Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
Copiii sunt variantele îmbunătățite ale părinților.
De câte ori te uiți la copiii tăi, te privești, de fapt, pe tine, în varianta mai înțeleaptă, mai bună, mai rezistentă; pentru că le-ai transmis în codul genetic tot ceea ce ai moștenit și tu, la rândul tău, de la părinți și ai acumulat de-a lungul timpului până în momentul conceperii urmașilor tăi.
Tocmai de aceea, copiii știu bine ce au de făcut, și au nevoie doar să le fii alături pentru a le îndruma primii pași, dacă au nevoie, sau doar a-i asista în tăcere, încurajându-i.
Cu baza de date pe care le-ai transmis-o, urmașii au nevoie să testeze, să experimenteze totul, dar în felul lor, cu gândirea și abilitățile lor.
Nu interveni indicându-le ce cale să urmeze; aceea este a ta.
Nu ești curios să vezi cum aplică cunoașterea ta prin noi modalități?
Nu vrei să vezi cum funcționează prototipul tău îmbunătățit?
Chiar vrei să-ți creezi clone, dresându-i? Nu e cam plictisitor?
Dacă în urmașii tăi nu ai încredere, încrede-te măcar în moștenirea genetică pe care ai transmis-o. Este suficientă pentru a-l sprijini pe noul „tu” pe drumul devenirii.
Copil sau copie?
Binețe, dragă cititor!
dr. Edith Kadar
Arad, 25 iunie 2015
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/06/copii-sau-copii.html)
(http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/06/copii-sau-copii.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
Punctat excelent, Edith! Părinții au însă o așa numită "cultură", un sete de programe moștenite de la părinții lor, de la bunici și stră-stră bunici, iar pe aceasta, încearcă cu frenezie să o impună spre download mai departe. Sunt de acord că un copil nu poate supraviețui în societate fără nițel ajutor, asistență. Dar de aici, până la oribilele impuneri și limitări pe care unii părinți le fac copiilor lor, e cale lungă. Copilul este o copie a ta, îmbunătățită, e corect. Doar acest gând dacă îl ai și deja e bine, căci el te face să îți pui următoarea întrebare: "Cine învață pe cine?" Binețe călătorule însetat ce curgi genetic și inteligent prin corpuri de lut.
RăspundețiȘtergere