IPOCRIZIE, MON AMOUR!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 *     *     *     *     *     *     * 

Se pune mult accentul pe felul în care arătăm: ba suntem prea grași, ba prea slabi, ba prea ridați, bătrâni, trecuți și alte emanații ale unei minți pline de idei toxice. 

Și totuși uităm ceva: animalele noastre dragi ne iubesc exact așa cum suntem, lor nu le pasă dacă suntem întregi sau nu fizic și sufletește. Copiii noștri ne iubesc exact așa cum sunten noi, pentru ei suntem perfecți. Părinții noștri ne acceptă și ne iubesc așa cum sunt și așa cum suntem. Oamenii care ne sunt cu adevărat aproape ne acceptă și ne iubesc exact așa cum suntem.

Și atunci vin cu o întrebare: dacă toți cei care contează ne iubesc și ne acceptă, noi cui vrem să facem pe plac? Pe cine vrem noi să mulțumim? Pentru cine ne zbatem în neacceptare față de noi?

Dacă suntem sinceri cu noi ne dăm seama că părerea persoanelor apropiate nu contează pentru noi („doar sunt familie, trebuie să ne iubească”), și că ne biciuim pentru ca eventualele persoane pe care le întâlnim (deci pe care nu le cunoaștem) să fie impresionate de imaginea noastră impecabilă. 

Nu are importanță că cei care contează cu adevărat în viața noastră ne iubesc și ne acceptă așa cum suntem; contează ca niște iluștri necunoscuți, care nu vor face parte din viitorul nostru, să își facă o părere bună despre noi, să fie dați pe spate (cum se zice) de felul în care (ne) arătăm, să primim aprobarea și aprecierea lor de oameni trecători prin viața noastră. 

Și atunci dacă nu contează că cei apropiați nouă ne iubesc așa cum suntem ci vânăm părerea necunoscuților, ce spune asta despre noi? 

Că suntem ipocriți, că mințim și că ne mințim grupa mare! 

De ce nu contează părerea celor care (zicem că) sunt oamenii vieții noastre, ci contează părerea celor care nu contează pentru evoluția noastră reală? Pentru că părerea apropiaților o luăm ca pe ceva ce ni se cuvine, iar pe cea a străinilor o tratăm ca pe o mare onoare. 

Da, și acești oameni care ne contestă sunt importanți pentru devenirea noastră, dar nu în sensul de a ne transforma în permanență în ceva sau cineva pe placul lor. Vom întâlni asemenea persoane până ce vom învăța să ne acceptăm noi și până vom înțelege ce și cine e cu adevărat important pentru noi și viața noastră. 

Până atunci vom lupta cu morile de vânt, ne vom da de ceasul morții să dăm bine în fața străinilor, să cerșim aprecierea lor. Iar în tot acest timp vom respinge aprecierea oamenilor care fac și vor face parte din viața noastră; și vom numi asta „IUBIRE”!

IPOCRIZIA, partenera tăcută a vieții noastre.

Cât timp vânăm părerea bună a altora și ne dăm de ceasul morții să îi impresionăm pe cei care nu contează, nu putem spune că cei din familie contează cu adevărat. Ar fi o ipocrizie, nu?

Dacă asta am văzut în copilărie, vom prelua automat programul și ne vom comporta identic. Un părinte ce găzduiește cu atâta larghețe ipocrizia în el nu poate crea decât o copie a sa, copilul. Iar dacă noi suntem vânători de aprecieri străine, cum ar putea să devin copiii noștri? Cópii fidele ale părinților.

Cât timp nu este important că partenerul/partenera, familia, prietenii ne iubesc așa cum suntem ci ne biciuim în continuare văzându-ne urâți, grași, bătrâni, etc., înseamnă că nu este importantă nici iubirea lor; deci... nu-i iubim, că doar nu contează ce părere au, nu? Și totuși, ne batem cu pumnii-n piept în fața străinilor cât de mult ne iubim apropiații. Ipocrizie!

Cât timp nu contează părerea celor care ne iubesc cu adevărat ci contează opinia necunoscuților (vezi Facebook, Instagram, etc), nu iubim cu adevărat; nu NE iubim cu adevărat. Doar ne lăudăm și vrem să părem ce nu suntem. Ipocrizie!

Iar cât timp ipocrizia este atât de importantă în viața noastră, înseamnă că suntem într-o relație specială cu ea. 

IPOCRIZIE, MON AMOUR!

Și dacă suntem ipocriți într-un domeniu al vieții, de ce nu ne-am extinde obiectul și domeniul de activitate la tot ce ni se întâmplă. Și azi așa, mâine așa, ipocrizia devine program de viață.

Un om ipocrit cu încă unul, încă unul, și mai mulți, formează o societate ipocrită care va ajunge să trăiască doar pentru a-și apăra spoiala și minciuna, și care îi va taxa și elimina pe toți cei care îndrăznesc să rămână în adevăr, în iubire, și care „îndrăznesc” să le zgârie spoiala de minciună. 

Într-o lume în care domnește ipocrizia, a rămâne noi înșine nu mai este o normalitate, ci devine o calitate impresionantă.

Las și eu o întrebare aici, la sfârșit: cât timp părerea altora a devenit religia noastră, UNDE ESTE DUMNEZEU?

Binețe, Om în Dumnezeu!

Edith Kadar

Arad, 04 mai 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/05/ipocrizie-mon-amour.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

VINEREA MARE sau POSTUL LA URĂ ȘI INTOLERANȚĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Nu sunt un om religios. Știu că religia, biserica, preoții, credința și Dumnezeu sunt concepte total diferite. Un om credincios nu trebuie să fie obligatoriu religios.

Eu cred în Dumnezeu, cred în Lumină, cred în Iubire. De aceea m-am decis să scriu ceea ce simt. Dacă ești înregimentat și ești credincios ritualurilor de urmat, s-ar putea să nu-ți placă. Îți amintesc că nu trebuie să citești și nu e nevoie să crezi în ceea ce spun. 

Nu sunt deținătoarea adevărului universal, dar nici tu. Avem dreptul la opinii. Aceasta e opinia mea. 

*    *    *    *    *

Suntem în Săptămâna Mare, iar azi e vinerea mare. Mulți oameni sunt preocupați să respecte și să onoreze ritualurile religioase. 

Săptămâna Mare începe cu sâmbăta lui Lazăr, ziua dinaintea Floriilor. Atunci Iisus a făcut dovada credinței și cunoașterii lui reînviindu-și prietenul mort de 4 zile. 

Duminica Floriilor este ziua în care Iisus a intrat în Ierusalim. Cum erau vremurile de atunci? Instabile. Ca acum. Conducătorii iudeilor cochetau cu romanii pentru a obține beneficii de toate felurile. Corupția era în floare, și fiecare se descurca după modelul „mie să-mi fie bine”. Oamenii de rând, erau sufocați de taxe și de deciziile luate împotriva bunăstării lor. Recunoști ceva din zilele actuale?

