OBSERVAREA CELORLALȚI ȘI MULȚUMIREA TA

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                                    *    *    *    *    *    *    *

Crezi că dacă observi cu sârg  cum sunt cei din jurul tău, dacă îți faci și emiți tot felul de păreri în acest sens și dacă încerci să corectezi cu forța ce vezi în exterior, viața ta va deveni, brusc, mai bună, mai împlinită?

Observarea celorlalți, a altora în afară de tine, a devenit un fel de „sport” național care, nu numai că umple golurile pe care le lași în viața ta, dar îți poate crea iluzia că ai avea un spirit înalt de observație și că ai fi un psiholog extraordinar, mai bun decât orice profesionist în domeniu.

Așa, și?

Cu ce te ajută, pe tine, personal, datul cu părerea despre alții?

Îți face ordine în agitația ta zilnică? 

Îți aduce liniștea în gălăgia minții tale? 

Instaurează pentru totdeauna pacea în sufletul tău? 

Netezește pliurile pe care alții le-au șifonat în viața ta, cu permisiunea ta?

Găsești răspunsurile la întrebările vitale gen „cine ești și ce cauți în propria-ți viață?”

Nu, doar te ține ocupat(ă) să nu îți vezi sordidul și ternul pe care l-ai acceptat de bună voie în viața ta.

Cum? Neavând nicio reacție la propria-ți viață, ci doar la observarea vieții altora, a celor străini ție.

Dacă mai ai timp să observi, să comentezi, să compari viața celor străini ție, înseamnă ori că ți-ai rezolvat toate problemele, și atunci nu văd de ce nu te-ai bucura de liniștea obținută, fie habar nu ai ce să faci cu ițele vieții tale sau, în cel mai rău caz, habar nu ai că a te ocupa de tine e treaba ta primordială în această viață.

De ce faci un lucru care nu te ajută la nimic? Explică-mi, te rog! Cu ce te alegi, în afară de o satisfacție răutăcioasă de moment, dată de bucuria că nici altora nu le merge bine? Așa, și?

Otrava generează otravă, iar aceasta se va revărsa din plin asupra propriei tale trăiri.

Cum îți așterni, așa vei dormi, spune o vorbă. 

Chiar vrei să dormi înconjurat(ă) de „demonii” pe care îi creezi vorbind despre alții?

Dacă singurele reacții pe care le mai obții și te fac să vibrezi sunt cele privitoare la viața altora, ce spune asta despre tine?

Nici acum nu ai înțeles că, de fapt, ceilalți sunt oglinzile tale și că râzând și comentând despre ei, râzi și comentezi despre tine?

Doar mă întrebam.

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar

Arad, 16 iunie, 2015