Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Fii liber în tot ceea ce faci.
Eliberează-te de frica de a nu supăra vreo persoană, vreun sistem sau vreo divinitate.
Singura persoană pe care o poți supăra ești chiar tu, deoarece vei ajunge prins(ă) și închis(ă) în capcana temerilor.
Ai curajul de a fi credincios alegerilor pe care le faci, chiar dacă cei din jur vor încerca să te convingă că nu e bine.
Susține-ți părerile dacă crezi cu adevărat în ele și simți că te reprezintă.
Renunță la teorii învechite și la idei preconcepute care nu fac decât să te împiedice să treci la acțiune, să schimbi ceva, să ieși din izolarea autoimpusă.
Poți face oricând pasul în necunoscutul care îți va aduce noutatea în viață. Trebuie doar să fii sătul(ă) de atâta teorie limitativă și însetat(ă) de practica eliberatoare.
Înlătură comoditatea răului cunoscut, și încearcă noutatea tărâmului de dincolo de „zidurile” știute.
Mai binele sigur nu e în zona care te-a făcut nefericit(ă), neîmplinit(ă).
Alege să explorezi necunoscutul, să cauți, să te cauți în afara realității de până atunci, și vei găsi ceea ce te împlinește.
Totul e să ai curajul să te eliberezi și dorința de a fi liber(ă) de încorsetări.
Liber sau limitat?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 01 iulie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/04/despre-autolimitare.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
În cazul în care ai uitat, dă-mi voie să-ți reamintesc că...
...viitorul strălucitor și mult visat nu năvălește peste tine și în viața ta uniformă, limitată și monotonă în timp ce îți plângi de milă cât de nedreaptă este soarta.
Viitorul luminos și mult dorit nu se creează din neant și nu se materializează cu dedicație specială pentru tine, cât timp tu te irosești într-o slujbă, relație sau situație de viață care ți-a blocat devenirea.
Două facultăți și trei masterate nu îți confecționează un viitor confortabil. Îți dau doar abilitățile pentru a ți-l „croșeta” singur(ă).
O slujbă bine plătită, unde să primești recunoașterea muncii tale nu ți se va oferi în timp ce îți umpli zilele vânzând morcovi în piață. Tu ți-o cauți și ți-o creezi crezând în tine și în talentul tău.
O relație de vis nu se teleportează în viața ta cu tot cu Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana în timp ce îți irosești vremea și viața cu parteneri/e de umplutură, total nepotriviți „ca să nu rămân singur(ă)”.
Tu ți-o atragi, fiind consecvent(ă) în ceea ce îți dorești.
O foarte înțeleaptă persoană, Ileana Vulpescu, a spus că „dacă nu știi ce să ceri, viața nu știe ce să îți dea”.
Pentru a primi ceea ce vrei trebuie, mai întâi, să știi ce vrei, apoi să fii realist(ă) în dorințele tale, să fii consecvent în a-ți urmări pas cu pas împlinirea a ce-ți dorești, și să ai răbdarea de a obține rezultatele.
În fond, este vorba despre tine într-un viitor care îți aparține. Dacă știi ce să ceri, viața va ști ce să-ți dea.
Nu mă crezi? Încearcă!
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 11 noiembrie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/11/primesti-doar-ceea-ce-ceri-in-viata.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Spune-mi cât și cum te relaxezi ca să-ți spun cine ești.
Am adaptat un cunoscut proverb pentru a avea motiv să discutăm despre o prea-cunoscută problemă: lipsa de relaxare.
Știi tu, starea aceea în care faci ceva care îți place, dând astfel posibilitatea corpului să-și refacă forța și energia.
Îți amintești, nu?
În fiecare zi îți încarci programul cu tot felul de lucruri de făcut, și deja au ajuns atât de multe încât nu mai faci distincția între ceea ce e important și ce e urgent.
Toate au același grad de importanță și urgență, și orice abatere de la programul bine stabilit de mintea ta devine factor iritant și perturbator.
Până și tu, cu necesitățile tale cu tot, ocupi un loc secund, terț, în orarul propriei tale vieți.
Dar, uiți un lucru important: de unde iei, trebuie să pui la loc. Adică energia pe care o tot dai, trebuie refăcută obligatoriu, altfel... surmenaj, depresie, anxietate, boli cronice, maladii degenerative... moarte. Punct.
Și asta doar pentru că ai uitat, sistematic, să te reîncarci cu forță, putere, energie, bucurie și stare de bine.
A trebuit să muncești mult și bine pentru alții, așteptând în van să ți se recunoască meritele de către cei cărora li se cuvine totul.