În acest climat instabil oamenii au avut nevoie de cineva care să vină să îi salveze: personajul mesianic care rezolvă totul fără ca ei să miște un deget pentru ca lor să le fie bine. Ți se pare cunoscută situația?

Mesia, adică trimisul lui Dumnezeu, a apărut având menirea de a mântui. Numele lui este Iisus Hristos. El era un învățat, un om care era preocupat să înțeleagă lumea și rolul lui în lume. Era un înțelept, iar lumina lui interioară a atras din ce în ce mai mulți oameni. Învățăturile lui au adus ceva nou față de regulile rigide și de haosul existent. Oamenii au început să îl urmeze și să își însușească învățăturile lui. Vibrația lui era foarte înaltă pentru că el ȘTIA că e fiu de Dumnezeu. Le vorbea oamenilor despre faptul că și ei sunt copii ai lui Dumnezeu, dar acest lucru s-a estompat în timp, oamenilor spunândi-li-se că doar Iisus este singurul fiu al lui Dumnezeu, iar astfel li s-a tăiat orice avânt de a-și aminti că fiecare primește duhul sfânt în el, altfel nu ar trăi. Este viața, e Dumnezeu care se manifestă în fiecare dintre noi. 

Iisus le spunea oamenilor că divinul este în ei și că trupul este biserica lui Dumnezeu. 

A ajuns să fie din ce în ce mai cunoscut, iar învățăturile lui au ajuns la urechile conducătorilor vremii, deranjați de faptul că oamenii se orientau spre o nouă autoritate, alta decât ei.

Și în acea vreme erau două „tabere”: cei care îl contestau vehement pe Iisus și cei care rezonau cu învățăturile lui (hm, unde am mai auzit asta?).

Învățăturile lui erau inedite, erau despre stabilirea legăturii personale cu Dumnezeu; dar acest lucru nu putea să placă conducătorilor pentru că pierdeau controlul. Așa încât subtil, ca orice politică, au inoculat oamenilor ideea că Iisus vrea să preia conducerea lor și că asta le va crea probleme. Nu a trebuit decât să le strecoare oamenilor informații false despre  cât de dăunător va fi Iisus și oamenii care îl urmează, iar mulțimea a început să ia atitudine, uitând că toți sunt copii ai aceluiași Dumnezeu. Ți se pare cunoscută situația?

În Duminica Floriilor Iisus și mulțimea care îl urma au intrat în Ierusalim, și au fost primiți de mulți cu ostilitate. De ce? Pentru că erau altfel decât ei, făceau altceva, deci trebuiau contestați. 

Din cauza atmosferei ostile până și apropiații lui au început să se teamă. Joi a fost ziua în care Iisus a luat pentru ultima dată masa cu ucenicii lui: cina cea de taină. 

Vineri este ziua în care Hristos a îndurat toate patimile, a fost crucificat și a fost înmormântat. 

Sâmbătă Mântuitorul a coborât în iad pentru a-i elibera pe cei care erau înlănțuiți acolo de răul și întunericul pe care nu au știut a le alunga prin credința în Lumină. 

Iar duminică, a treia zi de la moartea fizică, Iisus învie arătându-le oamenilor că toți cei care cred cu adevărat în Dumnezeu pot reîncepe o nouă viață.

Se spune și se știe că Iisus s-a sacrificat pentru oameni, pentru a le răscumpăra greșelile. Acum vin eu și întreb: cum onorăm noi, oamenii, sacrificiul lui Iisus? Ne-am învățat lecția? Sau așteptăm din nou să vină cineva să ne salveze, noi să nu mișcăm un deget, și să ne continuăm nestingheriți viața care ne-a adus în situația de acum?

Îi plângem moartea în fiecare an pentru ca după aceea să putem mânca și bea pe săturate? Asta e lecția pe care am învățat-o din jertfa lui?

Hai să luăm această perioadă. În postul mare am văzut atâta ură și intoleranță că am rămas uimită. Oamenii s-au lăsat împărțiți în două tabere: unii care au lăsat ca un va@@in să devină mântuitorul vieții lor și cei care știu că atât timp cât lumina christică e vie în ei, acela e cel mai bun antidot.

În perioada postului o parte din oameni au ales să calce în picioare sacrificiul lui Iisus, alegând ura, intoleranța, judecarea, agresivitatea și războiul psihologic față de cei care gândesc altfel decât ei. Au ales să-i crucifice pe cei care gândesc diferit.

În săptămâna patimilor unii oameni aleargă ca nebunii să se cumpere carne obținută prin sacrificarea mieilor, puiuții oilor.

În vinerea mare unii postesc la mâncare, și poate vor posti și la ură și intoleranță. 

Doar că în acest an oamenii au de trecut o probă puternică a credinței: în sâmbăta mare, ziua în care ar trebui să lucrăm cu întunericul din noi, va fi întâiul mai muncitoresc, ziua consacrată micilor și grătarului.

Dragă Om, e Vinerea mare, ziua în care Iisus a fos răstignit. Ce ai zice să facem o pauză de ură, de intoleranță, să nu mai lăsăm ca un va@@in să ne dezbine, ci să ne amintim de jertfa fiului lui Dumnezeu, să ne amintim de ceea ce ne unește și nu ceea ce ne deosebește.

Haide ca până marți (cel puțin) să stăm în gândul bun, în rugăciune, în curățare, să evităm orice provocare. 

Hai să fim altfel acum. Îi suntem datori lui Iisus. În fond el s-a sacrificat pentru ca noi să vedem lumina din noi și nu întunericul și dezbinarea arătate de alții. 

Hai să-i mulțumim păstrând aprinsă flacăra Iubirii în noi.

Hai să stabilim precedente. Vii în liniștea și lumina tăcerii? Hai!

Mulțumesc, Iisuse!

Mulțumesc, Om!

Mulțumesc, Dumnezeule pentru tot!

Edith Kadar

Arad, 30.04.2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/04/vinerea-mare-sau-postul-la-ura-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ADEVĂRUL DIN MINCIUNĂ

Dacă vrei să afli care este adevărul ce ți se ascunde (indiferent de către cine și în ce context), fii atent la tot ceea ce este negat cu vehemență, respins și considerat non-sens, prostie, aberație.

Gândește-te și amintește-ți cum te-ai comportat sau te comporți atunci când încerci să minți, să ascunzi ceva. Ai avut un comportament ciudat, nenatural care, în loc să îți asigure ascunderea secretului, parcă atrăgea și mai tare atenția celor din jur, și făcându-i să intre la bănuieli și să-și pună întrebări legate de tine.

Adică, de ce ai nega vehement ceva și ai și insista mai mult decât trebuie că totul e o minciună, dacă nu e adevărat?

