LUNA PLINĂ A ELIBERĂRII DIN MINCIUNĂ ȘI ILUZIE

Azi e o zi cu semnificații speciale, care aduce oportunități de schimbare în interiorul nostru.

Este 12.12. 2019.

2019 = 2+0+1+9=12.

Deci e 12.12.12

La ora 07.12 (din nou 12!), ora României, are loc fenomenul de Lună plină în Gemeni.

Luna plină înseamnă că cei doi aștrii: al zilei -Soarele- și al nopții -Luna, se află în opoziție, din punct de vedere astrologic. 

Astronomic, pe cer, atunci când e senin, se vede Luna plină, rotundă, pentru că Luna se află între Soare și Pământ, de aceea o vedem în totalitate. 

La Luna Nouă, peste 2 săptămâni, Regina nopții nu se vede deoarece Pământul se află între ea și Soare, și blochează lumina. 

Dacă la ora actuală Soarele se află în zodia SĂGETĂTORULUI, Luna este în zodia opusă, în GEMENI. 

De aceea, momentul de Lună plină este în GEMENI. 

Luna plină aduce oportunități de curățare a emoțiilor și trăirilor vechi, din trecut, pentru a face loc bucuriei și Iubirii în viața noastră, a fiecăruia. 

Pe Lună plină facem curățenie interioară, iar pe Luna nouă ne punem intenții și ne facem planuri. 

Luna Plină are loc, așa cum am spus, în GEMENI, o zodie guvernată de Mercur (sau Hermes, la greci), zeul comunicării și al comerțului, în timp ce Soarele se află în SĂGETĂTOR, zodia guvernată de Jupiter, marele Zeus, zeul înțelepciunii, al justiției divine și al spiritualității. 

Cu alte cuvinte, momentul de Lună Plină creează oportunitatea de a scoate la suprafață cuvinte vechi, nerostite, secrete pe care le-am ținut ascunse ani buni, și ne îndeamnă să nu ne mai mințim pe noi înșine.

Adică, să scoatem leopardul de după gard :D 

De prea puține ori spunem adevărul, de cele mai multe ori rostim vorbe corecte, ca să nu supărăm pe alții, chiar dacă asta ne va supăra pe noi. 

Educația ne-a învățat să nu recunoaștem că suntem nefericiți, că avem probleme mari, că relațiile - indiferent de natura lor - s-au terminat demult, dar nu ne despărțim pentru că nu e frumos și... „ce-o să zică lumea?!”

Luna Plină din 12. 12, ora 07.12, este ultima din acest an, și încheie un ciclu de 12 luni, un an.

Este momentul să facem o evaluare a ceea ce a fost, să facem curățenie, pentru a face loc la ceea ce va urma. Nimeni nu va veni să facă curățenie în viața noastră, pentru că e treaba noastră. Și cum facem parte dintr-un Univers, dacă nu curățăm, va curăța el, Universul tot ceea ce e vechi, murdar și stagnant în viața noastră. 

Degeaba vom plânge după aceea, dacă noi am refuzat într-una oportunitățile oferite de Luna Plină. 

Acum este momentul de a spune cuvintele potrivite, acelea pe care le amânăm de mult timp. Dacă avem relații care ne fac să ne irosim, să le încheiem; dacă vrem să terminăm un capitol important din viață, acum e momentul.

Frica de a spune ce avem de spus poate aduce, în această perioadă, probleme respiratorii, începând de la sinusite, la bronșite, laringite, pneumonii, pleurezii, sau agravarea unor boli respiratorii vechi. 

De ce? Deoarece în spatele bolilor fizice stau emoții nerecunoscute, neprocesate, care stagnează la nivel de suflet.

Sufletul este reprezentat, simbolic, de aparatul respirator, și se află sub guvernarea lui Mercur, patronul Gemenilor, zodia în care se află, azi, Luna în plinătatea ei. 

Soarele în Săgetător semnifică Lumina în Spirit, în Conștiință - apropo de spiritul sărbătorilor de iarnă.

Eliberarea de minciună și de iluzie este una dintre conceptele cele mai „vânate”, dar mai greu de pus în practică. Ne place să spunem că iubim adevărul, dar asta nu înseamnă sinceritate. 

În această perioadă vor ieși la suprafață minciuni și trădări în relațiile de orice fel. Nu pentru că nu s-ar fi știut, tacit, despre ele, ci pentru că au fost trecute cu vederea, „înghițite” cu zâmbetul pe buze. 

Jupiter, guvernatorul Săgetătorului, răspunde de zona șoldurilor, dar și de ficat, „bucătăria” organismului.

Cu alte cuvinte, putem asista la crize de colecist (fiere), cauzate de furia că nu putem face, odată, curat în relațiile noastre, dar și la agravarea simptomelor articulației șoldurilor (coxartroză), și a coloanei lombare. 

Luna plină în Gemeni este despre comunicare sinceră, despre spovedanie, despre discuția directă cu divinitatea din noi.

Momentul de Lună plină în Gemeni are loc într-o zi specială numerologic: 12.12.2019; adică 12.12.12, ora 07.12.

Secvența 12 se repetă de 4 ori, și este, deci, foarte puternică. 

12 luni are anul, 12 apostoli a avut Iisus, 12 cavaleri ai mesei rotunde, 12 semne zodiacale (indiferent de zodiac).

12 este cifra comuniunii noastre cu Dumnezeu, cu divinul din noi, cu acea conștiință înaltă care se află în noi, dar de care ne simțim nedemni.

Astăzi este joi, adică ziua lui Jupiter (deloc întâmplător), adică a guvernatorului zodiei Săgetător, unde se află, acum, Soarele.

În unele părți ale planetei, în funcție de fusul orar, momentul de Lună plină a avut lor pe 11 decembrie, adică miercuri, ziua lui Mercur - guvernatorul Gemenilor, unde e acum Luna plină.

