întuneric și frig, pentru ca apoi să stii ce ai de făcut pentru a aduce contrastul - lumina și căldura.

La fel este și cu viața: până ce nu vezi unde este întuneric în tine, ce îl provoacă, ce frici îl întrețin, nu vei putea aduce niciun gram de lumină, pace și armonie, în ciuda afirmațiilor pozitive pe care le repeți mental. Mintea creează realitatea din materialul clientului; dacă în tine e multă frică, disperare, intoleranță, ură, din ce vrei să îți creeze mintea paradisul mult visat?

Orice om aflat pe calea cunoașterii și a descoperirii de sine ar trebui să înțeleagă că lumina și binele vor veni abia după ce vede, acceptă si îmbrățișează răul și întunericul traumelor din trecut. Nu mai repede.

Mulți caută binele crezând că dacă își neagă demonii interiori vor reuși să fie șmecheri cu Universul. Iar la un moment dat vor apărea fisuri în zidul lumii create negând legile universale ale Creației; vor apărea accidente, pagube, boli grave, pierderi din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că echilibrul tinde să se refacă: unde este prea mult bine, trebuie să revină răul. 

"Și cum, nu voi avea parte de bine niciodata", s-ar putea să întrebi. Ba da, dar nu înainte de a te confrunta cu leopardul din spatele gardului pe care l-ai vopsit cu atâta sârg.

Și în natură totul este ciclic: totul moare pentru a putea renaște; anotimpurile se succed normal. Verii nu îi este ciudă pe toamnă si pe iarnă că îi iau locul; este mersul normal al lucrurilor. Natura știe că va renaște odată cu sfârșitul iernii, primavara. 

Totul sfârșește la un moment dat pentru a face loc noului. Se numește evoluție. 

În fiecare an omul are posibilitatea să retrăiască ciclurile naturii cu mintea și înțelepciunea acumulate în anul/ciclul care s-a încheiat; dacă s-a schimbat ceva la el, altfel va reface aceleași trăiri si experiențe până ce se va reconecta la natura ce merge mai departe cu sau fără om. 

Momentul de nou început este dat de startul primăverii, și se numește Echinocțiul de primăvară. In acest an el va avea loc sâmbătă, 20 martie 2021, la ora 11:37, ora României. Este un nou inceput, o nouă oportunitate de a face lucrurile altfel, de a prelucra și elibera întunericul și a readuce lumina, pacea, armonia în viață. Aceeasi gândire te va duce exact în același loc în care ai mai fost și până acum. 

Despre noi șanse, noi oportunități pentru a restabili echilibrul în viață voi vorbi vineri, 19 martie 2021, de la ora 19.45 într-un live transmis pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu de YouTube.

Te aștept cu drag!

Edith Kadar 

Arad, 19 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/fara-echilibru-nu-exista-viata.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

GREȘEALA și EVOLUȚIA OMULUI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Ne temem de greseli, pentru că așa am fost învățați.

Dar uităm că greșelile sunt doar pașii din trecut ai drumului către noi. Iar acum, în această perioadă, greșelile par ca niște răufăcători care ne urmăresc, iar noi fugim fără să stăm pe gânduri și să le observăm, să le acceptăm și să le transformăm în lucruri pozitive.

Cum să știm că facem bine ceva, dacă nu am încercat de cateva ori?! Aceste încercări eșuate sunt catalogate drept "greșeli".

Nu putem ști cum să facem mai bine, dacă nu facem, la început, "rău".

Cum poți fi mai bun dacă nu ai făcut încercări pentru a vedea ce să îmbunătățești?

Ți se pare că ai greșit? Înseamnă că ești pe drumul spre "mai bine", că ai încercat încă o dată, și că acum ți-a iesit mult mai bine. Altfel, de unde să știi că ai greșit? Doar pentru că așa ți se pare ție sau că asa ți s-a spus de către cei care nu fac nimic decât să îi descurajeze pe cei ce încearcă?

Când spui "am gresit!", care este etalonul tău? Ai gresit în comparație cu ce, sau cu cine?

Ca să afirmi că ai greșit, trebuie să ai în cap un rezultat pe care îl consideri bun.

Dar, de unde stii că acela este bun pentru tine? Doar pentru că așa au stabilit alții? Tu ești "alții"?

Dacă vei încerca să faci în viață doar ceea ce au făcut alții, vei crede că nu poti nimic, că nu ești în stare de nimic, pentru că greșești într-una și nu faci la fel ca ceilalti.

Este ca și cum ai incerca să calci doar in urmele lăsate de ceilalți.

Dacă vei fi atent doar să îți potrivești pașii după cei dinainte, vei considera că orice călcare în afara urmei este o greșeală. Si, în loc să te bucuri de drum, te vei consuma încercând să fii ca ceilalți, să nu greșești, și vei ajunge să te devalorizezi în ochii tai, doar pentru că nu ești sau nu faci ca ceilalți .

Omule, daca te compari într-una cu ceilalți, îți vei anula unicitatea, și îți vei considera originalitatea drept "greșeală".

Încercând să fii ca ceilalți, te împiedici să te cunoști, să te înțelegi, să devii tot mai bun.

Ca să fii mai bun, trebuie să vrei să încerci, să vrei să găsești soluții din ce în ce mai bune, mai optime pentru tine.

Rezultatele comparate cu ale celorlalți se numesc greșeli, și te vor bloca pe o cărare care nu e a ta.

Rezultatele adaptate la tine, care te duc spre variante mai bune ale tale se numesc evoluție, dezvoltare, înflorire, și nu au nimic în comun cu greșeala.

Singura greșeală este să nu îți observi unicitatea, din frica de a nu deranja, de a nu supăra pe cei cărora le este frică să fie altfel, să fie originali.

Pe calea descoperirii de sine nu există greșeli, ci doar încercări.

Încearcă. Nu vei greși. Ce ai de pierdut? Variante mai vechi ale tale? Nu-i nimic, uită-te ce frumos crești.

Greșeală sau evoluție?

Binețe, Om curajos!

Edith Kadar

Arad, 18 martie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/greseala-si-evolutia-omului.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CE FACI TU PENTRU A STABILI PRECEDENTE ÎN VIAȚĂ?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Dacă ai fi atent la tine, ai vedea că de fiecare dată când întâlnești o situație în viață vei avea tendința să aplici ceea ce știi, ceea ce ai mai făcut, ce ai văzut că au făcut ceilalți, ce ți-au spus alții că ar fi mai bine pentru tine să faci, etc.

Dacă ai fi prezent în viața ta și nu ai face atât de multe lucruri din automatism, ai vedea că prea rar ești original în gândire, în ceea ce faci în și cu viața ta.

Gândește-te la o situație, oricare dintre cele întâlnite în ultima perioadă. 

Să zicem că citești și/sau auzi ceva cu care nu ești obișnuit. Ce faci atunci? 

De obicei cauți o soluție gata fabricată de alții, o "împrumuți" și... zbang!... trântești emanația altora direct între ochii celor care au îndrăznit să te scoată din somnul rațiunii tale. Trosc cu un citat motivațional (al altora, bineînțeles), pleosc peste ceafa nesimțiților cu păreri fabricate de "specialiștii" formatori de opinii (care știu că tu esti în pană permanentă de opinii personale, de aceea îți stau la dispoziție cu altele noi, doar n-o să-ți pierzi vremea gândind, nu-i așa?!).

