RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE VIEȚII

Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi. 

Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 

Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 

 *     *     *     *     *     *     * 

Binețe, dragă cititor!

Astăzi, mai mult ca oricând, te rog să zăbovești asupra întrebărilor din acest text și să încerci să-ți dai răspunsuri. Ție, că despre tine e vorba.

Nu trece repede peste material, citind fără să înțelegi.

Fă-ți un pic de timp pentru tine, pornește muzica, și conectează-te la tine, decuplându-te, pentru câteva minute, de tumultul vieții.

                                   

Cu toții ne-am făcut jurăminte de schimbare de câte ori s-a ivit ocazia. Ne-am făcut planuri, am făcut promisiuni. Mai ales nouă.

Cu ce și cât vom rămâne, se va vedea pe parcursul vieții, după ce trece euforia, entuziasmul și adrenalina promisiunilor, a cuvintelor înșirate fără de gândire și participare a noastră.

Atunci se va intra în recuperare de forțe, iar acesta va fi doar unul din motivele amânării împlinirii promisiunilor, a respectului față de ce am spus, față de noi înșine, în definitiv. 

Că doar nu ne-a durut gura să facem frumos și spectaculos la un pahar de distracție cu apropiații, nu?

Și când realitatea ne va pocni direct în sinusuri și în dantură, cine va fi de vină că am făcut promisiuni pe care nici măcar noi nu le-am luat în serios?

Dacă în loc să facem promisiuni ireale am răspunde cu sinceritate la câteva întrebări ale vieții, nu am avea de câștigat mai mult decât manipulând vorbe goale?

Din ce stare facem promisiuni deșarte? Din aceea de victimă a sorții?

Atunci, voi formula câteva întrebări. 

Răspunsul va veni dacă îl căutăm. 

Dacă nu, trăiască promisiunile deșarte și viața goală de noi înșine!

Dacă ne plângem tot timpul de fiecare lucru, când mai avem timp să găsim soluții?

Dacă întreaga viață o vedem ca o înșiruire de probleme, când mai avem timp să îi vedem frumusețea?

Dacă tot ce vrem să observăm sunt lucrurile negative, partea goală a paharului, când și cum am putea observa părțile pozitive, jumătatea plină a paharului vieții?

Dacă ne centrăm doar pe întrebări, când mai avem energia de a găsi răspunsurile lor?

Dacă ceea ce trăim ni se pare suficient, cum să mai apară curiozitatea lui... altfel?

Dacă hotărâm din start că viața e urâtă, rea, neplăcută, chinuitoare, cu ce ochi mai putem vedea miracolul cu care poate fi încărcat fiecare moment?

Dacă emitem doar condiții, cum putem vedea și înțelege libertatea curgerii normalului necondiționat?

Dacă ne conducem după reguli demult expirate, cum vom mai ști să savurăm noul?

Dacă ne concentrăm pe plâns, cu ce vom mai râde?

Dacă sufletul este ocupat de ploaia tristeții, unde mai are loc soarele bucuriei?

Dacă tot ce vrem să vedem este întunericul din viață, cu ce vom mai vedea lumina ei?

Și, dacă ne-am împrietenit cu moartea, care mai e sensul vieții?

Și dacă tot zăbovim puțin în și cu noi înșine, și suntem la momentul adevărului, poate ar trebui să ne amintim în fiecare zi că:

- disperare nu poate rezulta înțelepciune;

- furia nu generează liniște, calm și armonie, ci doar aceeași furie;

- ura și ranchiuna nu atrag iubirea, ci o îndepărtează;

- frustrarea orbește judecata adâncindu-ne în mocirla anulării de sine;

- dorința de răzbunare nu provine din suflet, ci este o soluție a minții ce ajunge să fie stăpânită de orgoliu;

- foamea de iubire nu poate fi potolită cu condiționări permanente;

- setea de a fi înțeles nu poate fi stinsă cu comentarii sarcastice făcute cu orice prilej doar pentru că ne simțim îndreptățiți.

Dacă ne mințim pe noi, cum vrem să nu mai fim mințiți de cei din jur și de însăși viața?

Dacă suntem sinceri cu noi, cum să nu revină trăirea în viața noastră?

Și dacă ne facem timp pentru noi, ce importanță mai au părerile celorlalți?

Binețe, dragă cititor, și mulțumire de însoțire printre rânduri!

 dr. Edith Kadar
Arad, 04 ianuarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/08/raspunsuri-la-intrebarile-vietii.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.