MUNCA CU TINE NU SE VA TERMINA NICIODATĂ - Luna plină în Capricorn

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

„Oare ce muncă mai trebuie să duc cu mine? Nu mi-e destul cât muncesc la serviciu?”, s-ar putea să gândești atunci când citești titlul și când nu ești obișnuit să îți acorzi atenție. 

Vezi tu, cu toții ne dorim să ne fie (mai) bine, să avem mai multe de la viață: bunăstare, sănătate, timp, etc. Dar nu prea suntem dispuși să muncim pentru asta; sau cel puțin nu am fost educați în acest sens. E foarte ușor să ne uităm în jur, să observăm ce fac și dreg alții, dar nu ne-a învățat nimeni să facem la fel cu noi. 

Știm să spunem cu precizie ce ar trebui să facă altcineva, ce ar trebui să schimbe, la ce ar trebui să muncească la el/ea, dar nu știm că tot ceea ce vedem la alții avem de rezolvat în noi, ceea ce le spunem altora să facă e de lucrat la noi și cu noi. 

Desigur, nu prea știm ce avem de făcut. De fapt, nici măcar nu știm să ne uităm la noi, la început. Nu ne-a învățat nimeni, așa cum am spus. E nevoie să dăm cu capul mult și bine pentru ca, la un moment dat, să realizăm că făcând același lucru, gândind neschimbat, vom ajunge exact în același loc în care nu ne este bine și din care încercăm să scăpăm. 

Doar că, la început, vom încerca să îi schimbăm pe ceilalți. Ei vor reacționa, ne vor respinge și tot noi vom suferi și ne vom considera victime. Și în loc să observăm că reacția lor este normală (având în vedere că vrem să-i schimbăm), îi vom considera pe ei anormali, răi, intoleranți, insensibili; adică exact cum suntem noi cu ei atunci când îi condiționăm, comentăm și judecăm. 

Imaginează-ți că vine cineva în casa ta și începe să comenteze non-stop despre cum arată, cum e aranjată, cum ar trebui să o schimbi pentru a arăta bine (după părerea sa, nu după a ta, proprietarul); cu alte cuvinte să conteste tot ce ai făcut tu, nefiind conștient că nimeni nu i-a cerut părerea, și că nu acesta este scopul vizitei. Iar tu, gazda, ce faci? Fie ești politicos și accepți să se discute despre cum nu știi să faci lucrurile bine, și chiar să te simți devalorizat că nu ai făcut nimic bine (doar ceilalți știu mai bine, nu?!), fie iei atitudine și scoți afară intrusul care, în loc să se bucure de vizită, se consideră îndreptățit să te corecteze și conteste fără să i se ceară. 

Acum aplică acest exemplu la tine și la alții care vin să își spună părerea despre tine fără să ceri asta. Ce faci? Pleci ochii rușinat și îi lași să te dezintegreze sau iei atitudine și te aperi? La început îi vei asculta pe alții, doar ai fost învățat să fii politicos. Dar cu timpul vei învăța să pui piciorul în prag pentru că, între timp, viața te-a schimbat. 

Fiecare experiență aduce schimbare în viață, în concepții. Sau cel puțin așa ar trebui. Din fiecare moment e ceva de învățat. Sau nu. Alegerea ne aparține.

Indiferent că mergi mai departe sau rămâi neschimbat în suferință, e nevoie de muncă cu tine însuți; și să mergi mai departe și să opui rezistență cere efort și străduință. Efortul e același, doar țelul diferă. 

Un moment extraordinar de a lua decizia de schimbare este Luna plină care se va afla în Capricorn.

Despre toate acestea voi povesti pe larg în cadrul unei emisiuni în direct transmisă miercuri, 23 iunie 2021 de la ora 20.30 (ora României) pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10221235776709601) și pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/mcKXELDpJrQ).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 23.06.2021

*     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/06/munca-cu-tine-nu-se-va-termina.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

NU EȘTI DOAR CEEA CE SPUI CĂ EȘTI, CI ȘI TOT CEEA CE ÎNCERCI SĂ NEGI

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Am observat că pentru unii e foarte important ceea ce declară și nu realitatea. 

E mai important să declare că sunt bine, decât să accepte că acolo, în suflețel, nu e bine deloc. 

E mai important să declare că ei știu deja tot, decât să accepte că, în acel moment, nu prea știu mare lucru.

E mai important să declare că nu cred o iotă din ceea ce spun alții, decât să accepte că nu prea înțeleg nimic din ceea ce aud.

