ADEVĂRATA TRANSFORMARE ESTE PRACTICĂ, NU ÎN TEORIE

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Ne place ideea de evoluție, de creștere personală și de dezvoltare în spirit.

Credem că dacă am citit câteva cărți, am urmărit câteva filme, am fost la câteva ateliere și câteva tabere, puf!, ne-am multilateral dezvoltat și ne-am iluminat mai ceva ca farul pe faza lungă. Credem că dacă începem să folosim cuvinte pompoase, să avem gesturi teatrale, să începem să îi corectăm pe "muritorii" care nu au avut norocul nostru de a sta sub bec... ăăă... de a se ilumina, dacă eliminăm cuvinte câh! din dicționar și îi apostrofăm pe "păcătoșii" care nu vorbesc ca la carte (că la cartea noastră, să ne înțelegem), gata, am ajuns pe cele mai înalte culmi ale evoluției, am devenit înalți în conștiință, crescuți în conștiență, și am intrat în clubul exclusivist al sfinților în viață.

Nah!, suntem tot acolo, doar cu ego-ul dospit. Dar asta este prima etapă, primii pași: orgoliul spiritual.

Suntem în iluzia că știm mai multe decât alții, în iluzia că dacă știm teorie suntem mai buni decât cei care (credem noi că) nu știu nimic.
Suntem în iluzia că suntem speciali, că suntem mai valoroși, mai spirituali decât alții, și nu ne mai dăm seama cât orgoliu și câtă aroganță avem. Nici măcar nu realizăm că adevărata creștere și dezvoltare personală și spirituală nu au nimic a face cu a critica, a apostrofa, a condamna (chiar și în gând), a corecta și a-i privi de sus pe ceilalți.
Suntem în iluzia că dacă știm mai multe decât am știut ieri, știm mai multe decât oricine altcineva. E ca și cum un copil merge în clasa întâi și pentru că a învățat să scrie și să citească, crede că doar el știe asta, inconștient că sunt atâția care știu mai multe și care au ajuns la nivelul unde nu mai simt nevoia să vorbească; tac și observă.

Și cum ne dăm seama că suntem în iluzie?
Când vorbim mult și facem puțin, e iluzie, e minciună.
Când dăm sfaturi pe care nu le urmăm, e iluzie, e minciună.
Când le cerem altora să fie impecabili, să facă în viață ceea ce noi nu facem, e iluzie, e minciună.
Când îi criticăm pe alții că nu sunt ce ar trebui, dar noi avem conturi cu nume fals și cu poze în care lipsim, e iluzie, e minciună.

Dacă nu ne asumăm cine suntem, dăm sfaturi și atacăm camuflați în altcineva decât suntem cu adevărat, e o mare minciună, și nu are nimic a face cu spiritualitatea. Acolo e doar un copil speriat, cu multe traume nerezolvate.

Munca cu noi este grea, este murdară, este obositoare; ne face să vrem să ne oprim, să renunțăm la tot și la toți cei care ne scot din confortul ignoranței în care am zăcut atât timp.
Munca cu noi înșine ne poate face - cel puțin în prima fază - să vrem mai multe măști, de data asta împodobite cu pseudo-cunoașterea (știu ca se scrie legat, dar vreau să subliniez falsul, "pseudo") proaspăt acumulată în teorie.

Adevărata creștere personală este practică; adevărata dezvoltare spirituală este tot practică.
Degeaba știm multe dacă facem puține.
Degeaba acumulăm cunoștințe în teorie și umplem caiete întregi de notițe dacă nu aplicăm nimic în viața noastră.
Degeaba suntem deștepți cu alții dacă acasă nu facem ce am predicat.
Degeaba îi sfătuim pe alții cum să-și aranjeze viața dacă a noastră rămâne în derivă.

Adevărata creștere se produce doar atunci când încetăm să vedem în afara noastră ceea ce e de rezolvat, de fapt, în noi. Adevărata dezvoltare apare atunci când suntem dispuși să săpăm adânc în noi, să ne băgăm în rahatul pe care l-am creat sau l-am moștenit din familie, și să începem curățenia.
E ușor? Nu. Dar este singura cale pentru a deveni o variantă mai bună a noastră.

Creșterea personală și dezvoltarea spirituală pot fi făcute de oricine, dar nu toți vor reuși. Doar cei care trec peste orgoliul teoriei și aroganța dată de ignoranță. Vorba aceea: „mulți chemați, puțini aleși”.

Adevărata transformare este practică, nu în teorie. E nevoie de mult curaj pentru a ne convinge de acest adevăr, curaj pe care nu toți îl avem.

Omida știe că va ajunge fluture, nu trebuie să demonstreze asta.

Cam acesta este (pentru mine) mesajul Lunii pline în Vărsător, moment ce va avea loc marți, 01.08.2023. 

Mai multe despre iluzia dezvoltării și orgoliul spiritual voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct luni, 31.07.2023, de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/iDk7TI0WjC8) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/3657869514497578).  Te aștept cu drag. 

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 30.07.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SUFERINȚA, UN ORGOLIU?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

Disclaimer: înainte să sari, citește textul integral, nu scoate din context doar ceea ce îți coafează orgoliul. Doar pentru că nu te-ai gândit la acest aspect nu înseamnă că el nu există.
A reacționa e simplu. A citi cu atenție și a înțelege cere muncă cu tine și mult timp.

*. *. *. *. *

Și suferința este tot un orgoliu. De ce? Pentru că ne creează iluzia că ceea ce vrem și credem este mai important decât ceea ce (credem că) merităm.

Suferința este normală; ea apare atunci când lucrurile nu merg așa cum vrem sau cum credem că ar trebui să fie. Dacă nu am suferi, cum ne-am mai da seama că suntem orgolioși, că lucrurile și lumea nu sunt așa cum credem că ar trebui să fie?

Suferim nu pentru că cineva apropiat suferă, ci pentru că suferă mai mult ca noi și ne-a luat locul pe piedestalul suferinței.

Suferim nu pentru că ne-a părăsit cineva, ci pentru că se poate descurca fără noi, pentru că acel cineva își poate trăi viața fără ca noi să fim în centrul atenției și a lumii sale.

Suferim nu pentru că am auzit ceva neplăcut, ci pentru că nu am auzit ceea ce ne-ar fi plăcut să ni se spună, ceea ce am crezut că ni se cuvine să ni se spună.

