Gândul zilei - 05 iulie 2015 - VREI, SIMȚI și ȘTII cine ești?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                 *    *    *    *    *    *    *

Fiecare om își caută drumul și sensul în viață.

Cel puțin așa afirmă prin gânduri, vorbe și fapte.
Își caută împlinirea (materială, emoțională, sufletească, spirituală) în conformitate cu idealurile, crezurile, planurile și talentele de care dispune.

Aceasta e teoria.
Practica începe cu realismul fiecăruia și cu aprecierea justă a ceea ce poate, față de ceea ce își dorește.

Dacă omul doar VREA ceva, fără a verifica dacă poate sau este în stare să facă acel lucru, se poate alege cu o tonă de frustrări pentru tot restul vieții sale, considerându-se incapabil să realizeze ceva și negândindu-se că drumul îi e deschis spre altceva.

Dacă persoana vrea și SIMTE că poate, dar e obișnuită să îi asculte pe toți cei din imediata apropiere, există mari șanse de a fi convinsă că nu poate sau nu merită efortul; atunci, furiile, părerea de rău și tristețea îi vor deveni companionii tăcuți pe drumul deviat al restului vieții sale.

Dar dacă cineva vrea, simte și ȘTIE că poate face orice, în ciuda a ce spun alții, își va putea finaliza drumul prin viață, indiferent cât de anevoios este. Atunci, orice frustrare, furie, părere de rău sau tristețe sunt tratate doar ca stări trecătoare, ca „umbre” care să îi determine să regândească tactica, să-și regrupeze forțele și să le întărească convingerea că sunt pe drumul bun.

Dacă VREI, SIMȚI și ȘTII cine ești și de ce ești capabil(ă), poți ajunge pe cele mai înalte piscuri.
Dacă nu, rămâi în mlaștină pentru a spune altora povestea zborului care ar fi putut fi.

Tu unde te situezi?

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 05 iulie 2015

Gândul zilei - 04 iulie 2015 - RUGĂCIUNI versus REALITATE

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                  *    *    *    *   *    *    *

Noi vrem să primim răspunsuri la întrebările puse Universului, dar le vrem acum și într-un anumit „ambalaj”, altfel suntem nemulțumiți.

Formulăm rugăciuni și rugăminți sperând și așteptând în secret ca totul să se concretizeze aici, acum și așa cum vrem noi.

Dar, oare din ce realitate a noastră am formulat cererea?

Din cea de om umil, care consideră că nu merită nimic și se adresează cerului cerându-și, parcă, scuze pentru că există și deranjează? 

Din aceea a orgoliului și vanității care ne face să credem că ni se cuvine totul? 

Din realitatea fricilor de care ne lăsăm înconjurați și controlați? 

Din poziția de necunoscător al valorii adevărate ca entitate, suflet, spirit și esență divină? 

Sau?...

REALITATEA.

Se presupune că e una singură. 

Dar fiecare situație ne creează o altă realitate. Într-un fel suntem  ca părinți, altfel ca prieteni sau parteneri; într-un fel ne manifestăm când conducem mașina, altfel când suntem pietoni, etc. 

Indiferent de realitate, noi ar trebui să fim consecvenți în valoarea și manifestarea pe care o avem. 

Dar, dacă habar nu avem cine suntem, ce putem cu adevărat și ce căutăm în viața noastră, fiecare realitate va crea un alt „eu”, impregnat cu energia străină din jur. 

Și atunci, nu înțelegem de ce rugile noastre nu sunt auzite și rezolvate acolo sus, în cer. 

Pentru că răspunsurile la rugăciuni se adresează adevăratei noastre esențe, singura pe care o poate percepe Universul. 

Și nu ego-ului confecționat și întreținut de noi.

Răspunsurile la întrebări vin întotdeauna, dar suntem noi, cei adevărați, tot timpul? Uneori? Vreodată? Niciodată?...

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar

Arad, 04 iulie 2015

Gândul zilei - 03 iulie 2015 - SALVAREA TA, PRIN ALȚII?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                   *    *    *    *    *    *    *

Nu poți salva pe cineva de la autodistrugere dacă nu vrea să fie ajutat(ă) sau nu ți-o cere.