E mai important să se lege de felul în care arată vorbitorul și de tonul lui, decât să asculte informația.

E mai important să declare că totul e o prostie, decât să accepte că sunt depășiți.

Omul are tendința să creadă că lumea este așa cum spune el, și nu cum este cu adevărat. 

El crede că simpla lui declarație pune pecetea și hotărăște că totul e așa cum crede și cum susține că e. 

El crede că dacă neagă lumea, lumea va dispărea. 

Fiecare om vede și înțelege lumea din perspectiva lui și în funcție de cât știe în acel moment. 

Într-un fel vede lumea un copil de școală primară, altfel un licean, și altfel un om cu studii extinse sau cu experiență de viață.

Dar, într-un final, omul rămâne ceea ce este el cu adevărat, nu ce declară el că este.

Dragă om, tu nu ești ceea ce spui că ești, ci ceea ce ești cu adevărat, ceea ce încerci să negi, indiferent că îți place asta sau nu.

Nu le poți ști pe toate, nu ai cum.

Nu poți înțelege totul, din toate domeniile, de la pătrunjel la fizică cuantică. 

Nu ar fi bine să asculți, să vezi dacă rezonezi cu informația, să o asimilezi, să o aplici în viață, și abia apoi să emiți judecăți de valoare?

Tu nu ești ceea ce spui că ești, ci ceea ce ești cu adevărat; ceea ce, de multe ori, vrei să ascunzi că ești. 

Tu ești toate secretele tale bine tăinuite, ascunse și negate.

Tu ești toată neiubirea, ura, ranchiuna, frica, furia, rușinea și vina pe care le dosești bine și încerci să nu le lași la suprafață. 

Tu ești tot ceea îți asumi, dar ești și ceea ce negi, dragă om, indiferent ce declari.

Adevărul nu stă în vorbe, ci în gândurile, în cele nespuse din interiorul tău. 

Maturizarea nu are legătură cu vârsta, ci cu asumarea responsabilității a ceea ce ești și ce știi.

Poți avea vârstă adultă, dar dacă negi tot și îi desființezi pe toți, ești imatur emoțional. 

Dragă om, nimeni nu s-a născut învățat, și niciodată nu e prea târziu să înveți și să-ți lărgești orizontul. 

Tu fă cum vrei și cum simți, dar la sfârșitul zilei, atunci când închizi ușa casei și rămâi tu cu tine, nu te vei simți mai bine că ai făcut pe deșteptul denigrându-i și râzând de felul în care arată, vorbesc și se comportă alții.

Omule, tu ești ceea ce ești cu adevărat, nu ceea ce susții că ești!

Să nu uiți asta!

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar

Arad, 22 iunie 2020

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/06/nu-esti-doar-ceea-ce-spui-ca-esti-ci-si.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

TU EȘTI RESPONSABIL PENTRU VIAȚA TA!

Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o. Iar emoția este acolo, îngropată adânc în tine, în zona din corp care suferă.

Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci. Fă altceva. Fii altceva în fiecare zi. 

Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele trupului.

Vindecarea îți aparține. Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul. Ei doar tratează.

Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă ai putut crea una sau mai multe boli, sigur poti crea și vindecarea, sănătatea.

E viața ta. Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu.

Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale.

E viața ta! Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?

Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta. Tu alegi să îi lași pe oameni să îți facă sau să îți spună lucruri care nu îți plac. Dacă știi că ceva sau cineva te supără, de ce accepți să rămâi în aceeași situație și nu pleci de acolo? TU alegi!

Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta.

Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi.

Nu-ți mai plânge de milă, ci folosește-ți energia să cureți și să reconstruiești.

Cum? Nu mai fă ce ai facut până acum. Fă invers.

Ce ai de pierdut? Boala? Super!

Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!

Alegerea îți aparține.

Alege-te.

Binețe, Om asumat!

Edith Kadar 

Arad, 10 iunie 2019

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DACĂ NU CUNOSC, NU MĂ INTERESEAZĂ! (Despre FRICA DE NOU)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

„Cum adică să nu mă intereseze dacă nu cunosc? Tot ce nu cunosc vreau să știu și mă interesează”, s-ar putea să spui. Mda, așa este, ai dreptate. În teorie. Că practica arată total diferit. 

Dacă omul ar fi atât de deschis să accepte tot ce îi aduce nou viața precum afirmă pe paginile de socializare, lumea ar arăta diferit decât este acum.