Să nu îi uităm pe pozitiviștii de serviciu, cei care sunt doldora de teorie, dar o privire la viața lor personală te-ar ajuta să vezi că doar gura e de ei; doar nu crezi că cei cu adevărat eliberați, echilibrați și care au devenit pozitivi (nu negând întunericul ci lasându-se devorați de el) vor sta pe facebook pentru a-i milui pe cei pierduți cu pozitivitate teoretică.

Dacă nu ai fi atât de încăpățânat să spui orice, oricând, doar să nu taci, adică dacă nu te-ai mai comporta ca un copil, ci te-ai maturiza emoțional, ai vedea că tu nu trăiești, nu îți construiești viața proprie, ci doar REACȚIONEZI folosind șabloanele altora. 

Scorul la "meciul" opinia altora - părerea personală este 1 - 0. Și încă te mai și lauzi de multe ori cu viața ta construită după opiniile altora; bine, partea a doua nu o vei recunoaște, doar ai și tu un orgoliu, ce dracu'!

Fiecare om se va trezi odată, la un moment dat - în existența asta sau în altele - și va înțelege că  sensul vieții proprii nu este dat de alții, și că ascultarea altora din prea multă lene de gândire proprie i-a dus la boli și la moarte. 

- Cei care sunt încă în filmul scris de alții pentru viața lor înjură, contestă, critică pe toți cei care vin cu o altă părere și îi obligă să caute alt răspuns fabricat tot de alții; ei se vor lega de felul în care arăți, cum vorbești, deci de formă, că fondul e încă greu de accesat. Ei se vor trezi atunci cand sunt pregătiți să o facă.

- Apoi sunt cei treziți, cei care au o părere fabricată după chipul și asemănarea experiențelor practice care i-a modelat de-a lungul timpului. Nu, nu esti tu, cel care acum gândești dacă să scrii sau nu că ești trezit. Un om trezit nu simte nevoia să scrie, să comenteze, să se laude, să completeze și să se arate cu degetul atunci când se vorbește despre trezire.

- Și apoi mai sunt cei care au senzația că s-au trezit și că sunt altfel decât cei ce dorm. Ei vor sti să spună că nu mai dorm, dar nu au încă o părere personală despre ce se întâmplă; nu o vor împrumuta pe a altora, dar nu știu cum să fie ei înșiși și să nu mai reacționeze. Ei sunt cei în formare. 

Ce faci, însă, atunci când întâlnești o situație de rezolvat dar toate soluțiile pe care le ai, le știi, le-ai aplicat sau care sunt stocate în ADN-ul tău nu îți sunt de folos?

Te agiți, în primă fază, pentru că este ca și cum în fața ta este o tablă albă, nescrisă. Și atunci știi. Știi că va trebui să vii cu o soluție nouă, să inventezi ceva, să creezi precedente pentru realitatea în care te afli acum.

De exemplu, ce faci atunci când realizezi că te afli în fața unei dictaturi medicale/militare ce se prefigurează încet dar sigur; este doar un exmplu ipotetic, doar nu se poate întâmpla așa ceva, nu?

Desigur, poți nega, dar ai mai făcut-o, știi ce va urma. Poți spune că așa ceva este imposibil, că e doar un scenariu de film de Hollywood, că doar mințile odihnite ar vedea peste tot doar conspirații, că nimeni nu ne poate vrea răul ci doar binele. Dar negarea ta nu va schimba realitatea.

Poți da vina pe conspiraționiștii dracu', ei sunt de vină la tot. Da, ok, ai mai făcut-o. Și? Ceva noutăți?

Poți arăta cu degetul spre  cei care nu sunt și nu gândesc la fel ca tine. Îhâm, da. Ceva nou?

Poți încerca să o dai cu spiritualitatea, gen "suntem lumină și ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla!". Mda, până ce se trece de la teorie la practică; atunci se șterge din memorie orice citat motivațional întâlnit și distribuit cu mare vervă pe facebook. 

Poți alege să te scalzi într-o mare de ziceri pozitive; asta îți va liniști conștiința și îți va hrăni orgoliul, dar nu va schimba realitatea.

Înțelege, mă refer la VARIANTA TA DE COMPORTAMENT ȘI DE GÂNDIRE! 

CE AI FACE TU, INDIFERENT DE PĂREREA ALTORA?!!!

Nu mai căuta în trecutul tău, în ce ai auzit și citit că au făcut și au dres alții. Poți înțelege ce spun? Ce ai face în această situație, indiferent de părerea celorlalti, și, mai ales, a celor apropiați?

RĂSPUNSUL SE AFLĂ IN SUFLETUL TĂU, NU ÎN CE SPUN ALȚII ȘI NU ÎN MINTEA CARE TE MINTE!

Atât timp cât nu esti dispus să te duci acolo, în suflet, în locul unde te întâlnești cu divinul din tine, și să găsești răspunsul în liniște, vei fi sclavul celorlalți; doar nu crezi că vei primi gratis păreri gata fabricate, care să ai impresia că sunt ale tale?!

Indiferent ce se întâmplă, răspunsul pentru aceeași problemă va fi diferit pentru fiecare om. Adică ce este bine pentru alții s-ar putea să nu fie bun pentru tine, și invers. Șansele ca ceva ce a fost 100% bun pentru cineva să fie la fel și pentru tine sunt mici. Este ca și cum ți-e teamă să pășești pe unde nu sunt urmele altora, și încerci să îți adaptezi pașii vieții după pașii altcuiva. 

Doar atunci când vei avea curajul să dai la o parte ceea ce ai folosit din automatism până acum, indiferent că erau expresii-lozinci sau scheme de a reacționa à la carte sau à la turmă, se va schimba ceva în viața ta, adică nu vei mai repeta la nesfârșit același șablon.

Doar atunci când lucrezi cu tine, observi tot ce se întâmplă în jur, observi oglinzile ținute de cei pe care îi întâlnești, îți tragi propriile concluzii și îți formezi propriile păreri fără să te mai afecteze și să te influențeze părerea celorlalți, vei fi un om eliberat de nevoia de a fi ca ceilalți, vei îmbrățișa (cu adevărat, nu doar afirmând pe Facebook) libertatea de a gândi, cugeta și de a-ți crea lumea așa cum simți. 

Iar acesta este cel mai puternic precedent pe care îl poți stabili în viața ta și în subconștientul colectiv: CURAJUL DE A FI ORIGINAL, DE A GĂSI SOLUȚII PENTRU TINE!

Ce vei face dacă se va instaura o dictatură medicală/militară? Nu știu. Dă la o parte tot ce ți se spune, dă la o parte tot ce îți spune mintea, intră adânc în tine și găsește soluția care te apropie de esența ta, de Dumnezeu. 

Ce vei face dacă vei fi obligat să te vaccinezi iar tu nu vrei? Nu știu. Dă la o parte tot ce ți se spune, ce auzi, ce ești sfătuit, și întreabă-l pe Dumnezeu: tu ce ai face, Doamne? Ascultă răspunsul. 

