SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN

Dragă Moș Crăciun,

nu ți-am mai scris demult, dar acum m-am hotărât să o fac.

Sunt supărată!

Sunt furioasă, agitată, dar mai ales tristă!...

Sunt supărată pentru că e mare gălăgie în jurul meu, în gura lumii, în activitatea oamenilor, în lipsa lor de conștiență, în furia lor.

Sunt furioasă deoarece zilnic mă văd nevoită să gust, să văd, să aud și să simt aceeași agitație.

Sunt agitată pentru că liniștea mea e acum condiționată de neliniștea celorlalți, rezultată din tristețea  deja impregnată în ADN-ul fiecărei celule.

Sunt tristă pentru că în supărarea, furia și agitația asta nu Îl mai aud pe Dumnezeu!...

Dă-mi voie să îți explic.

Știu că toată lumea te așteaptă, mulți își concep scrisori, reale sau imaginare, în care îți cer ceea ce simt ei că le lipsește.

Dar, dacă nu te superi, tu vii în noaptea de vis a nașterii unui Prunc magic - Iisus Hristos!

Este un moment de naștere, de renaștere, un moment în care fiecare om are posibilitatea de a  o lua de la capăt, de a se reînnoi, conform promisiunii pe care a făcut-o cel puțin o dată în viață, după câte o întâmplare care a zdruncinat din temelii existența sa.

Este un moment de celebrare a începutului.

De orice fel...e dispus omul să aleagă.

Să se lepede de viața veche, neîndestulătoare, pe care a dus-o.

De boala pe care a făcut-o tot din cauza hotărârilor dintr-un anumit moment trecut, șters deja din memorie.

De obiceiurile nesănătoase care i-au adus satisfacție pe moment, dar furii de neputință a doua zi.

De partenerul/a care nu i-a mai dat decât sentimentul că nu mai valorează nimic în ochii proprii.

De tot ceea ce îi amintește că face parte dintr-o societate majoritar materialistă, care își măsoară și își flutură valoarea prin obiecte: mașini, case, conturi, dar care a uitat semnificația, consistența, importanța și plăcerea SUFLETULUI. 

El, Iisus, s-a născut pentru a ne da posibilitatea să explorăm adâncurile sufletului propriu, pentru a coborî în abisurile disperării noastre umane, și a elimina toate balasturile create de umanitatea cu care am venit înzestrați pe acest Pământ, luându-L alături de noi, prin rugăciunea și viața pe care o ducem. Pentru că prin rugăciune, prin vorbele pe care I le adresăm, ne putem desprinde, un anumit timp, de ego-ul care ne dictează zi de zi doleanțele pentru fizica satisfacție...Rugăciunea ne duce lângă El, dându-ne posibilitatea de a-I auzi sfaturile, încurajările, dojenile, dar mai ales cuvintele de mângâiere care ne ajută să pășim mai departe, a doua zi, în viață.

Fiecare Crăciun ne dă posibilitatea să reluăm viața de la momentul distorsionant, pentru a o readuce unde trebuia demult să fie.

În loc de astea....

Ochii mei sunt bombardați cu globuri, beteală și alte podoabe de brad, începând din luna noiembrie, cam de când începe Postul Crăciunului.

Urechile mele sunt nevoite să asculte la nesfârșit aceleași melodii, pe toate posturile de radio, în toate magazinele și instituțiile în care (te vezi nevoit să) intri.

Vânzătoarele poartă pe cap fesuri roșii, făcându-mă să mă întreb oare câtă umilință trebuie să suporte un om pentru a-și păstra locul de muncă, răsplătit cu un salariu modic că, deh, e criză!...

Nervozitatea și agitația șoferilor este cu atât mai mare, cu cât momentul 25 decembrie se apropie.

Moșule drag, nu știu dacă știi, dar pentru a te aștepta, oamenii taie brazii frumoși, din natură, și îi vând la prețuri exorbitante pentru a ajunge în casele oamenilor, a fi împodobiți și...a fi aruncați după aceea, pentru că au murit în casa noastră, în cinstea ta și a vecinilor.

Tot de Crăciun, noi, oamenii, cumpărăm cantități industriale de alimente, gândindu-ne că „poate nu ajunge”, dar sfârșind, de fiecare dată, prin a arunca mai mult de jumătate.

In cinstea ta, Moșule, în noaptea de ajun, mulți beau și mănâncă atât de mult încât ajung în spital, de bucurie că ai venit cu tolba plină.

Dragă Moș Crăciun, nu știu dacă ți-am spus, dar... sunt supărată! Sunt furioasă, agitată, dar mai ales tristă!...Nu pe tine.

Îți scriu această scrisoare pentru că vreau și eu să-ți cer ceva.

Te rog frumos, Moș Crăciun, lasă-L pe Iisus să se nască!

E noaptea Lui magică!

Tu adu-ne ceea ce El crede că merităm fiecare din noi. 

Pe El îl rog să dea, mie și celor ce gândesc la fel, 

BUCURIA nașterii celui ce stă alături de noi tot timpul, 

EMOȚIA unui nou început de viață, 

PUTEREA de a trece cu bine fiecare probă pe care o aduce viața, 

DISCERNĂMÂNT pentru a vedea și înțelege binele și răul, 

UMILINȚA și MODESTIA de a înțelege că lucrurile simple dau valoare vieții, și 

IUBIRE pentru a încălzi sufletele lăsate în paragină!

Te rog să ne aduci acestea, și ce mai pune El în sacul tău pentru noi, oamenii care nu am uitat adevărata semnificație a Crăciunului.

Îți mulțumesc frumos Moș Crăciun!

* * * * * * * * *

Cum aș putea încheia această scrisoare decât cu 3 colinzi interpretate de corul Madrigal.

Pentru toți cei care pășesc în casa blogului meu, vă doresc un Crăciun încărcat de lumină, blândețe și înțelepciune!

HRISTOS S-A NĂSCUT!

Dr. Edith Kadar,

Arad, 24 decembrie 2012