ECLIPSELE VERII 2018, ȘI EFECTELE LOR ASUPRA VIEȚII NOASTRE

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi.

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este.

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles

                                                 *    *    *    *    *    *    *

În această vară, pe parcursul a 30 de zile calendaristice, au avut loc 3 eclipse: două parțiale de Soare, și una totală de Lună.  Deși, eclipsele de Soare nu au fost vizibile în țara noastră, ele ne influențează din moment ce astrul zilei e unul singur pentru întregul Pământ.

Eclipsele de Soare și de Lună sunt evenimente înregistrate de-a lungul istoriei, fiindu-le asociate o serie întreagă de cataclisme sau schimbări masive care au zdruncinat din temelii umanitatea.

Dar, ai fost puțin atent la ce se întâmplă cu corpul tău, cu psihicul și emoționalul tău în preajma acestor momente? Crezi că nu influențează deloc? Mai gândește-te. 

Dacă nu știi, hai să povestim, pentru a înțelege puțin dinamica relațiilor dintre noi și planete, dintre noi și tot ce se află în exteriorul nostru. Pentru că suntem parte din Univers, iar Universul e parte integrantă din noi, din fiecare.

Binețe, dragă cititorule!

Fă-te comod și pornește muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea rândurilor.

Nu sunt expert în eclipse, nu sunt astronom și nici fizician. Și dacă aș fi, aș vorbi în termeni pe care i-ar înțelege doar cei în domeniu.

În rândurile de mai jos voi vorbi despre acest subiect din punctul de vedere al astrologului amator, al căutătorului de sine însuși și al medicului ce a observat câteva efecte asupra sănătății psihice, fizice și emoționale. 

Astfel încât voi vorbi strict din prisma omului curios care a citit, a studiat și a pus lucrurile cap la cap.

Aviz cârcotașilor de „meserie” care citesc și ascultă doar pentru a găsi greșeli și nu pentru a se informa.

Eclipsele sunt evenimente astronomice și astrologice care au fascinat omenirea dintotdeauna și o vor fascina prin tenta de necunoscut pe care o aduc. 

Ele au loc de câteva ori pe an și implică cei doi aștri importanți pentru noi, pământenii: Soarele, stăpânul zilei și al luminii și Luna, regina nopții.

Eclipsele de Soare au loc în momentele de Lună nouă, pe când cele de Lună se petrec pe Lună plină. Aceasta este regula.

De obicei, eclipsele de Soare sunt precedate sau urmate, la aproximativ 2 săptămâni, de eclipse de Lună.

Privite de pe Pământ, cele două corpuri cerești au o mișcare eliptică, iar diferența de înclinație dintre traiectoria Lunii și a Soarelui este de 5 grade. 

De fapt, e vorba despre intersecția dintre drumul Lunii în jurul Pământului cu drumul Terrei în jurul Soarelui.

Cele două elipse se intersectează în două puncte, numite Noduri. Există un Nod ascendent și unul descendent.

Eclipsele de Lună au loc în preajma acestor puncte de intersecție, de aceea se poate spune cu siguranță că anual au loc minim două eclipse de Lună.

Eclipsa de Soare se produce atunci când Luna trece între Terra și falnicul astru al zilei, blocând accesul luminii. În funcție de conul de umbră care se formează, eclipsa poate fi totală sau parțială. Dacă în anumite țări Soarele e acoperit total, în altele poate fi parțial obturat, sau deloc.

Soarele este astrul luminii, al vieții, deci are un rol important în întreținerea proceselor vitale în corpul uman, al regenerării și refacerii tuturor organelor și sistemelor. Influențează, în mod special, inima, motorul vieții, și creierul, „computerul” central. 

Efectele eclipselor asupra corpului uman sunt semnificative, și se manifestă aproximativ trei luni înainte și trei luni după producerea evenimentului astronomic.

Soarele, prin procesele de întreținere a căldurii „cuptorului” său, are efect direct asupra a tot ce înseamnă circuite electrice.

De aceea, în preajma eclipselor de Soare se poate observa că, parcă, toată aparatura o ia razna. Scurtcircuite și avarii fără motiv aparent, defectări ale aparatelor electrocasnice, telefoane, computere, televizoare, etc.

De ce? Pentru că apar anomalii în câmpul electric al Pământului, care interferează cu câmpurile generate de aparatură.

Corpul uman are în jurul lui un câmp energetic măsurabil, cu rolul de a întreține transmiterea de impulsuri nervoase de la creier la organe și invers, dar și de la un organ la altul.

Transmiterea comenzilor prin celulele nervoase se face cu ajutorul curenților electrici și a neurotransmițătorilor.

În perioadele care preced și urmează eclipselor solare, sunt afectate 2 mari sisteme care funcționează exclusiv pe bază de impuls electric: sistemul nervos și inima.

În acele zile se pot simți multe anomalii în coordonare și probleme la inițierea comenzilor spre membre. Cu alte cuvinte, ca și cum în creier ar avea loc scurtcircuite care duc la amețeli, confuzii, probleme cu mersul sau cu orientarea în spațiu, incapacitate de concentrare, senzația de plutire, probleme de memorie, etc. 

Deoarece la nivelul creierului se află centrii care coordonează restul corpului, e lesne de înțeles că toate procesele vitale sunt afectate; însă doar pe o perioadă de câteva săptămâni. Pericolul apare prin decompensarea unor boli existente deja în corp, adică prin agravarea lor inexplicabilă, după ce ani de-a rândul au fost bine ținute în frâu.

Inima, motorul vieții, se contractă și bate deoarece primește impulsuri electrice de la creier printr-o rețea bine pusă la punct. Centrii nervoși care imprimă ritmul cardiac rapid și pe cel lent se află situați în apropierea centrilor ce coordonează mișcarea și sensibilitatea membrelor.

Așa încât, în perioadele de eclipse solare, apare riscul aritmiilor cardiace, tahicardii, bradicardii, fibrilații, flutter, dar și agravarea celor deja existente. Iar riscul major este producerea infarctului miocardic și a emboliei pulmonare.

Cum au avut loc două eclipse de Soare, și nu una, efectele  asupra circuitelor electrice vor fi încă prezente până la sfârșitul acestui an.

Eclipsa de Lună are loc, așa cum am mai spus, pe faza de Lună plină, în apropierea Nodurilor ascendent și descendent, și se produce atunci când Terra se interpune între Soare și astrul nopții, oprind lumina.

Anual au loc minim 2 asemenea evenimente astrologice. În acest an prima eclipsă totală de Lună a avut loc în 30 ianuarie 2018 (https://youtu.be/AEXmFdDHQMo), iar a doua s-a produs între cele 2 eclipse de Soare, la data de 27 iulie 2018 (https://youtu.be/cedNpskPmBI)

Satelitul Terrei, Luna, are efect puternic asupra apei, fiind suficient să amintesc de maree, atât de importantă pentru navigație, dar și pentru animale.

Dacă ținem cont de faptul că organismul uman este compus 75% din apă, este lesne de înțeles de ce eclipsele de Lună au un impact puternic asupra dinamicii lichidelor din corp.

În această perioadă e posibil să apară edeme (retenții de apă) în diferite părți ale corpului, chiar dacă până atunci nu au mai fost asemenea probleme.

Rinichii, cei care răspund de circularea și eliminarea apei, sunt predispuși la colici (crize). 

