MOARTEA CELOR DRAGI E DECIZIA LOR ȘI NU E NIMENI VINOVAT

În această perioadă foarte multe suflete aleg să plece dincolo, în celălalt plan. 

Decizia este a lor, a sufletului lor, și nimic din ce ai face tu nu le poate schimba decizia. 

Omul nu moare pentru a-ți produce ție durere și nici pentru că așa a hotărât un dumnezeu pentru a se bucura de suferința ta. Oprește-te să mai fii atât de departe de gândire. 

Nu te mai învinovăți pentru că cineva apropiat a murit și nu te mai învinovăți că nu ai făcut suficient. Ce înseamnă suficient? Când știi să te oprești? Și acest „suficient” înseamnă cumva salvarea persoanei chiar și fără voia ei, a sufletului ei? Acestea sunt întrebări la care nu ai răspuns clar, știi asta.  

NU EȘTI DUMNEZEU, deci încetează să te comporți ca și cum ai fi.

Nu tu decizi cât rămâne un suflet aici, pe Pământ. Oprește-te să fii atât de egoist și de orgolios. 

După cum am spus totul se decide la nivel de SUFLET, deci mintea și ego-ul sunt doar niște biete maimuțici care vorbesc și urlă doar ca să nu tacă. 

Ceea ce scriu poate fi înțeles tot la nivel de suflete, iar acolo cu toții știm adevărul: omul decide când moare, și nu vreo divinitate nemiloasă care se hotărăște să taie ața vieții așa, din plictiseală. 

A rămâne în încrâncenarea că ai fi putut face mai multe și a-ți asuma vinovăția pentru moartea cuiva este o formă de orgoliu subtil și de masochism care va duce la distrugerea vieții tale și a relației cu cei din jur. 

Am întâlnit situații în care persoanele erau atât de îndârjite să se pedepsească pentru că nu au acționat mai mult și mai repede încât au uitat de cei de lângă ei, de cei vii (copii, parteneri, familie, etc) și și-au canalizat viața și energia pentru cei morți. 

Da, sigur, nimeni nu te învață lucrurile astea, dar sigur ai mai întâlnit sau ai auzit de astfel de situații la alții. De ce nu înveți așa?

Moartea este doar a corpului fizic; sufletul rămâne în alt plan.

Felul în care ne comportăm în fața morții arată maturitatea și adevărata înțelepciune a omului.

Poți să te lauzi cât vrei cu înțelepciunea ta, boala gravă și moartea vor fi testele adevărate.

De ce scriu aceste lucruri acum? Pentru că în această perioadă și în următoarele luni foarte multe suflete aleg să plece dincolo, în celălalt plan. Decizia este a lor, a sufletului lor, și nimic din ce ai face tu nu le poate schimba decizia. 

Ele, sufletele, au făcut aici tot ce au știut și au putut; ele pot ajuta mai mult de dincolo.

Dacă înțelegi asta, e bine; dacă nu... oricum nu-i învii, iar tu alegi să rămâi blocat în trecut și să nu mai mergi mai departe. 

Dragă Om, onorează viața celor dragi și nu plânge moartea lor făcând ca toată viața să fie ștearsă cu buretele. 

Celebrează viața, nu alege moartea bucuriei pentru că cineva a plecat.

Onorează persoana pentru schimbarea pe care a adus-o în viața ta, nu îi împovăra sufletul cu suferința ta. E greu? Da, dar nu e imposibil odată ce îți folosești înțelepciunea și maturitatea cu care te lauzi.

Ce le-ai spune copiilor tăi să facă în aceeași situație? Urmează-ți sfatul.

Binețe, Om asumat!

P.S. Nu trebuie să fii de acord cu ce scriu; am trecut prin asta atât la nivel personal cât și fiind alături de oameni care trec prin această experiență. Poți comenta cât vrei. Doar practica va arăta adevărata experiență.

Edith Kadar 

Arad, 16 decembrie 2020

 *     *     *     *     *    *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/12/moartea-celor-dragi-e-decizia-lor-si-nu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SIMPLU sau COMPLICAT, VEI AJUNGE EXACT ACOLO UNDE ȚI-E MENIT

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Cu toții avem o menire în această viață. Care este aceea? Fiecare trebuie să ne-o descoperim singuri lucrând cu noi înșine și observând tot ce ni se întâmplă.

 

Doar că ideea de a lucra cu noi, de a petrece timp observându-ne și concentrându-ne pe interiorul nostru nu este foarte atractivă. Adică cum să nu mai fim atenți la alții, cum să nu mai dăm vina pe alții, cum să nu mai comentăm și judecăm ce fac și gândesc alții și să ne asumăm responsabilitatea asupra faptelor, gândurilor și vorbelor noastre?

„E greu”, mi se spune. Da, e greu să ne întoarcem privirea spre noi, e greu să acceptăm că tot ce vedem și blamăm la alții este, de fapt, ce avem de rezolvat la noi.

Dar cel mai greu este să acceptăm că avem viața pe care o avem din cauza deciziilor pe care le-am luat de-a lungul timpului. 

Indiferent că am decis să ne căsătorim dintr-o toană, să fugim de acasă sau să facem în ciudă altcuiva, nefericirea actuală nu este din cauza partenerului ci a acelei decizii de moment. 