Suferim nu pentru că nu am primit ceva, ci pentru că ceea ce am primit nu este ceea ce ne-am dorit, ce am așteptat, ce am considerat că ni se cuvine de acolo, de pe piedestalul pe care singuri ne-am postat.

Nu suferim că ne doare ceva, ci pentru că ne doare când ne-am făcut planuri să facem altceva, când boala nu era în gândurile noastre.

Nu suferim că moare cineva apropiat, ci pentru că nu vom mai beneficia de prezența sa, de ceea ce ne făcea să simțim, să fim.

Vrem ca cineva să se vindece, să trăiască, să se schimbe pentru ca nouă să ne fie la fel de bine ca până acum, să facem mai puțin pentru ca ei să facă mai mult iar nouă să ne fie bine.

Suferința este a minții, a ego-ului, atunci când refuzăm schimbarea sub orice formă.

Singura suferință a sufletului este că nu este ascultat, nu este lăsat să ne ghideze.
Singura suferință a sufletului este că a fost înlocuit cu oameni, lucruri și aroganță. Aroganța suferinței. De aceea suferința este un orgoliu.

Sunt suferința și orgoliul obligatorii? Da, altfel cum am înțelege liniștea, integritatea, onestitatea, sinceritatea față de noi și smerenia?

Suferința, un orgoliu? Da, obligatoriu pentru evoluție!

Binețe, Om!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 29.07.2023

 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

DACĂ NU EXIȘTI ÎN OCHII TĂI, CINE EȘTI TU, CEL CARE TRĂIEȘTE PENTRU ALȚII?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 DACĂ NU EXIȘTI ÎN OCHII TĂI, CINE EȘTI TU, CEL CARE TRĂIEȘTE PENTRU ALȚII?

Să simți una și să spui altceva a devenit deja o obișnuință. Mulți sunt convinși că aceea este normalitatea, că așa trebuie să se comporte, și că a spune ceea ce simt cu adevărat este, de fapt, o greșeală, o eroare, ceva care îi scoate în afara societății.

Și totuși, ce faci cu tot ceea ce simți, dar negi pentru a părea perfect și a fi acceptat de ceilalți?

Dar cu emoțiile pe care nu vrei să le exprimi, ce faci? Știi tu, alea pe care le negi, pe care le ascunzi în spatele măștilor pe care ți le pui? Crezi că dacă nu le arăți ele dispar din tine? Nu. Se vor manifesta mai târziu sub formă de boli.

Ce faci cu plânsul pe care ți-l reprimi, cu lacrimile pe care le înghiți pentru a nu părea slab, vulnerabil sau, Doamne ferește!, simțitor? Crezi că plânsul dispare undeva? Nu. Îți va slăbi vederea până când vei permite ca lacrimile să curețe lumea falsă pe care ți-ai creat-o.
Nu este suficient să plângi dacă, după aceea, vei continua să faci tot ca până atunci.

Ce faci cu urletul acela din interiorul tău, acela pe care vrei să îl ascunzi în spatele veseliei forțate și gălăgioase pe care le afișezi? Crezi că urletul dispare undeva? Nu. Îți va crea probleme legate de voce, de exprimare, de nod în gât, de tiroidă, de coloană cervicală, de respirație.
Nu este suficient să urli dacă nu spui ceea ce te deranjează cu adevărat.

Ce faci cu furia pe care o ai pe tine că accepți mult mai puțin decât meriți, că ești și faci doar ce îi mulțumește pe ceilalți dar nu pe tine, și că din nou te-ai amânat, i-ai pus pe alții pe piedestalul nevoilor că doar tu nu contezi? Crezi că furia dispare undeva? Nu. Va apărea sub formă de probleme la colecist (fiere), pancreas, stomac, calitatea digestiei, intoleranțe și alergii.
Nu este suficient să îți descarci furia pe alții, tu ești furios pe tine.

Ce faci cu nevoile tale, ale sufletului tău, acelea pe care le tot ascunzi și le negi rușinat că ai îndrăznit să vrei și tu să primești ceea ce le dai altora? Crezi că ele dispar undeva? Nu. Se vor manifesta prin boli ale ficatului, pancreasului (diabet), cardiovasculare (hipertensiune arterială), reflux gastro-esofagian, probleme de scaun.
Nu este suficient să îți satisfaci câte o nevoie, așa, din când în când, doar pentru a-ți liniști conștiința, dacă nu vei face din tine o prioritate.

Ce faci cu sentimentul acela că tu exiști doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți? Crezi că dispare din tine? Nu. Se ascunde sub straturi de grăsime, se deghizează în boli endocrine, migrene persistente, probleme de coloană, de picioare.
Nu este suficient să le spui altora că cea mai mare mulțumire a ta este să îi mulțumești pe ceilalți. Tu pe cine minți?

Ce faci cu rușinea pe care o simți atunci când ai îndrăznit să te pui pe primul loc, când (crezi tu că) ai fost rebel și ai făcut ceva pentru tine? Crezi că dispare din tine, chiar dacă ești pregătit să juri că tu nu simți așa ceva? Nu. Apare sub formă de probleme ale intestinului subțire și gros.
Nu este suficient să spui că trăiești pentru alții dacă ești mort pentru tine.

Ce faci cu golul acela din tine, pe care îl umpli cu mâncare, băutură, lucrat în exces, cu nevoia de a controla tot și pe toți, cu nevoia de a-i salva pe cei care nu îți cer asta? Crezi că dispare din tine? Nu. Îl vei umple cu chisturi și tumori de toate felurile.

Ce faci cu lipsa de valoare din ochii tăi, cu sentimentul că nu meriți fericire, bani, iubire și apreciere, că nu ești demn de Dumnezeu? Crezi că dispare din tine doar pentru că îi pui pe alții pe un piedestal? Nu. Va apărea sub formă de boli ale rinichilor, ale oaselor și sângelui.

Dacă tu nu exiști în ochii tăi, deci ești zero, cine este cel care crede că face pentru alții, trăiește pentru alții, îi ajută pe alții? Păi tu nu contezi pentru tine, ești o lipsă, un gol. Dacă nu exiști în ochii tăi, cine este cel care trăiește pentru alții?