Fiecare om are lecția sa de învățat în această viață, iar dacă pentru a-și însuși învățămintele va trebui să ajungă în cel mai întunecat abis, așa trebuie să fie; pe acolo îi trece drumul regăsirii de sine.

Dacă te erijezi în „salvatorul neamului” fără să ți se ceară, intervii în procesul de învățare a lecțiilor vieții, de găsire a căii către el însuși.

Deși s-ar putea ca în momentul intervenției omul să-ți mulțumească, consecințele pe termen lung pot fi catastrofale. Știi de ce? Pentru că te-ai băgat neîntrebat în viața și soarta omului, imprimându-i lecția ta, și nu lăsându-l să și-o înțeleagă pe a lui.

Dacă de câte ori cade un copil tu alergi să-l ridici, el nu va mai învăța să se ridice singur și să meargă mai departe; va aștepta să o facă altcineva, de fiecare dată.

Ți se pare o cruzime să nu ajuți, să nu intervii? Și dacă ajuți acum, te mai interesează pe viitor de el/ea? 

Vrei să ai conștiința împăcată? Acesta e ego-ul tău, felicitări!

Vei ajuta tot timpul pe toată lumea fără să ți se ceară? Bravo! Ia-ți o viață. A ta!

Nu o trăi pe a altora!

Tu pe când te vei salva pe tine de tine însuți?

Binețe, dragă cititorule!

 dr. Edith Kadar

Arad, 03 iulie 2015

Gândul zilei - 30 iunie 2015 - VALOARE sau NONVALOARE

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                       *    *    *    *    *    *    *

Locul tău este exact acela pe care îl alegi și care hotărăști tu că ți se cuvine.

Nu ajungi întâmplător unde ești și în situația în care te afli; ești acolo pentru că aceea este destinația pe care ți-o permite valoarea pe care ți-o dai, pe care ți-o recunoști.

O valoare scăzută de sine te va duce în locuri ieftine, hotărâte, de multe ori, de alții, de cei cărora nu le este frică să-și acorde note supraevaluate.

Valoarea ridicată în proprii tăi ochi îți va asigura drum spre cele mai bune destinații, spre ceea ce știi că meriți din plin.

Devalorizarea atrage oameni care te vor împinge în jos, profitând de temporara ta absență din tine însuți.

Valoarea cunoscută și înțeleasă va atrage oameni și locuri cărora tu le vei da strălucirea pentru că nu îți va fi teamă să îți oglindești strălucirea în alții.

Fii conștient că poți orice; altfel vor veni cei care te vor convinge că nu ești în stare de nimic.

Valoare sau nonvaloare?

Binețe, dragă cititorule!

 dr. Edith Kadar
Arad, 30 iunie 2015

Gândul zilei - 29 iunie 2015 - (IN)CONȘTIENȚA VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                   *    *    *    *    *    *    *

Fiecare moment al vieții este trăit intens și are o justificare logică atunci când are loc.
Fiecare secundă de schimbare aduce și modificarea percepției asupra acelui punct de start. Ceea ce a fost perfect logic la un moment dat, poate părea lipsit de sens după câtva timp.
Nu ești mai bun sau mai rău acum față de alte dăți; ești doar diferit.

De obicei schimbarea continuă aduce înțelepciune, indiferent dacă este a binelui sau a răului, după chipul și asemănarea ta din acel timp.

De aceea, a te judeca pe tine sau a aprecia pe altul după criterii demult apuse înseamnă să condamni  la incapacitate de evoluție. Nu poți fi la fel ca cum 20 de ani, la fel cum apropiații nu pot fi identici cu cei de acum mulți ani.

Timpurile s-au schimbat, oamenii se schimbă, dar percepția ta poate rămâne înțepenită într-un trecut uitat de alții.

A fi inconștient la evoluția ta și a celor din jurul tău spune multe despre tine și despre comoditatea în care te complaci. Schimbarea are loc oricum, și dacă ești conștient de ea și dacă nu.

Observă momentele pe care ți le aduce viața și amintește-ți că fiecare secundă este o oportunitate de a fi atent la tine însuți, de a te schimba așa cum vrei; sau nu.