Că am ales să rămânem într-o relație toxică (indiferent de natura ei) și că ne-am îmbolnăvit este tot alegerea noastră, în ciuda scuzelor gen: „dar cum să plec? ce-o să spună lumea? cum să-mi las părinții? cum să divorțez? cum să îmi las locul de muncă?”, etc.

Am ajuns campioni la a găsi scuze de ce nu facem ceva și ne simțim atacați atunci când cineva nu ne respectă suferința și îndrăznesc să spună că dacă noi am creat suferința, noi o și putem desface. Cum adică noi? Noi nu am făcut nimic, doar alții. De parcă ar putea intra cineva în viața noastră fără să le permitem. 

Când suntem în suferință cerem sfaturi, citim, urmărim emisiuni. Dar în funcție de ceea ce vrem CU ADEVĂRAT (nu ce spunem că vrem) ne vom adapta comportamentul. De cele mai multe ori doar spunem că vrem să ne schimbăm, dar neiertarea ne face să rămânem tot acolo și să căutăm țapi ispășitori.

Trecerea de la vorbe la faptă se produce, de obicei, doar după ce suferința devine greu de suportat. Iar atunci ne dorim scurtături, variante blitz de vindecare, că doar am suferit atâta, nu? 

Doar că nu putem vedea lumina și nu putem înțelege pacea și vindecarea cât timp rămânem în ură, ranchiună și neiertare. 

Scopul nostru este să ne reamintim că starea sufletului este liniștea și pacea și nu stresul (acela este al ego-ului), iar menirea noastră este să îndepărtăm din viață tot ce ne menține în întuneric și în suferință. 

Atunci apar întrebările: „și eu ce să fac? care este cea mai scurtă cale să mă vindec?”. 

Iar la aceste întrebări unii ne așteptăm fie să ni se dea pastila magică care să șteargă ca prin minune tot, fie să mergem la un tămăduitor care să ne repare fără ca noi să schimbăm ceva la gândirea care ne-a adus aici. 

Cu cât suntem mai atașați de suferință (da, altfel i-am da drumul și nu am căuta justificări de ce la noi nu se poate) cu atât mai complicate ni se par sugestiile  și sfaturile despre ce să facem noi. 

Atunci găsim justificări, amânăm la nesfârșit, ne prefacem că nu am înțeles și dăm vina pe felul în care ne vorbește terapeutul. Și în loc să mergem spre rezolvare, ocolim la nesfârșit irosindu-ne timpul și energia vieții. 

Cei care ne-am săturat de suferință și vrem cu adevărat schimbarea, vom auzi mesajele și nu mai pierdem timp ci ne apucăm de lucru. 

Destinația e aceeași, doar drumul ales diferă și poate fi simplu și direct (iartă, și astfel ștergi programele) sau complicat. Că rezolvăm totul în această existență sau că mai venim de câteva ori, e alegerea noastră în funcție de maturitatea fiecăruia. 

Indiferent ce cale alegem, există momente ale Universului care ne obligă să ne reamintim destinația reală și oricât ne-am încăpățâna și am opune rezistență, primim un bobârnac să mergem înainte. 

Un asemenea moment a fost eclipsa de Soare de luni, 14 decembrie, la ora 18.18 ora României. Momentul s-a produce pe Luna nouă în Săgetător, și este foarte apropiat (astrologic) de Nodul Sud, adică trecutul la care nu vrem (de multe ori) să renunțăm. 

Despre toate acestea am vorbit duminică, 13 decembrie 2020, de la ora 18.45 într-un live transmis pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu YouTube.

Te invit să urmărești filmarea

Binețe, Om înțelept și asumat!

Edith Kadar 

Arad, 13 decembrie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/12/simplu-sau-complicat-vei-ajunge-exact.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DE CE NE ESTE ATÂT DE FRICĂ DE PARTEA ÎNTUNECATĂ DIN NOI?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA

DE CE NE ESTE ATÂT DE FRICĂ DE PARTEA ÎNTUNECATĂ DIN NOI?

De ce ne este atât de frică de răul interior, de partea întunecată din noi, și de ce ne străduim o viață întreagă să-l ținem încuiat și să-l negăm? 

Când vom înțelege că nu vom putea fi buni atât timp cât ținem ascuns și negăm răul din noi?

Că avem cu toții o parte întunecată în noi, asta e foarte clar. 

Că nu vrem să acceptăm asta și chiar negăm cu vehemență, se știe dar nu se recunoaște. 

Că acel rău există indiferent dacă îl acceptăm sau îl negăm, este o certitudine.

Despre UMBRĂ a vorbit Carl Jung și acest concept reprezintă totalitatea emoțiilor, trăirilor, sentimentelor și comportamentelor care nu sunt arătate lumii, sunt ascunse cu grijă și ferecate adânc în inconștient. 

Umbra este ceea ce suntem cu adevărat dar nu vrem să arătăm pentru a nu pierde capital de simpatie, pentru a da bine și a obține aprobarea și aprecierea celor din jur. 

Cu cât umbra, partea ascunsă din noi, este mai negată și mai ascunsă, cu atât comportamentul în exterior este mai exagerat, mai gălăgios. 