Tot în acea zonă se află glandele suprarenale care secretă adrenalina și hormonii care reglează tensiunea, glicemia și sexualitatea. În perioada de efect a eclipsei de lună (încă aprox. 4-6 luni după producere), pot apare atacuri de panică, agitație inexplicabilă și greu controlabilă, pusee de hipertensiune arterială sau, din contră, tensiune scăzută, variații de glicemie (zahăr în sânge), cu agravarea diabetului sau prăbușirea glicemiei (hipoglicemie), sau tulburări majore de dinamică sexuală. Alte predispoziții specifice acestei perioade sunt dereglajele hormonale, probleme ale somnului, dureri de cap care nu cedează.
Este posibil să apară probleme legate de transpirații excesive, neplăcute și deranjante.

Cum am mai spus, intersectarea traiectoriei Terrei cu a Lunii se produce în punctele numite noduri: ascendent și descendent

În astrologie, Nodul ascendent se numește Nodul Nord (NN) sau Capul Dragonului și „vorbește” despre calea pe care trebuie să o adoptăm în viața actuală.

Nodul descendent se numește Nodul Sud (NS) sau Coada Dragonului, dând informații despre viețile trecute și bagajul karmic cu care venim în această existență.

Interpretarea se face în funcție de zodiile și casele în care se situează în momentul nașterii fiecăruia, în ceea ce se numește astrograma natală. Cele două noduri sunt dispuse întotdeauna la 180 de grade, astfel încât dacă NN e într-o zodie, NS va fi automat în zodia opusă.

Din cauza apropierii de Noduri care au semnificație karmică, eclipsele de Lună favorizează descărcările karmice, accelerându-le.

Dar, atenție! Nicio eclipsă nu poate rezolva un aspect al vieții în locul tău! 

Nu te gândi că „vine tanti eclipsa și-mi se rezolvă automat toate problemele, mi se șterg din datorii și va fi bine!”. Nu! TU ești cel/cea care va trebui să inițiezi schimbări în viața ta; momentele de eclipsă îți vor da doar un impuls, însă unul important.

Eclipsele aduc oportunități și energii puternice. Dacă nu te folosești de ele, îți vor zdruncina viața din temelii.

Efectele celor 3 eclipse asupra corpului uman vor fi resimțite până pe la sfârșitul anului 2018.

Risc de infarct miocardic, crize de angină pectorală, acutizarea bolilor de sânge (de la anemii severe, la leucemii, mieloame, etc), pareze, furnicături, inflamații în diferite zone ale corpului, tamponadă cardiacă, edeme cerebrale, etc.

La ce te mai poți aștepta în perioada următoare?

Dă-mi voie să-mi exersez puțin cunoștințele de astrolog amator.

În momentul primei eclipse de Soare (cea din 13 iulie), astrul zilei se află în zodia Racului (casa Lunii), alături de astrul nopții, aflat în faza de Lună Nouă, iar Nodul lunar Nord sau Capul Dragonului se află în casa Soarelui, Leul.

La cea de-a doua eclipsă de Soare, cea din 11 august, Soarele și Luna și-au dat întâlnire în casa Soarelui, de data asta.

Aceste aspecte „vorbesc” despre posibilitatea de a-ți pierde sau a ți se lua tot ce este sclipitor, strălucitor în viață, acele „pietricele” colorate la care ții și cărora le acorzi importanța unor diamante. Adică FORMA, care îți ia ochii, pentru a fi pregătit(ă) să accepți în viața ta FONDUL real, acela care te umple de esență.

Este o perioadă în care strălucirea FORMEI, Soarele, pierde din putere, fiind acoperit de astrul nopții, Luna, FONDUL, intuiția, introspecția.

Eclipsa totală de Soare simbolizează capitularea emfazei, a orgoliului, vanității ego-ului, în fața liniștii adevărului lipsit de înflorituri și strălucire, a realității greu acceptate de minte - tăcerea sufletului, a esenței noastre divine.

De aceea, în această perioadă pot ieși la suprafață minciuni bine ascunse și camuflate, precum și secrete de familie adânc îngropate.

Cum Soarele reprezintă evidența, lucrurile pe care le expunem pentru a impresiona, Luna vine și „sapă” prin această „construcție”, demolând tot ce e construit pe minciună și falsitate.

Simbolistic, aceste eclipse sunt alegerea pe care trebuie să o facem fiecare dintre noi.
Cam ca în basmul „Fata moșului și fata babei”. Fata babei a ales lada cea mai strălucitoare și mai colorată, dar a găsit în ea balauri care au devorat-o. Fata moșului a ales lada cea mai ponosită și mai veche, dar în ea a găsit bogății.

La fel se întâmplă în viață: mulți aleg forma strălucitoare, dar plină de himere, în detrimentul fondului, singurul care dă adevărata valoare.

Eclipsele de Soare sunt parțiale, și pot predispune la creșterea tensiunii arteriale, a glicemiei și la tulburări hormonale, semn că nu se vrea a se renunța la ceea ce e cunoscut pentru a primi ceva necunoscut și incontrolabil.

Cum Soarele se află în zodia Leului și răspunde, cum am mai spus, de inimă, de circulație, sânge și vase, se poate spune că în această perioadă sunt favorizate ruperile de relații dependente cu familia de origine (părinții), și orientarea spre traiul independent. Cu alte cuvinte, mulți pot înțelege că viața și concepțiile lor de viață nu sunt ale lor, ci au fost luate și aplicate de la părinți, ca niște programe, și care  nu aduc liniște sufletească, ci nefericire.

Este ca și când realizezi că te porți cu soțul tău cum s-a purtat mama cu tata, nu cum ai vrea tu; sau îți tratezi soția ca tatăl tău, deși tu, în realitate, nu asta ai vrea.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru a înțelege celălalt aspect al eclipsei: principiul masculin, Soarele, și principiul feminin, Luna, se contopesc pentru a forma un întreg.

Este o perioadă excepțională pentru ca sufletele complementare să se recunoască și să se unească pentru a forma UNUL, Dumnezeu.

Cum Nodul Nord sau Capul Dragonului se află acolo, la eclipsă, înseamnă că această perioadă este propice pentru a împlini vise, a crește și a evolua personal, sufletește și spiritual. Dar fără ego, laudă și emfază.

Această eclipsă totală de Soare este, dacă vrei, ca un portal prin care poți intra după ce vei lăsa la ușă hainele ponosite ale trecutului care ți-a adus ceea ce știi. Iar acolo te așteaptă straiele noi ale viitorului. Alegerea îți aparține.

Așa cum am spus în materialul intitulat „DE CE SĂRBĂTOAREA DIN 15 AUGUST E IMPORTANTĂ PENTRU TOȚI?!” (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/08/de-ce-sarbatoarea-din-15-august-e.html), între 15 august și 8 septembrie, cerurile rămân deschise pentru ca energia divină să poată curăți obiceiurile distructive ce ar trebui să „adoarmă” în noi, pentru ca apoi, din 8 septembrie, să poată curge prin corpuri, minți și suflete curățate.

În concluzie, folosește energiile acestei perioade pentru a face schimbările pe care le tot amâni în viața ta, altfel schimbările vor veni dar nu cum vrei și când vrei, ci așa cum ți se cuvine.

Fii înțelept și folosește oportunitățile care ți se oferă, acum, pe tavă.

Binețe, dragă cititorule, și îți mulțumesc că m-ai ascultat!

dr. Edith Kadar

Arad, 21 august 2018

*    *    *    *    *    *    *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.

Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2015/04/eclipsa-totala-de-soare-din-21-august.html)

Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.  

VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM!

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Am auzit cu toții despre schimbare, despre momente ale schimbării.

S-a spus și s-a scris de multe ori și de către mulți oameni deschiși la minte că va veni vremea schimbării ce va afecta tot și pe toți.

Dragă om, te anunț oficial că VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM!

Nu e nevoie să mă crezi în ceea ce spun. Poți să mă crezi și nebună, și plecată cu sorcova, și spălată pe creier, sau alte variante pe placul tău și al confortului cunoașterii tale.

Eu mă adresez celor deschiși la minte, și care știu și simt că perioada actuală este una de mari, de foarte mari schimbări.

Binețe, dragă OM!

Te invit să povestim puțin despre vremurile actuale și despre vremuri ale schimbărilor. Pentru că ele, schimbările, se produc în jur, în lume, indiferent dacă ești de acord sau nu, dacă ții pasul sau nu.

Lumea se schimbă în permanență, cu sau fără tine. Sau, mai tranșant spus, lumea nu are nevoie de tine sau de mine pentru a evolua, pentru a se reînnoi. 

De fapt despre asta este vorba: SCHIMBAREA aduce NOUL, iar NOUL întreține VIAȚA!

Iar viața, la modul general, se desfășoară nestingherită cu sau fără noi. Ar fi mai bine cu noi. Ne-ar fi mai bine

Imaginează-ți un copac ce crește și se dezvoltă. În fiecare an el înverzește, înmugurește, înflorește, dă roade, iar apoi se leapădă de frunze și intră în hibernare pentru a putea reînflori anul următor.

Crezi că pomul este impresionat de revolta frunzelor ce nu vor să cadă? Nu, nu este. El își vede de schimbarea lui, de evoluția lui de la vlăstar, la copac matur.

La fel este și în corpul omului. Celulele se regenerează în permanență, altfel corpul s-ar descompune rapid. 

O celulă nu trăiește toată viața omului, ci își are propria sa durată de viață; mai mică, desigur, decât întregul. Așa cum nici omul nu trăiește cât viețuiește Universul, ci moare pentru a face loc generațiilor următoare, mai pregătite și mai adaptate la schimbare, la nou.

Schimbarea înseamnă, deci, regenerare, primenire, reînnoire.

Însă ea, schimbarea, poate fi neplăcută pentru oamenii care își iubesc confortul lui „las' că merge și așa!”. Pentru ei, orice tentativă de schimbare nu este o binecuvântare, ci un blestem. 

De ce? Deoarece au frica de nou, de necunoscut, de incontrolabil, și așa că își apără cu îndârjire „răul” cunoscut.

Acești oameni sunt atât de îndrăgostiți de teoriile pe care le știu și de credințele lor limitative, încât și le apără cu îndârjire atacând tot și pe toți ce li se pare că ar clătina vechiul și rutina vieții lor. 

Nici măcar nu realizează că, de fapt, își apără lanțurile care îi țintuiesc într-un singur loc, și îi blochează în temnița lui „MĂ MULȚUMESC CU CÂT ȘTIU, RESTUL SUNT PROSTII!”

Cu cât teoriile auzite sau citite sunt mai îndepărtate de crezul propriu (că practica e a lor, teoria e a altora), cu atât atacă mai puternic, proiectând pe cel care „îndrăznește” să fie altfel decât știu, vor și pot propriile lor frici, furii și intoleranțe. 

Indiferent ce argumente ai aduce, tu ești cel care nu acceptă dialogul, tu ești cel care jignește (pentru că ai îndrăznit să răspunzi), tu ești cel care are probleme de ego pentru că ai explicat din nou ce ai vrut să spui, pentru a fi înțeles.

Aici nu vorbim despre CINEVA anume, deși cei despre care vorbim vor sări să îmi spună câte ceva despre mine și ego-ul meu mare. Da, am ego, apropo; cu toții avem ego, nu putem trăi fără el. Important este să colaborăm cu el, să ne împrietenim, nu să-l distrugem făcându-l, astfel, mai puternic.

Aici vorbim despre CEVA: despre intoleranța la nou, la necunoscut, la tot ce scoate din confortul rutinei, și a lui „ȘTIU!” repetat ca o mantră înainte să apuce omul să își termine fraza. Iar această intoleranță la nou și la diferit se manifestă prin intoleranțe alimentare diverse: la gluten, la lactate, sau la orice altceva. De ce? Pentru că viața de zi cu zi se „mănâncă”, și nu ceea ce consumi îți face rău, ci ceea ce gândești rău în timp ce mănânci ne face rău.

Copiii au intoleranță la nervozitatea părinților, la lipsa lor de răbdare și la lipsa lor de iubire, pace și armonie, și tot ce mănâncă în acest timp devine alergen. 

Mai multe despre cauzele subtile ale alergiilor te invit să urmărești aici: https://youtu.be/TV9idFbA-Kc 

Desigur, repet, nu e nevoie să fii de acord cu mine, dar fiecare informație poate aduce lumină, și poate descuia porți prin care să pășești către lumea nouă a schimbării, a lui „altfel” decât știi.

Nu e nevoie să ai studii de specialitate pentru a vedea că timpul schimbării e aici; uită-te doar la ceea ce se întâmplă cu clima din jur, la inundații, incendii, cutremure.

Îți reamintesc că în decurs de o lună calendaristică, în 30 de zile, Pământul și noi am fost afectați de 3 eclipse: eclipsa de Soare din 13 iulie; eclipsa de Lună din 27 iulie, și eclipsa de Soare din 11 august.

Indiferent dacă aceste evenimente au fost vizibile sau nu în țara unde te afli, ele afectează pe toată lumea. De ce? Pentru că au fost implicați cei doi aștri importanți pentru toți: Soarele și Luna.

La eclipsele de Soare, Luna se interpune între Soare și Pământ, împiedicând lumina să ajungă pe planeta noastră.

La eclipsele de Lună, Pământul se interpune între Soare și Lună, nepermițând ca astrul nopții să primească lumină de la cel al zilei, Soarele.

Soarele reprezintă elementul FOC; e lumina de care are nevoie viața pentru a se dezvolta și a se desfășura. Este elementul masculin, activ, care simbolizează forța, puterea, vigoarea, acțiunea și mișcarea, schimbarea. Reprezintă, simbolic, TATĂL.

FOCUL este și IUBIREA, care poate arde omul, îl poate pârli, sau poate aprinde vatra vieții în armonie și pace. 

Elementul FOC influențează inima și intestinul subțire, iar bolile lor apar atunci când iubirea, sentimentul, sunt afectate, manipulate, controlate, condiționate.

Luna reprezintă elementul APĂ, lichidul vital fără de care totul moare. Apa este și elementul în care se formează viața: copiii stau 9 luni în apă - lichidul amniotic - unde se  dezvoltă de la 2 celule care se întâlnesc, la minunea numită OM. De aceea astrul nopții, Luna, este considerat ca fiind simbol al feminității, MAMA.

APA este afecțiunea trăită la propriu (iubirea există, dar dacă nu e trăită, rămâne străină), care te ajută să te cureți de mizerii, sau să te îneci în propriile gunoaie ale trecutului. 

Elementul APĂ influențează rinichii și vezica urinară, iar bolile lor apar atunci când în lipsa iubirii se instalează FRICA.