Oricât ai încerca să te justifici și să reciți ce ai fost învățat cum că doar ajutarea celorlalți este importantă, nu îți poți păcăli corpul fizic și sufletul. Sufletul, îți amintești de el? Acea parte pură din tine fără de care tu nu ai exista. Sufletul, acea voce de copil care nu va tăcea, care va cere să îi acorzi atenție; ca un prunc care plânge că îi este foame și vrea în brațe.

Nu poți da altcuiva ceea ce tu nu ai. De unde să dai? Din gol? Din lipsa de tine?

Nu poți face pentru cineva ceea ce refuzi să faci pentru tine. De unde să știi ce e bine pentru celălalt? Nu știi, faci ce ai face pentru tine, dacă ți-ai aminti că exiști.

Uită-te în jurul tău, privește oamenii din viața ta, privește situațiile pe care le atragi.
Îți place ce vezi? Mergi mai departe.
Nu îți place? Păi și de ce continui să faci același lucru?

Nimeni nu se va schimba doar pentru că vrei tu. Cum să se schimbe dacă nici măcar tu nu te schimbi?

Sufletul, care strigă ca un copil, vrea atenție, și nu poate fi făcut să tacă doar pentru că le dai altora atenție. Este ca și cum ți-e foame și, în loc să mănânci, îi hrănești pe alții. Ți-a trecut foamea? Da de unde! S-a amplificat, la fel ca strigătul sufletului care simte durerea că l-ai abandonat.

Ceea ce vezi la alții și vrei sa ajuți, să corectezi, este de lucrat la tine.
Trezește-te! Altfel te pierzi de tine. Iar asta înseamnă moarte.

Trezește-te, omule!

Binețe, dragă Om!

Edith Elisabeta Kadar

P.S. Pictura "STRIGĂTUL DURERII", semnată de Simona Liliana Florincaș 🙏🌹❤️

 

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/07/daca-nu-existi-in-ochii-tai-cine-esti.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

SÂNZIENELE și NAȘTEREA CUVÂNTULUI BOTEZĂTOR

Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea

 *     *     *     *     *     *     * 

Binețe, dragă OM!

La ceas de sărbătoare m-am gândit să povestim puțin despre basme, despre mesajele din cuvinte, despre lumea pe care o zămislim prin și din cuvinte.

Ce legătură este între cele două momente sărbătorite azi? 

*   *   *   *   *   *   *

Ne plac basmele și poveștile; ele ne-au încântat copilăria și ne-au hrănit imaginația, făcându-ne să accesăm, atunci, tărâmul și personajele fermecate despre care am auzit sau despre care am citit.

Am fost fascinați de Șeherezada și de poveștile ei spuse de-a lungul a 1001 de nopți. Alladin, Ali Baba, Zmeul, Făt Frumos, Muma Pădurii, Ileana Cosânzeana, sunt doar câteva dintre personajele care ne-au delectat, incitat și relaxat.

Fiecare popor își are propriile basme și personaje. Dar, indiferent de zona de pe glob, atât poveștile, cât și eroii au câteva puncte comune. În fiecare basm se vorbește despre personaje pozitive și negative, care duc - sub o formă sau alta - lupte între ele. Și de fiecare dată binele învinge răul, îl anihilează, îl înăbușă.

De fiecare dată, personajele sunt puse să aleagă între bine și rău, între formă și fond, subliniind, astfel, caracterul eroului (vezi „Fata moșului și fata babei”, „Punguța cu doi bani”, „Ursul păcălit de vulpe”, etc.)

Fiecare basm și poveste au un tâlc pe care cititorul trebuie să-l deslușească și să-l înțeleagă; dacă vrea. 

Pentru unii, basmele sunt doar asta, basme, povești de adormit copiii, și care nu au nicio legătură cu realitatea. 

Dar sunt și oameni care au înțeles că nimic nu poate fi plăsmuit, inventat, nici măcar de cea mai bogată imaginație, fără a avea un sâmbure de adevăr.

Și dacă fiecare poveste, indiferent de țara sau poporul care o spune, are puncte comune, înseamnă că acel adevăr care a creat miile de basme a fost comun tuturor.

Dar, oare, ce au avut în comun toate popoarele de-a lungul timpului? Începuturile. GENEZA.

Totul este creat de cineva, undeva, cândva. 

Pentru ca un copil să se nască, el trebuie să fie conceput și creat, mai întâi, în gândurile părinților. Pentru unii a fost bucurie, dar pentru alții o neplăcere, o corvoadă.

BINELE sau/și RĂUL. POLARITĂȚILE.

Dacă copilul a fost creat în bucurie, el va aduce cu sine lumină, bucurii și împlinire. 

Dacă a fost conceput împotriva voinței, din inconștiență și ignorare a consecințelor, adică a fost un accident, el va fi creat din materia acelui moment: frică, furie, frustrare, panică, minciună, etc. Acela va fi copilul zămislit din haos, din întuneric, personajul negativ - „balaurul” sau „zmeul”, care ar putea fi copilul bun dacă nu s-ar arunca asupra lui tot balastul neasumării consecințelor.

Indiferent ce creează, omul pune în creația sa energia din acel moment: iubire sau ură; bucurie sau nemulțumire; frumusețea simțirii sau urâțenia trezirii la realitate. Binele și răul. Lumina și întunericul. Pozitiv și negativ. Yin și Yang. Rai și Iad. Dumnezeu și Satan. POLARITĂȚILE.

Dar, oare, ce a fost la început?

„La început a fost cuvântul. Și cuvântul a fost la Dumnezeu. Și Dumnezeu era cuvântul.” Așa începe Evanghelia după Ioan. Și poate nu întâmplător acest mesaj ne-a fost transmis de cineva pe nume IOAN, care semnifică „grația, favoarea, milostenia lui Dumnezeu”.

Înainte de a crea Lumea, Dumnezeu a creat CUVÂNTUL, care poartă în el intenția, precum și toată energia și emoția momentului de geneză.

În fiecare dintre cele 6 zile, Dumnezeu-Creatorul a SPUS ceva, a formulat ceea ce a creat, abia după aceea cuvântul s-a transformat în faptă. Tot ce a creat Dumnezeu a creat în două polarități, cele 2 capete ale unui întreg: lumină și întuneric; cer-pământ; uscat și ape; femeie-bărbat.

Fiecare creație este după chipul și asemănarea creatorului. Și așa e normal; autorul pune în opera sa parte din el.

Dar dacă fiecare creație are 2 polarități, două capete (aparent) opuse, înseamnă că și Creatorul are tot două polarități!