De exemplu, o persoană care face ceva sau adoptă un stil de viață care nu este în conformitate cu dorința interioară va deveni o aprigă apărătoare a acelui comportament ajungând să îi atace vehement pe cei care fac altfel decât ea. 

Dacă cineva are frica de a îmbătrâni, va face tot posibilul să se mențină tânăr și va posta frecvent poze pentru a le demonstra altora că se menține bine și pentru ca alții să îi spună asta. 

Și exemplele pot continua.

Dar în spatele acestor comportamente se ascunde o frică foarte mare care, în loc să fie recunoscută, este negată și astfel se transformă într-o entitate întunecată, umbra.

Cu cât vom nega mai mult și mai multe probleme, cu atât acea entitate devine mai mare, va deveni un egregor care, în timp, va consuma toată energia vitală din om. 

Despre întunericul din noi pe care îl negăm, despre umbră și despre ce ar trebui să facem pentru a îmbrățișa această umbră am vorbit în seara de vineri, 11.12.2020 cu Beatrice Motiu în cadrul emisiunii Esenta Vietii transmisă live de Radio Zestrea Pecica pe Facebook.

Te invit să o urmărești. 

Vizionare plăcută!

P.S. Care sunt fricile tale cele mai profunde, pe care le ascunzi bine pentru a nu-ți arăta adevărata față (apropo de măști)?

Edith Kadar 

Arad, 11 decembrie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/12/de-ce-ne-este-atat-de-frica-de-partea.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TOȚI OAMENII SE POT SCHIMBA, DAR NU TOȚI VOR SĂ-ȘI AFLE CALEA

TOȚI OAMENII SE POT SCHIMBA, DAR NU TOȚI VOR SĂ-ȘI AFLE CALEA - Luna plină în Gemeni și Eclipsa parțială de Lună 30.11.2020

Că vrem să ne fie (mai) bine în viață, se știe și e normal. Dar nu toți suntem dispuși să facem schimbări, să renunțăm la ceea ce știm pentru a face loc la noul necunoscut și incontrolabil.

Vrem schimbare, anunțăm asta cu surle și trâmbițe tuturor celor care sunt dispuși (sau nu) să ne asculte.

Pentru unii acesta este imboldul de care avem nevoie pentru schimbare, pentru că dacă am anunțat, e musai să ne ținem de promisiune, să trecem la practică. 

Pentru alții totul va rămâne doar la stadiul de teorie și ne vom găsi scuze să amânăm sau/și să dăm vina pe alții sau altceva de ce nu purcedem spre fapte. 

Acestea sunt comportamente prin care trecem majoritatea dintre noi. Diferența o face acțiunea, adică zis și făcut.

Fiecare om își are propria cale și propriul ritm de trezire. De ce vorbesc despre trezire? Pentru că e nevoie să te trezești și să observi că nu îți este bine și că e momentul de schimbare. 

Imaginează-ți o casă de locuit. Unii o vor renova, o vor moderniza foarte des și îi vor menține aerul proaspăt, nou; alții o vor renova parțial, în timp, iar alții deloc, lăsând-o să se deterioreze. 

Cu toții o pot renova, dar nu toți vor să o și facă.

Cam așa este și cu reînnoirea noastră, cu schimbarea: cu toții vrem schimbare, dar nu toți suntem dispuși să aflăm care este calea noastră.

Fiecare om își are propria cale de descoperire și de schimbare; de aceea nu se poate aplica o metodă șablon pentru a ne fi bine. 

Ceea ce te-a ajutat pe tine s-ar putea să nu-mi fie mie de niciun folos, și invers. De aceea e nevoie să lucrăm cu noi în permanență pentru a ne observa și a vedea ce ni se potrivește cel mai bine.

De ce nu vor unii oameni să-și afle calea? Pentru că (ei cred că) le este greu să se schimbe, dar mai ales pentru că așteaptă ca alții să îi salveze, iar până atunci nu fac nimic. Ca în exemplul de mai sus cu casa: în loc să se apuce de renovat, stau în casă veche nefăcând nimic la ea și dând vina pe alții. 

Universul ne aduce momente foarte bune de schimbare, șanse pe care să le apucăm și să trecem la treabă. 

Un astfel de moment va fi și luni, 30.11.2020 când se va fi Luna plină în Gemeni și se va produce și o Eclipsă parțială de Lună. 

Despre șanse de schimbare, de ce unii se schimbă și de ce unii nu vor să-și afle calea am vorbit duminică, 29 noiembrie 2020, într-un live transmis pe pagina mea de Facebook și pe canalul meu YouTube. 

Te invit cu drag să îl urmărești!

Mulțumesc.

Edith Kadar

Arad, 29.11.2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/11/toti-oamenii-se-pot-schimba-dar-nu-toti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TRĂIREA IN MATRIX: EȘTI CEEA CE VEZI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA!

 

Nu poți vedea la un om decât ceea ce ești tu.

Tot ce judeci și blamezi la ceilalți este, de fapt, în tine și e nerezolvat.

Se spune că judeci la altul doar ceea ce refuzi sa vezi la tine și să corectezi.