Ce vei face dacă nu se va introduce obligativitatea de vaccinare și cei nevaccinați vor umbla liberi prin lume infectându-te pe tine, vaccinatul, adică imunizatul? Nu știu. Dă la o parte gălăgia pe care o face dictatura fricii instaurată în tine, și amintește-ți că dincolo de teroarea în care trăiești există o lume condusă de vocea sufletului, dar pe care nu o auzi atât timp cât chakra coroanei e adânc înfiptă în chakra rădăcină (adică ai capul adânc băgat în cur!).

Ce vei face dacă, după ce dai la o parte ce nu este al tău, îți dai seama că nu ai soluții personale, originale? Îți sufleci mânecile, nu intri în panică, găsești soluția bună pentru tine și apoi îți asumi responsabilitatea pentru tot ce va urma. 

Adică STABILEȘTI PRECEDENTE!

Adică EȘTI CREATOR!

Oricât amâni să iei decizii singur, viața te va duce tot acolo. De la A la B vei ajunge direct, dacă ești înțelept, sau punându-ți piedici și sfârșind epuizat și bolnav. 

Ai curaj! Ești creator!

Restul sunt păreri ale celor care nu îți cunosc viața. 

Fii înțelept!

FII!

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar  

Arad, 15 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/ce-faci-tu-pentru-stabili-precedente-in.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CUM SĂ LUCREZI CU TINE OBSERVÂNDU-I PE CEILALȚI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 *     *     *     *     *     *     * 

Prin natura muncii mele primesc tot timpul mesaje de la oameni pe care nu îi cunosc, dar care au citit sau au ascultat materiale de-ale mele. Majoritatea sunt pozitive, dar mai sunt și câteva negative. 

Ultimul mesaj primit este de la un domn pe care nu l-am văzut în viața mea, dar care mi-a scris „nu știi nimic din viața oamenilor ești doar o impostoare!!”. Am postat asta pe pagina mea de Facebook pentru a observa reacțiile celor care citesc. De ce? Pentru că am simțit că este un prilej foarte bun pentru a îți propune un exercițiu: CUM SĂ LUCREZI CU TINE OBSERVÂNDU-I PE CEILALȚI.

Rolul meu este să dau mai departe informația; ce faci tu cu ea te privește. 

Să începem. 

Avem un om care nu mă/te cunoaște, nu îmi/îți știe munca, simte nevoia să mă/te eticheteze, să mă/te încadreze (adică să mă/te bage într-un cadru) într-o categorie; impostoare, în cazul meu.

Hai să observam următoarele:

1.- Cu toții am făcut sau mai facem asta, chiar și în gând, cu oameni care spun sau fac ceva ce nouă ne displace sau nu înțelegem. 

Doar observă, nu spune nimic, interiorizează-te; nu este nicio rușine să constați unde mai e de lucru.  Nu te judeca, doar observă ce si cum te simți. Scrie tot ce simți, nu ține în tine.

2.- Hai să ne reamintim: când vorbim sau scriem despre  cineva pe care nu îl/o cunoaștem, despre  cine vorbim de fapt? Despre noi, normal.

Să luăm ca exemplu cazul de care ți-am povestit: cine se crede impostor, de fapt? Cel care a scris. Mesajul lui este un apel disperat al părții din el care suferă profund din cauza unei situatii din trecut legată de impostură.

Exercitiu: amintește-ți ultimul comentariu pe care l-ai făcut (vocal, scris sau în gând) legat de o situație sau de o persoană; ce cuvinte a folosit? Notează-ți-le și observă: când ai fost făcut de altcineva așa cum ai spus? Cum te-ai simțit? Cum te simți acum reamintindu-ți? Simți disconfort? 

În mod normal, dacă ai fi 100% sincer cu tine, ar trebui să simți un deranj. De ce? Pentru că dacă nu ar fi încă acolo trauma, tu nu ai fi simțit nevoia să folosești acele cuvinte, ai fi trecut mai departe neafectat, și ți-ai fi vazut de treabă. Nimic nu e greșit. Totul ne învață.

Ai reușit să vizualizezi acel tu din trecut care a fost "lovit" de cuvintele cuiva? Cum arată acea parte din tine? E tristă? E retrasă? Se simte neînțeleasă? 

Eh, acea parte din trecutul tău - care încă e acolo si suferă - este cea care simte nevoia să catalogheze și să eticheteze pe altcineva. Aceea este partea din tine care reacționează și face altora ce i s-a făcut. De ce? Pentru că acela e programul, altceva nu știe acel "tu". Înțelegi?

Acesta este mecanismul care ne duce să avem reacții exagerate și să simtim nevoia să atacăm persoanele care ne reamintesc de agresorul nostru. 

3.- După ce ai conștientizat una sau mai multe situații de acest gen, realizează că si tu ai făcut, prin comentariile tale, ceea ce ți s-a făcut. Cum te simti? Doar observă, nu te identifica cu acele emoții. Observă-le și lasă-le să curgă ca o apă pe lângă tine, nu in tine. Stai în acea stare până ce simți că te liniștești. 

Observă: te simti mai ușor? A dispărut greutatea? Unde era localizată în corpul tau? Ce probleme de sănătate sau deranj știi să ai în acea parte a corpului?

4.- Ai putut face aceste exerciții, sau maimuța ta simte nevoia să comenteze și să contrazică în continuare? Dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva la tine, vei insista, vei repeta exercițiul până ce îți reușești și te vei liniști; dacă nu, vei spune la nesfârșit "da, dar..." până ce viața te va aduce în situația de a face schimbare obligat/forțat.

5.- După ce simți liniște în tine (pe bune, nu doar să simți nevoia să te lauzi pe Facebook), gândește-te acum la situația inițială, cea de la care a pornit acest exercițiu (în cazul meu la cel care mi-a trimis mesajul). Ce simti acum legat de situație, de om? Încă mai simti agitație? Mai lucrează. Te poți gândi la om fără să mai simți provocare? Tocmai ai rezolvat un conflict vechi care te-ar fi putut duce la o boală gravă în viitor. 

Aceasta este, dragă Om, munca cu tine însuți/însăți!

Când se va termina? Ce importanță are din moment ce îți va fi din ce în ce ma bine.

BENEFICIILE ADUSE DE LUCRUL CU TINE:

- îți acorzi atenție ție, nevoilor tale, și nu te mai irosești în exterior;

- îți exersezi abilitatea  de a observa fără a judeca; iar asta este deja înțelepciune;

- se spune că unde se duc gândurile acolo merge energia ta. Dacă vei persevera în lucrul cu tine, vei face o economie extraordinară de energie, iar rezultatele vor fi spectaculoase: mai mulți bani, oameni cu care rezonezi, claritate în a-ți urmări visele și ceea ce ți-ai propus în viață. Iar așa vei vedea cum pocesul de îmbătrânire încetinește mult și cum îți dispar simptome, chiar boli. 

- devii responsabil pentru viața ta, îți recâștigi puterea personală, cea pe care ai înmânat-o celor care s-au considerat specialiști în tine și în viața ta.