Dar, dacă în programul tău zilnic te treci și tu cu o oră, timp în care să faci ce vrei pentru că ți se cuvine, și să fii surd(ă) la încercările altora de a te face să te simți vinovat(ă) de plăcerea relaxării, vei vedea nu numai că vei reuși să faci tot ce ți-ai propus, dar să mai faci și ceva extra.
Când ție ți-e bine, așa le este celor din jur. Când încerci să trăiești prin alții, ghinion, rămâi cu bateriile descărcate.
Relaxează-te și îți spun: armonie.
Extenuează-te, și îți spun: agonie.
Armonie sau agonie?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 24 noiembrie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Cititorule, binețe!
De această dată te invit să urmărești emisiunea „Câte-n Lună și-n Stele” difuzată de TV Arad la data de 17 martie, în care povestesc cu gazda mea, Codruța Belean, despre arta de a fi femeie, feminină, fără a fi feministă.
În ciuda titlului, emisiunea nu se adresează doar femeilor, ci și bărbaților, partenerii noștri care ne completează, indiferent că sunt soți, fii, tați, frați, iubiți, amanți, parteneri.
„A fi femeie nu înseamnă a fi plină de forme și golită de fond, de feminitate.
Formele corpului și aspectul fizic nu te transformă automat într-o femeie.
Feminitatea nu ține de exterior ci de ceea ce vine din interiorul tău.
Este ceea ce rămâne după ce dai la o parte superficialitatea și gălăgia societății, te dezbraci de hainele iluziilor și îți asumi „nudul” originalului, al veritabilului, al naturaleții.
A arăta a femeie poate oricine, dar a fi înzestrată cu FEMINITATE și a fi FEMEIE e apanajul celor speciale.”
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Ajutorul pe care îl dai altora spune multe despre tine.
Dacă sari în ajutor fără să ți se ceară, ai sindromul „salvatorului”. Îi ajuți pe toți, oricând, oriunde; dacă trebuie, dacă nu, tu te bagi în viața omului că doar „trebuie” să ajuți.
Faptul că nu ți s-a cerut ajutorul este, pentru tine, un amănunt nesemnificativ, și nici nu mai stai să realizezi acest lucru și că invadezi teritorii private, vieți, doar din dorința de bine dictată de ego-ul tău.
Imaginează-ți că stai, pur și simplu, pe marginea unui drum, și vine cineva care, fără a te întreba, presupune că vrei să treci strada. Și, bazându-se doar pe bănuiala lui, te ia pe sus și te duce pe partea cealaltă. Tu, nu numai că vei fi revoltat, dar îi vei și spune vreo două „binefăcătorului” care a vrut să te salveze.
Tu vei rămâne cu supărarea, iar el se va plânge tuturor că a făcut un mare bine, iar tu ești un nerecunoscător care nu i-ai spus nici măcar „mulțumesc”.
Ți se pare cunoscută situația? Ai fost în vreuna din ipostaze?
Dacă faci fapte de „bine” bazate pe presupunerile minții tale, se cheamă că ești egoist(ă) deoarece crezi că gândirea ta este atât de bună încât e valabilă pentru toți, și că ceilalți sunt incapabili să se ajute singuri doar pentru că nu o fac ca tine.
Oprește-te din a presupune ceva, a interpreta, a crede despre și a proiecta pe alții părerile tale. Oamenii vor reacționa neașteptat, iar tu te vei victimiza considerându-i pe ceilalți nerecunoscători.
Drumul spre propriul tău iad este pavat cu bune intenții... și presupuneri... și interpretări... și proiecții... și credințe false.
Fă cale întoarsă, spre tine, până nu e prea târziu!
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 21 iulie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Fiecărui om îi place să vorbească despre adevăr.
Dar, al lui e cel mai cel: mai bun, mai adevărat, mai definitoriu, mai merituos, ridicându-l până la rangul de adevăr universal.
Fiecare este convins, conștient sau nu, că al lui este general valabil, cel mai plin de esență și real adevăr care poate exista pe fața pământului.
Probabil îmi vei spune că nu există mai multe adevăruri, există doar unul singur: ADEVĂRUL. Profund! Și care e ăla, spune-mi, rogu-te?! Oricât te vei strădui să enunți vreun adevăr, acela va fi ceea ce tu înțelegi prin acest cuvânt; va fi, deci, părerea ta, adevărul tău despre...ADEVĂR. Înțelegi ce vreau să spun?
Dar, te-ai gândit vreodată cine stabilește care este adevărul? Cine are dreptate?
Dacă tu ai dreptate tot timpul, înseamnă că ceilalți sunt ignoranți și nu știu nimic?
Oare, adevărul lor nu este bun la modul general, sau doar nu rezonează cu tine?
Și dacă ceea ce este valabil pentru tine e valabil pentru toți ceilalți, atunci câte adevăruri există?