Când vorbim despre Geneză, despre mitul lui Adam și a Evei, despre pomul cunoașterii binelui și răului și șarpe, vorbim, de fapt, despre cei 2 poli ai Creatorului.

Dumnezeu nu poate crea ceva separat de El, și nimic nu poate fi creat fără voia lui; nici măcar Iadul și Satan. Dumnezeu nu poate crea decât ceva DIN EL.

Binele și răul nu există; sunt doar 2 capete ale aceluiași lucru, și cărora le dăm noi denumirea așa după cum am fost învățați.

Nu am putea înțelege binele dacă nu ar fi răul; nu am putea aprecia lumina dacă nu am sta în întuneric. Nu putem mulțumi pentru iubire dacă nu am trăi în frică, o perioadă.

Cum am putea alege ceva dacă nu am cunoaște și opusul său?

Personaj pozitiv - personaj negativ.

Făt Frumos și Zmeul.

Ileana Cosânzeana și Muma Pădurii.

Sânzienele sau Ielele și Rusaliile.

Dumnezeu a fost Creatorul, iar tot ce a creat s-a putut re-crea, replica, având exemplul în „program”.

Părinții (creatori) dau mai departe copiilor (creații) toate calitățile, dar și defectele lor; toate problemele nerezolvate, dar și soluțiile lor; toată gama de emoții pozitive și negative, pentru ca replica, creația, copilul, să aleagă, să își manifeste liberul arbitru. Binele sau răul; iubirea sau frica; pacea sau războiul. Toate sunt alegeri proprii, iar aceste alegeri vor deveni energia creatoare, CUVÂNTUL CARE ZĂMISLEȘTE.

Tot ceea ce vezi a fost creat de cineva: părinți, bunici, străbunici, etc., și poartă amprenta ta, a cuvântului tău: înjuri, blestemi, ocărăști, judeci, batjocorești, cerți, asta este lumea pe care o creezi, în care locuiești, și în care toți sunt zmei, căpcăuni, vrăjitoare, gheonoaie, draci care îți populează Iadul.

Dar dacă tu știi că ești creator, vei alege să manifești lumina, pacea, înțelepciunea, frumusețea, iar lumea ta va fi plină de Ilene Cosânzene, Feți Frumoși, și de entități pline de lumină și iubire.

Totul este o alegere: când te superi, ai ales să faci așa hotărând că zen-ul și iubirea e pentru fraieri. La fel și când alegi să nu dai frâu liber furiei și agresivității, că tot nu-ți aduce ceva bun.

În fiecare moment suntem sprijiniți pentru a lua hotărâri corecte prin pildele pe care le citim, prin basme, povești, ce au în ele sămânța CREATORULUI: CUVÂNTUL, ADEVĂRUL, VIAȚA.

Azi e ziua de Sânziene, dar și nașterea sf. Ioan Botezătorul.

Sânzienele sau ielele sunt personaje pozitive prezente în folclorul nostru de peste 5000 de ani.

Ele sunt creații ale Soarelui, ale luminii pure. Ielele ajută, dar dacă nu le respecți îți pot face rău biciuindu-te dacă CUVÂNTUL cu care ai creat ziua este lipsit de respect.

Sânzienele sau ielele reprezintă, simbolic, CUVÂNTUL POZITIV care creează armonie și pace, pe care să-l respecți; altfel îl urâțești după chipul și asemănarea ta, transformându-l în „zmeu”.

Ioan Botezătorul a fost un personaj cheie în aducerea și propovăduirea cuvântului creator al CREATORULUI. El a binecuvântat totul permițând Luminii, Duhului Sfânt, să curețe, să împrospăteze și să regenereze totul. BOTEZUL PRIN CUVÂNT.

Desigur, se știe care a fost soarta lui, fiind decapitat de către cineva care a pus mai mult accent pe minciună, fals și lingușeală.

Simbolic, Ioan Botezătorul reprezintă CUVÂNTUL DIVIN călcat în picioare de către cei deranjați de lumină, pace, armonie și IUBIRE.

Ziua de 24 iunie are o semnificație vibrațională înaltă, subliniată și de recentul Solstițiu de vară, când a fost cea mai lungă zi lumină și cea mai scurtă noapte. Este o perioadă de conștientizări și de alegeri conștiente. 

Ești ceea ce alegi să creezi. La început este cuvântul care creează după chipul și asemănarea ta. 

Nu te lăsa atras(ă) în vârtejul vorbelor grele, întunecate, doar pentru a fi acceptat(ă) de ceilalți.

Cuvântul creează. Cuvântul TE creează. Iar rezultatul îți pecetluiește soarta. Te botează.

Sărbătoarea Sânzienelor îți reamintește asta. La fel ca toate basmele și poveștile citite. Toate sunt cuvinte menite să te ajute să-ți reamintești că tu ești cel care NAȘTE CUVÂNTUL CREATOR.

Fă-l frumos. Fii frumos. Fii.

Binețe, OM asumat și creator!

Edith Kadar 

Arad, 24 iunie 2018

 *     *     *     *     *     *     * 

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2018/06/sanzienele-si-nasterea-cuvantului.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

LUNA PLINĂ în SCORPION; Eclipsă de Lună

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

LUNA PLINĂ în SCORPION

Eclipsă de Lună

Vineri, 05.05.2023, la ora 20.36 (ora României), avem parte de o Lună plină în zodia transformării, a morții și renașterii - Scorpion.

De câte ori ceva se întâmplă în Scorpion, putem fi siguri că va fi cu zguduială, că vom fi scoși din zona de confort, că vom fi treziți din somnul dulce a lui "las' că merge și așa".

Scorpionul este guvernat de Pluto, planeta dezintegrării, a subconștientului, a distrugerii vechiului pentru ca ceva nou să apară în loc.

Pluto este numele dat de romani lui Hades, zeul morții, cel care locuia sub pământ și primea sufletele celor morți în Infern.

Grecii au numit acest zeu Plouton, iar Socrate scria că numele semnifică "cunoașterea conceptelor elevate" (conform Wikipedia). Romanii au latinizat numele în Pluton.

La descoperirea, în 1930, a acestui corp ceresc, autoritățile din astronomie l-au numit și înregistrat ca Pluto, fără n în coadă.

Această explicație este pentru cei care confundă numele zeului cu cel al corpului ceresc.

Deci, Pluto este guvernatorul zodiei Scorpion, locul unde se va produce Luna plină și eclipsa.