- vei putea observa obiectiv ce persoane atragi, și vei fi conștient că acelea sunt oglinzile tale: fie mai ai ceva de rezolvat, fie este un test de verificare; iar dacă nu mai simti (pe bune!) nimic, înseamnă că tu ești oglinda pentru cel întâlnit.

- vei avea timp să vezi frumosul din viață, partea pozitivă din oameni;

- vei deveni empatic, adică vei intelege de ce fac oamenii ceea ce fac, dar nu te mai implici emoțional; înțelegi că fiecare om este răspunzător pentru propria lui viață.

- vei învăța să aplici toate astea la nivel din ce în ce mai mare, cum ar fi, de exemplu, observarea comportamentului social.

- vei înțelege, în sfârșit, că cea care simțea nevoia să comenteze în permanență era mintea-maimuță, cea care ai crezut că esti tu, nu că e doar o parte din tine.

- vei înțelege că oamenii pot da doar din ceea ce au și sunt în acel moment;

- dacă te gândești la tine, cel/cea de acum un an, vei constata că te-ai schimbat, și că odată cu tine s-au schimbat și cei din jur; diferenta este că nu te-ai mai axat pe a-i schimba pe ceilalți, te-ai concentrat pe tine.

"Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume", spunea Mahatma Gandhi.

E greu? Ca orice lucru pecare îl faci la început.

E incomod? Da, pentru că ieși din confortul suferinței tale. 

Cine ești tu fără suferința ta? Îți spun eu: un OM LIBER!

Te sperie asta? Da, e posibil, ca orice nouă provocare. Dar ce frumos este după aceea!

Înseamnă asta că nu vei mai atrage oameni care să te conteste? Oh, ba da! De ce? Pentru că viața se schimbă în permanență, si fiecare zi îți va aduce noi provocări pentru a ieși din rutină și a evolua. 

Ai încredere în tine și în ce îți aduce zilnic viața. Doar observă. Citește comentariile și vezi ce se ascunde în spatele vorbelor omului.

Lucrează cu tine tot timpul. Meriți. Poți. 

Schimbă-te pe tine, iar lumea ta se va schimba din temelii.

Ce ai de pierdut? Suferinta? Orgoliul?

Dar ai totul de câștigat. 

Îndrăznește. Fii.

Binețe, OM înțelept!

Edith Kadar

Arad, 05 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/cum-sa-lucrezi-cu-tine-observandu-i-pe.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

NIMENI NU E SUPERIOR SAU INFERIOR CUIVA, CI DOAR DIFERIT

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 Fiecare om transmite un mesaj prin ceea ce spune sau face. Problema e că nu toți înțeleg acel mesaj deoarece forma de transmitere poate fi diferită de a lor. 

Unii oameni se exprima bine prin dans  și pun în mișcări toată pasiunea și energia, pentru că aceea este forma lor de comunicare. Desigur pentru cei care nu înțeleg dansul acest tip de comunicare rămâne necunoscut și de neînțeles; e doar un dans, iar dansatorii pot sa li se pară excentrici. 

Alții se exprimă bine prin cântec, iar atunci când cântă își exprimă sufletul. Pentru alții e doar un cântec, și atât, iar cântărețul poate fi un om care pierde vremea și nu muncește.

Unii se exprima bine în scris, alții vorbind. 

Unii comunică perfect făcând ceva, alții se exprimă stând și nefăcând nimic. 

Ce vreau să spun cu toate astea, să comunic,  să exprim, este că oamenii îți vorbesc indiferent că tu înțelegi limbajul lor sau nu. 

Doar pentru că celălalt nu se exprima ca tine nu înseamnă nici că e prost, nici că nu vrea să îți vorbească, nici că e arogant sau enigmatic din cale afară. Nu. Înseamnă doar că se exprimă altfel decât tine și că va trebui să cauți să înțelegi limbajul lui. 

Imaginează-ți că limba ta e româna,  dar celălalt vorbește altă limbă. Ce faci, îl faci prost doar pentru că nu vorbește în limba ta? Te face asta pe tine superior? Nu. Doar diferit.

NIMENI NU E SUPERIOR SAU INFERIOR CUIVA, CI DOAR DIFERIT.

Gândește-te că unii oameni nici nu sunt conștienți de limbajul lor, și se compară în permanență cu ceilalți, cu felul în care se exprimă alții. Și pentru că nu pot înțelege limbajul lor, ei cred că sunt defecți pentru că nu pot "vorbi" ca ceilalți. 

Imaginează-ți că cineva se exprimă bine prin pictură,  dar tu nu înțelegi acest limbaj. Și în loc să întrebi, să te informezi, poți trage concluzia că nu ești bun de nimic pentru că nu te poți exprima prin pictură sau altfel, așa cum o fac alții. 

Problema nu este ca nu ii înțelegi pe alții,  ci că te compari în permanență cu alții și nu stai să vezi care e limbajul tău și cum să te înțelegi pe tine. 

Și ce faci când ai senzația că nimeni nu te înțelege? Țipi, urli, te cerți, ai tonul ridicat în permanență. De ce? Pentru că ai senzația că nu ești auzit, iar acela este, în acel moment, modul tău de a comunica, de a încerca să te faci auzit. 

Când întâlnești un om care țipă și se ceartă întruna, nu îl certa și tu, nu îl judeca, ci încearcă sa asculți mesajul lui de fond și nu forma în care se exprimă. Poate că e doar un om care nu a fost învățat și încurajat să se exprime în felul lui. 

Când întâlnești un om care tace, încearcă să înțelegi alegerea lui de a comunica; în fond tu nu ești etalonul de perfecțiune pentru întreaga planetă și, deci, nu toți sunt obligați să facă ca măria ta. Poate că tăcerea lui spune mai multe decât cuvintele de care ai tu nevoie dar care nu îi aparțin. 

Indiferent ce limbaj folosește un om, nu uita că este doar diferit de al tău. Desigur, tu poți alege dacă vrei să înțelegi și felul altora de a comunica sau nu. 

De obicei când întâlnești pe cineva care se exprimă diferit de tine, acela e un mesaj de la Univers că a venit momentul să înveți ceva nou, o altă "limbă".

Alegerea aparține fiecăruia. Dar nu uita: așa cum tu ai dreptul să alegi să nu vrei să înțelegi pe altcineva, și ceilalți au același drept în ce te privește. Vei primi doar ce vei da. 

Cu cât vei vrea să înțelegi și să cunoști mai multe feluri de comunicare, cu atât creierul tău se va menține în formă și va dezvolta noi rețele neuronale pentru fiecare nou limbaj. 

Și gândește-te cât de mult e de învățat: să înțelegi nu numai oamenii diferiți de tine, ci și copacii, păsările, animalele, cerul, norii, astrele, Universul. 

Și cu cât vei fi mai curios și mai empatic, cu atât vei trăi mai mult, pentru că energia cunoașterii este acel perpetuum mobile, Sursa nesecată de energie care regenerează și vindecă. 