Ziua de 12.12.12 înseamnă și 3.3.3 (1+2).

3 este cifra trinității: minte-inimă-suflet, sau minte-creier-corp, sau Tată-Fiu-Duh Sfânt.

Iar 3+3+3=9, cifra ce încheie un ciclu de evoluție, cifra sacrificiului, a transformării, a renașterii din propria cenușă, ca pasărea Phoenix.

Ca o concluzie, Luna Plină în Gemeni, din 12. 12. 2019, ora 07.12 (ora României), aduce șansa ieșirii din minciună, a iertării de sine, a comunicării sincere, din inimă, a ceea ce simțim cu adevărat. Aduce oportunități de a face curat pentru a primi Lumina divină, Christosul care se naște de Crăciun.

Până ce nu ne eliberăm de balastul emoțional, nu vom putea aprecia bucuria, lumina și Iubirea.

Ultima Lună plină din an se mai numește și Luna Rece, nume dat de indienii americani, și precede un alt moment important: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, care va avea loc la 22 decembrie, si va fi ziua cea mai scurtă și noaptea cea mai lungă din an. Dar, despre asta la timpul potrivit.

Nu uita: oportunitățile bat la ușă, și nu-ți vor intra în viață dacă nu deschizi și nu faci loc.

Și nicio configurație astrală nu îți va rezolva viața; va fi doar un portal în care tu va trebui să pășești. Nimeni nu va putea face treaba în locul tău. Nici măcar Luna plină în Gemeni!

O zi și o perioadă plină de înțelepciune îți doresc, Om asumat!

Edith Kadar 

Arad, 12.12.2019 (adică 12.12.12)

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/12/luna-plina-eliberarii-din-minciuna-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

Numele NICOLAE - semnificație și menire

Binețe, dragă Om!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre NICOLAE.

Indiferent dacă te numești Nicolae, Nicoleta, Nicu, sau derivate de-ale lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

Nu uita să pornești și muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea gândurilor și a rândurilor.

Numele NICOLAE derivă de la grecescul NIKOLAOS, și înseamnă „victoria omului”.

Persoana care primește acest nume, sau un derivat de-al lui, este menită să fie un exemplu de tenacitate, perseverență, hotărâre și dârzenie în fața încercărilor vieții. 

Dincolo de evidența semnificației, „victoria omului” nu se referă la câștigarea vreunei bătălii cu un alt semen. Aceasta ar fi semnificația numelui pentru aceia care sunt preocupați să demonstreze că sunt mai buni ca alții; ceea ce reprezintă o luptă a ego-ului, în care se războiesc orgoliul, mândria și vanitatea.

A obține victoria asupra altcuiva, a putea să te mândrești cu superioritatea ta aparentă, nu poate decât să hrănească nivelul inferior al conștiinței umane: fizicul și emoționalul.

Sfântul Nicolae a fost un om cu un caracter extraordinar, ce a apărat drepturile oamenilor, a ocrotit copiii și marinarii. A ajuns episcop ortodox, și a participat la renumitul Conciliu din Niceea, din anul 325, când s-au trasat clar liniile directoare ale religiei. 

Cu acea ocazie, Arie, un preot creștin din Alexandria, a susținut că Iisus a fost doar un om cu puteri supranaturale, nu fiu al lui Dumnezeu, cum a susținut Sf. Nicolae. Se spune că acesta din urmă a fost atât de hotărât în a apăra divinitatea lui Iisus, încât l-a pălmuit pe Arie în plin sinod. De aici se trage simbolistica nuielușei care se face cadou în ziua de 6 decembrie celor care au uitat de credință, de dumnezeire, și își arogă puteri ce nu au vreo legătură cu sursa divină.

Datorită faptelor sale, sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul celor slabi, al celor nedreptățiți, al copiilor.

Cei care primesc la naștere numele NICOLAE, sau vreun derivat, au menirea de a rămâne în lumina adevărului divin, și de a fi o voce ce se ridică împotriva nedreptății.

Desigur, prea puțini dintre cei ce își sărbătoresc onomastica în ziua de 6 decembrie țin cont de semnificația și de vibrația pe care o aduce acest nume în viața lor. Cu cât un Nicolae este mai departe de menirea lui, cu atât bolile sale sunt mai multe și mai grave, pentru a i se atrage atenția că se află departe de drumul său.

În mod simbolic, NICOLAE semnifică lupta omului cu el însuși, cu slăbiciunile, mândria și orgoliul, pentru a ajunge să le conștientizeze, să le corecteze (nuiaua simbolică), pentru a curăți tot ce poate împiedica manifestarea luminii divine pe care fiecare le poate manifesta în pașii prin viață (darurile puse în cizmulițe).

Dragă NICOLAE, NICOLETA, NICU, NICO, NICULINA, MIKLOS, MIKI, NICOLA, COLIN, etc., îți urez să ai înțelepciunea de a discerne dreptatea de nedreptate, forța de a alege adevărul, și grația de a manifesta lumina lui Dumnezeu în fiecare moment al vieții, pentru a-i călăuzi pe cei nedreptățiți. 

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ, dragă NICOLAE!

dr. Edith Kadar 

Arad, 06 decembrie, 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/12/numele-nicolae-semnificatie-si-menire.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ILUZIA PORTALURILOR SALVATOARE

Dragilor, m-ați înnebunit cu postări despre portalul 11:11, despre schimbările și transformările pe care le aduce.

O fi portal, dar tu cum îl recunoști?

Ce ai de făcut pentru a beneficia de ceea ce aduce? 

Ce faci tu, practic, pentru a te alinia la energia unui portal?

Tu crezi că vine portalu' și te ia pe sus, ducându-te în locuri nemaivăzute, pregătite special pentru tine, nu?