De ce te-ai strădui să aduci argumente necerute și să ataci oamenii care (ți se pare că) sunt suspicioși, dacă nu ar fi adevărat ceea ce încerci să acoperi?

De ce te-ai strădui să denigrezi pe cineva care susții că minte dacă nu ai ști în sinea ta că, de fapt, are dreptate, dar că acel adevăr ar avea efecte neplăcute asupra ta?

Imaginează-ți că flirtezi cu altcineva decât cu partenerul oficial. Începi să te simți vinovat(ă) în sinea ta, de parcă toți cei din jur ar ști secretul tău; iar asta generează comportamentul tău ciudat care, într-un final, va duce exact la secretul pe care l-ai ascuns și la demascarea lui, cu consecințele de rigoare.

Dacă vrei să afli un adevăr, orice ADEVĂR, caută acolo unde este cel mai contestat, și unde apare forța și amenințările subtile sau pe față.

Dacă vrei să afli adevărul, caută oamenii cei mai contestați pentru că ei emit cele mai neplăcute ADEVĂRURI.

Dacă vrei să afli versiunea reală a oricărui lucru, urmărește teoriile cele mai contestate.

În fond, dacă ar fi minciuni sfruntate iar oamenii care le emit ar fi așa mari impostori, la ce atâta efort și energie să-i contești, să-i pui la zid? De ce să desființezi oameni și teorii, dacă ele nu sunt adevărate? Le lași în plata Domnului, că nu au nicio valoare.

Dar când depui prea mult efort să negi ceva, să denigrezi persoane și să desființezi teorii, să creezi situații care să distragă atenția generală, să o abată spre altceva, e clar că ceva nu este în regulă.

Problema nu este că minți, ci că vor exista consecințe.

Problema nu este că te lași mințit, ci de ce ai tu nevoie de această experiență, ce ai de învățat din ea și de ce ți se întâmplă tocmai ție.

Nu are importanță dacă și altora li se întâmplă și că mai sunt mulți ca tine; asta e irelevant.

CU CE TE SCHIMBĂ PE TINE ACEASTĂ EXPERIENȚĂ?

De ce alegi să faci tot ce fac ceilalți și să nu faci ca tine?

Adică dacă și alții au fost mințiți și înșelați (indiferent de context), alegi să intri în clubul victimelor care-și plâng de milă, în loc să te concentrezi pe tine?

Ce din tine te împiedică să fii persoană independentă în gândire, și are nevoie ca alții să-ți spună ce să faci și cum să gândești?

Ce din tine te împiedică să cauți adevărul și să-l vezi acolo unde este cel mai contestat?

Ce din tine, omul neinformat, te face să dai crezare unor oameni și nu altora?

Ce din tine refuză să gândească?

Ce din tine are nevoie să fie mințit frumos? De ce?

Gândește. E dreptul tău.

Te rog să mă ierți!

Mulțumesc!

Te iubesc!

Îmi pare rău!

Binețe, iubitorule de adevăr!

Edith Kadar 

Arad, 24 aprilie 2020 

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/04/adevarul-din-minciuna.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

LA MULȚI ANI, GHEORGHE! - semnificația numelui și menire

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *    *     *     *     *

Binețe, dragă cititorule!

Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.

Astăzi vom vorbi despre GHEORGHE.

Indiferent dacă porți numele Gheorghe sau un nume derivat de-al lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?

În fiecare an, la 23 aprilie, este sărbătorit sfântul Gheorghe, prilej pentru cei care poartă numele sau derivate de-ale numelui, să se bucure, să își sărbătorească onomastica.

Numele GHEORGHE derivă din grecescul GEORGOS, și înseamnă LUCRĂTOR CU PĂMÂNTUL.

Desigur, nu toți cei care au acest nume sunt fermieri, sau au munci în domeniul agricol.

Aici vorbim despre simboluri și semnificații tainice.

Pământul este unul dintre elementele naturii, alături de apă, aer și foc, și este materia primă pentru a făuri „cărămizile” vieții. 

Se spune că „din țărână suntem croiți, în țărână ne vom întoarce”.

Pământul, țărâna, reprezintă în mod simbolic energia telurică din care este compus corpul uman și tot ceea ce percep cele 5 simțuri ale omului: văz, auz, gust, miros, pipăit.

Pământul amestecat cu apă dă lutul creator de frumos sau de urât, în funcție de „autor”. 

Când este prea multă apă, apare noroiul, tina, nămolul, mlaștina. 

În plan fizic, asta înseamnă retenția de apă, hipertensiunea arterială, etc.

Lutul amestecat cu aer ajută la expansiunea materiei prime, pentru a asigura fondul creației.

Când e prea mult aer, lutul devine fragil, și se prăbușește sub propria greutate.

În plan fizic, apar balonările, emboliile, emfizem, pneumotorax.

Iar când totul este trecut prin foc, se poate obține purificarea sau, din contră, distrugerea lucrării, și transformarea sa în praf.

Focul purificator dă naștere sculpturilor monumentale, care rămân nemuritoare. Focul devastator distruge tot în calea sa, oprind viața.

În plan fizic vorbim despre inflamații de tot felul, acele „aprinderi” ale organelor, temperaturi mari, febră, bufeuri, etc.

Atunci când materia primă, țărâna sau pământul , se află în echilibru perfect cu apa, aerul și focul, apare armonia pe toate planurile, la toate nivelurile. 

Cumpătarea, echilibrul și armonia sunt elementele cheie ale unei vieți împlinite. 

Ziua de 23 aprilie este în zodia Taurului, zodie de pământ. Nimic nu e întâmplător.

Persoanele ce poartă numele GHEORGHE, sau un nume derivat din acesta, sunt menite să lucreze „lutul” creației, să învețe să aibă grijă de corpul propriu, „biserica” sufletului, și să îi învețe și pe alții să facă la fel.

Ele vin într-o familie unde excesele de orice fel au dus la distrugeri de relații, de sănătate, de vieți, pentru a-i învăța să fie cumpătați în tot.

Aceste persoane trebuie să învețe să își stăpânească propriile lor „pofte”, indiferent de domeniu, pentru a înțelege „mesajul” acestor pofte.

Taurul, ca zodie, guvernează zona gâtului, locul de unde izvorăște vorbirea, comunicarea dintre oameni.

Cei ce poartă acest nume sunt meniți să lupte cu „balaurul” poftelor și exceselor, dar și al teoriilor de viață incorect pricepute, pentru a înțelege și transmite mai departe practica eliberatoare.

Dragă GHEORGHE, GEORGETA, GETA, GEORGE, GHIȚĂ, GEORGIANA, GEORGINA, GINA, GEORG, GYURI, GYÖRGY, GORAN, JÜRGEN, YORGOS, YURI, îți urez să ai o viață plină de lumină, să reușești tot ceea ce ți-ai propus pentru a fi un exemplu pentru  toți cei apropiați ție. 