Oamenii mor sau se îmbolnăvesc atunci când le dispare curiozitatea, când se mulțumesc cu ceea ce (cred că) știu, când consideră că nu au nevoie de mai mult și că ceilalți trebuie să se adapteze după ei. Atunci apare limitarea, stagnarea, și, ca orice lucru care stagnează, va dispărea, se va anula; se va îmbolnăvi și va muri. Și o baltă va face mătasea broaștei și se va distruge orice e viu acolo. 

Doar pentru că nu înțelegi ce spune celălalt nu înseamnă că e prost, dus cu pluta sau conspiraționist; înseamnă doar că celălalt vede ceva ce tu încă nu vezi sau nu vrei sa vezi. 

Ai libertatea de a alege: vrei să vezi și să înțelegi ce spune celălalt (chiar dacă nu vei aplica în viața ta) și deci te vei îmbogăți cu o nouă experiență,  sau vei respinge din start tot ce nu e ca tine și nu numai că nu aduci noi energii dar ți le consumi pe cele rămase luptând cu toți cei care sunt altfel. 

Vorba aceea: ești liber să faci orice alegere, dar asta nu te va elibera de consecințele alegerilor tale. 

Fii înțelept și ajută-ți creierul să se mențină tânăr. Fă ceva, nu doar spune că e greu, că e clar ce alegere ai facut spunând asta: stagnarea. 

Oamenii care vor să se schimbe vor găsi soluții, ceilalți vor găsi scuze, inclusiv că acest material e prea lung și că nu au timp. 

Nu vei fi niciodată ce vrei să pari, ci doar ce ești cu adevărat.  

Alege înțelept. 

Fii schimbare. 

Binețe,  Om înțelept! 

Edith Kadar 

Arad, 31 ianuarie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/01/nimeni-nu-e-superior-sau-inferior-cuiva.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TOTUL ESTE DESPRE TINE, NU E NICIODATĂ DESPRE ALTCINEVA!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Judeci și comentezi doar ceea ce nu ai învățat ca lecție. 

Iar ceea ce judeci se va întoarce în viața ta și vei ajunge în situația celui de care ai râs și comentat. De ce? Pentru că e o LECȚIE de învățat! 

Dacă râzi de cineva că e gras, te vei îngrășa și tu la un moment dat pentru a putea înțelege și perspectiva celuilalt, pentru a putea înțelege cum s-a simțit celălalt atunci când ai râs și ai făcut mișto de el.

Dacă iei in derâdere comportamentul sau aspectul cuiva, vei trece și tu la un moment dat prin aceeași situație, și tu vei fi luat în derâdere; ca să poți simți ceea ce a simțit acel om.

Nimeni nu te pedepsește. Universul îți dă posibilitatea să înveți ceva ce nu știi, pentru că nu poți comenta, contesta, insulta, nega, respinge decât ceva ce nu știi. 

Când știi și ai trecut prin experiența înțelegerii și empatiei, vezi în celălalt ceea ce este cu adevărat: un OM CA ȘI TINE CARE ARATĂ ȘI GÂNDEȘTE DIFERIT! Doar atât!

A comenta, a batjocori, a denigra și a râde de cineva doar pentru că arată și gândește diferit transmite Universului dorința ta inconștientă de a vedea cum e lumea prin ochii celui despre care îți faci un titlu de glorie să îl arăți cu degetul. Și, puf!, dorința ți se va împlini. 

Și știi când te vei opri? Când în obiceiul tău de a contesta și comenta ce și pe cine nu cunoști vei da de cineva care a trecut prin toate astea, dar și-a învățat deja lecția. Acel om îți este scos în cale pentru a-ți da o degustare din propriul comportament; el a fost deja pe acolo, a făcut mișto și a comentat până la un moment dat, când Universul l-a forțat să își învețe lecția. Și pentru că și-a învățat-o, el devine acum sprijin și ajutor pentru cei care parcurg același drum. 

Și atunci când vei cunoaște o asemenea persoană, ea va reacționa diferit decât cei care până atunci plecau capul și te făceau să te simți un mic învingător, un superior oricui. Acea persoană îți va răspunde, își va susține punctul de vedere. Ce vei vedea tu atunci? Imaginea ta ADEVĂRATĂ de până atunci, ceea ce ai refuzat să vezi la tine dar ai contestat și ai râs la alții. Vei încerca să folosești toată artileria din dotare pentru a face persoana aceea să tacă, dar nu vei reuși: TE-AI ÎNTÂLNIT PE TINE ÎN FORMA PE CARE AI CONTESTAT-O!

Nu poți vedea la alții decât ceea ce este la tine și în tine.

Te poți arăta ofensat, jignit, poți amenința, poți folosi cuvinte și expresii ale persoanei în încercarea de a o reduce la tăcere și de a-ți păstra supremația (în ochii tăi, că ceilalți își au lecțiile lor).

Cu cât îți vei petrece timp mai mult încercând să denigrezi și să pui la punct pe cineva, cu atât devine mai evidentă lecția pe care o ai de învățat: TOTUL ESTE DESPRE TINE, NU E NICIODATĂ DESPRE ALTCINEVA! Asta e adevărata lecție dar și iluzie.

Dacă ți-ai făcut un titlu de glorie din a vâna greșeli și a vorbi despre cineva pe care nu îl cunoști, pregătește-te pentru ziua în care vei întâlni omul care a fost deja pe acolo, care îți va răspunde și va ști exact ce butoane să îți apese pentru ca tu să vezi că totul este despre tine, nu a fost niciodată despre el, cel străin de viața ta. 

Și vei avea 2 variante: să continui denigrarea și să îți transformi viața în iad încercând să distrugi acel om (a se citi imaginea despre tine pe care nu vrei să o accepți), sau să înțelegi că tot ce spui despre altul este despre tine, să te pufnească râsul, să faci pace cu omul-oglindă și să îi mulțumești pentru că și-a asumat rolul de a-ți fi imagine fidelă pentru ca tu să fii acum mai bogat cu o lecție de viață. 

În fiecare moment ai posibilitatea de a alege.

Și îți scriu asta pentru că am trecut prin ambele aspecte. Am fost și eu comentatoare, am denigrat, am contestat, am considerat că le știu pe toate. Iar viața m-a pus în situația în care a trebuit să văd și cealaltă perspectivă. Iar acum am ales să dau mai departe experiența mea celor care au nevoie de ea. Cei care nu au nevoie dar tot simt nevoia să mă conteste și-au găsit o oglindă care știe cum a fost acolo unde sunt ei. 

Alegeri.

Fii înțelept, observă, informează-te și învață.

Fii!

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 30 ianuarie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/01/totul-este-despre-tine-nu-e-niciodata.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CUM TE VEZI ÎN 2021?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

„Cum îți așterni, așa dormi”, spune o veche zicală populară, izvorâtă din experiența și înțelepciunea cuiva.

2020 e deja istorie. Ca tot ce a făcut parte din viața noastră de până acum.

2021 e viitorul, e fila albă ce așteptă, tăcută și răbdătoare, să-i fie scrise rândurile pentru istorie. Cea viitoare.

Iar istoria e scrisă de noi, individual.

Binețe, dragă Om, la cumpăna dintre ani!

Dacă vrei, pornește muzica pentru a-ți fi alături.