Imaginează-ți că oamenii se plimbă pe stradă, iar la un moment dat se deschide o ușă. Mulți nici nu o observă. Alții sesizează ceva, dar trec mai departe neafectați. Câțiva se opresc se privesc, întrebându-se ce este dincolo, dar nu au curajul să treacă. Doar foarte puțini vor trece de ușa deschisă, stiind deja ce găsesc acolo.

La fel e si cu portalul de azi, care agită orgoliile și ego-ul.

La ora actuală oamenii, în special românii, sunt plini de furie, vinovăție și intoleranță, emoții negative activate de alegerile de duminică. 

Aceste emoții negative sunt ca o ceață care acoperă ochii foarte multora. Și, în plus, toată această negativitate se constituie într-un egregor, devine o entitate care crește, alimentată fiind de agresivitate și negativitate. 

Pentru a accesa Portalul, e nevoie să îl vezi, mai întâi, iar pentru asta trebuie să ieși din această stare de negativitate.

Cum? Devenind conștient(ă) că acțiunile și gândurile tale creează. Ce? Întunericul sau Lumina. Totul este o alegere.

Și pentru că nu prea suntem conștienți de puterea noastră, nu știm ce să alegem. 

ALEGERI - cuvântul cheie care declanșează reacțiile din noi. Și cum creierul nu face diferența între real și imaginar, pentru el ceea ce a fost duminică a declanșat apocalipsa subconștientului.

11.11 este data în care numărul Christului apare de 2 ori: 11.

Portalul 11.11 este cel care poate activa Christul din fiecare; Lumina, Iubirea, Toleranța.

Dar dacă bagajul tău e prea plin de furie, frici și intoleranță, nu poți percepe oportunitatea, decât la nivel de ego, de orgoliu.

Urmărește puțin comentariile de pe facebook, în general, și la unele postări ale mele, și vei vedea câtă disponibilitate există pentru a se trece prin vreun portal. 

Portalurile sunt taine pe care fiecare trebuie să le deslușească atunci când este pregătit să renunțe la ce a fost pentru a deveni altceva.

11.11.2019 are cifra 7 (1+1+1+1+2+0+1+9=16; 1+6=7).

Iar 7 este cifra lui Dumnezeu. 

Da, o zi cu semnificații puternice, cu mari oportunități ce pot fi trecute cu vederea pentru că omul alege intoleranța.

Dragă Om, portalurile sunt uși deschise către Dumnezeu, către Lumina din tine, și nu sunt porți fizice prin care să treacă ego-ul și orgoliul urlător pe facebook.

Pentru a trece, e nevoie să te lași „devorat” de toate fricile, furiile și sentimentele de vinovăție pe care le ai. E ca și cum ai da drumul multor aspecte ale tale, care te împiedică să fii liniștit. 

Nu poți fi în lumină decât dacă, mai întâi, îți dai voie să fii în întuneric.

Nu poți fi în lumină dacă minți în permanență, și arăți cu degetul către cei care își asumă trăirile. 

Doar când îți dai voie să fii consumat de furie, de frici, și de celelalte părți întunecate, ele vor dispărea, și vei rămâne în liniște. Iar asta înseamnă că ai mai trecut o poartă, un portal.

Dar cât doar postezi teorii, iar viața ta practică rămâne în întuneric, se numește iluzie, minciună.

Dragă Om, cu ce te-a schimbat pe tine vreunul din portalurile din trecut? Cum te-ai pregătit pentru acest portal? La ce ești dispus să renunți pentru a-ți fi mai bine? Cum te vezi peste câteva luni gândindu-te „mulțumesc portalului 11.11!”?

Niciun portal nu te salvează și nici nu te schimbă!

Tu trebuie să faci aceste lucruri, iar asta înseamnă că ai reușit să pășești dincolo de încă o poartă. Ești mai bun, mai altfel.

Portalul îți aduce șansa. În rest, pune osul la treabă!

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 11.11.2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/11/iluzia-portalurilor-salvatoare.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CAPCANA ORGOLIULUI DE A FI CINEVA

Una dintre capcanele dezvoltării personale este să uiți de unde ai plecat, și să judeci totul prin prisma noului pe care tocmai l-ai aflat.

De parcă n-ai mai fost niciodată în situația pe care acum o combați, o critici sau spre care arăți cu degetul. 

E ușor să râzi de cei care acum fac primii pași spre (a se descoperi pe) ei înșiși.

Dar această atitudine de „superioritate” nu arată vreo evoluție. Arată doar o ușurare că ai terminat ceva, nu și că ai început altceva, mai bun, mai performant.

Tu poți să termini clasa a opta; te bucuri, dar mai trebuie să vrei să mergi la liceu, să te pregătești, să te înscrii și să mergi la școală. Altfel, ai terminat gimnaziul. Așa, și? Ce faci mai departe? 

La fel se întâmplă și în creșterea și dezvoltarea personală și spirituală. 

Nu este suficient să ai revelații, să constați că te-ai schimbat, că nu mai ești la fel de închistat(ă) cum ai fost. 

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”, se spune. Și așa este, din moment ce te bucuri că ești o variantă mai bună decât cel/cea din trecut, dar, în loc să mergi mai departe, să-ți vezi de drum, te oprești și râzi de cei care încă nu au ajuns la „nivelul” tău. 

Creșterea și dezvoltarea, indiferent de domeniu, se referă la evoluție, la a merge mai departe, nu la stagnare și arătarea cu degetul. 

E ușor a spune celorlalți cum ar fi trebuit să facă sau cum ar trebui să trăiască. Asta denotă lipsa de empatie, de înțelegere, și arată un orgoliu ce nu are nicio legătură cu deschiderea pe care o aduce cunoașterea. E PSEUDOcunoaștere.