Deseori sunt mustrată de oamenii care nu înțeleg subtilitatea oglinzilor, care le iau mot à mot și îmi spun că ei nu sunt criminali, violatori, pedofili. Desigur, dacă lucrurile ar fi atât de superficiale, nu ar fi nicio problemă. Doar că, vezi tu, oglinzile sunt foarte subtile, iar înțelegerea lor necesită o muncă permanentă de creștere în conștiință. 

De câte ori nu ți-ai ucis visele și dorințele tale doar pentru a fi pe placul altora și a nu-i supăra? De câte ori nu ți-ai sufocat bucuria și fericirea doar pentru că au deranjat pe alții? Se numește tot crimă, chiar dacă e în subtil.

De câte ori nu ai violat spațiul intim al cuiva, viața cuiva considerând că ai dreptul să intri cu bocancii în viața omului (copil, părinți, partener, colegi, prieteni, etc.), să îi demolezi credințele și să ai tu bucuria că l-ai îndrumat așa cum trebuie că bietul era dezorientat? Se numește tot viol, chiar dacă este în subtil.

De câte ori nu ți-ai abuzat copilul tău interior acționând împotriva a ceea ce își dorea? De câte ori nu ai permis chiar tu ca cei din jur să îți maltrateze sufletul, cu voia ta desigur? Abuzul și acceptarea abuzului copilului tău interior se numește tot pedofilie, chiar dacă e în subtil.

Și exemplele pot continua. E alegerea ta să negi totul sau să lucrezi la iubirea de sine. 

Doar pentru că tu nu ești de acord cu ceva nu înseamnă că nu e adevărat.

Nu îi poți percepe pe oameni decât prin prisma cunoașterii tale, a programelor si credințelor după care îți conduci viața. 

Dacă în copilărie ți s-a spus că nu ești bun de nimic și că nimic din ce faci nu e bine, ai început să crezi asta, iar din acel moment acela a devenit crezul tău,  credința ta: că nu ești bun de nimic și că nu vei putea face ceva bine. Acesta se numește PROGRAM. 

Dacă tu ai crezut asta, i-ai crezut pe cei care ți-au repetat acest lucru (mai ales că erau apropiați de-ai tăi), din acel moment te-ai oprit să mai faci ceva, orice, dacă oricum nu ești bun de nimic, din frica de a nu fi judecat și certat pentru incompetența ta. 

Și uite așa, încetul cu încetul, ai renunțat să mai faci din ce în ce mai multe lucruri: să îți urmezi visul de a cânta sau dansa, de a fi actor sau de a deveni celebru în domeniul care te atrăgea, etc. 

Și, încet,  ai inceput să mori în interiorul tău, să îți anihilezi trăirile pentru a nu deranja, și ai ajuns să faci munci de rutină,  așteptând în permanență indicații de la alții, că doar tu nu știi, nu poți, nu ești în stare.

Iar dacă tu (crezi că) ești așa, cum vei vedea lumea? La fel. Vei crede că toți gândesc la fel, și că și ceilalți au aceleași credințe și programe că și tine. 

Nici nu îți trece prin cap că se poate altfel, sau că există oameni care reușesc să își împlinească visul. 

Dacă tu doar atât știi și vezi, crezi că doar atât există.

Așa încât, pe cei care au depășit aceste credințe îi vezi ca pe niște anormali, niște rebeli care încalcă legea umilinței și a anulării pe care tu ai acceptat-o și după care îți conduci viața. 

Cum ai putea să îi vezi pe cei care reușesc decât prin vălul revoltei și a invidiei, care îți acoperă ochii.

Și dacă tu nu ai reușit, cum adică alții îndrăznesc să reușească, să le meargă  bine și să fie fericiți? Doar tu ai fost învățat că nu se poate, că nu există așa ceva. Așa încât începi să îi ataci prin vorbe, dar mai ales prin gândurile pline de invidie și ranchiună. 

Nu ai răbdare să asculți ce ți se spune pentru că tu nu poți vedea decât oameni incapabili. Așa cum ți s-a spus că ești tu. 

Scoți din context ce ți se spune, si ataci. De ce? Pentru că dacă tu nu poți și nu ești în stare, cum ar putea altcineva să o facă. Și ce îi spui celui care a depășit limita permisă (pentru tine)? Singurele cuvinte pe care le cunoști: că nu sunt în stare de nimic, că tot ce spun sau fac este o minciună, și că nu e bine. Nu contează  că habar nu ai cum ar fi bine și ce înseamnă asta; știi doar ca AȘA nu e bine, doar așa ți s-a spus. Iar tu îți aperi credințele și programele. 

Dragă om, tu nu poti vedea la o persoană decât ceea ce ești tu.

Tot ce judeci și blamezi la ceilalți este, de fapt, în tine, și e nerezolvat.

Cum poți rezolva? 

În primul rând e nevoie să îți dai seama de ceea ce faci si spui. Mulți nici nu realizează că sunt în iluzie, și că ceea consideră a fi adevăr este minciună,  iar ce li s-a spus că e minciună este, de fapt, Adevărul. 

E nevoie să vrei să vezi și altceva decât ceea ce știi că există; să accepți că ceea ce știi este infim față de ceea ce poți cu adevărat. 

Apoi, trebuie să vrei să vezi ca nimeni nu poate ști mai bine decât tine ce poți și de ce ești în stare. 