Fiecare ne scriem rândurile vieții proprii prin faptele, vorbele și gândurile noastre. A ceea ce putem, vrem și trecem în filele pe care le semnăm zilnic la capitolul „Existență”.

Istoria reține doar adevărul. Nu ceea ce vrem noi să pară adevăr.

De aceea, nu putem minți.

Nu putem avea pretenția ca lumea să-și amintească de noi prin ceva ce am fi vrut să facem, dar neputința, comoditatea și reala limitare ne-a oprit.

Dacă ai făcut ceva rău, istoria va consemna ca atare.

Dacă nu ai făcut nimic, ci doar ai povestit cât de multe ai fi putut face, istoria va reda întocmai. Fără înflorituri, fără revizuiri și adăugiri. Forma brută. Asta e istoria.

Iar dacă ai acționat, dacă ai făcut tot posibilul să treci de la stadiul de gând la cel de vorbă și ai reușit să finalizezi cu o faptă, ești marele câștigător!

Pentru simplul motiv că ai reușit extraordinara performanță de a transpune teoria în practică. Lucru demn de Sisif, cel condamnat la eterna corvoadă a muncii cu finalitate necunoscută.

Pentru că acțiunea, schimbarea, transformarea și evoluția definește omul, și lasă o semnătură clară în registrul istoriei.

Cât de mult îți place ce ai făcut, ține de forma coloanei vertebrale a vieții proprii.

Cât de mult îți asumi din ceea ce ai făcut sau nu ai reușit să faci, ține de rezistența coloanei clădite după chipul și asemănarea principiilor tale. Dacă ele există. Dacă nu, despre ce discutăm?!!...

Nu poți fi ceea ce nu ești.

Nu poți fi ceea ce doar gândești.

Nu poți fi ceea ce doar vorbești.

Nu poți fi ceea ce nu vrei să faci.

Dar categoric poți fi ceea ce transpui în acțiune!

Poți fi nemernic, mișel, laș, trădător...

Poți fi cel care lansează zvonuri, sau cel ce crede în ele...

Poți să povestești tuturor ce ai fi putut fi... dar nu ai apucat să fii vreodată...

Poți să povestești cât de măreț te visezi, dar să recunoști că ceea ce vrei e imposibil. Acum. Dar poate mai târziu, când mai înveți......

Și poți să povestești tuturor despre aripile care ți-au crescut pentru că ți-ai făcut toate lecțiile, ai urmat toți pașii în ordinea firească, ai avut răbdare....

Povestește-le, nu pentru a te lăuda, ci pentru că îți recunoști marea realizare de a trece de la vorbă la faptă, de la neputință la putință, de la incapacitate la îndârjire, de la teorie la practică.

Povestește-le, pentru că așa știi să îți recunoști propriile tale merite, fără a aștepta note date din exterior de la cei cărora tu însuți  le-ai acordat competența de a te aprecia.

Asta nu este o laudă. Este o recunoaștere, o înțelegere și o asumare a propriilor talente pe care abilitățile le-au transpus din vorbe în fapte.

Este recunoașterea ta!

Oricum, cei care încă se târăsc în noroiul pe care și l-au creat nu te vor crede, și vor încerca să te tragă în jos, pentru că doar așa își vor putea justifica impotența zborului...

Alții vor încerca să îți explice, pe larg și pe scurt, cum ar fi făcut ei și ce ar schimba (invariabil) în ceea ce ai făcut tu, în niciun caz ei, pentru a obține perfecțiunea... Nu contează că ei/ele au o viață ternă, fadă, liniară, justificată de frici: „dacă nu reușesc...”, „dacă nu va fi bine...”, „dacă ceilalți nu vor fi de acord...”, etc.

Dar despre aceștia  istoria nu va vorbi. Noi știm. O știu și ei, de aici disperarea cu care își aruncă propriile mizerii și neputințe în cârca oricui este dispus să nu supere pe cineva și să nu reacționeze din prea multă bună-creștere.

Indiferent de credința noastră, indiferent ce părere ne-am format, 2020 a fost anul care ne-a zguduit din plin pe fiecare dintre noi, ne-a scos obligat-forțat din inerția în care ne-am complăcut și din zona confortului de a face prea puține lucruri din proprie inițiativă.

Ne-a aruncat în vâltoarea gândirii independente și ne-a dat posibilitatea să vedem totul cu alți ochi: viața, planeta, familia, credințele.

Unii consideră că a fost un an catastrofal, însă aceștia sunt doar cei care erau obișnuiți cu rutina supraviețuirii de la o zi la alta.

Alții consideră că 2020 a fost anul transformării, al regăsirii de sine, al revenirii la stadiul de observator-căutător al miracolului numit viață.

Indiferent de ce parte ne situăm, e clar că 2020 a schimbat totul din temelii, iar 2021 nu va putea aduce înapoi acel „normal” de până nu demult, ci ne va surprinde cu ceva total neobișnuit.

Unii își vor irosi timp și energie să își alimenteze frustrarea, furia, frica, îndârjirea, încrâncenarea și să caute țapi ispășitori pentru nefericirea lor, pe când alții vor sesiza oportunitatea și șansa de a face totul altfel, așa cum ar fi trebuit să facă mai demult.

2020 se încheie azi. La fel se încheie tot ce a fost în trecut.

2021 începe; e momentul să arătăm că am învățat lecțiile trecutului și să trăim în fiecare zi acceptând ceea ce Universul de aduce în cale.

2020 a fost un an bun sau rău, în funcție de implicarea fiecăruia în propria viață, în scrierea propriei istorii.

2021 va fi un an bun sau rău, după rodul propriilor dorințe, în funcție de însușirea lecțiilor de viață. 

Vrei să îți fie bine, îți va fi bine. 

Nu dai doi bani pe tine și te lași la mâna Universului, acesta îți va da ceea ce meriți, nici mai mult, nici mai puțin; după chipul și asemănarea ta, a gândurilor, și abilităților tale, a capacității tale de a-ți țese viitorul, a feței tale adevărate, și nu a celei care vrei tu să fie văzută. 

Responsabilitatea „emanației” viitoare îți aparține în totalitate.

2021 va fi numai al tău, cu bune, cu rele. 

Dacă pentru reușite totul ți se cuvine, la fel este și pentru cele mai puțin plăcute orgoliului, vanității și ego-ului din tine. 

Dacă pentru cele bune ești propriul creator, ar fi incorect ca pentru rateuri să fie de vină șeful, soțul sau soția, soacra, copilul sau... Dumnezeu!

2020 e deja istorie.

2021 e fila albă, încă nescrisă în registrul istoriei. 

Îți doresc să ai un 2021 exact așa cum ți l-ai proiectat, cum l-ai programat, cum ți-ai imaginat că trebuie să fie! 

Îți doresc să ai curajul să faci ceea ce sufletul tău știe că are de făcut, dar mintea îl oprește din prea multă rațiune, bun simț, și frica de a nu-i deranja pe cei importanți ție.

Și toate astea pentru a fi persoana pe care Universul o merită, după ce a investit atâta încredere, și ți-a scos în cale atâtea oportunități, situații și persoane pentru a deveni... altfel... mai bun, mai conștient, mai conștiincios.