Când crești și evoluezi, integrezi în tine tot trecutul tău, îl înțelegi și faci pace cu el. Altfel, vei ajunge să râzi de cei care fac ceva ce tu nu (ți-)ai iertat încă. 

Iar asta denotă un orgoliu foarte mare care nu te va ajuta să mergi mai departe, ci îți va crea iluzia că ai ajuns deja foarte departe. Orgoliul că ești cineva!

Da, ești cineva acum, în acest moment, dar nu vrei să fii un alt-cineva în fiecare moment de acum încolo? 

Dragă Om, tu ești TOT ce ai fost până acum, cu bune, cu mai puțin bune și plăcute, altfel nu ai fi ajuns aici.

Adevărata creștere și dezvoltare este atunci când te accepți ca întreg, când nu negi părți din tine, când nu ți-e rușine de trecutul tău.

Altfel, e doar orgoliu.

„Rău” e doar atunci când nu ai prelucrat ce ți s-a întâmplat, ci ai ascuns din rușine.

Dacă nu ar fi răul, cum am putea înțelege binele?

Nu-ți fie rușine de cine ai fost și ce ți s-a întâmplat. Cum ai fi ajuns aici, altfel?

Renunță la orgoliul negării de tine, și înțelege că înțelepciunea acceptării lui TOT este o alegere.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 01 noiembrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/11/capcana-orgoliului-de-fi-cineva-una.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL, ÎNĂUNTRU-I LEOPARDUL

Nu-i cere omului mai mult decât știe, poate duce sau face. Sau poți să o faci, dar riști să te trezești într-o mocirlă care nu îți aparține, ci este a celui pe care l-ai creditat cu mai multă înțelepciune decât are.

Fiecare om dă ce are cu adevărat, nu ce spune că are. Știi tu, chestia cu gardul și cu leopardul.

Cei mai toxici oameni sunt cei deghizați în lupi moraliști, cei care îți flutură în față o pioșenie de te lasă mască, și te întrebi cum poate încăpea ceva atât de mare într-un singur om.

Cei care își strigă cucernicia, și îți strigă cuvinte de ocară pentru că tu nu ești ca ei, au o problemă destul de mare: nu sunt ceea ce vor să pară!

Atât timp cât te autoproclami etalon al unei societăți, și singura ta preocupare este de a căuta greșeli la oameni, ai sindromul „Dumnezeu”, adică te crezi mai bun decât divinitatea. 

Ce contează că Dumnezeu ne iubește necontiționat pe TOȚI, când tu poți veni și pui condiții, arăți cu degetul și distorsionezi tot ce ți se spune, doar pentru ca ceilalți să-ți vadă moralitatea. 

Știi tu, chestia cu „mi-au murit lăudătorii, și mă laud singur”.

Dragă om, Dumnezeu există în tot, în toate și în TOȚI oamenii, FĂRĂ EXCEPȚIE, indiferent ce spun religiile și oamenii moralizatori, pseudo-credincioși. El este OMNIPREZENT.

Dumnezeu este OMNIPOTENT, adică poate orice, inclusiv să iubească pe toată lumea, indiferent de lumina și întunericul din interior.

Dumnezeu este OMNISCIENT, adică știe tot ce se întâmplă, inclusiv ceea ce gândești și crezi tu că nu se va afla dacă nu spui. Vezi tu, atunci când ceea ce spui diferă mult de ceea ce gândești tu de fapt, apare o minciună care te rupe de esența ta divină. 

Cu cât minți mai mult încercând să înăbuși adevăratele gânduri, cu atât vei fi mai gălăgios în exterior. Doar trebuie să urli ca să acoperi glasul Adevărului.

Cu cât ai mai multe traume pe care refuzi să ți le rezolvi pentru că tu nu ești de vină, doar alții, cu atât vei arăta mai aprig cu degetul către ceilalți. Că doar nu te uiți în tine, că e câh!

Cu cei care au aceeași problemă ca tine, te comporți batjocoritor, zeflemitor, superior. Îi arăți cu degetul, și râzi de ei. De ce? Ca să nu apuce ei să vadă cât de gol ești pe dinăuntru. 

Cu cei care au avut problema dar și-au rezolvat-o... eh, aici e buba! Cum adică și-au rezolvat-o? Cum să și-o rezolve și tu nu?! Ce e cu nesimțirea asta?! Dacă tu nu poți sau/și nu vrei, cum îndrăznesc ceilalți să facă altceva?! Și încerci să îi readuci în mocirla ta atacându-i, distorsionând intenționat ceea ce au vrut să spună, și murdărind tot ce ți se pare pur, rezolvat în ei și nerezolvat în tine.

Aceștia sunt oamenii toxici, care și-au promis, în sinea lor, că nu te vor lăsa în pace până ce nu vor arăta întregii lumi că ești fals(ă). Adică ceea ce sunt ei. 

Oamenii toxici nu au (încă) forța și tăria de a-și asuma responsabilitatea pentru viața lor, pentru ceea ce sunt cu adevărat. Ei trăiesc în afara lor, pentru că le este frică să înfrunte „leopardul” din interior.

Cu toții am trecut prin aceste etape. Cu toții am început prin a trăi în exterior, prin a arăta cu degetul și a da vina pe alții. 

Diferența o face CURAJUL de te asuma, de a ieși de sub influența fricii, a furiei, vinei și încrâncenării, și RECUNOȘTINȚA pentru ceea ce ești în fiecare moment. 

Cu toții am arătat cu degetul, până ce, din CURAJUL RECUNOȘTINȚEI ne-am îndreptat arătătorul către noi, și am acceptat adevărul: cu toții suntem ființe divine, diferă doar grosimea stratului de credințe limitative care împiedică lumina divină din noi să se manifeste. Gardul.

Nu poți învăța cuvinte elevate până ce nu le știi și pe acelea de care ți-e frică și rușine. 