Pluto se află, în acest moment, în Vărsător,  tocmai a intrat în mișcare (aparent) retrogradă, și face aspect tensionat, cuadratură, adică 90 grade, cu Nodul Nord în Taur și Nodul Sud din Scorpion.

Toate acestea predispun la schimbări dramatice, bruște, de tipul cutremurelor în viață. Indiferent despre ce sector al vieții vorbim - personal, profesional sau spiritual - tot ceea ce a fost amânat și lăsat nerezolvat "ca să nu-i supărăm pe alții" se va rezolva de la sine, dar nu mai avem posibilitatea să alegem cum să se rezolve pentru că am tot amânat să facem ceva.

Nodul Nord în Taur ne vorbește despre atașamentele de materie, de lucrurile materiale, de felul în care arătăm la nivel fizic; despre faptul că există tendința de a vedea frumosul doar prin criterii palpabile: „sunt fericit dacă...”, „dacă vrei să te iubesc fă asta...”, „nu pot avea o viață împlinită pentru că îmi lipsește...”. 

Lecția Nodului Nord în Taur este să ne învețe să conștientizăm atașamentul de materie și să vedem că acesta este o piedică în calea dezvoltării noastre, altfel nu vom putea vedea și simți frumosul în alte părți, iar asta înseamnă sărăcie sufletească. 

Venus, guvernatorul zodiei Taur, vorbește despre frumusețe și bunăstare, iar noi va trebui să vedem frumosul dincolo de materie, de ceea ce este palpabil, și să înțelegem că asta este cea mai mare bogăție, nu banii și agoniseala. Doar după ce înțelegem această lecție, bunăstarea va veni. Aceasta este ordinea. 

Nodul Sud în Scorpion, în vecinătatea căruia are loc Luna plină și eclipsa, ne vorbește despre trecut, despre programele preluate din familie și moștenite prin codul genetic. 

Scorpionul este zodia morții și a renașterii, și ne vorbește despre subconștient, despre partea nevăzută din noi. 

De la intrarea axei destinului în Taur-Scorpion (18.01.2022) am avut parte cu toții de scoaterea la suprafață a unor lucruri, credințe și situații preluate din familie, prin educație, și am fost puși în situații în care am văzut câ ceea ce am fost învățați nu numai că nu ne ajută, ci chiar adâncește răul.

Eclipsa de Lună în Scorpion vorbește despre un final de ciclu, sfârșitul unei perioade în care ne-am complăcut în teorii demult depășite („așa trebuie”, „să nu ne faci de râs”), și ne forțează să mergem - sub o formă sau alta - în direcția noului. „Întâmplător” din iulie axa destinului se va muta pe Berbec (noi începuturi)- Balanță (relații de toate tipurile, cu oricine, chiar și cu noi). 

Luna plină în Scorpion ne va pune (pentru următoarele 6 luni) să fim martori ai dezintegrării minciunilor în care am ales să trăim, să asistăm la căderea măștilor pe care fiecare dintre noi ni le-am pus, să vedem cum viața pe care ne-am creat-o pentru a-i impresiona pe alții se va prăbuși ca un castel făcut din cărți de joc. 

Ar fi bine să profităm de energiile perioadei pentru a închide relații care nu mai duc nicăieri, obiceiuri împrumutate doar pentru că așa face și altcineva. 

Dragă om, nu este nevoie să faci ceva. Și a nu face nimic și a continua cu gândirea de până acum este tot o alegere. 

Așa cum am scris mai sus, energiile perioadei ne forțează să mergem - sub o formă sau alta - în direcția noului. Adică să trăim sau nu, să ne vindecăm sau nu. 

E momentul schimbării, iar cheia este la fiecare. Ea se numește IERTARE. 

Iartă tu ce nu vor alții. 

Iartă-te că nu ai știut în trecut ce știi acum. 

Iartă pentru ca să faci pace cu tine. Abia atunci vei putea vedea ceea ce există deja dar nu ai văzut pentru că erai prea preocupat să fii și să faci cum ți-au spus ceilalți. 

E o perioadă extraordinară pentru cei care fac CU ADEVĂRAT schimbarea.

E o perioadă grea pentru cei care doar spun asta și nu fac nimic. 

Dă drumul la trecut și întoarce-te spre nou.

Fii înțelept. Ce ai de pierdut? Frici? Dar ai atât de multe de câștigat.

Binețe, Om înțelept! 

P.S. Te aștept în această seară de vineri, 05.05.2023, de la ora 20.30 pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/894957984934276) sau pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/-bhzRDLuJ0Y) să vorbim mai multe despre mesajele perioadei.

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 05.05.2023

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

  

CINE EȘTI TU CÂND ÎȚI DAI VOIE SĂ TE MATURIZEZI?

S-ar putea să îmi spui că ești deja o persoană matură, doar ai împlinit 18 ani. Da, e posibil să fii la vârsta adultă, dar te-ai maturizat?

Faptul că ai depășit 18 sau 21 de ani nu înseamnă că ai atins maturitatea emoțională. O cifră nu arată decât vârsta biologică, nu pe cea emoțională. Poți avea 60 de ani și să te comporți tot ca un copil sau ca un adolescent. 

Cum îți dai seama dacă te-ai maturizat sau nu? Ai mai jos câteva întrebări la care te rog să îți răspunzi cu sinceritate. Nu este un concurs cine răspunde mai repede și mai bine. Acesta e un gest copilăresc. Și nu, nu căuta să răspunzi pentru alții din viața ta; este vorba despre tine.

- Ți-ai asumat responsabilitatea pentru toate actele tale? Ai învățat să spui: "da, eu sunt responsabil pentru ce s-a intamplat; eu am decis să fac asta, deci rezultatul obținut este responsabilitatea mea, nimeni nu m-a obligat sa fac asta"? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să mai dai vina pe oricine și orice din exteriorul tău pentru ce nu merge în viața ta? Te-ai oprit să arăți cu degetul către alții? Ai înțeles că nimeni nu îți poate face nimic fără permisiunea ta? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ai încetat să cauți țapi ispășitori pentru deciziile pe care le-ai luat și care s-au dovedit a fi un eșec? Dacă da, te-ai maturizat. 

- Ți-ai învățat lecțiile din experiențele trecute, sau ai tendința să repeți aceleași obiceiuri care în trecut ți-au adus doar neplăceri? Dacă faci aceleași lucruri, nu te-ai maturizat. 