Să ai parte de multă înțelepciune și mult discernământ pentru a putea alege realul de imaginar, adevărul de ispită, acel adevăr croit după meritele tale.

Încearcă să găsești fericirea și încântarea fiecărui moment, chiar dacă acestea nu se supun unui standard poetic, sau al tău personal. 

În fond, ce ai „emanat” până acum este ceea ce ai. 

Eşti efectul istoriei de până acum. Eşti propria ta creaţie!

Ești mulțumit? Mergi mai departe. Nu ești mulțumit? E momentul să faci și altceva decât să te plângi...

Îți doresc ca fiecare zi să fie bogată în lumină, iubire și sănătate.

Un 2021 așa cum ți-l dorești și cum ți-l croiești!

P.S. Te invit să urmărești emisiunea „Câte-n Lună și-n stele” în care am vorbit cu Codruța Belean despre previziuni astro 2021.

dr. Edith Kadar 

Arad, 31 decembrie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/12/cum-te-vezi-in-2021.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SCRISOARE CĂTRE TINE, OMULE

Binețe, dragă om drag!

Să știi că ești în gândurile mele aproape tot timpul. Îți mulțumesc că m-ai ajutat și mă ajuți să văd, să observ, să trag concluzii, să înțeleg, să aplic și să dau mai departe învățămintele acumulate.

Dacă nu ai fi fost tu, cu povestea ta de viață, cu trăirile și experiențele rezultate, aș fi fost cu mult mai săracă, și m-aș fi plimbat încă braț la braț cu ignoranța prin ceața necunoașterii.

Și pentru că ai fost atât de darnic cu mine, dă-mi voie să-ți împărtășesc câteva din tainele pe care mi le-ai încredințat, sub forma unor întrebări.

Mi-ai dezvăluit o lume prea frumoasă pentru a nu-ți răspunde singur la aceste întrebări.

Cum să te fac să înțelegi...

...că tot ceea ce ți se întâmplă este consecința tuturor hotărârilor pe care le-ai luat de-a lungul vieții?

Faptul că ai lăsat pe alții să-ți hotărască soarta e tot o decizie de-a ta. 

Nimeni nu îți poate creiona viața fără acceptul tău.  

Încearcă să înțelegi, și nu mai da vina pe altcineva sau altceva. Nu-ți pierde vreme și energie pentru a găsi vinovați; aici nu este vorba despre vină, ci despre a îndrepta situații.

Oare cum să-ți mai spun...

... că niciodată nu este prea târziu să te regăsești, să-ți regăsești sufletul, spiritul, esența?

Cine hotărăște limita lui „devreme”, „târziu” sau „prea târziu”? Și care sunt criteriile?

Vârsta? E doar o cifră!
Dacă nu s-ar fi împământenit obiceiul aniversărilor și al socotelii atente a anilor din viața ta, ai fi știut că „trebuie” să îmbătrânești?

Și dacă ești bătrân(ă), după părerea societății, te face asta automat incapabil(ă) de trăire, de iubire, de transformare, de (re)devenire?
Cine hotărăște asta, societatea sau tu?
Dacă societatea, ceilalți, au atâta putere asupra ta, tu când mai ai timp să fii, să exiști, să te manifești ca un original și nu ca o copie palidă a voinței vulgului?

Poți să înțelegi că...

... nu există tristețe; există doar incapacitatea de a te bucura în acel moment?

Nu îți construi viitorul pe baza unei simțiri trecătoare. Nici ploaia nu este permanentă, chiar dacă atunci așa ți se pare. 

Ai răbdare, totul va trece!

... nu există furie, ci doar frica de a nu fi iubit, de a fi respins, de a nu fi înțeles, de a nu fi acceptat(ă)?

Nu trage concluzii când ești stăpânit(ă) de furii sau frici. Regretele macină mai mult decât o emoție pasageră. 

Ai răbdare, doar e vorba despre tine!

... nu există ură, ci doar frica de a recunoaște iubirea, incapacitatea (temporară) de a o manifesta, teama de a nu fi respins din această cauză?

Nu respinge oameni și nu rupe legături vechi doar pentru că o trăire pe care nu o mai poți stăpâni a pus stăpânire pe tine.
Amintește-ți că acea persoană a însemnat, la un moment dat, totul pentru tine.
Doar n-o să-ți negi alegerile mai vechi; nu de alta, dar va trebui să te renegi și pe tine, cel/cea de atunci.

Oare pricepi că...

... nu îți poți distruge viitorul doar pentru că în trecut ai luat decizii pe care le regreți în prezent?

Orice hotărâre iei, este cea mai bună pentru acea situație și în acel moment, nu uita asta!
Deciziile deschid o cale care te va duce spre o lecție.
Învaț-o și nu-ți mai pierde vremea cu regrete care te macină după ce a trecut totul. Regretele au efect devastator asupra sufletului, distrugând experiențe și lecții importante ale vieții.
Chiar crezi că merită?

Poți realiza că...

...nu există „nu pot”, ci doar „nu am chef”, „nu am încercat destul”, „nu vreau”, „nu-mi (mai) pasă”?

Imaginează-ți că te afli în larg, pe un vapor, și că la un moment dat cazi în apa adâncă. Ce faci? Te consolezi cu ideea că „nu pot”? Sau realizezi că ai o singură șansă de supraviețuire, aceea de a înota pentru a te salva?

Dacă alegi viața, corpul îți va pune la dispoziție toate resursele pentru a te ajuta, pentru a te salva. 

La fel se întâmplă și în viață.

Dacă la fiecare piedică vei spune „nu pot!”, viața îți va scoate în cale încercări din ce în ce mai mari pentru ca tu să poți spune la un moment dat: „gata, am hotărât să lupt pentru mine, să mă salvez!”

Dacă te-ai decis că nu poți, că viața e nedreaptă cu tine, și că alții trebuie să vină să te salveze, biată victimă, te vei îneca încet în valurile vieții, încercând să-i tragi după tine și pe cei care se străduiesc cu disperare să te salveze de tine însuți/însăți.

Știai că...

... dacă ai timp să-ți plângi de milă, să te victimizezi, să găsești scuze și vinovați, sigur ai timp să îți evaluezi viața, ce-ți place și ce nu, să o îmbunătățești unde trebuie, să schimbi, să reînnoiești și să găsești soluții?

Cu alte cuvinte, să nu te irosești și să muncești cu tine pentru a ajunge ce vrei, când vrei și unde simți că ți-ar fi locul.

Imaginează-ți că locuiești într-o casă veche, dărăpănată, plină de igrasie, cu canalizare înfundată, pereții crăpați și acoperișul cu țigle lipsă.
Ce faci? Te apuci și te lamentezi la toată lumea în ce condiții ești nevoit(ă) să locuiești, cât de nedreaptă este viața (numai) cu tine că te-a adus în situația asta?
Începi să găsești scuze de ce nu te apuci să repari totul, gen „nu am bani”, „nu am timp”, „cine să mă ajute?”, „nu găsești meseriași buni”, „nu eu am adus-o în starea asta, deci nu eu trebuie să o repar”, etc?
Sau realizezi că este casa ta și că, dacă nu o vei repara, se va dărâma, îngropându-te sub moloz.