Nu poți avea detașarea acceptării până ce nu rupi lanțurile minciunilor care te-au încorsetat.

Nu Îl poți (re)cunoaște pe Dumnezeu până ce nu ai cunoscut iadul.

A trăi arătând cu degetul și a certa și dojeni pe cei din jur pentru „păcate” ce există doar la tine în cap, denotă o îndepărtare de divin, de esență. 

Și eu am fost așa. Am arătat cu degetul, acuzator, în dreapta și-n stânga, îi certam pe toți, de parcă eram deținătoarea adevărului universal, și știam lucrurile mai bine decât însuși Dumnezeu. Vânam greșeli doar pentru a mă simți superioară, a mă simți mai bine și a acoperi golul din mine. 

Și eu am încercat să îngroș gardul, să-l vopsesc cu multe culori, doar-doar oi ține leopardul închis definitiv. 

Doar că, vezi tu, ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Iar fiara a ieșit, atacând și sfâșiind cu ferocitate toate măștile pe care mi le-am creat. Am avut răni, am suferit, dar apoi totul s-a vindecat și am avut curajul de a nu-mi mai pune alte măști. Și m-am simțit mai ușoară, mai bine, mai încrezătoare, mai liberă. 

Desigur, mai am multe de tratat și de vindecat în mine. Uneori, mai iese câte un rest pe care îl recunosc prin oamenii care mă atacă. Și le mulțumesc din suflet, pentru că mă ajută să caut și să scot ce a mai rămas nerezolvat. 

Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut curajul de a mă privi în interior și de a începe curățenia. Mai am mult, dar sunt pe drumul cel bun. Și știu asta pentru că mă văd zilnic în cei din jurul meu. Oglinzile. 

Dragă om, cu toții suntem ființe divine într-un corp fizic temporar. Iar dacă divinitatea din tine este omniscientă, omnipotentă și omniprezentă, ce parte din tine crezi că va putea opri manifestarea Lui? Gardul tău? Hm.

Iubește-i pe cei care te atacă, pentru că ei te învață o lecție importantă. Dar ferește-te din calea lor dacă nu ești pregătit(ă) să să îți asumi curajul responsabilității și asumării de sine.

Omule, ești ființă divină, iar gardul tău este neînsemnat în fața Luminii din tine. 

Fii ceea ce vrei, dar asumă-te. 

Fii plin de curaj și recunoștință. 

FII!

Binețe, OM! 

Dualitate, de Valentina Remenar

Edith Kadar 

București, 04 octombrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/10/afara-i-vopsit-gardul-inauntru-i.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL, O ZI PENTRU LINIȘTEA SUFLETULUI

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea!

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

În fiecare an, la 29 august, ortodocșii prăznuiesc TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL. Este ultima sărbătoare din anul bisericesc ortodox, acesta începând la 1 septembrie, în fiecare an.

Dar nu despre sărbătoarea din calendar vreau să vorbesc; asta o fac preoții și reprezentanții religiei. 

Aș vrea să povestim despre semnificațiile tainice ale acestei zile de sfârșit de Gustar, numele popular al lunii august. 

De aceea, materialul nu se adresează celor care nu acceptă altceva decât litera religiei și cuvântul clerului. 

Mă adresez celor care știu că nu au nevoie de intermediar pentru a avea o legătură cu Dumnezeu.

Binețe ție, dragă cititorule! 

Te invit să povestim puțin, lăsând la o parte limitările minții și închistările dogmelor, și deschizându-ne sufletul spre orice informație curge.

În luna august sunt prăznuite 3 mari sărbători: SCHIMBAREA LA FAȚĂ, din 6 august, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, din 15 august, și cea despre care vorbim în acest material.

SCHIMBAREA LA FAȚĂ semnifică arătarea divinității din noi, din fiecare, deoarece fiecare om are în el duhul sfânt. Corpul fizic este lutul, materia care durează „biserica” în care sălășluiește vremelnic sufletul, în timpul acestei vieți.
Sărbătoarea din 6 august semnifică necesitatea de a se renunța la măștile false care ne îndepărtează de adevărata noastră esență, divinitatea, și asumarea adevăratei noastre fețe - cea a adevărului, luminii și iubirii sincere și necondiționate. 

ADORMIREA MAICII DOMNULUI semnifică, așa cum am spus în materialul intitulat „DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html), moartea obiceiurilor distructive ale mamelor față de copiii lor: impunere, control, iubirea plină de condiții, pentru a șterge din codul lor genetic toate „programele” limitative identice primite, la rândul lor, pe linia familiei, cu scopul de a curăți corpul de balast și a lăsa divinitatea să se manifeste în urmași. Cum Maica Maria este prototipul FEMEII, ziua de 15 august este nu doar a celor care îi poartă numele, ci a tuturor femeilor care își adorm pornirile ce le îndepărtează de vocea lui Dumnezeu, divinitatea lăuntrică (sau ar trebui să o facă), pentru a renaște din cenușa propriilor emoții și comportamente negative distruse într-o nouă formă pură, în ziua de 8 septembrie, de Sfânta Maria mică.”

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL vine și completează șirul de zile în care se poate alege între adevăr și minciună, realitate sau iluzie, lumină sau întuneric, suflet sau mintea egotică.

Botezătorul, „cel ce botează”, este cel ce dă nume.
În sens pozitiv este „cel ce îți arată Lumina; cel ce te trezește la Lumină”.
În sens negativ: „cel ce contestă Lumina pentru a da nume întunericului”.
Ca semnificație, sărbătoarea de azi este înțeleasă de fiecare conform orientării spre suflet sau ego, spre întuneric sau lumină.

TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL semnifică nevoia de a înceta să mai acordăm nume, să încadrăm și catalogăm totul, altfel ne pierdem de adevărul esenței noastre. Este nevoia de a ne opri să „botezăm” totul, să încadrăm lumea în anumite concepte și denumiri, să etichetăm, și necesitatea de a observa lumea, de a ne observa, în liniștea sufletului, nu în gălăgia minții.

Este un moment de trecere, de comutare, de la fală, emfază, la tăcerea ce nu are nevoie de definiții, declarări, declamări, scandări și parafări. Este, dacă vrei, ziua în care timpul pe care îl cunoști se oprește, pentru a putea face loc unui nou timp, unei noi ere, a liniștii și păcii cu care a venit sufletul fiecăruia în această viață.

Nu întâmplător, luna august „găzduiește” două zodii semnificative: Leul și Fecioara.

Leul, guvernat de astrul zilei, Soarele, semnifică inima omului, centrul, „miezul” lui, care, pentru a se menține curat, „arde” în foc emoțiile negative care îmbolnăvesc sufletul: supărarea, ura, ranchiuna, setea de răzbunare.

Mulți oameni s-au confruntat cu probleme cardiace, de retenție de apă, de tensiune arterială, de creștere a glicemiei, cu dureri de cap, senzația de foc interior, transpirații abundente și neplăcute; aparatura electronică a luat-o razna, putându-se bloca sau chiar defecta (eu mă confrunt des cu așa ceva în ultima perioadă).

Primele două sărbători ale acestei luni sunt în zodia Leului, iar asta înseamnă  că nevoia de a ne arăta adevărata față și de a adormi aspectele mai puțin divine ale noastre necesită o curățire temeinică prin ardere a emoțiilor negative, programe, idei preconcepute și credințe învechite. În fond, nu putem crește și evolua conducându-ne după aceleași reguli care ne-au făcut rău sau ne-au îmbolnăvit.

A treia sărbătoare a lunii, cea din 29 august, este deja în zodia Fecioarei, guvernată de planeta comunicării și a comerțului, Mercur. Pentru a putea renunța la a „boteza”, a cataloga, a încadra lucruri și oameni în anumite șabloane ale minții, e nevoie de o comunicare intensă dintre minte,inimă și suflet. Altfel, pot apare probleme la nivel digestiv: crize de ficat, pancreas, balonări, colite, activări de hemoragii digestive, probleme de scaun, probleme de floră intestinală.

În plus, ar trebui să ne dea de gândit focul care pârjolește o parte însemnată din planetă, semn că vechiul arde pentru a face loc noului, indiferent că omul vrea sau nu.

Desigur, nicio sărbătoare, niciun ritual, nu poate face ceva în locul nostru, al fiecăruia. Absolut nimic nu ne poate schimba, dacă noi am hotărât că regulile după care ne conducem viața sunt bune, sau că „merge și așa”, doar ca să nu supărăm oamenii.

E mai ușor să ținem cont de semenii noștri decât să acordăm atenție sufletului, acea parte divină din noi.

E mai ușor să mergem la biserică, să ne batem cu pumnii în piept cu câtă credință avem, să ne urlăm pioșenia și să îi scuipăm pe cei ce nu gândesc ca noi, decât să trăim în lumină și în divinitatea care ne animă.

E mai ușor să condamnăm și să ponegrim în numele religiei, decât să iubim în numele credinței.

Luna august aduce în fiecare an un „regal” de sărbători care ne ajută să creștem și să evoluăm spre mai bine, spre nou, spre Lumină.
Asta dacă tăiem capul vechilor obiceiuri care ne mențin în trecut, în răul cunoscut.
Ce ai de făcut? NIMIC! Tocmai ăsta e șpilul.

Nu fă nimic, doar FII! 

Cu adevărata ta față, cu adevărata ta energie creatoare și cu iubirea de a spune pe nume lucrurilor, fără a „boteza” nimic și pe nimeni.

Doar FII!

Binețe, OM înțelept!

Edith Kadar

Arad. 29 august, 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/08/taierea-capului-sf-ioan-botezatorul-o.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TREZIREA SPIRITUALĂ și ILUZIA EI

Una dintre cele mai mari iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să (te) măsori, să (te) compari, să concluzionezi, fără a ști, de fapt, ce înseamnă trezirea.

Omul treaz este cel care înțelege lucrurile dincolo de aparența lor materială, vede dincolo de matrix, percepe iluzia în care se trăiește, și lucrează cu el însuși, știind că ceea ce vede afară este în interior. El știe că în el există toți ceilalți oameni, și întregul Univers, de aceea se concentrează pe interior nu pe afară, pe iluzie.

Un om trezit îi ajută pe alții care s-au trezit, nu îi trezește forțat.

Cei treziți se ajută tacit, și îi ajută pe alții, tot tacit.

E o perioadă intensă, de trezire la toate nivelurile. 

Doar că trezirea nu e suficientă. Degeaba te-ai trezit, dacă rămâi în pat și nu faci nimic. E nevoie să observi, din noua perspectivă, să accepti, să integrezi informația, să o folosești pe mai departe.

Un om trezit schimbă tot, își schimbă viața. Se schimbă. 

Așa îl și recunoști, după schimbările permanente din viața lui. Restul... sunt iluzii și teorii. Încă.

Una dintre cele mai mare iluzii este să crezi că alții sunt mai treziți decât tine, și să te descurajezi crezând că tu nu vei putea ajunge așa ca ei.

Este iluzia creată de ego, care te îndeamnă să măsori, să compari, să concluzionezi.

Dar cea mai mare iluzie este să cauți trezirea, să o urmărești, să o vânezi.

Mergi pe calea ta, în ritmul tău. 

Schimbă-te dacă, cât și când vrei, și nu pentru că e o modă, un trend. 

Observă.

Calea ta e unică, și nu poate fi comparată cu a altcuiva.

Fii ceea ce vrei, ceea ce visezi.