Pământul reprezintă elementul cu același nume, PĂMÂNT, solul unde sămânța vieții poate înmuguri, sau poate fi distrusă. Este elementul care nu poate exista și manifesta fără FOC și APĂ. Este locul unde se manifestă din plin influențele Soarelui și Lunii. Reprezintă, simbolic, COPILUL, urmașul, rezultatul întâlnirii dintre Soare și Lună, lumină și întuneric, zi și noapte, dintre FOC și APĂ.

De aceea, Pământul este afectat de influențele eclipselor.

PĂMÂNTUL este (simbolic) rezultatul interacțiunii dintre APĂ și FOC, dintre Soare și Lună, dintre mamă și tată. Desigur, cârcotașii vor spune că apa și focul nu dau pământ. Da, așa este, dacă o iei strict fizic. Dar simbolic, Pământul a fost și este afectat de cei doi aștri, de APĂ și de FOC: incendii, inundații, meteoriți, explozii, cutremure, vulcani, toate aducând schimbare.

E ca un copil ce crește în conformitate cu influența mamei și a tatălui.

Elementul PĂMÂNT influențează pancreasul, splina și stomacul, iar bolile lor se instalează atunci când IUBIREA și FRICA nu mai sunt în echilibru, iar viața rezultată e greu de „digerat”.

Atunci când au loc eclipse, cei trei aștri se aliniază, se pun în linie dreaptă; sunt în acord, sau se pun de acord. Este ca și când Mama, Tata și Copilul se întâlnesc și se pun în armonie, se reconectează.

De aceea, eclipsele sunt ca niște momente zero pentru rescrierea istoriei umanității conștiente. Sunt momente de rescriere ale informațiilor de bază, ale codurilor genetice; ale ADN-ului.

Efectele eclipselor sunt simțite 3-6 luni înainte și după, astfel încât nu e de mirare că vom avea un an plin de provocări la toate nivelurile.

2018 este anul Câinelui de Pământ în zodiacul chinezesc, iar 2019 va fi anul Mistrețului (tot) de Pământ. Iată, elementul PĂMÂNT, care este supus schimbării.

Așa cum am spus mai sus, PĂMÂNTUL reprezintă COPILUL, iar această perioadă este una de profunde transformări ale copilului din fiecare. 

Cum copilul simbolizează inocența, puritatea, sinceritatea, curățenia, lipsa de șiretenie, vremurile actuale reinstalează copilul uitat din fiecare, și îi redau perfecțiunea. Dar, pentru aceasta, e nevoie ca mizeria, murdăria creată de frici, de intoleranțe, furii, să iasă afară, pentru a face loc luminii. 

Cum se elimină „gunoiul”? Prin boli la nivel individual și la nivel social: mișcări sociale, boli ce vor exploda ca număr și ca gravitate, însă doar pentru a face loc Luminii. 

Ce este sus este și jos, și ce este în afară este, de fapt, reflexia la ceea ce este înăuntrul fiecăruia.

Acum fă o pauză, și gândește-te la violențele ce se accentuează în ultima perioadă. Ele sunt necesare pentru a distruge vechea matrice de gândire, pentru a se instala cea nouă.

La această schimbare mai participă elementul AER, care întreține FOCUL Soarelui și APA Lunii, hrănind, astfel, PĂMÂNTUL. Sau distrugându-l atunci când celelalte elemente sunt în dizarmonie. Aerul poate deveni irespirabil atunci când se transformă în gaz toxic (a se vedea evenimentele recente din țară și din lume).

Aerul toxic este reprezentat simbolic și de viața „respirată” prin masca celorlalți: intoleranță, invidie, violență, toate provenind din exacerbarea „simptomelor” de curățire ale Pământului.

Implicit are loc și purificarea Omului creat din țărână, apă, foc și insuflat cu viață, „aerul” divin.

Cu toții vrem schimbare, dar prea puțini suntem dispuși să ne schimbăm.

Schimbarea e incomodă pentru că distruge matrici vechi de gândire, comportament și trai, pentru a face loc lumii noi, cu oameni noi (generația nouă) sau/și înnoiți (cei care nu refuză schimbarea și se adaptează timpurilor, indiferent de vârstă).

Omule, lumea se schimbă în permanență, cu sau fără tine. Sau, mai tranșant spus, lumea nu are nevoie de tine sau de mine pentru a evolua, pentru a se reînnoi. 

Pentru asta, ar fi bine să renunți la control și încrâncenări (care pot da diabet, pancreatite, crize de colecist sau fiere, probleme digestive de toate felurile, boli autoimune).

Renunță la intoleranțele de orice fel, la nevoia de a controla ca totul și toți să fie după chipul și asemănarea ta; sau nu, și te poți aștepta la alergii la orice, intoleranțe alimentare, boli de oase, boli degenerative.

Renunță la frici, care aduc cu ele toate problemele de rinichi și glande suprarenale.

Renunță la ură și ranchiună, care dau bolile cardiovasculare.

Mă întrebi cum să renunți la ele? Exact așa cum ai renunțat la iubire, armonie, pace, toleranță și comunicare, pentru a face loc fricilor, furiei, urii, violenței, frustrărilor.

Cum de poți renunța la bine, dar nu poți la rău? 

Pentru că așa te fac alții, vei spune? Perfect, rămâi în viața pe care ți-o croiesc alții. 

Doar că, vezi tu, NIMENI NU ÎȚI POATE FACE CEVA DECÂT DACĂ TU ÎI PERMIȚI! Ceea ce înseamnă că devii complicele celor care câștigă mult din ignoranța și lipsa ta de reacție.

Schimbă-te sau nu. Totul este o alegere. E alegerea ta.

Nu uita, Lumina Divină există în tine, indiferent dacă crezi sau nu, dacă o lași să strălucească sau nu, sau dacă alegi să o acoperi cu gunoiul resentimentelor, urii și a fricilor.

Divinul din om există; este însăși viața pe care ai trăi-o, ai digera-o și ai respira-o dacă nu te-ai mai considera tu mai presus de dumnezeire.

Vremea schimbării a venit. E ACUM!

Ce ai de făcut? NIMIC!!!! Nu mai fă nimic! Tot ce ai făcut te-a adus aici, acum. 

Ai putea încerca sa nu mai planifici, să nu mai controlezi, ci să lași ca totul să vină către tine. Trenul merge fără ca tu să îl împingi, pe rute clar stabilite.

Sau ai putea să-mi spui că sunt cu capul și că spun doar baliverne. Nu te obligă nimeni să faci ceva. Baftă la bolile pe care le vei avea în scurt timp.

VREMEA SCHIMBĂRII E ACUM! 

Lasă-te călăuzit; observă tot, încredințează-te acelei forțe care știe ce e mai bine pentru tine.

SCHIMBAREA aduce NOUL, iar NOUL întreține VIAȚA!

Iar viața, la modul general, se desfășoară nestingherită cu sau fără tine. Ar fi mai bine cu tine. Ți-ar fi mai bine.

Încearcă, ce ai de pierdut?

NAMASTE, OM asumat!

