Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
* * * * * * *
Perfecțiunea. Un cuvânt, un concept pe cât de des vehiculat, pe atât de puțin înțeles.
Perfecțiunea o cauți atunci când nu o ai. Sau când crezi că nu o ai.
Ea devine un deziderat atunci când simți că lipsește. Sau când crezi că ea lipsește.
Nu știi dacă ești sau nu perfect. Știi doar că așa cum ești nu este suficient.
Atunci încep întrebările: de ce?, cum se poate?, eu de ce nu...?, ce au alții și eu nu?
Răspunsurile vin după chipul și asemănarea dorințelor manifestate prin ego.
Ce este, de fapt, perfecțiunea?
Este doar un concept care să-ți definească starea de împlinire, de finalizare a ceva?
Este dorința de a pune o ștampilă pe un lucru finit; ștampila ta?
Este nevoia de a-ți fi recunoscută munca așa cum vrei tu?
Este setea de laudă a celor din jur și manifestarea invidiei altora pe talentul tău?
Este dorința ta de a fi, de a fi perceput, de a primi o definiție: a ta?
Perfecțiunea.
O himeră, un concept, o capcană. În fond, perfecțiunea are înțeles diferit pentru fiecare om.
A căuta perfecțiunea înseamnă a vrea să schimbi ceva în traiul și viața ta de acum. Înseamnă că nu ești mulțumit(ă) cu ceea ce ești acum, vrei altceva, dar habar nu ai ce. Dar ce frumos sună „perfecțiunea”!
Îți dă un imbold, un impuls de a merge, de a face, de a improviza; și când, în sfârșit, zici că ai terminat, faci un pas în spate admirându-ți opera. E perfectă!... Pentru tine, în acest moment. Pentru alții s-ar putea să fie o mediocritate.
Și atunci, unde ai greșit? Doar că ai vrut ca și alții să vadă cu ochii tăi, să recunoască ce doreai tu, să spună ce aveai tu nevoie să auzi. Atât.
A căuta perfecțiunea în exteriorul tău este ca și cum ai trata pe altul pentru boala ta.
Căutarea perfecțiunii vine din identificarea limitelor și limitărilor impuse sau acceptate de noi. Desigur, pentru fiecare, perfecțiunea înseamnă altceva. Unii vor un corp perfect, alții vor bogății existente în imaginația lor hrănită de poveștile copilăriei.
Adevărata artă constă, însă, în a găsi perfecţiunea "săpată" deja de Creator în tine!
Ești perfect(ă) așa cum ești, pentru că ești unic(ă).
Iar unicitatea e perfectă!
Nu ai știut asta?
Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith Kadar
Arad, 23 iunie 2015
Sunt perfect așa cum sunt. Asta o simt mai ales când sunt în echilibru și armonie cu propriile gânduri intime ale mele, mă simt bine cu mine însumi, e pace, lipsește distanța.
RăspundețiȘtergere