Conștient sau inconștient de cursul propriei vieți?
Asta e întrebarea.

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 29 iunie 2015

Gândul zilei - 28 iunie 2015 - OGLINDA, REALITATE SAU ILUZIE?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                              *    *    *    *    *    *    *

Imaginea pe care ți-o percepi în oglindă este, de cele mai multe ori, distorsionată, cu mult diferită decât cea reală.

Te poți vedea mai tânăr sau mai bătrân decât ești, mai gras sau mai slab, mai frumos sau mai urât, mai mare sau mai mic, mai puternic sau nu, dar rareori părerea ta despre tine concordă cu a altora sau cu realitatea.

Imaginea  creată în minte aparține unei perioade din viață când a avut loc ceva ce te-a marcat fie în sens pozitiv, fie într-unul negativ; iar după aceea ai uitat să ajustezi „contorul” la fiecare zi care a trecut, și ai rămas „înțepenit” acolo, în acea imagine demult apusă.

Doar că, din acel moment tu te evaluezi, iei hotărâri, te judeci și te (de)valorizezi în funcție de ceea ce percepe mintea și ochiul când te privești în oglindă, și nu după chipul și asemănarea ta reală, actuală.

Când nu îți vezi adevărata ta față, realele tale calități și abilități, riști să te scufunzi într-o lume a frustrării, fricilor, neputinței și disperării, crezând că nu poți face ceva pozitiv cu și în viața ta.

Doar că, vezi tu, nu e adevărat. Poți face orice pentru că ești înzestrat cu multe calități și talente.

De cele mai multe ori imaginea în oglindă te minte pentru că e creată de minte.
Vrei să te vezi cum ești în realitate, acum? Fă-ți o poză și astfel vei privi realitatea în față.

Îți place? Du-te mai departe.
Nu-ți place? Fă ajustările necesare pentru că TU ești creatorul propriei lumi și nu mintea ta.

Realitate sau iluzie?

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 28 iunie 2015

Gândul zilei - 27 iunie 2015 - UMBRA NOASTRĂ, CEA DE FIECARE ZI

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                          *    *    *    *    *    *    *

În fiecare din noi există o parte, mai mare sau mai mică, pe care încercăm să o ținem ascunsă; o față pe care nu o arătăm celor din jur pentru că nu e prea măgulitoare.
E compusă din frici, furii, nesiguranțe, vanitate, orgolii, ură, gelozie, vinovăție, gelozie, violență, etc., pe care încercăm din răsputeri să o acoperim, în fiecare zi, cu măștile a ceea ce am vrea să arătăm, a ce vrem să fie perceput de cei cu care venim în contact.

Este UMBRA noastră, a fiecăruia din noi, iar ținerea ei ascunsă a ajuns un „sport” universal.

Atât timp cât o negi, UMBRA te va stăpâni, te va controla pentru că îți va folosi și ultima picătură de energie pentru a te păcăli și înșela.

UMBRA e clădită de trecut, îți locuiește prezentul și îți va construi un viitor distorsionat, populat de „personajele” care o compun.
Nu cădea în capcana ei, pentru că fiecare emoție ascunsă își are povestea ei.

Umbra face parte din tine; recunoaște-o, observ-o, urmărește-o. Tu ai creat-o, deci poți să o îmblânzești, și vei vedea că va deveni, în timp, irelevantă.
Cunoaște-ți fața ascunsă și îți vei descoperi adevăratul potențial.

Ce ai de pierdut? Încearcă!

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 27 iunie 2015

Gândul zilei - 26 iunie 2015 - BUCURIA DIN SUFLET

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                            *    *    *    *    *    *    *

Bucuria vine din lucruri mărunte, aparent banale, catalogate nesemnificative, situate în afara rutinei zilnice. Este, de cele mai multe ori, în preajma ta, doar că trebuie să o observi.
Ești atât de preocupat(ă) să nu ieși din programele și îndatoririle tale, încât rămâne prea puțin „spațiu” în memoria conștientă pentru a-ți aminti ce e în afara „cutiei” regulilor.