Lumina din mine salută Lumina pe care o ai în tine!

dr. Edith Kadar 

Arad, 16 august 2018 (zodia Leului, guvernată de SOARE, a doua zi după praznicul adormirii Femeii divine)

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/08/vremea-schimbarii-e-acum.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DRUMUL SPRE PROPRIUL IAD E PAVAT CU BUNE INTENȚII

Nu e nevoie să schimbăm lumea; este suficient doar să ne schimbăm pe noi. Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Lumea este doar ceea ce vrei tu să vezi că este. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Atunci când te erijezi în apărătorul celorlalți spunând că ei nu știu nimic și că îi prostești, este o manifestare subtilă a unui ego foarte puternic. Pentru că, de fapt, tu îi consideri proști și neajutorați.

 

Oamenii știu foarte bine ce li se potrivește și ce nu, ce înțeleg și ce nu, ce pot și ce nu pot, și nu au nevoie de părerea ta, de a-i reprezenta, de a fi purtătorul lor de cuvinte.

 

Oamenii citesc și ascultă până la capăt doar ceea ce este la nivelul lor de înțelegere; altfel trec mai departe.

 

Doar ego-urile puternice au nevoia de a murdări cu dejecții (rahaturi) verbale pe oricine fără să se informeze, să citească sau să asculte ceea ce condamnă.

 

Acești oameni și ego-urile lor puternice au nevoie de compasiunea și iubirea noastră, pentru a se ridica din întunericul ignoranței și din limitarea auto-impusă.

 

Omule, lasă-ți semenii să își facă propriile greșeli, să se convingă singuri, altfel nu vor învăța.

 

Drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Spre iadul propriu.

 

Fii ce vrei tu, dar lasă-i pe ceilalți pe drumul lor, cu viteza lor. Știu ei mai bine ce li se potrivește.

 

Binețe, OM înțelept!

 

Edith Kadar

 

Arad, 15 august 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CÂND VORBIM CU ALȚII, COMUNICĂM, DE FAPT, CU NOI ÎNȘINE

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Ai observat că sunt oameni care vorbesc mult și dau sfaturi tuturor, indiferent dacă le sunt cerute sau nu?

Dar, ai observat că sunt subiecte la care nu simți nevoia să spui ceva, iar altele în care nu mai termini, parcă, argumentele pe care le aduci și le prezinți celorlalți?

Cu cine vorbești, de fapt, și cui te adresezi atunci când simți nevoia să comunici?

Cât de conștient(ă) ești că ceilalți, cei cărora le transmiți ceva, sunt oglinzile tale și că, de fapt, îți vorbești ție, te adresezi ție, comunici cu tine însuți, pentru a rezolva în tine și la tine situația despre care „predici” cu atâta ardoare?

Binețe, dragă cititorule!

Te invit într-o incursiune prin sinceritate, sau cel puțin prin ce înțeleg eu prin sinceritate. Și, ca de obicei, aceasta este și povestea mea. A ta care o fi?

Nu uita să pornești muzica, pentru a-ți fi alături pe calea rândurilor și drumul cuvintelor.

                                          

De cele mai multe ori spunem lucruri pe care noi înșine nu le auzim. De fapt, aceasta este cea mai frecvent aleasă modalitate de a ne vorbi nouă, de a ne spune, de a ne comunica lucruri. Și nici atunci nu auzim, de cele mai multe ori.

De câte ori spunem ceva, cuiva, ne vorbim nouă înșine. 

Cu cât suntem mai vehemenți, mai pătimași, mai tranșanți, cu atât mesajul de transmis ne este adresat nouă, și se referă la o situație rămasă nerezolvată în viața și sufletul nostru.

S-ar putea ca ceea ce spunem să nici nu aibă vreo legătură cu subiectul deschis de interlocutor. E de ajuns o scânteie care să reaprindă fitilul unei traume adânc îngropată în noi, și explodăm.

Când luăm apărarea unui copil sau a unei persoane neajutorate, ce traumă emoțională a suferit copilul din noi în trecut, nu i-a luat nimeni apărarea și ce anume ne-a făcut să ne simțim neajutorați?

Când vorbim despre drepturile animalelor, ce durere ascunsă în suflet nu ne dă pace, legată de ființe al căror limbaj nu este înțeles?

Când dăm sfaturi fără să ni se ceară, cui ne adresăm, de fapt? Când încercăm să convingem pe cineva să nu facă ceva, cine din trecutul nostru a mai făcut acel lucru și rezultatul a fost catastrofal?

De cele mai multe ori ne alegem calea în viață ținând cont și inspirați fiind de oameni, experiențe, situații din copilăria și adolescența noastră.

Un medic devine medic (de cele mai multe ori, așa cum am spus) deoarece la un moment dat a pierdut pe cineva drag din cauza unei boli ce nu a avut (atunci) leac. Sau a fost bolnav el însuși de o boală gravă. Și atunci hotărăște că vrea să găsească el tratamentul vindecător, și alege medicina.

Un viitor psihiatru sau psiholog a avut sau a asistat la multe conflicte cu afectarea emoționalului sau chiar a personalității în copilărie; sau a stat în apropierea unor persoane atât de traumatizate sufletește și emoțional încât au preferat să se închidă într-o lume a lor și să se izoleze de ceilalți.

Un viitor jurist a fost supus unor nedreptăți, sau a asistat la niște întâmplări nedrepte și nimeni nu i-a luat apărarea, lui sau unor persoane apropiate.

Iar exemplele ar putea continua.

De cele mai multe ori ne alegem meseria intenționând să îi ajutăm - într-un fel sau altul - pe semenii noștri. Și cum îi ajutăm cel mai mult? Prin vorbe. Se spune că vorba dulce mult aduce.

Însă, adesea ne vorbim nouă înșine, de fapt.

Să luăm ca exemplu blogurile, atât de populare pe internet. Autorii împărtășesc întâmplări și învățăminte bazate pe experiențele și înțelegerea lor. Tot ce scriu are legătură cu ei înșiși.

Iar acum voi lua ca exemplu chiar blogul meu. 

Tot ce am scris reflectă experiențe ale mele sau ale altora cu care vin în contact, și este redat prin prisma mea, a nivelului și capacității mele de înțelegere și prelucrare a faptelor și situațiilor întâlnite.

Am vrut să mă fac doctor de când mă știu. De ce? Pentru că am fost foarte bolnăvicioasă în copilărie, iar spitalele, cabinetele medicale, medicii și asistentele au făcut parte din viața mea. Îmi plăcea cum îmi vorbeau și cum li se vorbea. Îmi plăceau atitudinea și prestanța cadrelor medicale, și rezultatul muncii lor.

Așa încât a face medicina a fost o hotărâre luată fără nicio problemă, căreia i-am rămas credincioasă pe tot parcursul școlii.

Apoi am văzut că tratarea și vindecarea sunt două lucruri total diferite. (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2016/05/tratare-versus-vindecare-iv-medic-vs.html)

Am căutat metode noi de a ajuta oamenii, dar, fără să-mi dau seama, m-am ajutat, de fapt, pe mine.

Dacă aș fi pornit de la început de la ideea de a mă ajuta pe mine, nu aș fi reușit nimic. Cum adică să am eu probleme? Alții au, eu nu, îmi spuneam eu pătrunsă de acest crez izvorât - normal - din orgoliu și din ego.

Și totuși... premisa a fost extraordinară, și mi-a îndreptat pașii către ceea ce îmi era menit conform crezurilor mele de atunci.

Tot ce am făcut în plus mi-a călit abilitățile de comunicare cu oamenii: dans, coregrafie, mișcare scenică, televiziune, presa scrisă, asigurări de viață, terapii alternative, reiki, astrologie, cursuri de descoperire personală.