Iar dacă fiecare om de pe planetă e convins că adevărul lui este cel mai bun, cum rămâne cu ceilalți?
Ai înțeles raționamentul? Ai sesizat capcana ego-ului?
Lupta continuă de a demonstra că doar adevărul tău e valabil te îndepărtează de la adevărata ta menire, de la adevăratul scop pentru care te-ai născut.
Adevărul fiecăruia este real și reprezintă doar o cale de urmat spre împlinire, nu un scop de demonstrat cu orice prilej. Aceasta este capcana pe care ego-ul o întinde; aceea de a te pierde în lupte inutile, de a-ți irosi energia vitală în bătălii cu morile de vânt.
Adevărul fiecăruia este cel mai bun pentru el, și nu este un deziderat de cucerit, impus și fluturat cu orice ocazie.
Când vei înțelege asta, vei înceta să te irosești și te vei concentra doar pe tine, pe împlinirea ta, pe devenirea ta.
Adevărul tău te eliberează pe tine. Nu pe altă persoană; aceea va fi eliberată de adevărul său, ș.a.m.d.
Nici adevărul altcuiva nu te va elibera pe tine.
Nu mai fă comparații, nu te mai irosi.
Nu încerca să impui altora adevărul tău; nu ești deținătorul adevărului universal, nu te mai umfla în pene cu ego-ul tău cu tot. Nu de asta ai venit aici.
Folosește-ți adevărul pentru a te desăvârși. Și nu uita să-l împrospătezi tot timpul cu noutăți.
Și așa, fiecare zi îți va aduce ceva nou pentru tine, prin tine.
E chiar atât de greu?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 15 iunie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Trecutul prezent în viața ta actuală îți alterează viitorul.
Dacă te lași urmărit(ă) și bântuit(ă) de trecut, acesta îți va hotărî și creiona destinul viitor.
Tot ce ai făcut atunci, mai demult, orice decizie ai luat, reprezintă acea persoană, care ai fost.
Bucurii, împliniri, tristeți, nemulțumiri, realizări, eșecuri, toate au fost deja, au trecut odată cu minutele vieții tale, de ce le mai reții lângă tine, azi?
Regretele, „copiii” trecutului prezent în viața ta, sunt doar „zgârieturi” pe răbojul timpului și nu o viață de sine stătătoare. Forța și puterea pe care le-o transferi regretelor îți pot modela viitorul într-un mod total eronat, în conformitate cu ele și nu cu adevărata ta cale.
Trecutul este haina învechită, ruptă, tocită, de care nu mai ai nevoie pentru că timpurile s-au schimbat, „hainele” prezentului sunt altele.
Renunțarea la trecut și la ale sale regrete, și traiul în prezent este singura „tendință” de modă ce nu te face snob; din contră, te menține original.
Trecut, prezent în viața ta sau doar prezent și atât?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 26 februarie 2016
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Dar, oare, imaginea pe care ți-o percepi tu este cea reală sau este o iluzie?
Imaginea pe care ți-o percepi în oglindă este, de cele mai multe ori, distorsionată, cu mult diferită decât cea reală.
Te poți vedea mai tânăr sau mai bătrân decât ești, mai gras sau mai slab, mai frumos sau mai urât, mai mare sau mai mic, mai puternic sau nu, dar rareori părerea ta despre tine concordă cu a altora sau cu realitatea.
Imaginea creată de minte aparține unei perioade din viață când a avut loc ceva ce te-a marcat fie în sens pozitiv, fie într-unul negativ; iar după aceea ai uitat să ajustezi „contorul” la fiecare zi care a trecut, și ai rămas „înțepenit” acolo, în acea imagine demult apusă.
Doar că, din acel moment tu te evaluezi, iei hotărâri, te judeci și te (de)valorizezi în funcție de ceea ce percepe mintea și ochiul când te privești în oglindă, și nu după chipul și asemănarea ta reală, actuală.
Când nu îți vezi adevărata ta față, realele tale calități și abilități, riști să te scufunzi într-o lume a frustrării, fricilor, neputinței și disperării, crezând că nu poți face ceva pozitiv cu și în viața ta.
Doar că, vezi tu, nu e adevărat. Poți face orice pentru că ești înzestrat cu multe calități și talente.
De cele mai multe ori imaginea în oglindă te minte pentru că e creată de minte.
Vrei să te vezi cum ești în realitate, acum? Fă-ți o poză și astfel vei privi realitatea în față.
Îți place? Du-te mai departe.
Nu-ți place? Fă ajustările necesare pentru că TU ești creatorul propriei lumi și nu mintea ta.