Visează, dar trezește-te și pune osul la treabă.

Altfel... totul e iluzie.

Trezește-te! A venit timpul!

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar

Arad, 23 august 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/08/trezirea-si-iluzia-ei.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

EU SUNT FURTUNA... (fragment din „LILITH, FEMEIA TREZITĂ”, carte în curs de scriere)

LILITH - pictură în ulei semnată de artistul Simona Suciu, Arad

Binețe, dragă Om deschis!

Te invit să citești un fragment dintr-o viitoare carte a mea, intitulată „LILITH, FEMEIA TREZITĂ”.

Pentru fiecare cititor textul va fi o povestire, o fantezie, o aberație, o minciună sau un adevăr. Pentru fiecare, cum este și cum simte.

Doar citește, nu judeca, și lasă-te să simți.

Lectură plăcută!

*    *    *    *    *    *    *

„A privit cerul și a văzut nori groși și negri care acopereau Soarele. Ziua aproape că s-a transformat în noapte. 

Atunci, Ea a știut: a venit timpul!

A venit timpul să se elibereze de întunericul din sufletul său, singura „culoare” pe care a cunoscut-o de la începuturile Lumii, și să iasă la Lumină.

A decis să nu mai fie prizonieră a propriilor demoni, copiii întunericului pe care i-a creat; copiii ei.

- Este timpul, dragii mei. Voi merge în Lumină, acolo unde am fost creată. 

Am fost creată din Lumină, iar apoi eu am creat întunericul, locul care a devenit casa mea, și unde v-am zămislit pe voi. L-am contestat pe Creator, am contestat Lumina, și am vrut să distrug tot. Am negat Creatorul, și așa am creat Noaptea, Întunericul. 

Am devenit creator, la rândul meu. Dar nu am fost deloc fericită. Apoi, ați apărut voi, copiii mei, unul câte unul. V-am iubit, dar asta tot nu mă făcea fericită. Și ce putea crea o mamă nefericită? Propria ei nefericire: Frica, Furia, Vina, Rușinea, Ura, Resentimente, Încrâncenare, Minciuna, Iluzia și Atașamentul. Adică voi, copiii mei, în diferite forme și combinații. Am creat din ce în ce mai mult întuneric, gândindu-mă să acopăr Lumina; să-L acopăr pe El.

Din când în când Creatorul mă ruga să mă întorc acasă, să mă întorc în Lumină. Dar l-am refuzat. Eram prea orgolioasă să admit că sufeream din cauza deciziilor mele, și că mi-e atât de dor de El!

În schimb, am continuat să-L contest. V-am învățat și pe voi să îl contestați și să-l urâți pe Creator. Dar acum a venit momentul să vă spun ceva: EL ESTE TATĂL VOSTRU! Nu mai sunteți doar copii ai întunericului, ci sunteți și ai Luminii! Mama voastră este Noaptea, Haosul, iar Tatăl vostru este Lumina, Dumnezeu. Trăiți în întuneric doar pentru că v-am ascuns că sunteți creați și din Lumină.

Dacă El a creat Lumina din haos, eu am vrut să re-creez întunericul din Lumina Lui. Pentru că și eu eram un creator, nu-i așa?

Dacă El a creat Raiul, ei bine, eu am creat Iadul, pe care l-am populat cu voi, copiii mei.

Am fost atât de mândră de munca mea, dar atât de nefericită.

El a continuat să mă cheme acasă, în Lumină, dar m-am prefăcut că nu îl aud. 

Voi, copiii mei, ați făcut tot posibilul să alungați Lumina, Bucuria, Fericirea, Iubirea și pe însuși Dumnezeu din oameni. Ați fost buni, foarte buni în a aduce haosul în inimile și sufletele oamenilor. Atât de buni, încât ați creat Mintea și Ego. Am fost atât de mândră de voi!

Dar apoi, am înțeles evidența: TOT CEEA CE AM CREAT EU A FOST CU PERMISIUNEA LUI! Niciuna dintre creațiile mele nu ar fi putut supraviețui fără aprobarea Lui! De ce? Pentru că El este TATĂL LUMINII ȘI AL ÎNTUNERICULUI!

A permis întunericul pentru ca oamenii să observe și să aleagă Lumina. Contrastul.

Am devenit creator cu permisiunea Lui.

AM FOST CREATĂ DE CĂTRE CREATORUL ÎNSUȘI!

Așa încât, dragii mei, voi sunteți cu toții creaturile Creatorului. Sunteți copiii lui Dumnezeu. Și ai mei.

Acum, știu asta, accept asta, și I-am auzit chemarea. Mă întorc în Lumină. Puteți veni cu mine, sau puteți rămâne aici, în Întuneric. Acum știu cine sunt!

- Nu te vom lăsa să pleci! Am creat o furtună pentru ca tu să nu ne poți părăsi. Suntem creațiile tale.

- Da, știu asta, dragii mei, iar ceea ce voi creați este, de asemenea, parte din mine. Deci... furtuna asta, sau oricare alta... sunt eu! EU SUNT FURTUNA! EU SUNT ÎNTUNERICUL, SUNT VOI! DAR SUNT ȘI DUMNEZEU! Deci, furtuna și voi... sunteți tot Dumnezeu!

Eu sunt această furtună și orice altă furtună va veni, eu sunt fiecare cutremur, sunt fiecare foc, fiecare uragan. Și toate acestea sunt și Dumnezeu. Deci, norilor, puteți pleca acum!

Eu sunt Soarele, sunt Luna. Sunt eternă.

EU SUNT CEEA CE SUNT!

EU SUNT DIVINUL FEMININ, ȘI SUNT ALĂTURI DE DUMNEZEU.

MERIT LUMINA!

EU SUNT LUMINA!

EU SUNT ÎNTUNERICUL DIN LUMINĂ, ȘI SUNT LUMINA DIN ÎNTUNERIC!