Gândește-te cum reacționezi când se întâmplă ceva neașteptat, ceva ieșit din „obișnuitul” vieții tale. Cum reacționezi când apare cineva nou în preajma ta, cineva care vorbește altfel, se comportă total diferit decât te-ai obișnuit și te scoate din rutină?

Cum reacționezi atunci când la serviciu vine un nou șef sau colegi noi, sau tu ești nevoit să lucrezi în altă parte, în alt domeniu? E ușor? Nu opui deloc rezistență, nici măcar în sinea ta?

Îți începi fiecare nouă zi gândindu-te cu emoții la câte șanse și oportunități ai din nou, că fiecare nouă zi este un nou început? Sau te-ai obișnuit să-ți urmezi rutina și îți irosești timp și energie încercând să ajustezi totul și pe toți la planul pe care ți l-ai făcut înainte? 

Ideea de noutate este încântătoare, e plină de provocări, și este un subiect foarte bun de discuții la o șuetă. Până când vine cineva și-ți ciufulește zen-ul și feng shui-ul (vorba celor de la „Taxi”) prin informații pentru care nu erai pregătit  sau comportamente pe care le-ai judecat până atunci. 

Și ce faci atunci? Asculți în liniște, fascinat de noutate și recunoscător Universului pentru această șansă de a primi ceva nou în viața ta, sau respingi cu vehemență tot ce auzi și pe cel care vorbește, considerându-te jignit și ofensat și rupând legătura cu cei care ți-au deranjat ecosistemul?

Cu toții trecem prin așa ceva. Ideea este cam așa: ne place noutatea atât timp cât ea nu contravine  realității noastre și cât timp nu ne scoate din zona de confort a vieții noastre. 

Noutate să fie, dar să o știm și noi dinainte, da?

De ce e atât de deranjantă, în anumite condiții, noutatea? 

De ce ne apărăm atât de mult realitatea pe care o cunoaștem și alegem să negăm fapte și informații care nu sunt în conformitate cu ceea ce credem că ar trebui să fie adevărul?

Și, hai s-o spunem p-aia dreaptă, de ce iubim noul doar în teorie și nu în practică? De unde ne luăm adevărul? Cum stabilim că ăsta ne place iar celălalt nu? 

De ce este atât de greu să acceptăm noutăți dovedite și preferăm să le tratăm ca pe niște teorii ale conspirației? 

De ce opunem atâta rezistență la nou, deși ne batem cu pumnii-n piept pe paginile de socializare că adorăm noul și că suntem cei mai adaptabili oameni drăguți din câți s-au pomenit? 

Cum ajungem să spunem că „dacă nu cunosc, nu mă interesează acel lucru”?

Ideea este că noul va învinge întotdeauna, iar mărturie ne este istoria cunoscută.  Oricât de mult ne-am opune, oricâte bariere și strategii am crea, noul ne va cuprinde ca o apă ce crește încetul cu încetul și ne obligă - vrem, nu vrem - să învățăm să înotăm. Sau să ne înecăm.

Ar fi ideal să nu mai opunem atâta rezistență și să nu mai consumăm degeaba atâtat energie încercând să adaptăm noul la „vechiul” cunoscut. 

Și ce oportunitate este mai bună de a începe să acceptăm noul decât momentul de Lună Nouă care în iunie va avea loc în Gemeni la data de 10, la ora 13.53, ora României. Tot atunci se va produce o eclipsă inelară de Soare. 

Despre toate cele de mai sus și la ce să ne așteptăm voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct miercuri, 09 iunie, de la ora 20.30 (ora României) transmisă pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10221146433156068) și pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/t8SBZRtbK78).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Kadar

Arad, 09 iunie 2021

 *     *     *    *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2021/06/daca-nu-cunosc-nu-ma-intereseaza-despre.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

ATRAGEM ÎN VIAȚĂ OAMENII CARE NE AJUTĂ SĂ ÎNȚELEGEM MESAJELE VIEȚII

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Că nu întâlnim oamenii întâmplător, deja se știe. Că atragem în calea și în viața noastră persoane care oglindesc starea noastră interioară se poate observa cu ușurință dacă am fi atenți. Că nu toți vor să accepte aceste lucruri, și asta e adevărat, dar nu înseamnă că au dreptate. 

Problema multora în privința de oamenilor-oglinzi pe care îi atragem în viață este legată de acceptarea cu greu că în noi ar exista răul care să atragă oamenii răi și situațiile neplăcute. Ne-am obișnuit să arătăm în exterior spre ceilalți; ne-am obișnuit să vedem răul și negativul doar la alții și ne este foarte greu să acceptăm că și în noi există întuneric, există răul care ne duce la relații toxice și la suferințe la toate nivelurile. Este greu să acceptăm că tot ceea ce vine spre noi este atras de ceea ce este în interiorul nostru. 