La fel se întâmplă și în viață. 

Dacă pierzi timp și energie pentru a justifica „de ce nu...” în loc de a găsi soluții, viața se va șubrezi atât de mult încât se va dărâma peste tine, îngropându-te în molozul nesimțirii față de tine.

A te plânge e irosire, dar a te mobiliza e investiție, e acțiune. E salvarea ta!

Dragă om drag, cam asta m-ai ajutat să înțeleg și să aplic în propria mea viață. 

Și te anunț cu mare recunoștință că mi-e cu mult mai bine. 

M-ai ajutat să mă iubesc, să mă onorez, să folosesc lucrurile ce nu-mi plac pentru a le aduce în viața mea pe cele care îmi bucură ființa și sufletul. 

M-ai îndrumat să-mi găsesc liniștea interioară și să mă accept așa cum sunt.

M-ai învățat să nu mai încerc să mulțumesc pe toată lumea, iar cea mai importantă lecție este aceea că dacă eu mă schimb, mă regăsesc și sunt mulțumită de mine, celor apropiați le va merge bine, iar asta îi schimbă și pe ei.

Tu m-ai ajutat și mă ajuți să mă (re)descopăr, să-mi placă ceea ce sunt.

M-ai îndrumat să redevin eu însămi, în esența și ființarea mea.

Pentru toate acestea îți sunt recunoscătoare.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!

Dar, dacă eu le-am învățat de la tine, înseamnă că toate cele cuprinse în această scrisoare îți sunt cunoscute.

Nu? Ba da, altfel nu le-aș fi învățat. Iar dacă tu ești oglinda mea, și eu sunt a ta.

Ai încredere, toate informațiile sunt în tine. 

Ai încredere în forțele tale, curajul de a-ți înfrânge fricile și credința că ești perfect(ă) așa cum ești!

Dar, tu știi asta deja, nu-i așa?

Binețe, dragă Om drag!

 dr. Edith Kadar
Arad, 22 septembrie 2015

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/08/scrisoare-catre-tine-omule.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DEZECHILIBRELE ENERGETICE, VORBIREA-N DODII și ÎNȚELEPCIUNEA

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Mi se cer sfaturi în diferite situații fie legate de cauzele emoționale ale bolii celui care îmi scrie, fie despre cum să se procedeze pentru a elibera din traume, sau altele.

Dragă om, tot ceea ce spun și scriu este din experiența mea personală atât trăită cât și văzută în munca mea cu oamenii; adică din practică.

Deci nu îți pot spune decât ceea ce știu că a funcționat la mine și la cei cu care am lucrat. Habar nu am dacă este bine pentru tine, și nici tu nu știi până ce nu încerci. PRACTIC. 

De aceea ceea ce scriu NU ESTE adevărul general valabil pentru toți, e clar, e normal, ci doar pentru cei care REZONEAZĂ cu ce spun și scriu. 

Răspunsurile mele pot fi percepute de cei care vor CU ADEVĂRAT să se schimbe, și nu doar spun asta ca să dea bine în fața celorlalți dar care, de fapt, vor să rămână în starea de victimă și să arate cu degetul. 

Deci dragă om care mi te adresezi sau/și care îmi citești postările sau citești mesajele oricui, fii înțelept și citește, asigură-te că ai înțeles ce a vrut autorul să spună și nu te apuca să dai drumul la tastatură fără să te conectezi la rațiune și înțelepciune; știi tu, chakrele superioare. 

Când primele chakre sunt dezechilibrate, în special prima, Muladhara, împământarea, și a doua, Swadhisthana -  sexualitatea, CREAȚIA, energia vieții - omul vorbește foarte mult, pe lângă subiect, face presupuneri inutile și reinterpretează tot; simte nevoia să spună ceva în permanență fie că i s-a cerut părerea, fie că nu (mai ales când nu). 

Sunt comentatorii de serviciu care sunt, de obicei, pe lângă subiectul discutat și care se leagă, de multe ori, de autor fără să îl cunoască personal. Aici intră și cei care ascultă sau citesc doar ca să vâneze greșeli și nu aud mesajul, dar și bârfitorii de serviciu. 

Dezechilibru, blocaj energetic. 

Dragă om, când îmi ceri sfatul și îmi scrii (tu care ești la început de drum) „dar nu pot face altfel? nu aș putea să fac așa și pe dincolo?” te anunț oficial că POȚI FACE TOT CE VREI TU!!! 

Un om înțelept tace, ascultă, ia ce are nevoie din informație și nu își mai irosește timp și energie cu comentarii. Iar dacă nu rezonează pleacă.  

Un om care încă nu și-a accesat înțelepciunea (care este diferită de inteligență și deșteptăciune!) va vorbi non stop, nu va asculta, va scoate din context un aspect care îi convine și îl va întoarce pe toate părțile refuzând să vadă imaginea de ansamblu; se va simți obligat să comenteze la materiale și nici măcar nu realizează (încă) că nu e nevoie de niciun comentariu. 

Omul devine înțelept doar după ce lucrează cu sine, încearcă totul pe pielea lui, caută ceea ce i se potrivește și înțelege că dacă ceva ce citește sau aude nu-i place este doar pentru că nu rezonează și că va trebui să caute în altă parte. 

Un om înțelept nu denigrează ci respectă unicitatea celuilalt, știe că părerea diferită nu este un afront și mai știe că nu trebuie să îi convingă pe alții să fie de aceeași părere cu el. 

Un om care are dezechilibre nu va înțelege că ceilalți nu pot face nimic în locul lui și că el trebuie să pună osul la treabă, indiferent cât va dura. 

Un om își accesează înțelepciunea după multă muncă cu sine, după ce a încercat de multe ori, a eșuat de multe ori, dar s-a ridicat de fiecare dată și a continuat, nu s-a oprit pentru a se plânge de toți. 

Și abia când a început să vadă lumina și-a dat seama că toate comentariile lui i-au irosit puterea și l-au ținut mult timp departe de adevăr. 

Se spune că pentru a fi înțelept trebuie să fii mai întâi prost (nu mai pun aia cu bătrân și tânăr pentru că bătrân devii nu după o anumită vârstă ci atunci când te irosești nefăcând nimic pentru tine, indiferent câți ani ai). 

De acord. Nimeni nu se naște înțelept, ci devine.

Lucrează cu tine, urmărește materiale, citește cărți și articole, uită-te la transmisiuni și învață să taci pentru că ATUNCI CÂND VORBEȘTI NU AUZI!!!! Ele se fac pe rând. 

Și dacă înveți să asculți, să iei informațiile cu care rezonezi, când nu mai vorbești ca să nu taci, abia după un timp vei observa ce liniște s-a făcut în tine; te-ai echilibrat. Și atunci nu mai simți nevoia să vorbești în dodii ci spui doar ceea ce simți. 

Toți înțelepții au pornit de jos. Diferența o face perseverența și asumarea responsabilității pentru viața proprie. 

Tu unde te situezi?

Binețe, Om înțelept și asumat!

Edith Kadar

Arad, 22 decembrie 2020

 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/12/dezechilibrele-energetice-vorbirea-n.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.