Nu trebuie să schimbăm lumea; trebuie doar să ne schimbăm pe noi.
Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi.
Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles
* * * * * * *
 |
| Sursa: internet |
Te-ai gândit vreodată de ce te comporți altfel cu ocazia sărbătorilor?
De ce atunci ești deschis(ă), ai răbdare, faci urări frumoase, te umpli de evlavie, iar sintagma pe care o folosești zilnic - „n-am timp!” - se anulează?
De ce sărbătorești doar la ocazii, când ai ocazia de a sărbători în fiecare clipă?
Și de când sărbătoarea înseamnă neapărat mâncare și băutură multă, dar în suflet...pustiu?
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre lucruri pe care le-am observat de-a lungul timpului, și care se repetă ciclic la fiecare dată însemnată pe calendar cu roșu.
Acest material nu se adresează și nu este recomandat habotnicilor, celor care se laudă cu orice ocazie cu smerenia și cucernicia lor, și nici celor care cred într-o divinitate nemiloasă, degrabă pedepsitoare și răzbunătoare.
Mă adresez celor cu mintea deschisă, celor care au sesizat că de sărbători, și numai atunci, ne comportăm într-un anume fel, scoțând de le naftalină comportamente care rămân bine ascunse în restul zilelor.
Gândește-te la o sărbătoare. Orice sărbătoare.
Atunci te comporți altfel decât în celelalte zile. În nebunia cumpărăturilor încerci să îți aduci aminte de evlavia și de bunătatea cu care ai fost înzestrat(ă), și să îi „scalzi” pe ceilalți în urări de bine, foarte bine și maxim.
Atunci respecți cu sfințenie anumite rituri și ritualuri pentru că așa știi, așa ai fost învățat(ă).
Dar stai puțin și gândește-te: cine îți spune ce și cum să faci, să te comporți pentru a fi corect(ă) și a da bine în fața celorlalți?
MINTEA.
Mintea este cea care își aduce aminte de comportamentul și atitudinea adoptate automat cu ocazia sărbătorilor, preluate de la apropiați ca pe niște programe de computer.
Mintea este cea care dictează un anumit tipar al existenței, în funcție de informațiile pe care le-ai acumulat cu sârg și pe care le folosești pentru „a fi în rând cu lumea”.
Oprește-te puțin și răspunde-ți cu sinceritate la întrebarea: ce este atât de special la Paști și Crăciun față de alte zile?
Ce s-ar întâmpla dacă în aceste zile te-ai comporta la fel ca în celelalte?
De ce ești altfel de Paști, de Crăciun sau altă zi anunțată de alții ca specială, față de zilele considerate „normale”?
Te apucă puțin revolta la citirea celor de mai sus? Te deranjează? De ce? Pentru că realizezi că încerci să fii altfel decât ești în restul vieții tale? Sau pentru că nu ți-a trecut niciodată prin gând că de sărbători oamenii se mint cu drag și spor?
De ce nu poți fi în fiecare zi la fel de „pur” ca de sărbători? Sau de ce nu ești sincer(ă) cu tine, și fii la fel de frustrat(ă), nemulțumit(ă) și rapid comentator al celorlalți și în zilele de sărbătoare?
Mintea ta este cea care îți spune să respecți ce ți se spune și ce ai fost învățat(ă) pentru că altfel îl superi pe Dumnezeu și deranjezi zen-ul celorlalți oameni.
 |
| Sursa: internet |
Dar, cine a făcut aceste reguli? OAMENII!
Cine le flutură până la saturație în fața ta? Oamenii.
Tu ești cel/cea care alegi în cine, în ce, când, cum, cât și dacă te ajută în evoluția personală să crezi în ceea ce ai învățat sau ți se transmite.
Tu ești cel/cea care în fiecare an hotărăști că vrei să-i cânți prohodul lui Iisus, că vrei să mai fie răstignit încă o dată pentru tine pentru ca apoi să-L învii și să ai, astfel, un mare motiv de sărbătoare (a se citi să mănânci și să bei pentru binele burții tale și pentru adormirea minții și a ego-ului, care a mai bifat o „evlavie” întru liniște sufletească și calmare a conștiinței).
Altfel, nu ai ști ce să faci cu tine într-o zi normală, banală, o zi în care alții nu te-au anunțat că ar avea ceva deosebit sau special.
Tu alegi ce, cât, cum și de ce crezi ceva anume și nu altceva.
Tu crezi că cinstești pe Dumnezeu, Iisus sau pe vreun sfânt mai mult într-o anumită zi decât în alta.
Ești mai special de Crăciun?
Ești mai credincios de Paști sau mai evlavios într-o zi proclamată - tot de oameni - drept sărbătoare?