Până la a ajunge să împărtășesc experiențele și trăirile mele sub forma unui blog a fost doar un pas. Cam mare la început, e drept, ținând cont de comoditatea și lenea în care m-am cuibărit pentru a nu observa părerea proastă pe care o aveam despre mine și inconsecvența mea.

Am început încet, cu câteva materiale pe an. A trebuit să trec peste faptul că, deși știam și mi s-a spus că scriu bine, o profesoară de liceu mi-a spus că nu voi fi niciodată bună la așa ceva, iar acest „program” m-a ținut blocată bine de tot, mult timp. Deh, profesorii și „încurajările” lor!

Cele mai multe materiale îmi erau - de fapt - adresate mie.

Apoi, cineva drag (pe atunci) m-a „încurajat”, spunându-mi că blogul este o pierdere de vreme și că nu mă va duce nicăieri. Și, ca de fiecare dată în viața mea când cineva îmi spunea că nu se poate ceva sau că nu are rost, că nu voi putea, mă încăpățânam să arăt că nu are dreptate. 

Și uite așa părăseam călduța zonă de confort și luam taurul de coarne. De fiecare dată rezultatele au fost extraordinare.

În paranteză fie spus, profesoara de biologie care mă medita pentru admiterea la facultate, mă umilea în fața colegilor de câte ori putea, spunându-i mamei mele că nu are nici un rost să încerc la medicină, nu voi reuși niciodată. La admitere, cea mai mare notă am luat-o la biologie.

Închid paranteza și revin la blog.

Când persoana în care aveam atunci încredere mi-a spus că articolele mele sunt bune, dar sunt pierdere de timp că nimeni nu le înțelege, acela a fost momentul în care am început să scriu mai des. Iar rezultatele nu au încetat să apară.

Cu timpul, mi-am dat seama că, de fapt, îmi vorbesc mie însămi, comunic cu mine. Doar că, de multe ori, scriam ceva ce știam, dar parcă eu eram în altă parte, detașată de vorbele scrise.

Desigur, temele abordate vin din experiențe acelor zile, și indiferent dacă întâmplările au fost ale mele sau ale oamenilor din viața mea, trăirile erau ale mele, în mod clar.

Am știut - în teorie la început - că ceea ce ne deranjează este ceva ce în noi nu este încă rezolvat. Apoi am început să înțeleg acest lucru, să-l asimilez, să-l pun în practică și să-l integrez în viața de zi cu zi.

Acum aștept cu nerăbdare să-mi întâlnesc pacienții pentru a vedea ce probleme au și cât de mult rezonez cu ei la nivel de trăire, de implicare emoțională.

Cu cât empatia și identificarea cu situația dată erau mai puternice, cu atât mai departe eram de rezolvarea acelei probleme în mine însămi și, desigur, în aceste situații, nici ajutorul dat nu era de un folos prea mare.

Cu cât acea problemă a omului cu care vorbeam era rezolvată la mine, cu atât rezultatul terapiei și ajutorul dat erau mai bune, mai spectaculoase.

Și așa, încetul cu încetul, ajutând oamenii m-am ajutat, de fapt, și pe mine.

Am ajuns într-un moment în care nu mai opun rezistență, nu mai vreau să controlez, în care sunt doar atentă la semnele și semnalele vieții și ale subconștientului meu, aduse prin intermediul oamenilor și a întâmplărilor zilnice.

Încerc să observ cât mai multe amănunte cum ar fi: dacă un pacient este foarte agitat în interiorul său, circulația mașinilor pe strada unde lucrez se intensifică brusc, și parcă atunci trec cele mai zgomotoase mașini sau motociclete.

Când cineva susține sus și tare că vrea să își rezolve problemele emoționale dar, de fapt nu vrea asta în sinea sa, telefonul meu sună neîncetat, ca în Gara de Nord (al său nu sună deoarece rog omul să-și acorde o pauză și să-l închidă).

Când cineva vrea să își rezolve problema dar are frici legate de rezultatul final al „reparațiilor” sale, am observat că în jurul cabinetului încep reparații la propriu, indiferent dacă este vorba despre vecini sau despre lucrări stradale.

Iar când persoana este deschisă din start, are încredere în ea însăși, în mine și în rezultate, orice zgomot încetează brusc, muncitorii se opresc, iar circulația stradală se diminuează simțitor.

Cu alte cuvinte, interiorul omului este reflectat în, la, și de exterior.

Desigur, nu trebuie să mă crezi. Acestea sunt observațiile făcute de mine, iar a le comenta și combate pe baza unor teorii lipsite de suportul practic poate oricine.

„Nu cred că...”, „...s-ar putea să...” sau râsul plin de compasiune reflectă lumea și adevărul tău.

Știu asta pentru că și eu am făcut la fel. Pentru că, de cele mai multe ori spunem lucruri pe care noi înșine nu le auzim. De fapt, aceasta este cea mai frecvent aleasă modalitate de a ne vorbi nouă, de a ne spune, de a ne comunica lucruri. Și nici atunci nu auzim, de cele mai multe ori.

De câte ori spunem ceva, cuiva, ne vorbim nouă înșine. Cu cât suntem mai vehemenți, mai pătimași, mai tranșanți, cu atât mesajul de transmis ne este adresat nouă înșine.

S-ar putea ca ceea ce spunem să nici nu aibă vreo legătură cu subiectul deschis de interlocutor. E de ajuns o scânteie care să reaprindă fitilul unei traume adânc îngropată în noi, și explodăm.

Ce te deranjează la alții? 

Care sunt sfaturile pe care le oferi, cel mai frecvent neîntrebat(ă), celorlalți?

Vorbești mult? Vorbești puțin? Ce spui atunci când vorbești? Te auzi, măcar?

Nu poți ajuta un om dincolo de propriile tale limite, reale sau imaginare.

Nu poți da sfaturi unui om cum să înoate dacă ție ți-e frică de apă și habar n-ai să înoți.

Nu-i poți hrăni pe cei din jur, iar tu să mori de foame; nu-i poți îmbrăca pe ceilalți în timp ce tu ești plin(ă) de zdrențe.

Nu poți da sfaturi pe care tu nu le urmezi.

Sau poți toate astea, dar te minți pe tine, iar minciuna aduce minciună și fals, nu adevăr.

Fii atent(ă) la ce spui. Fii tot timpul conștient(ă) de ce faci. 

Ești cea mai apropiată persoană ție, cea care ține la tine și te iubește cel mai mult.

Nu te ignora.

Când vorbești cu alții, comunici cu tine însuți, de fapt.

Așa că, spune vorbe frumoase. 

Meriți asta!

Binețe, dragă cititorule!

dr. Edith Kadar 

Arad, 01 august 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/08/cand-vorbim-cu-altii-comunicam-cu-noi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DESPRE STILURI DE VIAȚĂ, FĂRĂ PATIMI

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     *

Să presupunem că vrei să faci o schimbare în viața ta. Vrei să-ți îmbunătățești sănătatea fizică, psihică, mentală și energetică. Dar nu știi ce să faci și de unde să începi. Ce faci atunci?

Trăiască internetul cu al său Google, ziarele, revistele și televiziunea care te vor bombarda cu informații. 
Cum știi care sunt bune și care nu, că doar nu poți încerca tot ce-ți pică la mână? 
Sau poți, dar vei sfârși mai extenuat, mai nervos și mai... bolnav decât înainte.