Să ai forța de a fi lumină călăuzitoare pentru alții, indiferent de piedicile pe care le întâlnești pe drumul vieții.

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ! 

dr. Edith Kadar 

Arad, 23 aprilie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/04/la-multi-ani-gheorghe-semnificatia.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

UNDE ESTE FRICĂ ȘI INTOLERANȚĂ, DUMNEZEU NU SE POATE MANIFESTA

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 

 

Suntem în postul Paștelui.

În ultimul timp s-au înmulțit atacurile la persoană. Că sunt postări sau sunt comentarii, zici că se bat turcii la gura unora; mă rog, la tastatura unora. Cum apare ceva ce nu convine, jap cu injurii, invective și comentarii acide peste ochii și ceafa celor care au îndrăznit să gândească altfel, să aibă alte concepții. 

Aici nu mă situez de vreo parte, doar observ.

Dacă cineva e anti-vaccin iar tu ești pro, zbang cu „tâmpiți”, „inconștienți”, „spălați pe creier”, „criminali” și altele de genul acesta și de-o parte și de alta. De parcă e un concurs care înjură și jignește mai tare.

Am observat că sunt persoane care încearcă să explice normal și logic poziția și credința lor; no, dar ce, pot? Nu, că sunt huiduiți. Repet, indiferent de ce parte se situează. 

Unii sunt pro ieșire în stradă, alții sunt anti. Și în loc să își vadă fiecare de viața și credința proprie, se pun pe împroșcat noroi pe ceilalți, de cealaltă parte. 

Cu toții au dreptate. Aici nu este despre cine e mai tare-n adevăr, deși asta se face. Aici ar fi bine ca toți să își activeze înțelepciunea, să facă un pas în spate și să privească obiectiv tot ce se întâmplă.

- Da, unii oameni s-au săturat să stea în casă și să vadă că după un an nu s-a schimbat nimic, ba chiar s-au înrăutățit lucrurile de când a început injectarea în masă. Nu trebuie să mă crezi, verifică.

- Da, alți oameni nu văd altceva decât virusul, viața lor gravitează în jurul acestui subiect, și nu mai există nimic altceva acolo, nici Dumnezeu, nici iubire, decât frică, furie, intoleranță.

- Da, ambele părți au dreptatea lor, și oamenii înțelepți ar trebui să respecte părerea celuilalt. 

- Nu, ura, intoleranța, violența și disperarea ta, indiferent de ce parte ești, nu se datorează perioadei actuale. AȘA AI FOST DINTOTDEAUNA, DAR AI ASCUNS ASTA CU GRIJĂ! Știi tu, gardul și leopardul. 

- Da, perioadele de criză scot la suprafață adevăratul caracter al omului, fie că este frumos, fie că e urât. 

- Nu, nu poți da vina pe criză, pandemie, oamenii care nu gândesc și fac ca tine. Ce ești tu, copil de grădiniță, să arăți cu degetul?

- Da, mă poți înjura cât vrei, dacă asta vrei; dar ești sigur că înjurându-mă sau înjurându-i pe alții tu vei fi brusc fericit, toate problemele se vor termina și viața ta revine la normal? 

- Ești sigur că eu sau altcineva suntem de vină pentru frica, nefericirea și intoleranța ta? Nu cumva viața ta era cu probleme, erai frustrat dinainte, dar nu ai avut curajul să spui celor care cu adevărat te-au supărat, iar acum ai găsit țapi ispășitori? Doar întreb.

- Înainte să insulți pe cineva pentru că spune sau postează ceva ce contravine cu ceea ce știi, te-ai asigurat că ȘTII TOT? Ești 100% sigur că ai citit și te-ai informat corect, din mai multe surse despre subiectul pe care te contrazici?

- Cât la sută din ce știi, cu ce combați și cu ce bați omul prin vorbe este informare proprie, cercetarea ta personală, și cât sunt informații preluate de la alții? Deh, e mai simplu să iei o părere gata formată decât să-ți formezi una. Deci tu te cerți cu cineva pentru că nu este de acord cu părerea pe care ai împrumutat-o de la alții? Maxim!

- De când să îți aperi părerile jignind a ajuns să fie mai important decât să respecți alegerile semenilor? Cu ce devine viața ta mai bună dacă ceilalți vor fi cu toții de acord cu tine? 

- Omul nu poate vedea în afară decât ce este în interiorul lui; dacă în el este război, îi va vedea pe toți dușmani.

- Ceea ce este în afară este manifestarea a ceea ce este înăuntrul oamenilor dintr-un grup, indiferent de ce parte se situează.

Ești intolerant pentru că alții au fost intoleranți cu tine. 

Nu iubești oamenii pentru că ți s-a întâmplat la un moment dat ceva care a anulat încrederea și iubirea în ei. Nu crezi că astea ar trebui rezolvate în tine, și nu să încerci să forțezi oamenii să gândească la fel ca tine? 

Dragă Om, dacă vrei să îți faci injecția, fă-o. Înseamnă că te imunizezi astfel, că ești apărat și că cei neînțepați nu te mai pot afecta. Logic, nu?

Dragă Om, dacă nu vrei să te injectezi, nu o fă; dar lasă-i pe cei care vor să o facă, respectă-le alegerea.

Doar observă cum se vrea să fim dezbinați, să luptăm între noi, să ne concentrăm pe bătălii inutile. Te-ai gândit ce se întîmplă în lume, în țară, dincolo de scena vizibilă? Se spune că de câte ori sunt scandaluri mari, caută ce ascund în spate. Portul Constanța a fost vândut, iar premierul a dat altor țări dreptul de a folosi resursele din Marea Neagră. Și altele. 

De ce să observi ce se întâmplă cu adevărat când te poți bucura pentru câteva minute că ai făcut pe cineva, care nu îți place cum gândește, muci. 

De ce să devii înțelept când poți rămâne exact acolo unde ai fost și acum câțiva ani, nu?

De ce să observi că viața și relațiile tale se dezintegrează, să rezolvi asta, când ai satisfacția de a te ascunde în spatele tastaturii și să-i spurci pe toți. Că tot e POSTUL PAȘTELUI, nu?

De ce să începi să observi singur din moment ce ți se servesc păreri gata fabricate pe care să ți le însușești?

De ce să recunoști că totul te-a pus și pe tine pe gânduri, când ai atât de mult de pierdut dacă nu vei mai fi pe placul altora și pierzi aprecierea lor?

De ce să observi că istoria se repetă? 

De ce să îți amintești de câte ori ai făcut gripă cu simptome grave care te-au scos din circuit o săptămână, cel puțin? 

Amnezia asta e utilă; poți folosi totul ca scuză să nu te schimbi.

Criza e utilă. Oamenii pot alege dacă vor să rămână unde au fost, caz în care știu deja rezultatul, sau să schimbe ceva, orice. 