În al treilea rând e nevoie să renunți la șabloanele care te blochează,  gen "e prea târziu...", "mi-a trecut vremea...", "e prea greu, și nu vreau sa sufăr...",  "eu nu pot, alții pot.."

Nu te-ai gandit că cei care ți-au creat aceste credințe și programe doar atât au știut și au putut, la rândul lor?!

Ce sa te învețe cineva care nu își dă voie, decât să nu îți dai voie?!

Ce îi poți învăța tu pe urmașii tăi decât că nu e voie, nu pot, nu sunt în stare. Și în loc să oprești programul, îl dai mai departe.

Programele acestea generează comportamente și credințe specifice, care configurează creierul, computerul, într-un anumit fel. Ca o matrice de gândire. Matrix.

Cum ieși? 

După ce ai înțeles cele trei lucruri de mai sus, e nevoie de reconfigurare traseu, ca la GPS. 

La fiecare "Nu pot" să te oprești și să spui "ba da, pot, doar eu cred ca nu pot!".

Fiecare afirmație și credință limitativă observ-o și înlocuiește-o cu una pozitivă. 

Crezi ca e greu și e mult de lucru? Bine, rămâi în pătrățelul tău, cuminte, si comentează ce vezi la alții. Vei fi "fericit"!

Cât e nevoie să lucrezi cu tine? Daca ai muncit o viață să fii negativ, cam cât crezi că vei lucra la schimbare? Restul vieții!

Dragă Om, nimeni nu este de vină pentru ceea ce ești și pentru programele primite. Oprește-te să pornești un alt program distructiv: învinuirea celorlalți și răzbunarea. 

Toată educația pe care ai primit-o și pe care, la rândul tău,  ai dat-o mai departe, a fost tot ce a fost mai bun în acel moment. 

Acum e alt moment, deci schimbă paradigma gândirii. Resetează-te.

Lumea e atât de mare și de vastă, încât e păcat să nu încerci să schimbi gândirea. 

Ieși din Matrix și gândește liber. Adaptează-te în permanență. Sau rămâi acolo în limitare.

Până ai citit asta, poți spune că nu ai știut. Acum, că ai citit până aici, nu mai poti spune asta; deja, din acest moment, ești altcineva decât la începutul textului.

Totul este o alegere: și libertatea, și limitările în gândire. 

Tu esti responsabil pentru ceea ce alegi să rămâi sau să devii. 

Nu poti vedea la în om decât ceea ce ești tu.

Schimbă-te pe tine, iar lumea se va schimba. Atât de simplu e.

Binețe, Om conștient!

P.S. Dacă vrei să revezi cele 3 părți ale materialului realizat de mine despre Oglinzile eseniene, te invit să o faci aici:

- Despre OGLINZILE ESENIENE: Oglinda 1, 2, 3 - https://youtu.be/D2zTGKyWrTk

- Despre OGLINZILE ESENIENE, partea a II-a - Oglinda 4 și 5 - https://youtu.be/5NkA4kBElsA

- Despre OGLINZILE ESENIENE - partea a III-a - oglinda 6 și  oglinda 7 - https://youtu.be/YLEIx5Dug1I

Edith Kadar 

Arad, 27 noiembrie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/11/trairea-in-matrix-esti-ceea-ce-vezi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TESTUL CREDINȚEI

Această perioadă este un mare test pentru oameni, în special pentru cei care se trezesc.

Provocarea majoră este să accepți ceea ce vine și să nu urmărești un anume rezultat. Testul este să accepți tot ceea ce se întâmplă și să ai încredere că Universul, Dumnezeu, știe ce este mai bine pentru evoluția omului.

Acum poate apărea tentația de a te ruga și a lucra pe un anume rezultat: să câștige cineva anume alegerile, pandemia să ia o anumită turnură, oamenii să se trezească și să se alăture unei anumite mișcări menite să salveze planeta, etc.

Testul major al trezirii este cel al credinței:

 

- CRED cu adevărat că indiferent ce se va întîmpla va fi spre binele nostru, la modul general, și al meu, în particular? 

- Am înCREDere că dincolo de mine este o putere superioară care aranjează lucrurile exact așa cum este menit pentru binele tuturor și nu doar al meu personal?

- Mă pot înCREDința total voii lui Dumnezeu (în care mă bat cu pumnul în piept că CRED), indiferent ce va urma și tocmai pentru că nu știu ce va veni?

- Îmi pot păstra CREDința în Dumnezeu și în mine nealterată și dacă renunț la controlul care mă face să mă cred un mic dumnezeu?

- Pot rămâne CREDincios idealurilor și viselor mele îndiferent ce va urma în viitor, sau mă voi irosi în lupte inutile de păreri pro și contra care nu fac decât să epuizeze energia vieții?

- Sunt pregătit să văd cât de inCREDibil se aranjează lucrurile, chiar dacă la început vor părea neplăcute?

- CRED cu adevărat că dacă am înCREDere în mine, în ceea ce simt, dacă rămân CREDincios CREDințelor mele și mă voi înCREDința cu totul la ceea ce e dincolo de mine, totul va fi inCREDibil de bine, exact așa cum e menit să fie și în armonie cu divinitatea din mine?