Bucuria este hrana sufletului, iar pentru a te bucura ar trebui să îți amintești, mai întâi, că ești liber(ă) să o faci și că nimeni nu îți interzice.

Încordarea, încrâncenarea, funcționarea pe „pilot automat”, seriozitatea excesivă, suprimarea simțului umorului, sunt alegeri personale în goana după recunoaștere, aprecieri și câștiguri de orice fel.
Atât timp cât urmărești rezultatele, viața cu bucuriile ei va trece pe lângă tine, ignorată, considerată prea banală.
Când vei înceta să trăiești după programe și când vei deveni conștient(ă) că viața e compusă, de fapt, din momente ce așteaptă să fie observate și colorate, abia atunci vei începe, cu adevărat să trăiești. Până atunci supraviețuiești.

Oprește-te puțin și gândește-te: când ai cântat ultima dată, când ai dansat ultima dată? Dar când ai râs cu poftă, și nu de fațadă, ultima dată?
Dacă îți amintești, a fost recent și zâmbești, sufletul tău se simte în largul lui.
Dar dacă o asemenea amintire e prea îndepărtată pentru a fi actualizată, verifică dacă nu te-ai transformat, între timp, în robot, sătul de atâta umanitate plictisitoare.
Fă-ți sufletul să râdă, bucură-te în fiecare zi și amintește-ți că de aici îți iei energia pentru adevărata viață.

Trăiești sau supraviețuiești?

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 26 iunie 2015

Gândul zilei - 23 iunie - EȘTI PERFECT(Ă)?

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.

                                    *    *    *    *    *    *    *

Perfecțiunea. Un cuvânt, un concept pe cât de des vehiculat, pe atât de puțin înțeles.

Perfecțiunea o cauți atunci când nu o ai. Sau când crezi că nu o ai.
Ea devine un deziderat atunci când simți că lipsește. Sau când crezi că ea lipsește.

Nu știi dacă ești sau nu perfect. Știi doar că așa cum ești nu este suficient.

Atunci încep întrebările: de ce?, cum se poate?, eu de ce nu...?, ce au alții și eu nu?
Răspunsurile vin după chipul și asemănarea dorințelor manifestate prin ego.

Ce este, de fapt, perfecțiunea?
Este doar un concept care să-ți definească starea de împlinire, de finalizare a ceva?
Este dorința de a pune o ștampilă pe un lucru finit; ștampila ta?
Este nevoia de a-ți fi recunoscută munca așa cum vrei tu?
Este setea de laudă a celor din jur și manifestarea invidiei altora pe talentul tău?
Este dorința ta de a fi, de a fi perceput, de a primi o definiție: a ta?

Perfecțiunea.
O himeră, un concept, o capcană. În fond, perfecțiunea are înțeles diferit pentru fiecare om.

A căuta perfecțiunea înseamnă a vrea să schimbi ceva în traiul și viața ta de acum. Înseamnă că nu ești mulțumit(ă) cu ceea ce ești acum, vrei altceva, dar habar nu ai ce. Dar ce frumos sună „perfecțiunea”!
Îți dă un imbold, un impuls de a merge, de a face, de a improviza; și când, în sfârșit, zici că ai terminat, faci un pas în spate admirându-ți opera. E perfectă!... Pentru tine, în acest moment. Pentru alții s-ar putea să fie o mediocritate.
Și atunci, unde ai greșit? Doar că ai vrut ca și alții să vadă cu ochii tăi, să recunoască ce doreai tu, să spună ce aveai tu nevoie să auzi. Atât.

A căuta perfecțiunea în exteriorul tău este ca și cum ai trata pe altul pentru boala ta.
Căutarea perfecțiunii vine din identificarea limitelor și limitărilor impuse sau acceptate de noi. Desigur, pentru fiecare, perfecțiunea înseamnă altceva. Unii vor un corp perfect, alții vor bogății existente în imaginația lor hrănită de poveștile copilăriei.

Adevărata artă constă, însă, în a găsi perfecţiunea "săpată" deja de Creator în tine!

Ești perfect(ă) așa cum ești, pentru că ești unic(ă).
Iar unicitatea e perfectă!
Nu ai știut asta?

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 23 iunie 2015