Ceea ce se întîmplă la ora actuală este o luptă între vechi și nou, între conservatori și cei care aleg schimbarea. Istoria se repetă. Noul va învinge întotdeauna. Depinde doar dacă noul este impus de alții sau este creat de oameni.

Unde este Dumnezeu în intoleranța asta? 

Tu faci ce ai știut până acum, sau ai curaj creezi precedente? Ce precedente? Să iubești și să respecți în perioade de criză. Să alegi să fii tu altfel decât cei pe care îi spurci. Să alegi înțelepciunea în locul intoleranței. 

Cât alegi războiul vorbelor, te pierzi pe tine.

Alege-te și aprinde lumânări pentru Dumnezeu.

Nu renunța la tine pentru a câștiga o bătălie a orgoliilor. 

Alege-te.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 30 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/unde-este-frica-si-intoleranta-dumnezeu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

FĂRĂ ECHILIBRU NU EXISTĂ VIAȚĂ

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Că în viață e nevoie de echilibru, se știe. În teorie, că dacă ne uităm la practica aplicată în viața multora dă cu virgulă.

Unii sunt prea furioși și nu mai lasă loc la contrast, la bucurie. 

Alții sunt mult preafericiți, dacă ar fi să ne luăm după postările lor frecvente în care își preamăresc lumina orbitoare a spiritului trezit; atât de (declarat) fericiți încât au uitat că întunericul din ei nu a plecat nicăieri si așteaptă răbdător să îi vină momentul și să erupă.

Echilibrul în viață nu înseamnă să te arăți fericit, să pozezi și să postezi echilibrul tău controlat până în cele mai mici amănunte. 

Echilibrul în viață nu are nimic a face cu ceea ce vrei să pari în ochii celorlalți, ci cu ceea ce există în mod real în viața și în sufletul tău.

Când vorbim despre  echilibru, vorbim despre două sau mai multe părți, aspecte care e nevoie să coexiste în cantități egale. Unde există întuneric va fi și lumină, chiar dacă nu se văd deodată cele două aspecte. Dacă nu ar exista întunericul, nu am observa lumina, am considera că e ceva normal; dacă nu ar exista frigul, nu am aprecia căldura; dacă nu ar exista suferința cum am putea să ne bucurăm de starea de bine?

Peste tot e nevoie de echilibru, indiferent că vorbim despre om, societate, planetă, Univers. Când acest echilibru dispare iar una dintre părți devine predominantă, încep să apară poblemele și tot ce se va întâmpla din acest moment va avea menirea să readucă cealalt   parte înapoi pentru a reface întregul.

Nu poți alege să trăiești doar în bine și să negi răul; sau poți, dar pregătește-te pentru consecințe. De ce? Pentru că ai ales să rupi întregul, echilibrul, pentru a face ce vrei tu; ca un mic dumnezeu. Și nu ai făcut-o pentru a experimenta și a cunoaste, ci pentru că ai ales doar ceea ce îți coafează ego-ul.

Când rupi echilibrul doar pentru a-ți fi ție bine, așteaptă-te la consecințe. Dacă vrei fericire cu orice preț, vei călca peste fericirea și echilibrul altora, iar karma is a big fuckin' bitch!

Când vrei doar bine și uiți că înainte de a îmbrățișa binele e nevoie să accepti întunericul și demonii, produci un dezechilibru puternic care îi va afecta pe toți din jurul tău, indiferent că ești conștient de asta sau nu.

Imaginează-ți că îți construiești sau renovezi o casă. Mai întâi trebuie să constați că e întuneric și frig, pentru ca apoi să stii ce ai de făcut pentru a aduce contrastul - lumina și căldura.

La fel este și cu viața: până ce nu vezi unde este întuneric în tine, ce îl provoacă, ce frici îl întrețin, nu vei putea aduce niciun gram de lumină, pace și armonie, în ciuda afirmațiilor pozitive pe care le repeți mental. Mintea creează realitatea din materialul clientului; dacă în tine e multă frică, disperare, intoleranță, ură, din ce vrei să îți creeze mintea paradisul mult visat?

Orice om aflat pe calea cunoașterii și a descoperirii de sine ar trebui să înțeleagă că lumina și binele vor veni abia după ce vede, acceptă si îmbrățișează răul și întunericul traumelor din trecut. Nu mai repede.

Mulți caută binele crezând că dacă își neagă demonii interiori vor reuși să fie șmecheri cu Universul. Iar la un moment dat vor apărea fisuri în zidul lumii create negând legile universale ale Creației; vor apărea accidente, pagube, boli grave, pierderi din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că echilibrul tinde să se refacă: unde este prea mult bine, trebuie să revină răul. 

"Și cum, nu voi avea parte de bine niciodata", s-ar putea să întrebi. Ba da, dar nu înainte de a te confrunta cu leopardul din spatele gardului pe care l-ai vopsit cu atâta sârg.

Și în natură totul este ciclic: totul moare pentru a putea renaște; anotimpurile se succed normal. Verii nu îi este ciudă pe toamnă si pe iarnă că îi iau locul; este mersul normal al lucrurilor. Natura știe că va renaște odată cu sfârșitul iernii, primavara. 

Totul sfârșește la un moment dat pentru a face loc noului. Se numește evoluție. 

În fiecare an omul are posibilitatea să retrăiască ciclurile naturii cu mintea și înțelepciunea acumulate în anul/ciclul care s-a încheiat; dacă s-a schimbat ceva la el, altfel va reface aceleași trăiri si experiențe până ce se va reconecta la natura ce merge mai departe cu sau fără om. 

Momentul de nou început este dat de startul primăverii, și se numește Echinocțiul de primăvară. In acest an el va avea loc sâmbătă, 20 martie 2021, la ora 11:37, ora României. Este un nou inceput, o nouă oportunitate de a face lucrurile altfel, de a prelucra și elibera întunericul și a readuce lumina, pacea, armonia în viață. Aceeasi gândire te va duce exact în același loc în care ai mai fost și până acum. 

Despre noi șanse, noi oportunități pentru a restabili echilibrul în viață voi vorbi vineri, 19 martie 2021, de la ora 19.45 într-un live transmis pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu de YouTube.

Te aștept cu drag!

Edith Kadar 

Arad, 19 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/fara-echilibru-nu-exista-viata.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

GREȘEALA și EVOLUȚIA OMULUI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Ne temem de greseli, pentru că așa am fost învățați.

Dar uităm că greșelile sunt doar pașii din trecut ai drumului către noi. Iar acum, în această perioadă, greșelile par ca niște răufăcători care ne urmăresc, iar noi fugim fără să stăm pe gânduri și să le observăm, să le acceptăm și să le transformăm în lucruri pozitive.

Cum să știm că facem bine ceva, dacă nu am încercat de cateva ori?! Aceste încercări eșuate sunt catalogate drept "greșeli".