- Te superi repede atunci când cineva nu este de acord cu tine, te contrazice sau nu îți permite să controlezi și să manipulezi cum vrei tu? Dacă da, nu te-ai maturizat. 

- Ai început să vezi și părțile frumoase ale vieții tale sau alegi să te concentrezi doar pe urât, pe negativ? Dacă nu vrei sa vezi frumosul și cauți doar motive de supărare, ești imatur emoțional. 

- În viață folosești gândirea ta sau împrumuți idei, comportamente și credințe ale altora, fie că le-ai auzit sau le-ai citit? Dacă gândirea ta este cea care îți creează viața, te-ai maturizat. 

- Ai tendința să faci ceva original, ceva creat de tine, sau preferi să urmezi drumuri deja bătătorite de alții? Alegi să creezi tu ceva nou, sau să faci ce îți spun alții? Originalitatea și creația sunt semne de maturitate. 

- Faci lucrurile pentru că așa (ți se spune că) se face sau pentru că așa simți că ar fi bine? Dacă urmezi doar ce ți se spune, nu ești deloc matur. 

- Îți pasă de ce spun alții, sau îți trăiești viața așa cum vrei și simți? Dacă îți pasă, ești ca un copil care vrea aprobarea lui mami. 

- Îți trăiești viața pentru alții sau pentru tine? Dacă ești adeptul lui "fă-i fericiți pe alții", ești departe de tine, iar asta este imaturitate.

Exemplele pot continua, dar cred că întelegi ce vreau să spun. Când îți trăiești viața încercând să îi pui pe alții pe primul loc, asta nu este dovadă de maturitate, deși acest comportament este sugerat și ești edicat așa din fragedă pruncie.

Nu ți-ai pus întrebarea cum de îți trăiești viața adultă urmând principii și sfaturi din copilărie? Cum se face că la vârsta adultă încă încerci să te conformezi ca un elev cuminte și că nu ți-ai revizuit și adaptat credințele și principiile la prezent, la vărsta pe care o ai? Cum vrei sa fii luat în serios dacă și acum vrei să îi mulțumești pe toți, așa cum ai văzut sau ți-au cerut părinții?

Cine ești tu atunci când îți dai voie să renunți la ce nu te ajută, la ce este vechi și depășit în ideile și educația primită? 

Cine ești tu atunci când faci lucrurile așa cum simți și știi ca e bine pentru tine? 

Cine ești tu atunci când ești creatorul vieții tale, singurul răspunzător pentru ceea ce ai în prezent?

Te invit să fii alături de mine, într-o emisiune în direct, pentru a povesti despre aceste subiecte, vineri, 05.05.2023, de la ora 20.30 pe  pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/894957984934276) sau pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/-bhzRDLuJ0Y).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 05.05.2023

 *     *     *     *     *     *     * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/05/cine-esti-tu-cand-iti-dai-voie-sa-te.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

OMUL - FIUL/FIICA LUI DUMNEZEU

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 * * * * * * *

 

DISCLAIMER: Un om cu adevărat înțelept știe și acceptă că fiecare om are dreptul la gândirea și la părerea proprie. Doar oamenii care nu știu să gândească singuri, care așteaptă ca o autoritate umană să le spună ce să facă și cum să fie, se pot simți ofensați de orice altceva este ieșit din pătratul gândirii impuse. 

Prin acest material mă adresez doar celor care gândesc singuri, gândesc liber, care nu așteaptă să vină cineva să le spună dacă  ceea ce este în afara dogmei e permis sau nu. Acest material se adresează doar celor care au o legătură personală cu divinul din ei. 

*    *    *    *    *    *    *

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre fiul lui Dumnezeu, și vorbim, de fapt, despre fiecare dintre noi. Pentru că fiecare suntem, ca esență, copil de Dumnezeu.

Când vorbim despre patimile lui Iisus, vorbim, de fapt, despre patimile transformării noastre din om stăpânit de dorințe și de frici, în OMul care îl manifestă pe Tatăl-creator, pe Dumnezeu.

Așa cum fiecare om își manifestă programele moștenite de la părinți, așa OMul, după ce s-a lepădat de toate programele care îl țineau în ignoranță, poate începe să îl manifeste pe Părintele-Creator, pe Dumnezeu.

„Ceea ce este sus este și ceea ce este jos; Ceea ce este jos este și ceea ce este sus”, spune a doua lege universală a hermetismului, Legea corespondenței. Cu alte cuvinte, dacă am fi atenți la noi, la trăirile noastre și la semnele primite, ne-am da seama dacă trăim în lumină, ca fiu/fiică de Dumnezeu, sau în iad, în întunericul dat de frici, vinovăție, ură, ranchiună, rușine, furie, neiertare.

Când suntem stăpâniți de trăiri și emoții negative, avem tendința de a da vina pe Dumnezeu și de a spune că ne-a bătut, ne-a pedepsit sau că a uitat de noi. Dar asta este departe de adevăr. Dacă ar fi așa, ar însemna că Dumnezeu, care este Iubire, ne bagă cu forța în iad, și ne împiedică accesul la lumină, la iubire. Iar asta este 100% fals. Alegerea luminii sau a întunericului ne aparține, noi o facem. Noi suntem cei care alegem nefericirea pentru ca, apoi, să dăm vina pe Dumnezeu sau pe dracul.

Liberul arbitru se referă la alegerile pe care doar noi le putem face, doar este viața noastră. 

Nimeni nu ne poate forța să rămânem într-un loc sau într-o relație care ne secătuiește de viață. Alegerea ne aparține, și o facem pentru a-i mulțumi pe alții, nu pe noi. Deci dacă am fost lăsați pe dinafară tot de noi („să nu-i supăr pe alții”, „ce-o să zică lumea”), de ce ne supărăm pe ceilalți, dar mai ales pe Părintele-creator, pe Dumnezeu? 

De ce, atunci când ne-a trimis mesaje prin alții (Dumnezeu lucrează prin oameni, n-ai uitat, nu?!) și am ales să le ignorăm, nu ne-am asumat responsabilitatea pentru consecințe? 

De ce, dacă nu ascultăm mesajele, noi nu suntem niciodată de vină, doar Dumnezeu sau dracul, după preferințe?