Testul suprem este să ne oprim din a mai face și drege ceva, să ne oprim să mai controlăm viața, lumea, oamenii, și să înțelegem că noi facem parte dintr-un mecanism complex numir VIAȚĂ care merge mai departe și fără noi, dar care se bucură că ne are alături.

Testul este să nu ne folosim puterea nou descoperită pentru a manipula lucrurile, chiar dacă intenția inițială ar fi una bună.

Nu ne putem ruga să iasă la alegeri candidatul nostru preferat, asta ar însemna manipulare și neînCREDere în Sursa Divină. Putem doar să ne rugăm pentru ca ceea ce e menit să se întâmple, să se întâmple și să curățăm în noi egoismul, orgoliul și vanitatea.

Nu ne putem ruga pentru oameni, țară, planetă și să cerem un anume rezultat. 

Putem să observăm cât de egoiști suntem încât să vrem ca totul să se întâmple așa cum vrem noi (deci sindromul Dumnezeu). 

Putem să ne rugăm ca tot ce vrem să schimbăm la alții, să se schimbe în noi.

Testul suprem este să acceptăm ceea ce este, chiar dacă asta poate părea neplăcut și negativ în aparență; să învățăm să tăcem și să observăm că tot ce spunem despre alții spunem, de fapt, despre noi. 

Știu, e greu, dar adevărata trezire în spirit este interioară și nu are nimic a face cu încercarea de a manipula Universul să dea rezultatele dorite de noi. Ăsta e ego spiritual, e vanitate camuflată în salvarea tuturor.

Dragă Om, ești liber să faci tot ceea ce vrei tu. Nu e nevoie să fii de acord cu mine sau cu altcineva, dar măcar caută să vezi și să înțelegi care e binele suprem, dacă tot povestești în stânga și-n dreapta despre marea trezire. 

Nu trebuie să mă crezi, iar dacă vrei îți poți irosi energia scriindu-mi răspunsuri acide; e alegerea ta. Dar dacă tot nu am dreptate, de ce îți pierzi timpul cu cineva cu care nu rezonezi?

Trăim vremuri extraordinare în care se schimbă totul. Universul se resetează și la fel se întâmplă și cu tot ce face parte din el, adică omenirea. 

Poți accepta spunând clar „Facă-se voia Ta!”, sau rămâi în iluzia că părerea ta va schimba ceva în exterior fără ca tu să schimbi ceva la tine în interior.

Că vrei sau nu, totul se schimbă. 

Că te opui sau nu, totul se reconfigurează.

Poți accepta sau te poți irosi în lupte inutile și vei sfârși bolnav. 

Dragă Om, trăim vremuri extraordinare. Te poți adapta fără să comentezi?

Indiferent ce va fi în viitor, va fi așa cum trebuie. E posibil ca la început să fie mai rău; dar e doar o aparență. În fond, când facem curățenie e mizerie și mult gunoi la început. 

Acum e o perioadă în care trecem prin teste: ne trezim în conștiință abandonându-ne în TOT, sau ne menținem în ego și continuăm să trâmbițăm vorbe goale ca interiorul nostru?

Alegerea este a fiecăruia, și fiecare alegere înclină balanța într-o parte sau alta, spre un drum sau spre altul. Important este să vedem dincolo de evidența fizică, materială, și să vedem care e adevărul.

Iar toate astea le putem face doar dacă trecem cel mai important test: TESTUL CREDINȚEI.

Dragă Om, alegerea este a ta, dar nu uita: ignoranța și orgoliul nu te absolvă de consecințele actelor tale. 

Oprește-te să mai faci ceva, și lasă viața să te surprindă. Ia lucrurile așa cum sunt și adaptează-te.

Doar fii!

Binețe, OM înțelept!

Edith Kadar 

Arad, 04 noiembrie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/11/testul-credintei.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

OMULE, EȘTI FIINȚĂ DIVINĂ!

Omule, ești ființă divină. 

Ai în tine acea energie care te însuflețește, VIAȚA, fără de care ai fi doar un robot. 

Această viață, această energie care te face viu se numește Sine Divin, Dumnezeu, sau cum vrei tu să îi spui. 

Iar dacă ai în tine suflul divin, înseamnă că ai în tine toată informația divinității; trebuie doar să te conectezi la ea. 

De ce alegi să (te) plângi într-una, să fii victimă, să fii lipsit de valoare?

De ce e mai importantă părerea și aprobarea oamenilor decât să manifești ceea ce deja e în tine?

De ce mai spui că ești credincios dacă nu crezi în esența ta divină, ci cerșești vorbe umane?

Când vrei să afli un răspuns la ceva, la orice, nu mai cere părerea oamenilor. Ei îți vor spune ce ar face ei, ce ar vrea ei să faci pentru ca lor să le fie bine, nu ce e optim pentru tine.

Când cauți un răspuns, el e în tine. Oprește-te și întreabă-te: CE AR ZICE SAU AR FACE DUMNEZEU ACUM?

Obișnuiește-te să îl implici pe Dumnezeu în viața ta. El nu e de niciun folos dacă ești separat și îl vezi undeva unde nu poate fi ajuns, atins sau deranjat.