Nu putem ști cum să facem mai bine, dacă nu facem, la început, "rău".

Cum poți fi mai bun dacă nu ai făcut încercări pentru a vedea ce să îmbunătățești?

Ți se pare că ai greșit? Înseamnă că ești pe drumul spre "mai bine", că ai încercat încă o dată, și că acum ți-a iesit mult mai bine. Altfel, de unde să știi că ai greșit? Doar pentru că așa ți se pare ție sau că asa ți s-a spus de către cei care nu fac nimic decât să îi descurajeze pe cei ce încearcă?

Când spui "am gresit!", care este etalonul tău? Ai gresit în comparație cu ce, sau cu cine?

Ca să afirmi că ai greșit, trebuie să ai în cap un rezultat pe care îl consideri bun.

Dar, de unde stii că acela este bun pentru tine? Doar pentru că așa au stabilit alții? Tu ești "alții"?

Dacă vei încerca să faci în viață doar ceea ce au făcut alții, vei crede că nu poti nimic, că nu ești în stare de nimic, pentru că greșești într-una și nu faci la fel ca ceilalti.

Este ca și cum ai incerca să calci doar in urmele lăsate de ceilalți.

Dacă vei fi atent doar să îți potrivești pașii după cei dinainte, vei considera că orice călcare în afara urmei este o greșeală. Si, în loc să te bucuri de drum, te vei consuma încercând să fii ca ceilalți, să nu greșești, și vei ajunge să te devalorizezi în ochii tai, doar pentru că nu ești sau nu faci ca ceilalți .

Omule, daca te compari într-una cu ceilalți, îți vei anula unicitatea, și îți vei considera originalitatea drept "greșeală".

Încercând să fii ca ceilalți, te împiedici să te cunoști, să te înțelegi, să devii tot mai bun.

Ca să fii mai bun, trebuie să vrei să încerci, să vrei să găsești soluții din ce în ce mai bune, mai optime pentru tine.

Rezultatele comparate cu ale celorlalți se numesc greșeli, și te vor bloca pe o cărare care nu e a ta.

Rezultatele adaptate la tine, care te duc spre variante mai bune ale tale se numesc evoluție, dezvoltare, înflorire, și nu au nimic în comun cu greșeala.

Singura greșeală este să nu îți observi unicitatea, din frica de a nu deranja, de a nu supăra pe cei cărora le este frică să fie altfel, să fie originali.

Pe calea descoperirii de sine nu există greșeli, ci doar încercări.

Încearcă. Nu vei greși. Ce ai de pierdut? Variante mai vechi ale tale? Nu-i nimic, uită-te ce frumos crești.

Greșeală sau evoluție?

Binețe, Om curajos!

Edith Kadar

Arad, 18 martie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/greseala-si-evolutia-omului.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CE FACI TU PENTRU A STABILI PRECEDENTE ÎN VIAȚĂ?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Dacă ai fi atent la tine, ai vedea că de fiecare dată când întâlnești o situație în viață vei avea tendința să aplici ceea ce știi, ceea ce ai mai făcut, ce ai văzut că au făcut ceilalți, ce ți-au spus alții că ar fi mai bine pentru tine să faci, etc.

Dacă ai fi prezent în viața ta și nu ai face atât de multe lucruri din automatism, ai vedea că prea rar ești original în gândire, în ceea ce faci în și cu viața ta.

Gândește-te la o situație, oricare dintre cele întâlnite în ultima perioadă. 

Să zicem că citești și/sau auzi ceva cu care nu ești obișnuit. Ce faci atunci? 

De obicei cauți o soluție gata fabricată de alții, o "împrumuți" și... zbang!... trântești emanația altora direct între ochii celor care au îndrăznit să te scoată din somnul rațiunii tale. Trosc cu un citat motivațional (al altora, bineînțeles), pleosc peste ceafa nesimțiților cu păreri fabricate de "specialiștii" formatori de opinii (care știu că tu esti în pană permanentă de opinii personale, de aceea îți stau la dispoziție cu altele noi, doar n-o să-ți pierzi vremea gândind, nu-i așa?!).

Să nu îi uităm pe pozitiviștii de serviciu, cei care sunt doldora de teorie, dar o privire la viața lor personală te-ar ajuta să vezi că doar gura e de ei; doar nu crezi că cei cu adevărat eliberați, echilibrați și care au devenit pozitivi (nu negând întunericul ci lasându-se devorați de el) vor sta pe facebook pentru a-i milui pe cei pierduți cu pozitivitate teoretică.

Dacă nu ai fi atât de încăpățânat să spui orice, oricând, doar să nu taci, adică dacă nu te-ai mai comporta ca un copil, ci te-ai maturiza emoțional, ai vedea că tu nu trăiești, nu îți construiești viața proprie, ci doar REACȚIONEZI folosind șabloanele altora. 

Scorul la "meciul" opinia altora - părerea personală este 1 - 0. Și încă te mai și lauzi de multe ori cu viața ta construită după opiniile altora; bine, partea a doua nu o vei recunoaște, doar ai și tu un orgoliu, ce dracu'!

Fiecare om se va trezi odată, la un moment dat - în existența asta sau în altele - și va înțelege că  sensul vieții proprii nu este dat de alții, și că ascultarea altora din prea multă lene de gândire proprie i-a dus la boli și la moarte. 

- Cei care sunt încă în filmul scris de alții pentru viața lor înjură, contestă, critică pe toți cei care vin cu o altă părere și îi obligă să caute alt răspuns fabricat tot de alții; ei se vor lega de felul în care arăți, cum vorbești, deci de formă, că fondul e încă greu de accesat. Ei se vor trezi atunci cand sunt pregătiți să o facă.

- Apoi sunt cei treziți, cei care au o părere fabricată după chipul și asemănarea experiențelor practice care i-a modelat de-a lungul timpului. Nu, nu esti tu, cel care acum gândești dacă să scrii sau nu că ești trezit. Un om trezit nu simte nevoia să scrie, să comenteze, să se laude, să completeze și să se arate cu degetul atunci când se vorbește despre trezire.

- Și apoi mai sunt cei care au senzația că s-au trezit și că sunt altfel decât cei ce dorm. Ei vor sti să spună că nu mai dorm, dar nu au încă o părere personală despre ce se întâmplă; nu o vor împrumuta pe a altora, dar nu știu cum să fie ei înșiși și să nu mai reacționeze. Ei sunt cei în formare. 

Ce faci, însă, atunci când întâlnești o situație de rezolvat dar toate soluțiile pe care le ai, le știi, le-ai aplicat sau care sunt stocate în ADN-ul tău nu îți sunt de folos?

Te agiți, în primă fază, pentru că este ca și cum în fața ta este o tablă albă, nescrisă. Și atunci știi. Știi că va trebui să vii cu o soluție nouă, să inventezi ceva, să creezi precedente pentru realitatea în care te afli acum.