După ce ne-am obișnuit să ne construim ziduri, să ne punem măști în încercarea de a controla imaginea pe care le-o arătăm celorlalți, cum să acceptăm că atragem ceea ce suntem cu adevărat? Cum să acceptăm că nu suntem așa cum ne străduim o viață întreagă să părem? 

Pentru a vedea că dincolo de fațada pe care ne-am compus-o există și o altă lume, o altă realitate decât cea știută până atunci, ar trebui să ne dărâmăm zidurile. Dar teama de necunoscut, frica de a fi respinși de ceilalți, ne fac să rămânem în bula noastră pe care o numim „adevăr” și să îi atacăm pe toți cei care îndrăznesc să atingă realitatea noastră. 

Doar că uităm (sau nici măcar nu știm) că nu suntem singuri și că facem parte dintr-un mecanism complex numit Univers. Ideea este că noi trebuie să ne adaptăm la Univers, nu el la noi. Iar dacă refuzăm să vedem și altceva decât vrem noi să vedem, Universul ne trimite semnale pentru a ne atrage atenția și a ne invita să ne revenim și să revenim la realitate. Cum? Trimițându-ne oameni care să oglindească trăirile interioare și gândirea reală, nu cele pe care încercăm să le arătăm. 

Relațiile pe care le stabilim reflectă cu acuratețe interiorul nostru. De ce? Pentru că emoțiile noastre sunt energii, îți amintești? Iar acele energii atrag oameni cu energii și manifestări asemănătoare cu ale noastre. E legea atracției. Ea există și se manifestă indiferent dacă noi vrem să acceptăm asta sau negăm. 

Nu putem atrage în viață oameni răi dacă gândurile și emoțiile noastre ar fi pozitive. Atenție! Este vorba despre gândurile reale, cele pe care de obicei nu le mărturisim și pe care le cosmetizăm. 

Dacă toată viața am fi făcut și am fi gândit CU ADEVĂRAT doar pozitiv, am fi atras doar oameni pozitivi, iubitori, calmi, calzi. 

Dar dacă în sinea noastră suntem răutăcioși, judecăm și suntem intolerați cu alții, vom atrage oameni care se vor manifesta așa, că doar așa suntem în realitate, în ciuda fațadei mincinoase. 

Relațiile sunt ceea ce suntem noi: calde și pline de iubire, dacă așa suntem în interior; tensionate și pline de conflicte, dacă așa suntem în realitate. 

Relațiile sunt menite să ne ajute să învățăm lecții importante ale vieții pentru a crește și a ne dezvolta emoțional, mental, psihic, sufletește, spiritual. 

Relațiile, indiferent de natura lor, rezistă atât timp cât cele două părți implicate vor crește împreună. Asta înseamnă că lăsăm la o parte ura, ranchiuna, răzbunarea, intoleranța, și cultivăm relația cu celălalt așa cum am cultiva și îngriji o floare sau o grădină. 

Dacă suntem încăpățânați și încrâncenați, viața ne va aduce în cale oameni care să ne pună la încercare în acest sens: iubim mai mult încăpățânarea decât relația cu acel om? Sunt mai importante principiile noastre (care vedem că nu ne fac fericiți) decât să ne cunoaștem prin prisma relațiilor?

Relațiile nu au scopul ca noi să-i schimbăm pe ceilalți, ci de a ne schimba pe noi pe principul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. 

Relațiile presupun să fim conștienți că ceea ce facem celuilalt se va întoarce la noi: facem oamenii să sufere, vom atrage oameni care ne vor face să suferim; aducem oamenilor bucurii, atragem oameni alături de care viața va fi plină de bucurii.

Din păcate, pentru că trăim în minciună, multora cele scrise mai sus li se vor părea aberații, utopii, non-sensuri, uitând că nu trebuie decât să încerce și să se convingă singuri.

Mai multe despre oamenii-oglindă, calitatea relațiilor și decodificarea mesajelor vieții prin relații voi vorbi în emisiunea de vineri, 04 iunie, de la ora 20.30 (ora României) ce va fi transmisă în direct pe canalul meu YouTube (https://youtu.be/-aFOvNHCj4A) și pe pagina mea de Facebook (https://www.facebook.com/edith.kadar/posts/10221116351684050). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om asumat!

dr. Edith Kadar 

Arad, 04 iunie 2021

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.