Ca medic, m-am gândit să-ți dau câteva sfaturi care să te ghideze în alegerea a ceea ce e optim pentru tine.

Dar înainte de asta, pornește, rogu-te, muzica pentru a te însoți printre rândurile pe care le parcurgi.

Binețe, cititorule!

Internetul abundă în pagini, bloguri, articole ce conțin sfaturi, păreri, dispute pro și contra unor stiluri de viață considerate de către semnatari și proclamate drept cele mai bune, mai corecte, mai sănătoase și salvatoare de vieți de pe fața Pământului.

O persoană care vrea să pășească pentru prima dată pe tărâmul schimbării, organizării și îmbunătățirii vieții din dotarea proprie, va avea mai degrabă dureri de cap decât liniștea obținută din găsirea răspunsului la întrebarea „Cu ce să încep?” sau ”Ce e corect?”

Fiecare material pe care îl accesezi conține fraze cheie și (multe) auto-aprecieri care fac ca doar acela să fie cel mai... adevărat, complex, singurul purtător de lumină a cunoașterii și iluminării interioare, aducător al sănătății în celulele umane, și care îți implantează zen-ul în viață.

Aș vrea să-ți împărtășesc acum cel mai mare secret al umanității, un secret bine păzit, care nu trebuie aflat de semeni, altfel s-ar putea, Doamne ferește, deștepta.

Ești gata?

Bine. Iată:

NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!!!

Nu există o matrice a perfecțiunii care să poată fi aplicată fiecărei persoane de pe mapamond, și care să permită eliminarea părților în plus sau adăugarea tușelor ce lipsesc din „pictura” pe care doar ți-o imaginezi, dar habar n-ai cum arată.

Ești nemulțumit(ă) de tine pentru că ți se spune zilnic cum ar trebui să fii, cât să trăiești, cât să cântărești, când ai data de expirare. 
Iar tu asculți!!! 
Asculți și dai importanță informațiilor pentru că îi crezi pe alții mai experți în propriul tău trai.

Iar aceasta e prima ta mare greșeală, cea prin care te trădezi pe tine însuți și intuiția care îți spune că nu e nimic în neregulă cu tine. Și această trădare creează breșa prin care se vor strecura în viața ta îndoielile și marii vânzători de iluzii, cei pe care nu îi interesează binele tău ci doar binele buzunarelor lor. În marea lor majoritate.

Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! 
Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.

Gândirea mea diferă de a ta. Necesitățile tale, ale corpului tău fizic, sunt altele decât ale celorlalți.

Tu vrei, poate, să te lași de fumat; altul să slăbească, iar celălalt să-și găsească o dietă sau un regim care să se asezoneze cu tubul digestiv aflat la purtător.

Dar la același lucru, reacțiile corpului sunt diferite. Nu poți lua o teorie și să o aplici la toată lumea proclamându-te salvatorul Universului și rezolvatorul-șef al tuturor problemelor umanității.

Ce ție ți s-a potrivit pentru a te însănătoși s-ar putea dovedi chiar dăunător pentru altcineva.

Teoriile sunt teorii, iar tu ești unic, cu reacții chimice unice, gândire și rațiune numai a ta, viteză de vindecare și de detoxifiere ce nu e valabilă altuia.

Tocmai de aceea, voi încerca să creionez câteva reguli și principii general valabile pentru alegerea unui nou stil de viață pe care ești hotărât(ă) să îl adopți.

1.- Apucă-te de schimbare doar dacă acest lucru este o hotărâre proprie.

Nu schimba ceva pentru că așa zic teoriile, textele, articolele sau specialiștii auto-proclamați în viața ta ideală. 

O persoană care schimbă ceva fără să vrea, doar la presiunea celor din jur, va recidiva în obiceiul dăunător.

Nu încerca să te lași de fumat doar pentru că toată lumea îți spune că te vei îmbolnăvi de la țigări. Fumezi dintr-un anumit motiv, cunoaște-l, iar dacă nu-ți place poți hotărî să renunți la acest obicei. Dar nu o fă pentru că cei apropiați își condiționează afecțiunea cu schimbarea ta. 

Nu slăbi pentru că ești anunțat(ă) sistematic că ești gras(ă) de către persoane anorexice. Fă-o pentru că tu ai luat hotărârea. Doar așa vei vedea rezultate și te vei bucura de ele. Altfel va fi o luptă continuă între tine, care vrea ceva, și...tine, căruia i se spune ce e bine.

Și, nu în ultimul rând, nu te schimba doar pentru că așa îți spun cei ce „te iubesc”. Dacă cineva își condiționează dragostea prin schimbarea ta (slăbire, renunțare la fumat, etc.), aceea nu e dragoste. Iubirea și respectul nu sunt condiționate. Ele sunt sau nu. Dar tu deja știi acest lucru, dar nu vrei să accepți. Poate că schimbarea pe care trebuie să o faci e de altă natură. Trezește-te!

2.- Ești unic din toate punctele de vedere, de ce ți s-ar potrivi un regim declarat universal valabil? 

Doar pentru că vecina de la parter a slăbit miraculos de la o pastilă fermecată, nu înseamnă că magia e valabilă și în cazul tău.
Caută să-ți înțelegi particularitatea, cunoaște-te mai întâi, vezi ce îți place, ce nu și de ce. Află de ce ai acel viciu sau eroare în programul tău de trai bun, și doar atunci îți poți găsi schimbarea care să te mulțumească.

Dacă ți-e foame și ai mânca tot timpul, subconștientul tău încearcă să-ți transmită faptul că ai o altă „foame”, dar pe care ești prea ocupat(ă) să o recunoști. Ți-e „foame” de liniște, iubire, armonie, înțelegere, tandrețe, mângâieri,etc. Singurul lucru pe care l-a „înțeles” mentalul a fost „foame”, și pentru a te ajuta, te trimite la frigider sau la colecția secretă de dulciuri.

3.- Nu poți adopta un stil nou de viață păstrând obiceiurile care te-au îmbolnăvit!

Acesta este unul din aspectele cel mai des întâlnite ce poate sta în calea adevăratei schimbări.

Un stil de viață nou, care implică readucerea sănătății, vigorii și energiei în traiul tău de zi cu zi implică SCHIMBARE!
Da, știu că știi asta. Teoretic. Că practica te cam omoară...

Schimbarea presupune renunțarea la niște obiceiuri ce există de ceva timp, care s-au „cuibărit” deja în ADN-ul uman, și care ți-au devenit „aliați” ce te ajută să treci peste momentele grele și tensionate.

În primul rând, a spune că vrei să faci un lucru, a crede cu adevărat în schimbarea ce ți-o poate aduce și a pune în practică acel lucru, reprezintă trei aspecte total diferite, care trebuie atinse rând pe rând, și care nu se condiționează reciproc. 
Dacă spui că vrei ceva, nu înseamnă neapărat că și crezi ceea ce afirmi sau că vei și face ceva pentru a obține acel ceva.

De promisiuni e „plin podul”, cum se zice pe la noi. Dar, de la „zis” la „făcut” e un drum lung și de multe ori prea greu pentru unii.

4.- Oprește-te să te minți! Începe să fii cinstit cu tine însuți

Când doar vorbești și nu treci la fapte, iar asta se întâmplă deja de ani buni, e momentul să privești în față crudul adevăr : TE MINȚI SINGUR(Ă)!