Fiul Omului, Iisus, a fost un om care și-a observat trăirile și emoțiile întunecate care îl țineau în iad (coborârea în iad), și a lucrat cu ele, știind că este sămânță de Dumnezeu, și că Tatăl există și se manifestă în el și în noi, oamenii. Asta a și venit să ne transmită. 

Când vorbim despre Iisus, vorbim, de fapt, despre oricare dintre noi, oamenii, copii ai lui Dumnezeu, care ne hotărâm să ne privim în față fricile, furiile, vinovățiile, să ni le acceptăm și să acționăm în lumină: „Facă-se voia Ta!”. Această expresie reprezintă renunțarea noastră de a ne crede dumnezei care știu mai bine decât Tatăl, și reconectarea noastră la Dumnezeu, la Lumină.

Iisus a venit să ne arate că fiecare om se poate lepăda de demonii lui - vinovăție, ranchiună, bârfă, învidie, neiertare - și că oricând poate alege Lumina, în orice moment, nu doar de sărbători. Asta și reprezintă gestul luării de lumină: „veniți de luați Lumină!”. Cu alte cuvinte „renunțați la iad și la demonii pe care vi-i hrăniți prin frică, și reînviați în Lumina din voi, în Tatăl care există în fiecare om!”.

Învierea reprezintă alegerea Luminii, a Iubirii din noi. Iisus a venit să ne arate asta. Nu a fost înțeles, și mulți nu înțeleg nici acum, în special cei care așteaptă ca alții să le spună cum și ce să gândească.

Când vorbim despre Iisus, vorbim despre Omul în Lumină, vorbim despre oricare om care alege să iasă din dogma impusă de alți oameni și să trăiască în Lumina Tatălui creator. 

Suntem UNUL. 

Religiile ne divid, credințele ne învrăjbesc, dogmele ne îngrădesc.

Suntem UNUL!

Suntem cu toții copiii ai lui Dumnezeu, indiferent dacă ești de acord cu asta sau nu. Suntem Dumnezeu, iar Iisus asta a venit să ne arate.

Dumnezeu, care e Lumina și Iubirea, este în noi, și atunci când îl alegem înviem și noi. 

Dumnezeu este viu în noi! Omul învie după ce acceptă că este fiu/fiică de Dumnezeu. 

Hristos a înviat! Fiu/fiică a lui Dumnezeu, tu ai înviat?

Binețe, Om în Lumina lui Dumnezeu!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 15.04.2023

 *    *    *    *    *    *    * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/04/omul-fiulfiica-lui-dumnezeu.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

CU SAU FĂRĂ TINE, LUMEA MERGE MAI DEPARTE (Luna Nouă în Pești - 20.02.2023)

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

Paradox: deși mulți oameni nu se cred în stare de ceva important sau măreț, totuși au senzația că fără ei lumea nu s-ar descurca.

Este suficient să ne uităm la frica de moarte a majorității; de fapt nu de moartea propriuzisă se tem oamenii, ci de ideea că viața va ajunge la sfârșit fără ca ei să reușească să facă ceva demn de lăsat în urmă pentru generațiile ce urmează. Faptul că zilele trec și nu văd o schimbare semnificativă în viața lor, o îmbunătățire de orice fel, face ca oamenii să se comporte nu tocmai inspirat, nu întotdeauna rațional. 

Ideea că ei nu contează pentru alții atât cât ar vrea, sau că nu își văd împlinite visurile din copilărie, îi face pe oameni să forțeze puțin rezultatul vieții. „Dacă voi nu mă vreți, eu va vreau!”, pare să devină motto-ul (inspirat din „Alexandru Lăpușneanu”) celor care, în sinea lor, nu se cred suficient de buni pentru ceilalți, pentru viață. Și atunci se apucă să facă multe lucruri pentru a atrage atenția asupra lor. 

Nu uita, vorbim despre cei care, din anumite motive, au uitat că pot face orice, că sunt creatori, și care s-au rătăcit pe drumul vieții ascultând sfaturi „binevoitoare” despre cum nu vor reuși niciodată. 

Când pentru om părerea altcuiva devine mai importantă decât a lui, decât credința că poate reuși orice își propune, el începe, încetul cu încetul, să se anuleze, să înlocuiască bucățile de „pot oricând” cu „nu voi putea niciodată”. Pierzându-se pe el, are senzația că ceilalți sunt mai buni, mai capabili, mai deștepți, mai norocoși. 

Desigur, omul s-ar putea redresa oricând; dar atunci când a pierdut o parte importantă din putere, din credința în el și din visuri, ajunge să piardă contactul cu realitatea, și va începe să-și creeze o realitate paralelă, iluzorie. 

Atunci începe să creadă că ceilalți nu au dreptate, doar el, și începe să îi combată pe cei care nu gândesc la fel. Orice idee care iese din pătratul gândirii lui (în care s-a închis singur) trebuie combătută, iar autorul trebuie aspru criticat. Dacă cineva reușește în viață, sigur a făcut-o pe nedrept, tinde să creadă acest om, și va irosi mult timp și energie pentru a încerca să demonstreze „frauda”, în loc să își folosească acest timp și energie pentru a lucra la el. Și, încetul cu încetul, acest om va ajunge să se dedice din ce în ce mai mult combaterii celorlalți și încercării de a-i opri din drum; cum să reușească alții dacă el nu a putut? Și de aici până la a se crede de neînlocuit nu mai este decât un pas. 

Cu toții am trecut și trecem prin astfel de trăiri. Unii se trezesc mai repede și spun „nu ai dreptate, știu că pot, știu că voi reuși!”, și își văd de drumul lor  neascultându-i pe cei care le vor „binele” și comentează de pe margini. Alții au momentele lor de curaj, dar nu au suficientă putere să creadă în ei tot timpul, și pot claca des atunci când „binevoitorii” le contestă rezultatele. Iar alții vor renunța din start la tot ce au visat, grăbindu-se să le arate celor care nu credeau în ei că au dreptate, nu merită încredere. 

Mă adresez direct ție, om drag: indiferent cum ești, ce crezi și ce faci, viața merge mai departe, iar lumea va continua să existe cu sau fără voia ta, cu sau fără opinia ta, cu sau fără tine! 

Așa cum un fluviu nu poate fi oprit de o piatră sau de mai multe, tot așa nici „fluviul” vieții nu poate fi oprit de opinia ta, de indignarea ta, de invidia ta sau de neaprobarea ta. Faptul că nu ești de acord cu ceva nu înseamnă că acel lucru nu există. 