EU SUNT CEEA CE SUNT!

Fiți binecuvântați cu toții!

LILITH, femininul care se trezește în fiecare femeie”

Edith Kadar 

Arad, 18 august 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/08/eu-sunt-furtuna-fragment-din-lilith.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

PĂREREA ALTORA, „CONSTRUCTORUL” VIEȚII TALE

Una dintre condițiile principale pentru ca tu să mergi mai departe pe calea descoperirii de sine este să fii surd(ă) la orice părere și sugestie din exterior. Chiar și a celor mai apropiați.

Desigur, asta nu înseamnă că nu mai vorbești cu nimeni, că nu te consulți, și că nu mai ceri sfatul. Dar hotărârea finală este a ta, chiar dacă ceilalți vor încerca să te convingă că nu e așa, și că ar trebui să faci sau să decizi altfel.

Fiecare om vede altfel același lucru.

Când ceri părerea cuiva, înseamnă că tu nu ești sigur ce vezi în realitatea ta, și ai așteptarea ca cineva străin să îți deslușească realitatea pe care doar tu o cunoști și înțelegi.

Imaginează-ți că ți-ai amenajat casa exact așa cum ai vrut, doar că nu știi dacă altora le-ar place sau nu. De parcă ar conta asta pentru viața și echilibrul tău interior. 

Așa încât chemi acolo persoane apropiate, și le întrebi ce părere au despre munca ta.

Iar cei întrebați îți vor răspunde după chipul și asemănarea lor, după setările proprii, și după nivelul lor de cunoaștere, de înțelegere și de conștiință. 

Cineva cu ego mare va fi invidios, și îți va spune că nu așa ar fi trebuit să faci, că nu e bine, și că ar fi bine să schimbi. De cele mai multe ori, invidioșii doar vor contesta, dar nu vor ști să îți facă alte sugestii în schimb. Sau vor sugera variante care să le placă lor, nu ție.

Alții, salvatori de felul lor, îți vor descrie pe larg cum să schimbi totul, fiind în stare - dacă nu ești atent(ă) - să se și apuce de treabă, să schimbe, fără să le-o ceri.

Vor mai fi indiferenții, pe care nu-i interesează nimic, nici măcar persoana ta sau casa ta, și care abia așteaptă să plece la treburile lor.

Și mai sunt cei care îți admiră munca, indiferent dacă lor, personal, le place sau nu ce ai făcut; ei știu că părerea lor nu contează, că doar nu este casa lor. 

Indiferent ce tip de oameni îți intră în casă, nu uita că tu i-ai atras prin nesiguranța ta, prin atitudinea șovăitoare cu privire la ce vrei și ce știi.

În acest exemplu, casa este viața ta, trăirea ta, iar atunci când nu știi, sau ți-e lene să te asumi, vor veni cei care abia așteaptă să îți explice cum să trăiești, chit că dacă ai fi atent(ă) puțin, viața lor este fadă și anostă.

Iar când deschizi ușa vieții tale străinilor, pregătește-te să auzi orice altceva decât ceea ce ai vrea să auzi.

Să ne înțelegem: străini înseamnă oricine altcineva decât tine. Ești singura persoană care îți cunoaște viața. Teoretic. Că practic e altceva, din moment ce te ghidezi după părerea altora.

Toți cei cărora le ceri părerea vor putea vorbi de la nivelul lor de cunoaștere și înțelegere, care s-ar putea să fie sub al tău; e diferit, oricum. 

Când este deasupra, e bine, mai poți învăța. 

Dar când cel căruia îi ceri opinia nu are cunoașterea ta, el nu îți poate vorbi decât de la nivelul lui: dacă este bântuit de frici, îți va vorbi din întunericul fricilor, al furiilor, invidiei, etc. Iar dacă tu nu sesizezi acest lucru, vei crede ce ți se spune (doar ai cerut părerea, nu?!), și te vei lăsa atras în întunericul îndoielii.

Părerea omului reflectă nivelul lui, care nu este neapărat al tău. 

A dialoga, a comunica, este esențial. Dar decizia legată de viața ta îți aparține în totalitate. Inclusiv decizia de a asculta într-una de ceilalți, și de a te ignora pe tine.

Cum știi care este varianta optimă pentru tine? Respiri ușor, simți liniște și împăcare.

Poți asculta părerea celorlalți; vezi cum rezonezi cu ea. Dacă nu, mergi mai departe. Dacă da, mergi mai departe.

Fă ceea ce simți că e bine pentru tine, indiferent ce spun ceilalți.

Valabil și invers: spune-ți părerea doar dacă ți se cere, și nu aștepta ca celălalt să te asculte și să-și schimbe viața după idealurile tale.

Nu face altuia ce nu-ți place ție. Și nu-ți fă ție ce place altuia, dacă nu rezonează cu tine.

Ai în tine toate informațiile. De ce mai ai nevoie de validarea celorlalți? Ca să nu te simți singur(ă)? Ești sigur că vrei să plătești prețul renunțării la tine? 

Fă ce simți, și ascultă-ți intuiția; este vocea Sinelui Divin care ne ghidează. Altfel pasezi responsabilitatea vieții tale celorlalți, iar tu te vei transforma în victimă. Iar de aici până la boli, mai e un simplu pas.

Toate acestea ți le povestesc pentru că le-am trăit din ambele perspective, până ce am înțeles. Mai am mult de muncă, dar e un mare start.

Iar dacă eu am putut, cine ești tu să nu poți?

Ascultă păreri, dar fii surd la presiunea celorlalți. În fond, ei îți vorbesc despre ei înșiși.

Ești stăpânul propriei vieți. Fii!

Binețe, dragă Om!

Edith Kadar

Arad, 13 mai 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/parerea-altora-constructorul-vietii-tale.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.