De exemplu, ce faci atunci când realizezi că te afli în fața unei dictaturi medicale/militare ce se prefigurează încet dar sigur; este doar un exmplu ipotetic, doar nu se poate întâmpla așa ceva, nu?

Desigur, poți nega, dar ai mai făcut-o, știi ce va urma. Poți spune că așa ceva este imposibil, că e doar un scenariu de film de Hollywood, că doar mințile odihnite ar vedea peste tot doar conspirații, că nimeni nu ne poate vrea răul ci doar binele. Dar negarea ta nu va schimba realitatea.

Poți da vina pe conspiraționiștii dracu', ei sunt de vină la tot. Da, ok, ai mai făcut-o. Și? Ceva noutăți?

Poți arăta cu degetul spre  cei care nu sunt și nu gândesc la fel ca tine. Îhâm, da. Ceva nou?

Poți încerca să o dai cu spiritualitatea, gen "suntem lumină și ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla!". Mda, până ce se trece de la teorie la practică; atunci se șterge din memorie orice citat motivațional întâlnit și distribuit cu mare vervă pe facebook. 

Poți alege să te scalzi într-o mare de ziceri pozitive; asta îți va liniști conștiința și îți va hrăni orgoliul, dar nu va schimba realitatea.

Înțelege, mă refer la VARIANTA TA DE COMPORTAMENT ȘI DE GÂNDIRE! 

CE AI FACE TU, INDIFERENT DE PĂREREA ALTORA?!!!

Nu mai căuta în trecutul tău, în ce ai auzit și citit că au făcut și au dres alții. Poți înțelege ce spun? Ce ai face în această situație, indiferent de părerea celorlalti, și, mai ales, a celor apropiați?

RĂSPUNSUL SE AFLĂ IN SUFLETUL TĂU, NU ÎN CE SPUN ALȚII ȘI NU ÎN MINTEA CARE TE MINTE!

Atât timp cât nu esti dispus să te duci acolo, în suflet, în locul unde te întâlnești cu divinul din tine, și să găsești răspunsul în liniște, vei fi sclavul celorlalți; doar nu crezi că vei primi gratis păreri gata fabricate, care să ai impresia că sunt ale tale?!

Indiferent ce se întâmplă, răspunsul pentru aceeași problemă va fi diferit pentru fiecare om. Adică ce este bine pentru alții s-ar putea să nu fie bun pentru tine, și invers. Șansele ca ceva ce a fost 100% bun pentru cineva să fie la fel și pentru tine sunt mici. Este ca și cum ți-e teamă să pășești pe unde nu sunt urmele altora, și încerci să îți adaptezi pașii vieții după pașii altcuiva. 

Doar atunci când vei avea curajul să dai la o parte ceea ce ai folosit din automatism până acum, indiferent că erau expresii-lozinci sau scheme de a reacționa à la carte sau à la turmă, se va schimba ceva în viața ta, adică nu vei mai repeta la nesfârșit același șablon.

Doar atunci când lucrezi cu tine, observi tot ce se întâmplă în jur, observi oglinzile ținute de cei pe care îi întâlnești, îți tragi propriile concluzii și îți formezi propriile păreri fără să te mai afecteze și să te influențeze părerea celorlalți, vei fi un om eliberat de nevoia de a fi ca ceilalți, vei îmbrățișa (cu adevărat, nu doar afirmând pe Facebook) libertatea de a gândi, cugeta și de a-ți crea lumea așa cum simți. 

Iar acesta este cel mai puternic precedent pe care îl poți stabili în viața ta și în subconștientul colectiv: CURAJUL DE A FI ORIGINAL, DE A GĂSI SOLUȚII PENTRU TINE!

Ce vei face dacă se va instaura o dictatură medicală/militară? Nu știu. Dă la o parte tot ce ți se spune, dă la o parte tot ce îți spune mintea, intră adânc în tine și găsește soluția care te apropie de esența ta, de Dumnezeu. 

Ce vei face dacă vei fi obligat să te vaccinezi iar tu nu vrei? Nu știu. Dă la o parte tot ce ți se spune, ce auzi, ce ești sfătuit, și întreabă-l pe Dumnezeu: tu ce ai face, Doamne? Ascultă răspunsul. 

Ce vei face dacă nu se va introduce obligativitatea de vaccinare și cei nevaccinați vor umbla liberi prin lume infectându-te pe tine, vaccinatul, adică imunizatul? Nu știu. Dă la o parte gălăgia pe care o face dictatura fricii instaurată în tine, și amintește-ți că dincolo de teroarea în care trăiești există o lume condusă de vocea sufletului, dar pe care nu o auzi atât timp cât chakra coroanei e adânc înfiptă în chakra rădăcină (adică ai capul adânc băgat în cur!).

Ce vei face dacă, după ce dai la o parte ce nu este al tău, îți dai seama că nu ai soluții personale, originale? Îți sufleci mânecile, nu intri în panică, găsești soluția bună pentru tine și apoi îți asumi responsabilitatea pentru tot ce va urma. 

Adică STABILEȘTI PRECEDENTE!

Adică EȘTI CREATOR!

Oricât amâni să iei decizii singur, viața te va duce tot acolo. De la A la B vei ajunge direct, dacă ești înțelept, sau punându-ți piedici și sfârșind epuizat și bolnav. 

Ai curaj! Ești creator!

Restul sunt păreri ale celor care nu îți cunosc viața. 

Fii înțelept!

FII!

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar  

Arad, 15 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/ce-faci-tu-pentru-stabili-precedente-in.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CUM SĂ LUCREZI CU TINE OBSERVÂNDU-I PE CEILALȚI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 *     *     *     *     *     *     * 

Prin natura muncii mele primesc tot timpul mesaje de la oameni pe care nu îi cunosc, dar care au citit sau au ascultat materiale de-ale mele. Majoritatea sunt pozitive, dar mai sunt și câteva negative. 

Ultimul mesaj primit este de la un domn pe care nu l-am văzut în viața mea, dar care mi-a scris „nu știi nimic din viața oamenilor ești doar o impostoare!!”. Am postat asta pe pagina mea de Facebook pentru a observa reacțiile celor care citesc. De ce? Pentru că am simțit că este un prilej foarte bun pentru a îți propune un exercițiu: CUM SĂ LUCREZI CU TINE OBSERVÂNDU-I PE CEILALȚI.

Rolul meu este să dau mai departe informația; ce faci tu cu ea te privește. 

Să începem. 

Avem un om care nu mă/te cunoaște, nu îmi/îți știe munca, simte nevoia să mă/te eticheteze, să mă/te încadreze (adică să mă/te bage într-un cadru) într-o categorie; impostoare, în cazul meu.

Hai să observam următoarele:

1.- Cu toții am făcut sau mai facem asta, chiar și în gând, cu oameni care spun sau fac ceva ce nouă ne displace sau nu înțelegem. 

