Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
O relație este toxică atunci când te otrăvește, îți blochează trăirea de frumos, simțirea de iubire și existența în liniște.
O relație este toxică atunci când nimic nu merge bine, nimic nu curge nestingherit, totul e forțat, și e nevoie de nenumărate reconfigurări ale traseului vieții.
Atunci când consumi un aliment toxic, corpul face tot posibilul să îl elimine, și dă simptomele de toxiinfecție și/sau de otrăvire. Până la o anumită doză, organismul poate face față, dar la doze mari poate intra în colaps și să moară.
Când otrava e consumată în doze mici, dar timp îndelungat, corpul se obișnuiește cu răul, și nu-l mai observă; nu mai observă că ceva nu este în regulă, deoarece s-a obișnuit cu starea.
La fel se întâmplă cu relațiile toxice.
Omul toxic este cel care te blochează, te împiedică să crești, să reușești, să te împlinești. Alături de un om toxic, totul este o luptă, în jur sunt doar piedici, nimic nu este lin, ușor sau natural.
Un om toxic nu te lasă să îți vezi calitățile, ci ți le va anula, sugerându-ți că nu poți, că nu știi, că nu ești în stare; indiferent cât de mult te străduiești, nu vei primi vreo încurajare sau vreun cuvânt pozitiv.
Indiferent că îi întâlnim în viața personală (familie, prieteni), sau în cea profesională (șefi, colegi), oamenii toxici au un rol foarte important în viața noastră: acela de a ne oglindi nesiguranțele, fricile, angoasele, temerile de orice fel.
Putem avea două tipuri de reacție când avem de-a face cu oamenii toxici:
1.- să le dăm crezare că nu suntem buni de ceva, și să ne lăsăm călcați în picioare de ei. Asta ne va duce la boli grave și la moarte timpurie.
2.- să înțelegem că ei sunt doar oglinzile limitărilor noastre. Cu cât vom spune sau vom crede despre noi că nu putem, că nu suntem în stare, cu atât vom atrage oameni care să amplifice trăirile noastre negative.
Noi îi numim oameni toxici. Dar ei vin și doar deschid robinetul otrăvii pe care deja o avem, crezându-ne imperfecți.
Omule, poți alege să-ți plângi de milă și să devii o victimă a vieții care te trăiește (că tu nu o trăiești). Otrava este deja în tine, pentru că te crezi mai puțin decât ești. Oamenii pe care îi întâlnești îți apasă, doar, butoanele care îți eliberează toxinele din trăirea ta.
Adevărata otravă sunt emoțiile tale, nu oamenii; ei doar ți le arată, ți le eliberează.
Nimeni nu te poate răni și nu îți poate face ceva rău dacă tu nu îi permiți.
Un om are efect asupra ta doar dacă tu ai așteptări de la el.
Repet: UN OM POATE AVEA EFECT NEGATIV ASUPRA TA DOAR DACĂ TU AI AȘTEPTĂRI DE LA EL!
Repet: UN OM POATE AVEA EFECT NEGATIV ASUPRA TA DOAR DACĂ TU AI AȘTEPTĂRI DE LA EL!
Cel mai simplu este să dai vina pe ceilalți, să arăți cu degetul spre oricine altcineva în afară de tine.
Cel mai greu este să te detoxifici: să vezi ce „buton” ți-a activat omul toxic, să accepți că ai acea problemă, și să o rezolvi.
TU, nu altcineva!
În fond, de aceea te-ai intoxicat, că ai cedat frâiele vieții tale în mâinile celorlalți.
OMUL TOXIC OGLINDEȘTE RELAȚIA TOXICĂ PE CARE O AI TU CU TINE, CU CREDINȚELE TALE, CU ESENȚA TA DIVINĂ.
Relația toxică. Pentru atunci când ai uitat de tine, ai uitat că ești esență divină!
Binețe, OM asumat!
P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți articolul citit în acest material de pe YouTube.
P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți articolul citit în acest material de pe YouTube.
dr. Edith Kadar
Arad, 08 februarie 2019
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
ce faci cand respectivul toxic e mama ta?! m-o fi ajutand sa trec peste, dar... cred ca ei i se pare ca ma impulsioneaza intr-un fel. sau nu. si cumva parca nu e singura mama . mamele de fete imi pare ca mai multe fac asa. gresesc?!
RăspundețiȘtergeresigur am mai scris. cum e cand cel mai amre critic al tau e mama ta? cat sens , cata logica are asta?? cand ai 50 de ani si ea inca mai vrea sa fii copilul care nu-i iese din cuvant. stiu ca povesteati undeva despre o mama care a facut programare copilului ei- si cand ati intrebat cati ani avea copilul, raspunsul a fost 35 sau ceva aproape de ... ma gandesc ca nu musai copilul se complacea, dar poate copilul nu se revolta, isi lasa mama sa creada ca ea in continuare ii conduce viata. eu ma revolt aproape zilnic. nu ma intretine- Doamne fereste la varsta mea, nu inteleg nici eu de ce crede ca ea e seful meu, ca eu ar trebui sa-i urmez orbeste sfaturile- care nu-s chiar pertinente. dar nu mereu aleg sa ma lupt sa-i spun, sa-i explic. uneori o las asa cun crede ea. pe modelul - zic ca tine, dar fac ca mine. nu stiu cum e mai bine. am si zile cand ma lupt. cand ii explic iar si iar ca fac cum stiu eu ca-i mai bine. are 77 de ani. de unde ma uit eu e rea si egoista. dar chiar a facut alegeri in favoarea mea la un moment dat. normale. si eu as fi ales la fel. nu stiu. nu sunt eu JUDECATORUL. eu aleg pentru mine. iar dumneavoastra , va rog sa alegeti care comentariu v-a placut mai mult. cu tot respectul
RăspundețiȘtergere