Nu te-ai săturat să crezi într-un dumnezeu de neatins, croit după chipul și asemănarea ta, inutil pentru viața ta?

Ce ar face Dumnezeu în locul tău? Ce ar spune? 

Iar când vei trece peste revoltă, peste rușine, peste frica de a nu supăra, vei vedea că Sinele Divin din tine abia așteaptă să îl implici în viața ta, și să te călăuzească. Experiența nu te va ajuta doar pe tine, ci va contribui la extinderea conștiinței universale.

Deci... CE L-AI ÎNVĂȚAT NOU AZI PE DUMNEZEU? 

Nu asculta vorbele celor care îți șoptesc că asta e blasfemie, și că doar Biblia, o carte, conține adevărul suprem și nu Dumnezeu.

Biblia nu este Dumnezeu. 

Preotul, biserica, religia, nu sunt Dumnezeu. Sunt instrumente ale cunoașterii. Tot așa cum școala nu este cunoașterea, ci doar instrumentul ei.

Ești ființă divină, iar asta te transformă din om în OM!

Fii ceea ce vrei, dar asumă-ți responsabilitatea alegerii, a liberului tău arbitru.

Binețe, OM asumat!

Edith Kadar 

Arad, 03.11.2019

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/11/omule-esti-fiinta-divina.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CAPCANA ORGOLIULUI DE A FI CINEVA

Una dintre capcanele dezvoltării personale este să uiți de unde ai plecat, și să judeci totul prin prisma noului pe care tocmai l-ai aflat.

De parcă n-ai mai fost niciodată în situația pe care acum o combați, o critici sau spre care arăți cu degetul.

E ușor să râzi de cei care acum fac primii pași spre (a se descoperi pe) ei înșiși.

Dar această atitudine de „superioritate” nu arată vreo evoluție. Arată doar o ușurare că ai terminat ceva, nu și că ai început altceva, mai bun, mai performant.

Tu poți să termini clasa a opta; te bucuri, dar mai trebuie să vrei să mergi la liceu, să te pregătești, să te înscrii și să mergi la școală. Altfel, ai terminat gimnaziul. Așa, și? Ce faci mai departe?

La fel se întâmplă și în creșterea și dezvoltarea personală și spirituală.

Nu este suficient să ai revelații, să constați că te-ai schimbat, că nu mai ești la fel de închistat(ă) cum ai fost.

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”, se spune. Și așa este, din moment ce te bucuri că ești o variantă mai bună decât cel/cea din trecut, dar, în loc să mergi mai departe, să-ți vezi de drum, te oprești și râzi de cei care încă nu au ajuns la „nivelul” tău.

Creșterea și dezvoltarea, indiferent de domeniu, se referă la evoluție, la a merge mai departe, nu la stagnare și arătarea cu degetul.

E ușor a spune celorlalți cum ar fi trebuit să facă sau cum ar trebui să trăiască. Asta denotă lipsa de empatie, de înțelegere, și arată un orgoliu ce nu are nicio legătură cu deschiderea pe care o aduce cunoașterea. E PSEUDOcunoaștere.

Când crești și evoluezi, integrezi în tine tot trecutul tău, îl înțelegi și faci pace cu el. Altfel, vei ajunge să râzi de cei care fac ceva ce tu nu (ți-)ai iertat încă.

Iar asta denotă un orgoliu foarte mare care nu te va ajuta să mergi mai departe, ci îți va crea iluzia că ai ajuns deja foarte departe. Orgoliul că ești cineva!

Da, ești cineva acum, în acest moment, dar nu vrei să fii un alt-cineva în fiecare moment de acum încolo?

Dragă Om, tu ești TOT ce ai fost până acum, cu bune, cu mai puțin bune și plăcute, altfel nu ai fi ajuns aici.

Adevărata creștere și dezvoltare este atunci când te accepți ca întreg, când nu negi părți din tine, când nu ți-e rușine de trecutul tău.

Altfel, e doar orgoliu.

„Rău” e doar atunci când nu ai prelucrat ce ți s-a întâmplat, ci ai ascuns din rușine.

Dacă nu ar fi răul, cum am putea înțelege binele?

Nu-ți fie rușine de cine ai fost și ce ți s-a întâmplat. Cum ai fi ajuns aici, altfel?

Renunță la orgoliul negării de tine, și alege înțelepciunea acceptării lui TOT.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 01 noiembrie 2019 

 *     *     *     *     *     *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/11/capcana-orgoliului-de-fi-cineva.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DE LA IAD LA RAI - despre KARMĂ și MÂNTUIRE

The Shawshank Redemption (sursa - internet)

Am fost întrebată de ce trebuie să venim de atâtea ori, în atâtea vieți, pentru a plăti „datoriile” pe care le-am acumulat de-a lungul existențelor.

Am răspuns că oamenii nu trebuie să sufere; e o înțelegere greșită a noțiunii de soartă, de KARMĂ. Suferința este o alegere personală; este opțională. De ce? Pentru că omul refuză să-și învețe lecția.

Venim aici, în această existență, pentru a crește, a ne dezvolta personal, a evolua; nu pentru a stagna sau a adăuga alte poveri pe lângă cele existente.