Doar observă, nu spune nimic, interiorizează-te; nu este nicio rușine să constați unde mai e de lucru.  Nu te judeca, doar observă ce si cum te simți. Scrie tot ce simți, nu ține în tine.

2.- Hai să ne reamintim: când vorbim sau scriem despre  cineva pe care nu îl/o cunoaștem, despre  cine vorbim de fapt? Despre noi, normal.

Să luăm ca exemplu cazul de care ți-am povestit: cine se crede impostor, de fapt? Cel care a scris. Mesajul lui este un apel disperat al părții din el care suferă profund din cauza unei situatii din trecut legată de impostură.

Exercitiu: amintește-ți ultimul comentariu pe care l-ai făcut (vocal, scris sau în gând) legat de o situație sau de o persoană; ce cuvinte a folosit? Notează-ți-le și observă: când ai fost făcut de altcineva așa cum ai spus? Cum te-ai simțit? Cum te simți acum reamintindu-ți? Simți disconfort? 

În mod normal, dacă ai fi 100% sincer cu tine, ar trebui să simți un deranj. De ce? Pentru că dacă nu ar fi încă acolo trauma, tu nu ai fi simțit nevoia să folosești acele cuvinte, ai fi trecut mai departe neafectat, și ți-ai fi vazut de treabă. Nimic nu e greșit. Totul ne învață.

Ai reușit să vizualizezi acel tu din trecut care a fost "lovit" de cuvintele cuiva? Cum arată acea parte din tine? E tristă? E retrasă? Se simte neînțeleasă? 

Eh, acea parte din trecutul tău - care încă e acolo si suferă - este cea care simte nevoia să catalogheze și să eticheteze pe altcineva. Aceea este partea din tine care reacționează și face altora ce i s-a făcut. De ce? Pentru că acela e programul, altceva nu știe acel "tu". Înțelegi?

Acesta este mecanismul care ne duce să avem reacții exagerate și să simtim nevoia să atacăm persoanele care ne reamintesc de agresorul nostru. 

3.- După ce ai conștientizat una sau mai multe situații de acest gen, realizează că si tu ai făcut, prin comentariile tale, ceea ce ți s-a făcut. Cum te simti? Doar observă, nu te identifica cu acele emoții. Observă-le și lasă-le să curgă ca o apă pe lângă tine, nu in tine. Stai în acea stare până ce simți că te liniștești. 

Observă: te simti mai ușor? A dispărut greutatea? Unde era localizată în corpul tau? Ce probleme de sănătate sau deranj știi să ai în acea parte a corpului?

4.- Ai putut face aceste exerciții, sau maimuța ta simte nevoia să comenteze și să contrazică în continuare? Dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva la tine, vei insista, vei repeta exercițiul până ce îți reușești și te vei liniști; dacă nu, vei spune la nesfârșit "da, dar..." până ce viața te va aduce în situația de a face schimbare obligat/forțat.

5.- După ce simți liniște în tine (pe bune, nu doar să simți nevoia să te lauzi pe Facebook), gândește-te acum la situația inițială, cea de la care a pornit acest exercițiu (în cazul meu la cel care mi-a trimis mesajul). Ce simti acum legat de situație, de om? Încă mai simti agitație? Mai lucrează. Te poți gândi la om fără să mai simți provocare? Tocmai ai rezolvat un conflict vechi care te-ar fi putut duce la o boală gravă în viitor. 

Aceasta este, dragă Om, munca cu tine însuți/însăți!

Când se va termina? Ce importanță are din moment ce îți va fi din ce în ce ma bine.

BENEFICIILE ADUSE DE LUCRUL CU TINE:

- îți acorzi atenție ție, nevoilor tale, și nu te mai irosești în exterior;

- îți exersezi abilitatea  de a observa fără a judeca; iar asta este deja înțelepciune;

- se spune că unde se duc gândurile acolo merge energia ta. Dacă vei persevera în lucrul cu tine, vei face o economie extraordinară de energie, iar rezultatele vor fi spectaculoase: mai mulți bani, oameni cu care rezonezi, claritate în a-ți urmări visele și ceea ce ți-ai propus în viață. Iar așa vei vedea cum pocesul de îmbătrânire încetinește mult și cum îți dispar simptome, chiar boli. 

- devii responsabil pentru viața ta, îți recâștigi puterea personală, cea pe care ai înmânat-o celor care s-au considerat specialiști în tine și în viața ta.

- vei putea observa obiectiv ce persoane atragi, și vei fi conștient că acelea sunt oglinzile tale: fie mai ai ceva de rezolvat, fie este un test de verificare; iar dacă nu mai simti (pe bune!) nimic, înseamnă că tu ești oglinda pentru cel întâlnit.

- vei avea timp să vezi frumosul din viață, partea pozitivă din oameni;

- vei deveni empatic, adică vei intelege de ce fac oamenii ceea ce fac, dar nu te mai implici emoțional; înțelegi că fiecare om este răspunzător pentru propria lui viață.

- vei învăța să aplici toate astea la nivel din ce în ce mai mare, cum ar fi, de exemplu, observarea comportamentului social.

- vei înțelege, în sfârșit, că cea care simțea nevoia să comenteze în permanență era mintea-maimuță, cea care ai crezut că esti tu, nu că e doar o parte din tine.

- vei înțelege că oamenii pot da doar din ceea ce au și sunt în acel moment;

- dacă te gândești la tine, cel/cea de acum un an, vei constata că te-ai schimbat, și că odată cu tine s-au schimbat și cei din jur; diferenta este că nu te-ai mai axat pe a-i schimba pe ceilalți, te-ai concentrat pe tine.

"Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume", spunea Mahatma Gandhi.

E greu? Ca orice lucru pecare îl faci la început.

E incomod? Da, pentru că ieși din confortul suferinței tale. 

Cine ești tu fără suferința ta? Îți spun eu: un OM LIBER!

Te sperie asta? Da, e posibil, ca orice nouă provocare. Dar ce frumos este după aceea!

Înseamnă asta că nu vei mai atrage oameni care să te conteste? Oh, ba da! De ce? Pentru că viața se schimbă în permanență, si fiecare zi îți va aduce noi provocări pentru a ieși din rutină și a evolua. 

Ai încredere în tine și în ce îți aduce zilnic viața. Doar observă. Citește comentariile și vezi ce se ascunde în spatele vorbelor omului.

Lucrează cu tine tot timpul. Meriți. Poți. 

Schimbă-te pe tine, iar lumea ta se va schimba din temelii.

Ce ai de pierdut? Suferinta? Orgoliul?

Dar ai totul de câștigat. 

Îndrăznește. Fii.

Binețe, OM înțelept!

Edith Kadar

Arad, 05 martie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/03/cum-sa-lucrezi-cu-tine-observandu-i-pe.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.