Îți spun eu: NU! Doar ai conștiința mai împăcată, mai liniștită că AI RESPECTAT O REGULĂ IMPUSĂ DE OAMENI!
A venit Dumnezeu să-ți spună ție, personal, să-L cinstești mai mult în anumite zile însemnate de oameni cu roșu, în timp ce în alte zile poți să-L uiți? Ai voie, că doar ești ocupat să-ți trăiești viața dictată de minte în fiecare moment, în fiecare respirație, în fiecare clipă ce se întinde între două bătăi ale inimii.
De ce te mulțumești să fii special(ă), să te comporți și să te manifești special doar în anumite zile, decretate tot de oameni drept speciale?
Te face Paștele, Crăciunul sau orice altă sărbătoare mai altfel decât în orice altă zi?
Îmi vei spune, probabil, că te simți special(ă) pentru că toți oamenii sărbătoresc. Așa, și? Dacă nu se dă comanda „liber la sărbătoare, neamule!”, nu știi să te simți deosebit(ă)?
 |
| Sursa: Internet |
Dacă o trăire, o emoție, un sentiment îți creează atmosfera festivă, de ce nu poți face același lucru în fiecare zi? Doar tu creezi acea stare, tu ți-o generezi, nu ți-o transferă, transplantează sau implantează altcineva.
Doar nu ești într-un anumit fel cu ocazia sărbătorilor pentru că așa ți se spune, ci pentru că așa simți. Deci TU ți-ai (re)creat acea stare, nu ți-a generat-o calendarul, biserica, religia sau vreun preot.
Tu ești cel/cea care își amintește - în asemenea zile - cât de special(ă) ești. Ca o haină pe care o scoți de la naftalină periodic pentru a o purta. Doar că, în rest, haina rămâne tot în dulap, nu dispare nicăieri.
La fel este și atmosfera specială din sufletul tău pe care o scoți la suprafață cu ocazia zilelor declarate speciale. De către alți oameni.
Ce te împiedică să permanentizezi aceste trăiri, acest „special”, în fiecare moment al vieții, în fiecare respirație, în fiecare zâmbet, în clipele dintre două bătăi ale inimii?
Nu mâncarea pe care o consumi de sărbători te face special(ă), nici băutura și nici cei din jurul tău.
Nimeni nu te poate face ceva, cumva, cineva ce tu nu ești deja.
Nimeni și nimic nu îți poate da o stare dacă ea nu se află, deja, în tine.
Iar asta înseamnă că îți amintești de tine, de cât de special(ă) te-ai născut, de cât de unic(ă) ești, doar uneori; așa, de sărbători.
Cu alte cuvinte, sărbătoarea este ziua în care îți reamintești de tine, de esența ta.
Doar că, din modestie, ai nevoie de un pretext pentru a te sărbători, aniversa, cinsti, onora și respecta pe tine, ființă unică!
 |
| Sursa: Internet |
Dacă nu ai fi atât de preocupat(ă) să trăiești între două sărbători o viață liniară, plină de șabloane, reguli impuse și stereotipii, ai vedea că starea de celebrare este în tine în permanență.
Doar că, de (prea) multe ori este mai important să se respecte regulile altor oameni care spun că a te cinsti, a te onora, înseamnă fală, îngâmfare, egoism, blasfemie, etc.
Atunci când îți vei reaminti și vei ȘTI că o zi este declarată specială de către oameni, și că, deci, și tu poți să hotărăști că fiecare clipă a vieții tale e sărbătoare, vei înceta să trăiești prin și pentru alții, după regulile altora.
Abia atunci vei ști cu siguranță că TU EȘTI O SĂRBĂTOARE a fiecărei clipe, pentru că dacă tu nu ai fi, nu ai exista, atunci cine ar mai sărbători?
Iar când știi că fiecare clipă îți aparține deoarece este viața ta, de ce ai mai avea nevoie să-ți spună alții când și cum să te simți bine?
Mintea este cea care stabilește că azi e o sărbătoare mai mare decât mâine. Deci, tot mintea va ști că fiecare moment este de sărbătoare, de celebrare a ta, Omule creator!
Alegerea o face mintea, până ce îți vei înțelege menirea, însemnătatea, ESENȚA ta divină. Din acel moment devii CONȘTIINȚĂ pură pentru că în fiecare secundă este Paștele sau Crăciunul.
Până atunci nu vei fi decât un sclav al minții tale și a altora.
Momente de sărbătoare sau o viață în sărbătorire?
Creator sau creatură?
Sclav sau conștiință?
Binețe, dragul meu cititor!
 |
| Sursa: Internet |
dr. Edith Kadar
Arad, 30 aprilie 2016
* * * * * * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/04/sarbatorile-momentul-de-reamintire.html)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