Vezi dacă nu cumva arunci în dreapta și în stânga cu afirmații gen „voi face și voi drege” doar pentru a impresiona auditoriul și a obține un capital de simpatie din partea „susținătorilor”. 
Nu îi minți pe ei ci, mai ales, te minți pe tine!

Dacă vrei să slăbești, dar habar n-ai câte kilograme ai în prezent, la ce greutate vrei să ajungi, și câte kilograme reprezintă acest surplus, las-o baltă. E clar că doar te alinți că vrei să „slăbești” pentru a impresiona auditoriul.

„-Vreau să slăbesc!
-Câte kilograme ai în prezent?
-Nu știu! Dar aș vrea să am 50.
-Deci, câte kilograme vrei să slăbești?
-Nu știu, dar să ajung la 50”.

Las-o baltă!
La fel e și cu fumatul sau mișcarea.
Se vorbește despre intenție, dar trecerea la fapte să o facă alții, că tu suferi prea mult!

Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.
Nu poți slăbi luând pastile și continuând să mănânci ca un porc.
Nu mai da vina pe reclamele mincinoase. Acceptă, ești lipsit(ă) de voință. 
Asta nu e o slăbiciune, ci o constatare realistă. Primul adevăr pe care, dacă îl accepți, vei „înfrunta” mai ușor celelalte minciunele cu care ți-ai „blindat” viața.

Nu te vei lăsa de fumat dacă ai „hotărât” că toată lumea te enervează și că țigara te calmează. Asta e doar o iluzie, știi asta, dar îți dă o scuză pentru a-ți justifica viciul în ochii celorlalți, pe care și așa nu îi interesează cu adevărat ce faci.

Nu poți avea pretenția să slăbești neschimbând nimic în orarul vieții tale, neavând 3 mese regulate pe zi, cu 2 gustări între, fără să faci mișcare și să consumi apă.

Nu te mai minți că toți ceilalți sunt de vină, cu stresul lor cu tot, lua-i-ar gaia!
Nu te mai minți că pilulele minune sunt mincinoase când tu, de fapt, nu ai avut nici cea mai vagă intenție de a scădea numărul de țigări sau de calorii consumate pe zi.

Și dacă cineva apropiat îți aduce un leac ultimul răcnet, poți să spui că nu vrei încă să te schimbi. De ce să accepți, să nu iei tratamentul cum trebuie sau chiar să nu-l iei deloc, doar pentru a demonstra că la tine nu merge nimic, „v-am spus eu că la mine e fără speranță!”.

Asumă-ți responsabilitatea și curajul de a spune : „Mie îmi place așa cum sunt, iar când voi considera de cuviință, voi face schimbarea singur(ă), iar dacă voi avea nevoie de sprijin, vi-l voi cere. Până atunci, ăsta (asta) sunt!”

E greu să fii tu însuți, să nu-i minți pe ceilalți și, mai ales, să nu te minți pe tine însuți?

5.- Scump versus ieftin

Un tratament / metodă / dietă ce ți se potrivește nu trebuie judecată prin prisma prețului pe care ești dispus să-l plătești.
Ceva ieftin nu înseamnă rău, iar foarte scump nu are întotdeauna legătură cu utilitatea acelui lucru.

Vezi dacă nu cumva frustrările provocate de viciile tale te fac să crezi că banii mulți îți vor aduce „mântuirea” sufletului și răscumpărarea păcatelor.

Dacă prețul este singurul „argument” pentru achiziționarea unui ideal al tratamentului, oprește-te. Stai puțin, mai cântărește-ți opțiunile, revizuiește-ți argumentele și motivațiile, și revino asupra hotărârii când simți că totul e în concordanță cu ceea ce simți tu.

6.- Nu tot ce spune reclama e adevărat

Cel puțin pentru tine.

Publicitatea are rolul de a vinde un produs sau un serviciu, și furnizează doar informațiile atractive pentru tine, niciodată efectele secundare.
Reclamele se adresează persoanelor cu probleme, care au deja niște complexe și frustrări, și care creează impresia de „salvator” al sufletului și corpului tău aflat în derivă.
Cei care nu au probleme, nici nu-și pierd vremea pentru a urmări la nesfârșit clipurile ce promit sănătatea și tinerețea veșnică.

Cu cât o reclamă este mai pompoasă și folosește frecvent exact cuvintele pe care vrei tu să le auzi, cu atât mai sigur vei deveni o victimă a marketingului.

E treaba ta dacă ești dispus(ă) să crezi că o pastilă ce promite ușurarea greutății tale cu 30 de kilograme în 2 săptămâni, o și face, și încă fără efecte secundare. Credulitatea nu vine la pachet o dată cu produsul, ci se află deja în dotarea proprie.

Dacă nu ai aflat încă, producătorii de „vise”, indiferent de domeniu, sunt preocupați doar de banii tăi, și nu de sănătatea ta. Te-a sunat cineva să te întrebe cum te simți după ce ai luat medicamentul sau dieta minune sau leacul multi-salvator X, pentru a te întreba dacă îți merge bine, dacă nu ai manifestat niscaiva efecte secundare și dacă suflețelul tău și-a găsit liniștea?

Cu cât disperarea ta e mai mare, cu atât ești mai dispus(ă) să crezi baliverne și povești cu cai verzi pe pereți.
Cu cât mustrările tale de conștiință sunt mai mari, cu atât produsele achiziționate vor fi mai scumpe, nu neapărat pentru a-ți face ție bine, cât pentru a-ți liniști conștiința.

7.-  NU ÎȚI FIXA ȚINTE IMPOSIBILE!

Am lăsat intenționat la sfârșit cel mai important sfat.

Fii realist(ă) în ceea ce îți propui și nu te mai minți în legătură cu ceea ce vrei și ceea ce poți.

Te rog să nu-mi spui că vrei să dai jos în 3 săptămâni cât ai pus în 1, 2, 5 sau 20 de ani de ne-simțire a ta față de tine. Nu pot crede că ești atât de mincinos cu tine însuți, și atât de credul încât să și crezi că se poate fără a-ți băga corpul în șoc, iremediabil de cele mai multe ori.

Nu promite pentru a impresiona. Singura persoană care merită atenția și sinceritatea ta ești tu însuți!

Și, ca o concluzie finală, amintește-ți:
-TU te evaluezi și te condamni singur(ă);
-Nimeni nu are drept de veto asupra vieții tale decât TU însuți;
-Naivitatea este a TA și nu ți-o „implantează” extratereștrii;
-Schimbarea e ceva ce trebuie să vină din TINE, că doar despre tine e vorba în propoziție.
-Fă ceea ce simți că vrei să faci, dar ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA, pentru numele lui Dumnezeu! 
-NU LĂSA PE ALTCINEVA SĂ-ȚI DEA DEFINIȚIA!

NU EXISTĂ STIL DE VIAȚĂ PERFECT!

Cel mai bun stil de viață pentru tine este cel pe care ți-l creezi singur(ă)! Cel în care crezi, și care e mulat după necesitățile și nevoile proprii.

Orice schimbare presupune modificarea din temelii a întregii vieți de până atunci, viață care te-a îmbolnăvit, îți reamintesc.

Schimbarea presupune munca cu tine însuți pentru a te cunoaște, a-ți ști plusurile și minusurile și a prelua hățurile vieții în propriile mâini.

Binețe, cititorule!

dr. Edith Kadar
Arad, 15 septembrie 2013

 *     *    *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2013/09/despre-stiluri-de-viata-fara-patimi.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.