Realitate sau iluzie?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 27 septembrie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
De câte ori nu ai spus, ție și altora, că ai senzația că te sufoci, că nu poți primi suficient aer, că te simți încorsetat(ă) și că viața decurge, parcă, discontinuu ca o mașină ce rulează cu frâna de mână trasă?
Te-ai gândit vreodată ce este dincolo de simptomele fizice descrise? Ce face ca aerul să ți se pară insuficient când îl inspiri?
Dar, te-ai gândit vreodată de ce, deși începi să faci tratamente, simptomele respiratorii persistă, iar insuficiența respiratorie se agravează cu timpul, în loc să se remedieze?
Binețe, cititorule!
Mă gândeam că poate vrei să știi ce este dincolo de zidurile răspunsurilor pe care (ai senzația că) le cunoști.
Pornește, rogu-te, muzica și hai să povestim.
De-a lungul vieții ne fabricăm tot felul de ziduri în sufletul nostru cu ajutorul minții. Ego-ul „croșetează” cărămidă cu cărămidă limitarea încredințându-ne că noi știm totul cel mai bine, și că suntem stăpânii absoluți ai controlului în viață. Nimeni nu poate ști mai bine decât noi ce este bine și ce nu pentru toată lumea.
Pe an ce trece, zidurile se tot îngroașă pentru că, în loc să le dizolvăm căutând și obținând răspunsuri, preferăm să rămânem în realitatea în care ne-am izolat și cu care ne-am împrejmuit. Refuzăm să ne recunoaștem frica, disperarea și reala limitare care au devenit partenere în cotidianul vieții.
Cu timpul, pereții nu devin doar groși, dar sunt și înalți, blocându-ne accesul la altă realitate, una nouă, salvatoare.
Și când zăcem ani de-a rândul împrejmuiți de zidurile care anulează orizontul, ajungem să ne creăm o lume în care noi punem întrebări, și tot noi ne dăm răspunsuri folosind aceeași minte.
De aceea, de multe ori nu realizăm că hotărârile luate dintr-o perspectivă limitată sunt distructive pentru viața și traiul viitor, nu numai pentru noi, dar și pentru cei din apropierea noastră.
Zidurile noastre, toate, nu pot decât să ne stopeze drumul în viață, să ne înfrângă elanul creator, să ne țină sufletul captiv și să ne îmbolnăvească.
De aceea, ar fi bine să ne deschidem mintea și sufletul, să cedăm controlul și să nu ne mai fudulim cu el, să punem întrebări dar să și auzim răspunsurile.
Sparge-ți zidul de care te-ai înconjurat, eliberează-te de limitări și ai curajul să sondezi și să trăiești lumea din exteriorul zidurilor.
Cei care au pășit dincolo au întâlnit ADEVĂRUL, s-au întâlnit pe ei, CONȘTIINȚA. Dincolo de ziduri sunt vindecările considerate miraculoase, oamenii care găsesc răspunsuri la întrebări indiferent de domeniu, adevărații oameni de știință, și cei care trăiesc în liniște, pace și armonie cu cei din jur și cu ei înșiși. Cei de afară sunt, de multe ori, ținta celor limitați înlăuntrul lor, prin denigrări, batjocoriri, defăimări, etc.
Totul are un preț, depinde ce alegi: să „zaci” în spațiul închis al zidurilor, sufocat de imobilitate, aruncând cu pietre în afară pentru a-i reduce la tăcere pe cei care nu sunt la fel ca tine, sau ai curajul să ieși, să întâlnești realitatea, să ți-o construiești cum vrei în fiecare zi, dar să riști să fii...singur împotriva curentului?
CURAJUL de a fi tu însuți face diferența!
La început s-ar putea să te simți singur(ă), disperat(ă), înfricoșat(ă) și să ai senzația că totul îți scapă de sub control, că o iei razna. Cedarea pe care o simte sufletul este doar o aparență, doar un simptom; sunt primii pași nesiguri în necunoscut.
Gândește-te la un animal sălbatic ținut mult timp în captivitate: când îl eliberezi, nu știe ce să facă, are senzația că totul se prăbușește pentru că a dispărut siguranța cunoscută. Dar, după un timp, cu încurajări multe, primii pași nesiguri vor căpăta consistență și siguranță, iar noua realitate va deveni...LUMEA REALĂ!
Vorbește cu sufletul tău, dar ai grijă să nu folosești vechile argumente și limbaj dinăuntrul zidurilor.
O nouă realitate are nevoie de un nou limbaj! Care e acela? E limbajul TĂU, nu mai e al altora!
Ai curajul să nu te întorci la răul cunoscut, să privești înainte și vei primi din necunoscut ceea ce e bine pentru tine!
Ce este înăuntru știi deja. Ce ți se poate întâmpla? Decât să întâlnești însăși...VIAȚA!
Binețe, cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 19 iunie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