Și totuși, dacă aruncăm o privire la situația actuală, vom vedea multă suferință, îndârjire, încrâncenare, frică, dezamăgire, capitulare, tânguire, pesimism, depresie, boli și moarte.

Oare pentru asta ne naștem?

Când ne vom opri din a ne victimiza ca și cum viața noastră e dictată de altcineva, de parcă noi n-am avea liber-arbitru?

Când ne vom sătura să dăm vina pe altcineva - vecini, familie, șefi, guvernanți, Dumnezeu - și vom accepta că nimeni nu ne poate lua cel mai de preț dar pe care l-am primit, SUFLETUL?

SUFLETUL, știi tu, acea parte din Dumnezeu, acel Duh sfânt pe care l-am primit în dar pentru a ști că nu suntem mai prejos decât El. 

SUFLETUL, acea matrice divină pe care se construiește corpul fizic și energetic al omului, acea „amprentă” divină care însemnează omul cu dumnezeire.

SUFLETUL. Îți amintești?

Și totuși, deși ești impregnat cu energie dumnezeiască, uiți repede de ea. De ce? Pentru că Dumnezeu nu este vizibil cu ochiul liber, dar fascinația și strălucirea materială, da.

În căutarea dumnezeirii din el, a scânteii divine, omul a găsit înlocuitori falși, și s-a mulțumit cu zorzoanele găsite. S-a mulțumit cu mult și ieftin pentru că iluzia de a-și crea el strălucirea, de a-și modela lumea, dă omului senzația că e la fel ca Dumnezeu. Mă rog, unul mai mic. Da, iluzie!

Pentru că Dumnezeu e unic, e nemărginit și e originea la tot și la toți. Restul sunt cópii, imitații, calpuri.
Iar în căutarea esenței sale, a dumnezeirii din el, a divinității ce-l animă, omul găsește cópii ieftine, departe de adevăr, lipsite de valoare, dar cărora le va înmâna puterea absolută.

Și astfel, omul devine sclavul cópiilor ieftine, al imitațiilor, al iluziilor. Iar așa, încet-încet renunță la esență, la lumină, la Dumnezeu, pentru a se umple de întuneric, de fals, de iluzie.

Și cine poate crea atât de bine copia lui Dumnezeu?

MINTEA, care creează scenarii și o lume în care omul devine sclavul său pentru a-și putea întreține iluzia de măreție.

Și cum mai poate fi numită lumea falsă pe care omul o întreține pentru a nu dispărea?
IAD, de exemplu.
Și atunci cum mai poate fi numită mintea, creatoarea de iluzii, de iad? Satan, Antichristul, sau cum vrei tu să-i spui.

Oricât de frică ți-ar fi de iadul promis de biserică dacă nu ești cuminte, infernul e în tine, și nu este un loc anume situat sub pământ, pe care să-l vizitezi drept pedeapsă..

Dragă om-purtător-de-iad-la-posesor, nu ai vrea să renunți puțin la iluzie și să vezi unde te situezi?

Pentru că, așa cum am spus la început, tu ai venit aici pentru a învăța lecții și a închide capitole din existențele trecute, nu pentru a adăuga alte bagaje karmei tale.

Atât timp cât nu te trezești din minciuna, din iluzia pe care tu o întreții, te îndepărtezi de lumină, de esența care îți dă viață, de Dumnezeu. Și, în loc să oprești karma, tu o îmbogățești.

Cum poți ieși din acest carusel?

Simplu. Acceptându-l din tot sufletul pe Dumnezeu în tine, în viața ta. Iubindu-ți defectele, „impuritățile”, acceptând cine și ce ești, și renunțând la toate atașamentele de valorile materiale cu care te-ai împăunat. Iar asta se mai numește POCĂINȚĂ și duce la eliberarea de lanțurile karmice, adică la MÂNTUIRE.

Din păcate, pocăința și mântuirea au devenit cuvinte greșit înțelese, demonetizate, folosite cu fală de către falșii mântuitori pe care tot oamenii i-a înscăunat din lipsa de percepție a adevăratului MÂNTUITOR.

Nu trebuie să fii religios, nici bisericos; nu e nevoie să fii sclavul vreunui cult pentru a vorbi despre karmă, pocăință și mântuire. Ba chiar ar fi mai bine să nu fii habotnic în nimic, deoarece abia atunci poți înțelege cu adevărat cuvintele de mai sus.

Iar când renunți la fanatism, la idei preconcepute, la clișee servite de străinii vieții tale, vei înțelege că DUMNEZEU care ți s-a dăruit este singurul ADEVĂR, ce te poate duce pe CALEA VIEȚII tale.

„Eu sunt CALEA, ADEVĂRUL, VIAȚA!”

Iar când înțelegi acest lucru, karma ta se disipează, cade ca un zid dărâmat și ieși din cercul plăților, al sorții repetitive; ieși din iadul minții, și ajungi în locul plin de liniște, de pace, de armonie, de iubire, de Dumnezeu.

Unii îl numesc RAI, și se află nicăieri altundeva decât în tine. Adică acolo unde locuiește Dumnezeu.

Știi asta, nu, OMULE?

Namaste!

dr. Edith Kadar 

Arad, 16 octombrie 2017

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/10/de-la-iad-la-rai-despre-karma-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.