Viața nu are nevoie de aprobarea ta pentru a curge normal pentru ceilalți. 

Lumea nu are nevoie ca tu să fii de acord cu ceva pentru ca ea să existe. 

Luni, 20.02, e momentul de Lună Nouă în Pești, ultima din ciclul zodiacal. În martie, odată cu Echinocțiul de primăvară (din 20.03), va reîncepe un nou ciclu al vieții odată cu intrarea Soarelui în Berbec. 

Că ești de acord cu cele spuse sau nu, noul ciclu de viață va începe. Cu sau fără tine. 

Natura se descurcă fără tine; tu fără ea, nu.

Lumea merge mai departe fără tine; tu fără ea, nu. 

Oamenii vor continua să existe mult după ce tu nu ești de acord cu gândirea sau comportamentul lor. Totul este o alegere.

Mai multe despre toate acestea voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă duminică, 19.02.2023, cu începere de la ora 20.30, pe canalul meu YouTube (https://youtube.com/live/55qpqqIixvw) și pe pagina mea Facebook (https://www.facebook.com/events/1006238273679520/permalink/1006238297012851/). 

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

Edith Elisabeta Kadar

Arad, 19.02.2023

 * * * * * * * 

 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/02/cu-sau-fara-tine-lumea-merge-mai.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

FUGI, OMULE, FUGI DE TINE!

SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA 

 Nimeni nu va veni să te salveze sau să te schimbe. 

Viața ta este rezultatul deciziilor tale. 

Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești acum. 

 

FUGI, OMULE, FUGI DE TINE!

Fuga arată nevoia de a te îndepărta de un pericol sau de a câștiga un concurs, dacă ești atlet.

Iar dacă pericolul ești chiar tu, trăirile și problemele tale amânate și lăsate nerezolvate, vei fugi la nesfârșit fără ca măcar să îți dai seama că devii un "atlet" al vieții.

Aud des expresii în care "fuga" și "viața" coexistă în aceeași frază: "Doamne, cât am de alergat de ici-colo", "viața asta e o alergătură continuă", "n-am timp, tre' să fug, pa!", să nu mai vorbim de fuga de iubire, fuga de responsabilitate, fuga de maturizare... 

Dacă ai fi atent la tine, la programul tău zilnic, ai vedea că ești mai mereu pe fugă, cu senzația că nu îți ajunge timpul, că ai atât de multe de rezolvat și că ziua nu are suficient de multe ore. Perioada de activitate a crescut, pe când cea de odihnă a scăzut. Te plângi într-una de oboseală și că viața devine din ce în ce mai grea. 

Alergi, și alergi, și nu îți dai voie să te odihnești, să ai momente de respiro. Cu timpul s-ar putea să ajungi să te simți vinovat că stai puțin și îți tragi sufletul; sau să îți creezi o boală doar ca să poți dormi și tu un pic. 

Unde, Doamne, alergi? Și când te vei opri, totuși?

Ești într-o continuă fugă. În permanență trebuie să faci ceva, să fii ocupat cu ceva. OCUPAT. Deci nu liber! Ești ocupat cu alții, cu alte treburi, doar să nu rămâi singur cu tine.

Ești ocupat (așa, ca un teritoriu) de probleme reale sau ireale, create de mintea ta, doar să nu rămâi cu tine.

Fugi. Fugi de tine. E ca și cum nu mai vrei să te aștepți, ca și cum ți-o iei înainte, plictisit de viteza de melc a celui care ești cu adevărat.

Cred că de aia îmbătrânesc oamenii, că o parte din ființa lor se desprinde și aleargă de nebună fie să scape de vechi, de trecut, fie să prindă cât mai mult viitor, înfricoșată să se privească în față acum, în prezent.

Ai realizat că ai face orice doar să nu stai în liniște, tu cu tine? Și te mai miri că ai vecini gălăgioși care tropăie într-una? Păi așa îți tropăie ție mintea, doar să nu o prindă vreun moment de liniște.

De ce fugi de tine? Pentru că simți că se apropie liniștea, iubirea, că viața ta se va liniști, iar asta te panichează? Îți agită mintea maimuță care se teme că își pierde sensul, și care vrea să inventeze noi lucruri care să te mențină în viață.

Așa crede ea, draga de minte maimuță, că vei muri dacă viața ți se va liniști, dacă va dispărea dependența ta de durere și de agitație.

Ești într-o permanentă fugă. În interior, că afară poți compensa cu o comoditate crasă sau cu refuzul de a te stabiliza. De la atâta alergare din tine, fie alegi să ieși rar din casă odată ce ai intrat, fie îți creezi false probleme și pleci să salvezi pe cineva, doar să nu lași liniștea să te pătrundă. Și alergi în tine, și cauți probleme de rezolvat, fericit fiind atunci când cineva îți solicită ajutorul. Doar n-o să stai liniștit, Doamne ferește!

Și te mai miri că ești obosit tot timpul, și că nu ai chef de prea multe lucruri și de viață.

Și te mai miri că oamenii fug din viața ta. Păi normal că o fac, doar și tu fugi de tine, dăăă! 

Și te mai miri că nu poți încropi o relație stabilă? Cum să te ajungă cineva care te vrea în viața sa iar în tine să se facă liniște? Să fii tu fără probleme? Tulai!

Fugi de tine, de cine ești cu adevărat, și te scunzi în spatele măștilor și a rolurilor pe care le joci. Tu crezi că ești funcția ta, sau banii tăi, sau părinte, sau soț/soție, și te identifici atât de mult cu aceste roluri încât devii un alt aspect al tău, mult distorsionat. 

Despre rolurile care devin viața ta și despre acel aspect care nu ești tu, acel alt TU pe care l-ai creat doar ca să nu dai ochii cu tine, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 10.02.2023, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. 

Iar sâmbătă și duminică te aștept la un atelier online pe zoom pe tema „CINE EȘTI TU ÎN FIECARE SECUNDĂ A VIEȚII TALE?”. https://alexaevent.ro/evenimente/seminar-online-cu-dr-edith-kadar-cine-esti-tu-in-fiecare-secunda-a-vietii-tale/

Te aștept cu drag.

Binețe, OM autentic!

Edith Kadar

Arad, 10.02.2023

 *     *     *     *     *     *     *

Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 

 

Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. 

(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2023/02/fugi-omule-fugi-de-tine.html)

 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.